Sunteți pe pagina 1din 5

Caracterele de cultura ale plantelor medicinale

In productia de plante medicinale si aromatice calitatea produselor este data


de continutul in principii active. Cantitatea de principii active din planta este
conditionata de factori ecologici, de zonarea speciei, de tehnologia de cultura, de
valoarea biologica a cultivarului (populatie, soi, hibrid,etc.) si nu in ultimul rand,
de modalitatile de prelucrare primara si respectiv secundara. Acesti factori sunt
prezentati in continuare.

Factorii climatici

Optimizarea conditiilor de crestere si dezvoltare a plantelor se realizeaza functie de


cerintele biologice privind temperatura, apa, lumina si solul .Pentru a parcurge un
ciclu de vegetatie, o specie are nevoie de o anumita cantitate de caldura exprimata
in constanta termica (suma temperaturilor medii zilnice mai mari de 5ºC), avand
valori cuprinse intre 900ºC si 2200ºC pentru majoritatea plantelor medicinale si
aromatice . Cerintele de temperatura sunt influentate de originea speciei, astfel
incat fiecare faza fenologica are un optim de temperatura ce variaza intre 18 ºC si
25ºC, cu maxime care nu trebuie sa depaseasca 35ºC. In general temperaturile
moderate favorizeaza producerea de biomasa vegetala, in timp ce temperaturile
ridicate determina acumularea de principii active, cum ar fi uleiurile esentiale.
Plantele medicinale si aromatice manifesta cerinte moderate de apa, nivelul optim
realizandu-se la cca. 70% din capacitatea totala de retinere a apei. Totusi, in timpul
proceselor de crestere si dezvoltare a plantelor apar unele faze critice cum ar fi
germinatia (cu precadere la speciile cu seminte mici si foarte mici), fenofaza de
imbobocit-inflorit, formarea organelor subterane, etc. In ceea ce priveste factorul
lumina, majoritatea plantelor medicinale si aromatice sunt heliofile si se
caracterizeaza printr-o anumita fotoperiodicitate, distingindu-se in acest sens plante
de zi scurta, plante de zi lunga si plante care nu reactioneaza la lungimea zilei.
Solul
Cerintele legate de sol se refera in mod deosebit la structura si textura, prin prisma
faptului ca majoritatea plantelor au seminte mici si foarte mici si necesita in
primele stadii de dezvoltare un raport favorabil intre aer, apa si substante nutritive.
Proprietatile chimice ale solului trebuie sa corespunda necesitatilor de micro si
macroelemente. Reactia solului exprimata printr-un Ph neutru asigura cele mai
bune conditii de crestere si dezvoltare pentru majoritatea speciilor de plante
medicinale. Imbunatatirea compozitiei chimice a solului prin folosirea
ingrasamintelor si a amendamentelor pentru corectarea reactiei solului determina
obtinerea unei productii de biomasa vegetala corespunzatoare.
Zonarea
Zonarea plantelor medicinale si aromatice reprezinta o activitate cu grad de
dificultate ridicat, menita sa asigure un raport optim intre conditiile pedoclimatice
si cerintele biologice ale plantelor. Se evita astfel situatiile in care conditiile
naturale pot determina cresterea productiei de biomasa vegetala in detrimentul
continutului in principii active. La alegerea unei specii pentru un anumit areal de
cultura se are in vedere complexitatea interactiunii diferitilor factori de vegetatie.
Tehnologii de cultura. Generalitati.
Tehnologiile de cultivare la plantele medicinale si aromatice sunt
determinate de specie si tipul de cultura (anuala, bianuala sau multianuala), de
organul de planta recoltat (herba, frunze, flori, radacini, etc.) si de zona de cultura
(la speciile cu plasticitate ecologica mare).

Asolamentul
Asolamentul si rotatia culturilor de plante medicinale si aromatice se
caracterizeaza prin urmatoarele: - culturile de plante se infiinteaza pe terenuri cu
grad redus de imburuienare, plane sau cu expozitie sudica, pe care s-au realizat
lucrari agrofitotehnice specifice speciilor prasitoare sau leguminoase; - revenirea
pe acelasi teren se face dupa cel putin 4 ani (datorita unor boli si a imburuienarii
specifice) pentru majoritatea speciilor de plante medicinale; - culturile bianuale sau
multianuale se amplaseaza in afara asolamentului; - asolamentul la plantale
medicinale si aromatice trebuie sa fie mixt.

Fertilizarea
Aplicarea de ingrasaminte minerale si /sau organice, determina cresterea
productiei de principii active, fiind in acest sens sustenabila economic.
Ingrasamintele organice, de regula gunoiul de grajd, trebuie sa fie bine fermentate
si sunt aplicate, pentru o mai buna valorificare, la planta premergatoare pentru
speciile anuale. Ingrasamintele chimice cu micro sau macroelemente se utilizeaza
in functie de agrofondul existent, de raportul elementelor specifice fiecarei specii si
de productia de principii active urmarita. La culturile de plante medicinale si
aromatice aplicarea ingrasamintelor chimice cu macroelemente (azot, fosfor,
potasiu, etc.) se face de regula toamna la lucrarile de baza ale solului si fazial in
timpul perioadei de vegetatie, prin fertilizare extraradiculara folosind
ingrasamintele foliare. Epoca de aplicare, modul si doza sunt stabilite in functie de
specie,de tehnologia de cultura, de zona, de tipul de sol ,etc.

Lucrarile solului
Lucrarile de baza ale solului sau de pregatire a patului germinativ asigura in
mare parte reusita realizarii culturilor si a productiei de biomasa vegetala. Lucrarile
pentru pregatirea patului germinativ sunt in general mai pretentioase. Se urmareste
realizarea unui strat de sol bine maruntit si afanat, nivelat si uneori tasat pe
adincimea de insamantare, in special pentru plantele cu seminte mici si foarte mici.
Materialul biologic de inmultire folosit la infiintarea culturilor de plante medicinale
se constituie din seminte, fructe sau organe vegetative aeriene sau subterane
(butasi, bulbi, stoloni, rizomi, radacini). La realizarea unei culturi se foloseste
numai material biologic certificat, de regula cu valoare biologica ridicata.
Obtinerea unei culturi uniforme este asigurata de existenta unor valori ridicate
pentru parametrii de puritate biologica, greutatea a 1000 de boabe, germinatie, etc.

Semanatul, plantatul
Epoca de semanat difera de la o specie la alta. Alegerea momentului
favorabil pentru infiintarea unei culturi depinde de specie, de zona, de conditiile
agrometeorologice, etc. Semanatul se poate face direct in camp sau in spatii
protejate, caz in care materialul obtinut se planteaza in camp sub forma de rasad.
Plantarea rasadurilor sau a altor organe de planta cu rol de inmultire se face manual
sau mecanic. Norma de samanta sau cantitatea de material biologic de inmultire
folosita la hectar variaza functie de desimea plantelor, habitusul lor, marimea
semintelor, scopul culturii, etc. Distanta intre randuri si norma de material biologic
folosita la un hectar asigura desimea unei culturi infiintate pentru un anumit scop
(productie de herba, de flori, de seminte, etc.). Plantarea rasadului sau a diferitelor
organe vegetale folosite ca material de inmultire se face de obicei in zilele noroase,
dimineata sau seara. Udarea rasadurilor se realizeaza cu ajutorul diferitelor metode
de irigare.

Lucrari de intretinere
Lucrarile de intretinere care se realizeaza intr-o cultura perena sau nou
infiintata se fac inainte si in timpul perioadei de vegetatie. O prima lucrare care se
executa primavara este grapatul la culturile ce au fost infiintate toamna.
Distrugerea crustei si a buruienilor, precum si afanarea solului intre randuri se
realizeaza prin prasile mecanice si/ sau manuale, iar pe randuri prin prasile
manuale. O lucrare dificila si costisitoare, specifica plantelor medicinale si
aromatice, este plivitul care se realizeaza manual, uneori facandu-se concomitent
cu raritul. Lucrarile mecanice si manuale de intretinere se fac ori de cite ori este
nevoie. Combaterea chimica a buruienilor reprezinta o lucrare care trebuie
executata numai in mod exceptional pe acele terenuri cu grad ridicat de
imburuienare, folosind erbicide sistemice in doze minime recomandate. Aplicarea
pesticidelor in general si in special a erbicidelor in culturile de plante medicinale si
aromatice ridica numeroase probleme legate de absorbtia substantelor active in
organele plantei, care ulterior sunt supuse procesului de prelucrare – extractie si in
mod inevitabil de concentrare. De aceea folosirea unor metode de combatere
integrata a buruienilor in culturile de plante premergatoare, a unor terenuri cu grad
redus de imburuienare sau a unor metode de agricultura ecologica, reprezinta
solutii sigure si curate de obtinere de biomasa vegetala de plante medicinale si
aromatice. Irigarea culturilor este necesara in zonele cu deficit de umiditate sau la
speciile care necesita multa apa, caz in care se va efectua concomitant cu
fertilizarea. Combaterea bolilor si a daunatorilor se poate face la samanta si direct
in camp. Modul de folosire a insecto-fungicidelor, concentratia si epoca de
administrare depind de tipul agentului patogen, de tipul produsului folosit in
combatere, etc.

Obţinerea produselor vegetale - se parcurg mai multe etape:


1.Recoltarea: se face in momentul cand planta intreaga sau anumite organe ale ei
conţin cea mai mare cantitate de principii active.
Daca se face in alt moment se pot face accidente foarte grave sau se pot
recolta substituenti ce au produse inactive.
Fiecare organ al plantei are o perioada optima de recoltare si un anumit
mode de prelucrae ulterioara.
Deoarece la baza eficientei terapeutice a plantelor medicinale sta relatia
substanta activa - actiune farmacodinamica, de prima importanta este calitatea
plantelor din care vom prepara retete recomandate in aceasta lucrare.
In primul rind dorim sa subliniem faptul ca recoltarea plantelor medicinale din
flora spontana trebuie facuta din zone nepoluate, cit mai indepartate de unitatile
industriale, de asezamintele omenesti si cai de acces dintre localitati (margini de
drumuri, cai ferate, sosele etc.)
Al doilea element pentru obtinerea unui material de buna calitate il constituie
cunoasterea organului de planta cu continutul cel mai ridicat in substante active
(radacini, rizomi, parti aeriene, scoarte, frunze, flori, fructe, seminte). Acesta se va
deduce din insasi formularea data pentru fiecare planta, ceai medicinal, tinctura,
extract sau alta forma farmaceutica din aceasta lucrare.
Al treilea element important, legat tot de continutul in substante active, este
momentul optim de recoltare. Alegerea momentului optim de recoltare este
conditionata de stagiul de vegetatie a plantelor (inainte de inflorire, in stadiul de
boboc, in timpul infloririi etc.) si de anotimp.
Tot in legatura cu momentul de recoltare sint de retinut si perioada din zi si
conditiile meteorologice cind se face recoltarea. In general, plantele medicinale se
recolteaza pe timp uscat, dimineata dupa ce s-a ridicat roua sau dupa amiaza, pina
la apusul soarelui. Plantele medicinale continind uleiuri volatile se vor recolta in
special pe timp noros sau dimineata, inainte de rasaritul soarelui.
Al patrulea element, de ordin tehnic, este metoda cea mai corecta de
recoltare. In special pentru protectia plantelor medicinale perene si pentru
asigurarea perpetuarii speciei la recoltare trebuie sa se tina seama de anumite reguli
nelegiferate, dar de mare importanta pentru viitorii ani. A valorifica rational o zona
geografica bogata in plante medicinale spontane nu inseamna a extermina plantele
din zona respectiva.

In cazul recoltarii organelor subterane sau a plantelor intregi se vor lasa in zona
respectiva suficiente plante care sa asigure materialul de inmultire pentru anii
viitori. In cazul in care se vor recolta florile sau partile florale cu frunze se va
utiliza foarfece. In nici un caz insa nu se recomanda ca de exemplu pentru
valorificarea florilor de tei sa se taie ramurile sau chiar copacul insusi. Recoltarea
mugurilor este indicat sa se faca din pachetele de exploatare forestiera de
primavara de pe arborii doboriti. Chiar si in cazul valorificarii fructelor se vor lasa
suficiente fructe care sa asigure perpetuarea speciilor. O datorie cetateneasca este
ca in zonele de unde s-au recoltat plantele sa se insaminteze terenurile cu material
de inmultire din aceleasi specii care au fost valorificate.
Radacinile (Radix), rizomii (Rhizoma), bulbii (Bulbus) si tuberculii (Tubera), cu
alte cuvinte partile subterane ale plantelor, se recolteaza primavara timpuriu,
inainte de formarea mugurilor sau lastarilor vegetativi sau toamna tirziu, dupa
vestejirea frunzelor aeriene.
La recoltarea acestor organe subterane ale plantei, datorita lipsei partilor aeriene
(tulpini, frunze, flori), se pot ivi cele mai multe confuzii. Deci se va acorda o
atentie deosebita identificarii botanice a speciilor respective.
Partile aeriene (Herba) ale plantei impropriu numite de unii iarba prin vulgarizarea
termenului latin herba (in limba romana iarba se refera la iarba pe care o pasc
animalele, iar in stare uscata se numeste fin) se recolteaza, de obicei, cu putin
inainte de inflorirea completa sau in timpul infloririi. Momentul optim de recoltare
a plantelor in acest caz este foarte diferit, in functie de specie, altitudini si zona
geografica unde creste planta. Recoltarea se face manual, cu foarfeca sau cu secera
si nici intr-un caz prin smulgere. De exemplu specia Fierea pamintului este din ce
in ce mai rara, pe cale de disparitie, datorita faptului ca se recolteaza citeva
exemplare macar pentru a se inmulti prin seminte.
Mugurii foliari se recolteaza primavara devreme inainte ca ei sa se desfaca. Asa
cum am mai subliniat, se recomanda sa se valorifice din parchetele de exploatare
forestiera.
Scoarta sau coaja (Cortex) tulpinilor, ramurilor sau radacinilor se valorifica in
special primavara la inceputul vegetatiei, cind se desprinde mult mai usor. Si in
acest caz se vor lasa suficiente ramuri nedecojite pentru refacerea arbustului sau
arborelui. Frunzele se recolteaza dupa ce au ajuns la maxima dezvoltare, manual,
dar nu prin strunjire, pentru a nu se zdrobi, marind astfel suprafata de contact cu
aerul si prin aceasta pierderi mari in special in cazul plantelor continind uleiuri
volatile.
Recoltarea florilor pentru unele specii se recomanda sa se faca in stadiul de boboc
(Salcimul galben japonez), iar pentru altele la inceputul infloririi sau in timpul
infloririi, inainte de ofilire.
Fructele se recolteaza unele in pirga (macese) cind contin maximum de vitamine,
fie cind au auns la coacere (afinele, ienuperele, porumbele).
Semintele se recolteaza cu putin inainte de maturizare, apoi se intind imediat
pentru uscare in straturi subtiri.
Toate materiile prime vegetale se usuca imediat dupa recoltare. In scopuri
industriale sau in cazul timpului nefavorabil uscarea se face in solarii sau in
uscatorii speciale. Pentru utilizarea plantelor in farmacia casei plantele se taie in
bucati mici imediat dupa recoltare si se pot usca in poduri bine aerisite, puse pe coli
de hirtie, rogojini sau prelate curate. Inainte de uscare se va proceda la
conditionarea partilor de planta intelegind prin aceasta indepartarea corpurilor
straine, a altor specii de plante, parti innegrite sau atacate de insecte.
plantele vor fi ambalate in pungi de hirtie sau saculeti de pinza sau in cutii de
carton, in nici intr-un caz in ambalaje din material plastic. Se pastreaza la
temperatura camerei, in locuri curate, protejate de lumina directa solara, fara
umiditate mare, ferite de insecte si rozatoare.