Sisteme tehnologice pentru culturi

horticole

Factorii care condiţionează recolta

Curs 2
 Referat
Sitemul Legumicol
Cuprins
- Importanţă
- Metode de cultură
- Zonare
- Alegerea şi organizarea terenului (asolamentul)
- Producerea răsadului de legume
- Construcţii legumicole
- Semănatul şi plantatul legumelor
- Lucrări pentru întreţinerea solului
- Lucrări pentru întreţinerea culturii
- Recoltarea, condiţionarea şi păstrarea legumelor
Ex: Cultura tomatelor – importanţă, zonare, soiuri recomandate, pregătirea
terenului, plantatul, lucrări de îngrijire, recoltare, producţie.
 Boli şi dăunători
• Bolile şi dăunătorii sunt paraziţi vegetali ai plantelor, care aduc pagube
considerabile culturilor agricole.

• Aceste organisme dăunătoare sunt foarte diferite: viruşi, fungi, bacterii, insecte,
acarieni, afide, nematozi, rozătoare.

• Bolile plantelor se manifestă prin ofilire, vestejire, atrofierea unor organe,

depuneri de miceliu pe suprafaţa frunzelor, putregaiul plantelor şi rădăcinilor,
necrozarea tulpinilor, piticirea unor organe ale plantei.

• Dăunătorii (insecte, acarieni, nematozi, melci) acţionează prin consumul

vegetaţiei şi produsului comestibil în diverse stadii de dezvoltare a culturilor.
Ei atacă partea aeriană (frunza, tulpina, ramuri, lăstari, flori, fructe) şi partea
subterană (rădăcini, seminţe).
 Buruieni
• Prezenţa buruienilor duce la suprimarea puterii de competiţie a plantei
cultivate.

• Buruienile pot reduce recolta, mai ales de legume, cu 25-50%.

• Se înmulţesc prin sămânţă, anual, bianual şi multianual, formând vetre sau

covoare vegetale în tot timpul anului şi concurează în vegetaţie atât pomii cât şi
viţa de vie, mai ales în primii ani de la plantare, iar culturile legumicole în orice
fenofază de formare a recoltei.
 Creşterea şi dezvoltarea plantelor
Plantele horticole au creşteri diferite a organelor componente.
• Portul plantelor este mic la legume şi flori (20-120 cm);
• Semiînalt la arbuşti fructiferi şi viţa-de-vie;
• Înalt sau foarte înalt la pomii fructiferi.
• Sistemul radicular creşte aproape de suprafaţă şi la mică adâncime în sol (legume şi flori) sau
la adâncimi mari sau foarte mari (arbuşti, pomi şi viţa-de-vie). De exemplu, la măr, rădăcinile
ajung la adâncimea de 2-4 m, iar la viţa-de-vie până la 4-6 m.

La plantele horticole sunt caracteristice creşteri anuale simple sau sub formă de ramificaţii, pe care
se formează elemente multianuale.
• La plantele legumicole ca: tomate, vinete, ardei, castraveţi, din tulpina principală se formează
lăstari;
• La pomii fructiferi din trunchi cresc ramuri de schelet, semischelet şi de rod care formează coroana;
• La viţa de vie, din tulpină se formează elementele de rod (coardele) dispuse în mod diferit în spaţiu.

Plantele legumicole înfloresc şi fructifică în primul şi al doilea an de viaţă.

Viţa de vie şi pomii fructiferi înfloresc şi fructifică anual, dar numai după ce au trecut 2-7 ani de
la plantare.
 Coacerea şi maturarea fructelor
• Fructele au diferite grade de coacere şi de apreciere în funcţie de specia şi soiul
cultivat:

 coacerea fiziologică - corespunde cu perioada când seminţele din fructe sunt

capabile să germineze şi să dea naştere la o nouă plantă; seminţele se pot recolta
şi utiliza;
 coacerea comercială - fructele au indici calitativi şi cantitativi ce permit să fie
valorificate pe piaţă pentru consum;
 coacerea tehnologică - produsele conţin indicii tehnologici necesari pentru
conservare şi industrializare;
 supracoacerea - corespunde momentului când fructele pierd din calităţile gustative
şi din aspectul comercial, nemaifiind consumabile.

Cunoaşterea gradului de coacere a fructelor este absolut necesară în stabilirea

momentului de recoltare.
 Ciclul biologic
• Ciclul biologic reprezintă totalitatea manifestărilor de viaţă, proceselor şi
fenomenelor prin care trec plantele şi se desfăşoară într-o anumită succesiune,
anual sau multianual.
 Ciclul anual - la plantele legumicole anuale, ciclul biologic se confundă cu durata
vieţii şi cu perioada de vegetaţie activă.
- la pomii fructiferi şi viţa-de-vie se distinge în ciclul biologic anual
perioada de viaţă activă sau de vegetaţie şi perioada de viaţă latentă sau de repaus
relativ,
• Perioada de vegetaţie la plantele legumicole începe odată cu răsărirea şi se termină
cu recoltarea produselor şi uscarea plantelor.
• Perioada de vegetaţie la pomi şi viţa-de-vie începe cu pornirea în vegetaţie şi se
termină cu căderea frunzelor.
 Ciclul multianual este caracteristic în special pomilor şi viţei de vie - începe cu
formarea seminţei şi se termină cu moartea plantelor şi cuprinde patru perioade:
embrionară, de tinereţe, de maturitate sau rodire, de bătrâneţe sau declin.
 Înmulţirea plantelor

• Înmulţirea este funcţia biologică a tuturor organismelor vii prin care se

sporeşte numărul de indivizi.

• Plantele hortiviticole se pot înmulţi pe două căi:

- prin seminţe (sexuat);
- pe cale vegetativă (asexuat).
 Înmulţirea prin seminţe

 Este mai uşoară şi mai ieftină.

 Se folosesc seminţe de calitate superioară - să fie obţinute de la soiuri bune, să

aibă putere mare de încolţire, să fie curate, fără a fi amestecate cu seminţe de
buruieni, să fie pline şi grele şi să aibă o vechime de cel mult doi ani.

 Pentru a se obţine asemenea seminţe de calitate, în fiecare regiune climatică se

organizează culturi speciale pentru producerea de seminţe.
 Înmulţirea vegetativă
Înmulţirea vegetativă la legume se face prin:
 Bulbi – ceapă;
 Bulbili – usturoi;
 Tuberculi – cartofi;
 Despărţire de tufe – tarhon şi leuştean.

La plantele pomicole şi la viţa de vie, înmulţirea vegetativă se face prin:

 Butaşi – coacăz, afin, gutui, viţa de vie;
 Marcotaj – agriş, nuc, alun, cireş;
 Drajoni – zmeur, mur;
 Stoloni – căpşun;
 Altoire - constă în îmbinarea a două componente, doi parteneri, folosind porţiuni
viabile din ele, portaltoiul şi altoiul.
Altoiul, soiul cultivat, generează partea aeriană cu toate organele de creştere şi
fructificare, iar portaltoiul din selecţii din specii, sălbatice sau cultivate, formează
sistemul radicular al noii plante.
 Înmulţirea prin culturi de ţesuturi
• Metoda constă în cultivarea pe medii artificiale, în condiţii sterile (in vitro), de
porţiuni de plantă, celule de rădăcină, tulpină, frunze, apex, stamine, embrioni cu
scopul înmulţirii rapide a plantelor dorite.

• Se foloseşte pe scară largă în floricultură la înmulţirea orhideelor, crizantemelor,

garoafelor, muşcatelor.

• În pomicultură se utilizează înmulţirea meristematică „in vitro” a căpşunului liber

de viroze, multiplicarea portaltoilor şi soiurilor noi de pomi şi arbuşti fructiferi.
 Factorii fitosanitari
• Factorii fitosanitari se studiază prin relaţia plante-insecte-boli, pesticide.

• Substanţele fito-farmaceutice fac parte din categoria pesticidelor, fiind de

natură organică, minerală sau organo-minerală (şi sunt utilizate pentru
combaterea paraziţilor vegetali – boli şi dăunători).

• Pesticidele se mai folosesc pentru dezinfectarea solului, a părinţilor

constructive, depozitelor, pământurilor nutritive, uneltelor şi seminţelor. Foarte
multe dintre ele sunt toxice şi chiar mortale pentru om şi animale. Ele au o
remanenţă mai mare sau mai mică, între 7-14 zile, în care plantele şi fructele nu
trebuie atinse şi consumate.

• Pesticidele nu atacă plantele, cu timpul se dizolva şi dispar din mediu. Totuşi, în

cantităţi mari, poluează solul şi atacă microfauna utilă.
 Combaterea bolilor şi dăunătorilor
• Combaterea bolilor si dăunătorilor se face folosind mijloace preventive şi
curative.
- Preventiv, prin acţiuni înainte de semănat sau plantat sau în perioada de vegetaţie, cu
scopul de a împiedica apariţia bolilor şi a dăunătorilor, de exemplu: respectarea rotaţiei
culturilor, executarea arăturilor adânci, aplicarea lucrărilor de îngrijire la timp optim,
folosirea pentru însămânţare a seminţelor selecţionate şi aparţinând unor soiuri rezistente
la atacul bolilor şi dăunătorilor, material pomi-viticol sănătos, control biologic periodic.
- Curativ, prin mijloace chimice, pentru distrugerea bolilor şi dăunătorilor cu anumite
substanţe toxice. Aplicarea mijloacelor chimice se realizează prin stropire cu soluţii,
emulsii sau suspensii.
• Conceptul de luptă sau combatere integrată a organismelor dăunătoare constă în
folosirea tuturor metodelor şi mijloacelor cunoscute, agrotehnice, mecanice, fizice,
chimice şi biologice, într-un tot unitar.
• Erbicidele sunt foarte toxice pentru buruieni şi inofensive pentru culturile
hortiviticole în dozele prescrise, fiind bine tolerate de acestea. Totuşi, ele pot fi toxice
şi pentru plantele cultivate , dacă substanţa este dată în doză mai mare, sau e aplicată
în altă perioadă decât cea indicată.
 Factorii tehnologici, genetici şi
socio-economici
• Factorii tehnologici acţionează direct sau indirect asupra formării recoltei în
toate fenofazele perioadei de vegetaţie ale culturilor şi sunt prezenţi prin lucrările
agrotehnice aplicate solului şi lucrările de îngrijire a plantelor şi a recoltei.

• Factorii genetici sunt multipli, complecşi şi sunt legaţi de resorturile cele mai
intime şi fine ale celulelor, cromozomilor şi genelor.

• Factorii socio-economici - producţia horticolă impune prezenţa unor cultivatori de

înaltă calificare, capabili să organizeze şi să conducă sistemul şi fluxul tehnologic,
folosind metode statistico-matematice cu modelare pe calculator şi perfecţionare a
procesului de optimizare a producţiei.
 Zonarea culturilor horticole
• Zonarea reprezintă stabilirea celor mai potrivite regiuni sau teritorii pentru
cultivarea diferitelor specii şi soiuri de legume, pomi, arbuşti şi viţă de vie.

• Zonarea este condiţionată de identificarea potenţialului biologic şi ecologic al

unui teritoriu cultivat, de valorificarea resurselor de sol, de cadrul
geomorfologic, hidrografic şi climatic.

 Din punct de vedere al zonării, teritoriile din ţara noastră se împart în:
- zone sau regiuni, ce cuprind câteva judeţe cu condiţii de climă şi sol neomogene;
- bazine sau podgorii cu condiţii pedoclimatice mai omogene ce ocupă suprafeţe
mijlocii, un judeţ sau câteva comune;
- centre care sunt teritorii restrânse ca suprafaţă la 1-2 localităţi, cu condiţii
pedoclimatice omogene.