Buruienile si combaterea buruienilor

5 septembrie 2008, actualizat la: 12:43 pm | Publicat in: actualitate | Scris de: redactie

Ce sunt buruienile?
Sunt plante salbatice fara valoare economica, adaptate sa traiasca impreuna cu plantele cultivate, pe pajisti
sau pe terenurile necultivate si care sub o forma sau alta dauneaza productiei agricole.

Ce pagube produc buruienile?

Reduc spatiul care revine plantelor cultivate, le umbresc, determina scaderea temperaturii la suprafata
solului cu 2-4 grade C, iau lumina plantelor, saracesc atmosfera in bioxid de carbon de care plantele
cultivate au nevoie. De asemenea, buruienie ingreuneaza efectuarea lucrarilor agricole si incarca costurile
de productie.

Care sunt cele mai intalnite buruieni?

- palamida si sulfina, folosesc din sol de doua ori mai multa apa decat graul;
- laptele cucului, brandusa de toamna, cucuta, matraguna, consumate de animale pot provoca intoxicarea
sau iritarea organelor interne ale animalelor;
- usturoiul salbatic, pelinul, sulfina galbena, imprima un gust neplacut laptelui si untului.

Cum apar buruienile in culturile agricole?

Cea mai importanta sursa de imburuienare este rezerva de seminte de buruieni din sol, provenite de la
speciile care au invadat in anii precedenti culturile si care este, de obicei, de ordinul sutelor de milioane de
seminte la hectar.
Gunoiul de grajd nefermentat contine seminte de buruieni viabile, deoarece in multe cazuri trec prin tubul
digestiv al animalelor fara sa-si piarda in intregime facultatea germinativa;
Nu in ultimul rand, semintele folosite la semanat pot constitui o alta sursa de imburuienare, daca nu sunt
curatate de seminte de buruieni.

Ce particularitati biologice au buruienile

a) capacitatea mare de inmultire, pe cale sexuala prin seminte cat si vegetativ prin stoloni, rizomi, bulbi,
lastari, etc;
b) constitutia anatomica specifica, favorizeaza raspandirea lor prin intermediul vantului, apei, animalelor
(ariste, perisori, aripioare, etc);
c) germinarea semintelor are loc esalonat, putand dura 2 ani;
d) semintele de buruieni se maturizeaza in epoci diferite;
e) buruienile sunt rezistente la ger, seceta,boli, etc.

Clasificarea buruienilor
Criteriul cel mai important de clasificare este cel care tine cont de felul nutritiei, durata vietii si
particularitatile de inmultire.

dupa felul nutritiei, buruienile pot fi:

- buruieni neparazite (au nutritie independenta);
- buruieni parazite (se hranesc pe baza unei plante gazda);
- buruieni semiparazite ( pot sa-si sintetizeze singure harana sau pot parazita pe radacinile unor plante
verzi).

dupa durata vietii, pot fi:

buruieni anuale, sunt cele care se imultesc prin seminte; dupa timpul cand apar se impart in:
- efemere, au perioada scurta de vegetatie, rasar primavara timpuriu iar samanta lor se scutura inainte de
maturizarea culturii ( ciocul berzei, soparlita);
- buruieni de primavara cu germinatie timpurie, germineaza primavara timpuriu si ajung la maturitate
aproximativ odata cu culturile infestate ( mustar salbatic, turita, troscot, trisca urcatoare, etc );
- buruieni de primavara cu germinatie tarzie, germineaza dupa ce s-a incalzit solul si ajung la maturitate
odata cu sau dupa recoltarea culturilor infestate ( mohor, loboda, stir, etc);
- buruieni umblatoare pot germina toamna sau primavara (neghina, nemtisor, albastrita, etc.);
- buruieni de toamna, germineaza toamna si fructifica numai dupa iernare (obsiga de camp).

buruieni bienale, germineaza primavara, fac o mica rozeta de frunze, iar in sol un sistem radicular
puternic. Din mugurii existenti pe radacini se formeaza in al doilea an plante care vor fructifica ( ex:
maselarita, sulfina alba, mazarica paroasa, etc).

buruieni perene, se inmultesc atat prin seminte cat si vegetative prin rizomi, bulbi, stoloni, etc ( ex:
papadia, rugul, brandusa de toamna, vorbura, susaiul, pirul tarator, costreiul, etc.).

Combaterea buruienilor, este una dintre masurile importante pentru obtinerea de productii mari si se
bazeaza pe cunoasterea surselor de imburuienare, a vegetatiei existente pe terenul agricol, a rezervelor de
seminte si alte organe de inmultire din sol, precum si pe recunoasterea particularitatilor biologice ale
fiecarei specii, modul de viata, inmultire si raspandire.

Combaterea buruienilor se realizeaza prin masuri preventive si masuri curative.

Principalele metode preventive de combatere a buruienilor sunt:

- carantina (impiedica patrunderea in tara a semintelor unor plante de cultura infestate cu anumite
buruieni);
- folosirea la semanat a semintelor conditionate;
- obtinerea si folosirea de gunoi de grajd cu grad scazut de infestare;
- curatirea apei de irigat de seminte de buruieni prin asezarea de site;
- distrugerea focarelor de buruieni de pe suprafetele necultivate (santuri, stalpi de curent, drumuri);
- curatirea masinilor agricole;
recoltarea la timp si corecta a culturilor.

Metodele curative combat efectiv buruienile rasarite sau in curs de rasarire. Ele sunt de patru feluri:
agrotehnice, fizice, biologice si chimice.

Metodele agrotehnice prezinta cateva avantaje importante: asigura combaterea tuturor speciilor de
buruieni in vegetatie; odata cu combaterea se realizeaza pregatirea patului germinativ, se incorporeaza
ingrasaminte, se combat boli si daunatori, se deschid brazde pentru irigat; nu lasa reziduuri in sol; nu
deranjeaza echilibrul ecologic. Aceste metode au si unele dezavantaje: efectuate repetat, unele din ele
pulverizeaza solul, taseaza excesiv, necesita multa forta de munca, in caz de precipitatii abundente nu se
pot aplica la timp si de calitate.

Principalele metode agrotehnice sunt:

- rotatia rationala a culturilor in asolamente. Semanand aceleasi culturi sau din aceeasi grupa pe acelasi
teren cativa ani in sir, se poate ajunge la o infestare crescanda a solului cu aceleasi buruieni;
- lucrarile solului sunt in prezent cele mai importante masuri agrotehnice de combaterea directa a
buruienilor (dezmiristirea, aratura, lucrarile de diferite tipuri de grape, lucrari cu cultivatorul);
- semanatul la timp in realizarea unei desimi optime;
- intretinerea culturilor in timpul vegetatiei prin plivit si prasit.
- folosirea amendamentelor pe solurile acide sau alcaline reduce foarte mult numarul de buruieni specicice
acestor soluri;
- mulcitul (acoperirea intervalului dintre randuri cu resturi oraganice sau masa plastica);
- desecarea terenurilor cu exces de umiditate contribuie la reducerea numarului de buruieni specifice unui
continut sporit de apa.

Metode fizice

- arderea cu flacara, metoda de distrugerea buruienilor din culturile prasitoare, din jurul pomilor fructiferi
sau din randurile de pomi fructiferi;
- sterilizarea solului, se practica in sere, rasadnite, la solul pentru ghivecele nutritive. In camp se realizeaza
prin arderea miristei.

In sere, intre doua cicluri de productie se folosesc vapori de apa supraincalzita.

Metode biologice

- alelopatia. Reprezinta influenta nefavorabila a unei plante asuprea alteia prin intermediul unor substante
toxice eliberate in sol odata cu moartea plantei.
- folosirea unor insecte a dat rezultate in combaterea unor buruieni care erau preferate in hrana, carora le
consuma frunzele, tulpinile si uneori radacinile.
- agenti patogeni care pot distruge sistemul enzimatic al unor buruieni.

Metode chimice. Folosirea substantelor chimice (erbicide) in combaterea buruienilor prezinta avantaje si
dezavantaje. Ca avantaje se mentioneaza: reducerea necesarului de forta de munca; cresterea productivitatii
muncii; a redus numarul de treceri pe terenul agricol in cadrul tehnologiei de cultivare a plantelor,
evitandu-se tasarea soluli. Din dezavantajele erbicidelor se amintesc: poluarea solului, aerului si apei;
raman in sol si recolta cantitati mai mari sau mai mici de reziduuri; uneori, impiedica realizarea unui
asolament rational.

Erbicidele sunt substante chimice care manifesta actiune fito-toxica asupra buruienilor din culturi,
plantatii pomicole si viticole, parcuri, margini de sosele, cai ferate etc.

Clasificarea erbicidelor se face dupa mai multe criterii:

- dupa spectrul de actiune se grupeaza in erbicide selective si erbicide neselective;
- dupa epoca de aplicare:
- erbicide preemergente (pre) – aplicarea obligatorie inainte de rasarirea culturii si a buruienilor. Unele din
ele se aplica inainte de semanat (ppi), fiind obligatorie incorporarea profunda in sol a celor volatile si
superficial a celorlalte,
- erbicide postemergente (postem) – se aplica intotdeauna dupa rasaritul buruienilor fie inainte, fie dupa
rasaritul plantelor de cultura;
- dupa modul cum inhiba procesele metabolice:
- erbicide care inhiba fotosinteza (Afalon, Atrazin, Gesaprim, Gesagard, Sencor etc);
- erbicide care inhiba respiratia (Aretit, Brominal etc.);
- erbicide hormonale care provoaca dereglari in procesul de crestere a celulelor (2,4D, Banvel M, Banvel K
etc);
- erbicide care inhiba germinatia si cresterea radicelei (Treflan, Ro-Neet, Eradicane, Balan etc).
d)din punct de vedere fizic, erbicidele se clasifica in:
- erbicide fabricate sub forma de solutii ( prescurtarea pentru aceste erbicide este “LS”), sunt amestecuri
fizice a doua sau mai multe substante ( SDMA, Icedin, Basagran, Gramoxone, Reglone etc);
- erbicide fabricate sub forma de emulstii ( prescurtari folosite “EC” sau “CE”), sunt erbicide dizolvate in
ulei ( Eradicane, Lasso, Treflan, Balan, Ro-Neet, Betanal etc);
- erbicide fabricate sub forma de pulberi muiabile (se utilizeaza indicatiile “PU”, “PM”, sau “WP”). Sub
aceasta forma se produc erbicidele care au o solubilitate foarte redusa in apa sau in ulei;
- erbicide fabricate sub forma de granule sau microgranule. Granulele se aplica in stare uscata cu masinile,
asemanator ingrasamintelor;
- erbicide fabricate sub forma de pastile fluide ( indicatia folosita pentru aceste erbicide “PF” sau “FW”).
Sunt erbicide diluate intr-un lichid, de regula, in apa, avand aspect vascos;
- erbicide fabricate pentru tratarea VUR ( volum ultraredus). Sunt erbicide fabricate dupa retete speciale,
care permit aplicarea acestora intr-un volum redus de apa (5-10 l/ha) sau fara apa.

Actiunea erbicidelor asupra buruienilor. Efectul fitotoxic al erbicidelor se poate masifesta imediat ce au
venit in contact cu suprafata plante sau dupa ce patrund in planta.

Erbicidele de contact actioneaza asupra celulelor si tesuturilor vii cu care vin in contact, efectul fitotoxic
manifestandu-se rapid, in cateva ore de la aplicare.

Erbicidele sistemice. Efectul fitotoxic se manifesta lent (cateva zile sau chiar saptamani de la aplicare).

Transformarile erbicidelor in sol. La suprafata solului sau in sol erbicidele sunt expuse degradarii prin:
volatilizare, levigare cu apa ce se infiltreaza, absorbtie la suprafata coloizilor, descompunere chimica si
biologica, metabolizare de catre planta.

Volatilizarea are doua consecinte negative importante: se diminueaza cantitatea de substanta active din sol
si buruienile nu sunt combatute sufficient; sunt distruse culturile vecine sensibile. Exemple de erbicide ce
se volatilizeaza usor: Eradicane, Treflan, Ro-Neet, Balan etc.

Levigarea este procesul de deplasare fizica a moleculelor de erbicid in sol impreuna cu apa. Dintre
consecintele pozitive fac parte: incorporarea in sol a erbicidelor ramase la suprafata solului, favorizand
interceptarea de catre buruieni; consecintele negative fiind combaterea insuficienta a buruienilor cand
levigarea este accentuate.

Absorbtia la suprafata a coloizilor reprezinta un proces foarte important de inactivare a erbicidelor.

Moleculele de erbicid absorbite nu sunt asimilate de catre buruieni si nici nu sunt supuse descompunerii
chimice sau biologice.

Descompunerea chimica si biologica. La suprafata solului, o serie de erbicide se descompun prin reactii
fotochimice. In sol descompunerea are loc prin reactii chimice si biochimice, microorganismele avand un
rol decisive.

Metabolizarea de catre plante. Este o cale principala de degradare a tuturor erbicidelor. Are loc o
descompunere si formare de combinatii inactive cu diferiti componenti enzimatici sau metabolici, care, in
final duc la stingerea efectului erbicid.

Remanenta erbicidelor. Reprezinta perioada de timp cat erbicidul ramane activ in sol in afara perioadei
de vegetatie a plantelor la care a fost aplicat. Erbicidele cu remanenta indelungata sunt surse potentiale de
poluare a apelor freatice si impun grija deosebita la apicarea lor.
Reguli si principii de baza la aplicara erbicidelor.

Prin erbicidare nu se urmareste distrugerea ultimului exemplar de buruiana, ci se are in vedere un asa
numit prag economic de daunare(PED).
PED pentru diferite culturi, se situeaza astfel:
- la cerealele de toamna: 10-18 buruieni anuale si 2-3 buruieni perene pe metru patrat;
- la cerealele de primavara: 10-30 buruieni anuale si 2-3 buruieni perene pe metru patrat;
- la cartof: 5-10 buruieni anuale si 1-3 buruieni perene pe metru patrat.

Aplicarea erbicidelor se va desfasura pe baza unui plan bine pregatit si respectandu-se o serie de principii
si reguli:
a) Intocmirea programului de erbicidare. Se intocmeste un registru pentru evidenta aplicarii erbicidului
pe sol, care sa cuprinda in timp urmatoarele: cultura, soiul si hibridul, continutul in humus sau argila,
erbicidul folosit, doza aplicata, data administrarii, precipitatiile survenite in primele 30 de zile de la
aplicare, daca suprafata se incadreaza intr-un perimetrul irigat, ingrasamintele chimice si organice folosite,
lucrarile agricole efectuate inainte si dupa administrare, gradul de combatere a buruienilor, productia
realizata.
b) Pregatirea terenului destinat erbicidarii. Cand erbicidele se aplica pe sol, acesta trebuie sa fie
maruntit si perfect nivelat, existenta bulgarilor mari impiedica formarea uniforma a unei pelicule toxice.
c) Calcularea dozei de erbicid. Atunci cand tratamentul se face pe toata suprafata, doza de produs tehnic
se calculeaza cu formula:
D.t = D.s.a. *100/s.a. din care:
D.t – doza de produs tehnic, in kg/ha sau l/ha;
D.s.a – doza de substanta activa recomandata, in kg/ha sau l/ha;
s.a – continutul de substanta active (%) a produsului tehnic utilizat.
Daca tratamentul se executa localizat pe benzi, fasii sau randuri, doza de produs tehnic se calculeaza:
D.t1 = D.t *l / d in care:
Dt1 – doza de produs tehnic, in kg/ha sau l/ha, in cazul aplicarii erbicidului pe benzi sau fasii;
l – latimea fasiei sau benzii tratate, in cm;
d – distanta intre randuri, in cm;
d) Stabilirea normei de amestec erbicidat. Reprezinta cantitatea de amestec lichid necesar pentru a
erbicida suprafata de 1 ha si este determinata de mai multi factori: natura chimica si forma sub care este
erbicidul, faza de vegetatie in care se gasesc plantele, aparatura folosita la administrare, conditiile naturale,
gradul de infestare cu buruieni etc.
e) Prepararea amestecului pentru erbicidat. Se poate face direct in rezervoarele masinilor de erbicidat,
in cisterne sau in instalatii speciale. Apa folosita la prepararea amestecului sa fie limpede si lipsita de
impuritati, evitandu-se folosirea apelor dure. Impuritatile provoaca infundarea duzelor care realizeaza
pulverizarea.

La realizarea amestecului erbicid-apa, trebuie sa se tina cont de starea fizica a produsului folosit. Sunt trei
tipuri si anume: solutie, emulsie si suspensie.
f) Alegerea corecta a tipului de duza. Duzele transforma amestecul lichid in picaturi, formand conul de
pulverizare. Conurile pot avea diferite forme in functie de constructia duzelor. Exemple de diferite tipuri
de duze folosite: duza pentru erbicidare totala, cu sectiunea jetului lenticulara; duza pentru erbicidarea in
benzi cu sectiunea jetului dreptunghiulara; duza cu jet intensive; duze asimetrice pentru jet dirijat in
plantatii pomicole, vita de vie etc.
g) Marimea picaturilor pulverizate. Este indicat ca diametrul picaturilor sa fie cuprinsa intre 150-500
microni. Picaturi cu diametrul mai mare sunt indicate cand erbicidul se aplica pe partile aeriene ale plantei.
h) Fixarea inaltimii de pulverizare. Se executa pe terenul unde urmeaza sa se aplice tratamentul, atat de
erbicidare in benzi, cat si pe intreaga suprafata.
In cazul erbicidarii in benzi, daca duza se monteaza prea jos, amestecul se pulverizeaza pe o zona prea
ingusta, iar atunci cand se monteaza prea sus, amestecul se pulverizeaza pe o zona prea lata.
i) Verificarea debitului si a uniformitatii de distribuire a duzelor. Se executa stationar, la presiunea de
lucru, colectand in vase separate lichidul pulverizat de fiecare duza timp de un minut, dupa care se masoara
separat continutul fiecarui vas. Se calculeaza apoi debitul mediu al unei duze, se compara cu valorile
individuale, debitarea considerandu-se satisfacatoare atunci cand diferentele nu depasesc cu mai mult de ±
5% valoarea medie.
j) Respectarea vitezei si a presiunii de lucru. Cresterea sau reducerea vitezei de lucru conduce la
administrarea eronata a cantitatii de erbicid ceea ce aduce consecinte grave asupra culturilor tratate.
k) Jalonarea terenului. Este necesar sa se asigure o jalonare a terenului, intrucat exista pericolul sa
ramana benzi netratate sau sa se realizeze suprapuneri de la un parcurs la altul.
l) Proba in teren a masinii de erbicidat. Consta in colectarea si masurarea cantitatii de lichid (apa curata)
debitat in vase fixate sub fiecare duza, atunci cand agregatul se deplaseaza cu o anumita viteza, intr-un
anumit timp, pe o distanta fixate in terenul unde urmeaza sa se aplice tratamentul.
m) Cerinte specifice pentru pomicultura, viticultura si legumicultura. Aplicarea preemergenta a
erbicidelor in benzi se poate efectua in toate plantatiile; aplicarea postemergenta, numai in viile conduse in
forma inalta si semiinalta. Erbicidele sistemice nu sunt recomandate in plantatiile de pomi si vita de vie pe
terenuri nisipoase, deoarece pot fi levigate usor, devenint toxice pentru radacini. La culturile de legume
aplicarea erbicidelor se face cu 1-2 zile inainte de modelarea terenului, iar cele cu teren nemodelat cu 2-7
zile inainte de semanat.
n) Incorporarea in sol a erbicidelor. Erbicidele volatile sau cele care sunt descompuse usor de razele
solare trebuie incorporate in sol concomitent cu aplicarea lor. Erbicidele care nu necesita incorporare pe
cale mecanica sau sunt aplicate odata cu semanatul sunt antrenate in sol de catre precipitatii.

Erbicidele ecologice pot fi folosite fara probleme in gradinaritul ecologic si agricultura organica pentru a
scapa de buruienile nedorite care ar putea afecta dezvoltarea plantelor.

Erbicidele selective sunt utilizate pentru a gestiona buruienile care fie sunt in crestere intre straturi, fie
afecteaza spre exemplu cresterea gazonului dumneavoastra din fata casei. Cele non-selective sunt folosite
in zonele unde nu se doresc plante. Printre acestea putem da ca exemplu o zona de acces unde nu v-ati dori
sa creasca nici iarba si nici alte plante.

Totodata acest tip de erbicid ar putea fi utilizat dupa strangerea unei recolte. Astfel, anul viitor veti scapa
in mare parte de buruienile nedorite.

Cele mai multe astfel de substante organice sunt din categoria celor non-selective. Distrug toate plantele
fara a lasa reziduuri in compozitia solului, iar sezonul urmator veti putea planta o noua recolta fara a
intampina mari probleme.

In general acestea nu afecteaza nici viermii, bacteriile sau fungii care sunt parti vitale ale solului.

In mare parte substantele non-organice ar distruge buruienile insa ar dauna si compozitiei solului care nu
va mai putea ajuta plantele sa se dezvolte corespunzator.

Erbicidele organice

Otetul

Deseori utilizat drept exterminator de buruieni nedorite, otetul, cu o concentratie a acidului acetic de 5
pana la 20%, poate fi folosit pentru a distruge la suprafata plantele care va incurca.

Otetul nu va reusi insa sa va scape de majoritatea acestor plante. Substanta nu va ajunge pana la radacina si
veti avea nevoie cu siguranta sa mai aplicati tratamentul de cateva ori.

Otetul este folosit in majoritatea compusilor sintetici care omoara buruienile.

Pe lista altor agenti naturali ce pot actiona impotriva buruienilor putem enumera uleiul de cimbru,
uleiul de cuisoare, usturoiul.

 Arderea

Arderea este o alta metoda folosita in unele situatii. Acest proces este preferat de secole de gradinari.
Curata pamantul dupa strangerea recoltei si in plus cenusa produsa imbogateste compozitia solului.

Tratamentul termic prin infrarosu este un alt mod de ardere a culturilor incheiate.

Otetul – ucigasul natural de buruieni

Listeaza articol » Trimite articol »

Starpirea buruienilor este una dintre intrebuintarile otetului. In cazul unui gazon organic, otetul
poate functiona ca un starpitor de buruieni natural, foarte la indemana. Acidul acetic continut in
otet este cel care are puterea de a omori buruienile. 

Cu cat procentul de acid acetic este mai mare, cu atat va fi mai eficient daca il vei folosi ca si ucigas
natural de buruieni. Otetul alimentar cel mai obisnuit are o concentratie de 5% (5 grade acetice), deci va fi
nevoie de aplicari repetate atunci cand folosesti acest ierbicid natural.

Precautii in folosirea otetului?

Daca te afli in batalia impotriva buruienilor de pe gazon, ai grija sa aplici otetul direct pe buruiana, fara ca
acesta sa ajunga in contact cu iarba. De ce? Pentru ca daca otetul poate fi folosit ca si ierbicid natural, nu
inseamna ca nu poate provoca daune daca este folosit gresit. Otetul nu poate face diferenta, si din acest
motiv poate provoca daune ierbii din gradina sau gazonului.

Pentru a nu strica iarba, "picteaza" buruiana cu o pensula inmuiata in otet. Daca folsesti un spray cu otet,
nu apasa clapita spray-ului pana cand nu esti foarte aproape de buruiana. Nu folosi spray-ul cand bate
vantul, deoarece vantul ar putea cara picaturile de otet in locuri in care nu doresti sa ajunga - pe iarba ta.

 
 ´Vopsiti´ buruienile cu otet

Din cauza acestor precautii, se pare ca otetul nu este un ierbicid natural foarte eficient pentru gazon. Asta
face ca otetul sa fie foarte eficient in zone in care iarba gazonului si alte flori de cultura sa nu fie prin
apropiere , cum ar fi curtile interioare si aleile (acolo unde buruienile rasar printre crapaturi).

Dar daca te afli in plin proces de indepartare a unei papadii, nu ar strica sa-ti completezi eforturile folosind
otetul. Dupa ce ai scos cat ai putut de mult din radacina, cu grija pune niste otet in gaura din pamant.
Otetul se va scurge in pamant, distrugand orice bucata de radacina pe care ai ratat-o. Dupa aceea, astupa
gaura cu pamant si pune seminte de iarba, pana ce o alta buruiana oportunista nu va ocupa locul liber lasat
de papadie.

Exista o alta precautie legata de folosirea otetului ca si ierbicid natural, dar aceasta este una comuna tuturor
ierbicidelor chiar si chimice, si anume: trebuie sa repeti aplicarea otetului pentru a-ti vedea treaba facuta
cum trebuie, tinand cont de faptul ca buruienile nu se dau usor batute. Acest lucru este valabil in special
cand este vorba de buruienile perene, puternice acum dupa ce ani de zile s-au straduit sa faca fata
provocarilor mediului. Otetul va fi mult mai eficient in cazul buruienilor tinere.

Dar, tinand cont de faptul ca otetul este sigur si ieftin, toate aceste obiectii nu sunt atat de importante incat
sa impiedice folosirea otetului ca si ierbicid natural. Daca doresti sa folosesti un ierbicid natural si esti
pregatit sa repeti de mai multe ori aplicarea lui, otetul este ceea ce ai nevoie.

Cand sa folosesti otetul?

Atunci cand alegi sa folosesti controlul natural al buruienilor, mergi direct la inima problemei si cunoaste-
ti dusmanul! Studiaza buruiana cu care te razboiesti, inainte de a folosi otetul impotriva ei. Stropeste
buruienile anuale cu otet inainte ca ele sa faca seminte, pentru a le impiedica sa asigure o noua generatie
care sa-ti dea dureri de cap anul viitor. Toamna devreme este momentul propice pentru a folosi otetul ca si
ierbicid natural impotriva buruienilor perene. Este momentul in care vei putea folosi otetul impotriva
papadiilor (dar pana atunci, smulgele florile ori de cate ori apar, pentru a le impiedica sa faca seminte).
Desi frunzele mor iarna, papadiile continua sa traiasca prin radacinile lor.

Din fericire, cunostinte minime de botanica de vor ajuta in batalia ta impotriva buruienilor perene precum
papadiile. Toamna devreme, nutrientii sunt transferati din frunzele papadiilor in radacinile lor. Acest
transfer, care continua pana la primul inghet care le va ucide, iti ofera posibilitatea sa lovesti papadiile
exact acolo undele doare mai tare! Otetul, acest ierbicid natural, aplicat in aceasta perioada a anului este
absorbit de frunze si dus catre radacini, folosind acelasi traseu ca si nutrientii. Iar plantele sunt omorate - in
mod natural. Se poate sa fie nevoie de aplicari repetate.

Cum sa aplici otetul?

Urmareste starea vremii si afla cand in zona in care locuiesti va fi cateva zile la rand vreme insorita. La
inceputul acestei perioade, sprayaza sau "picteaza" buruienile de care vrei sa scapi.

De ce este nevoie de o perioada insorita?

1. Trebuie sa saturezi frunzele buruienii cu otet, iar ploaia va spala otetul de pe frunzele plantei.
2. Buruiana primeste adevarata lovitura in urmatoarele doua zile dupa ce ai aplicat otetul, cand soarele
loveste frunzele.

Daca folosesti otetul ca si ierbicid natural, poti fierbe otetul inainte de a-l aplica. Prin fierbere, poate creste
concentratia in acid acetic a otetului, dar acest experiment nu a fost studiat inca in mod stiintific. Dar, sigur
nu ar fi o problema sa fierbi otetul; de fapt, s-au obtinut succese in lupta impotriva buruienilor prin
folosirea apei fierbinti aplicate pe buruieni. Prin urmare, otetul fiert va ataca buruiana de pe un front
suplimentar.

 
 

Foloseste otet cu o concentratie mai ridicata

Exista posibilitatea sa gasesti otet cu o concentratie mai mare decat cea obisnuita. Astfel de produse pot fi
gasite in magazine specializate sau la cei care aprovizioneaza restaurantele. Dar, ele devin mai putin sigure
decat otetul obisnuit. Ai putea chiar sa presupui ca nu mai folosesti un ierbicid natural. Si apoi, este destul
de multa bataie de cap cu procurarea unui astfel de otet, iar ideea acestui articol a fost sa faci cunostinta cu
un ierbicid natural, ceva ce se gaseste pe raftul din bucatarie si poti experimenta cu el.

Artiplex spp

spanacul - Spinacia oleracea; loboda - Atriplex hortensis; quinoa - ... secărică, care există în cultură, dar
creşte şi în mod natural prin fâneţele din .... porcesc (Cucurbita pepo) - specie mult cultivată în România şi
utilizată în ... Erbicid - substanţă destinată distrugerii vegetaţiei ierboase nedorite, în ...

Ingrasamantul natural - stratul protector

Afla mai multe despre:
ingrijirea gradinii, ingrasamant natural, ingrasaminte chimice, daunatori, humus, pamant de flori,
amenajare gradina

Scoarta de copac maruntita reprezinta un strat

protector pentru pamantul din gradina si ofera multe
avantaje. Daca este utilizat corespunzator,
ingrasamantul natural usureaza munca din gradina si
scade consumul de apa, destinata udarii plantelor.

Ce gradinar nu-si doreste sa ude mai putin sau sa

smulga buruiana mai rar? In anotimpurile calde cresc
atat legumele si florile cat si ierburi si buruieni nedorite.
Imediat dupa ce terminam de curatat gradina, trebuie sa
o luam de la inceput pentru ca acestea isi fac din nou aparitia. Impotriva acestor "plagi" exista si solutii, iar cuvintele
magice sunt: ingrasamantul natural.

Avantaje
In general, in natura pamantul este rareori "liber" sa respire. Aceasta problema o regasim in special in padure, astfel
sub brazi crescand foarte putine plante. Un efect asemanator este si in cazul ingrasamantului. Scoarta de copac
maruntita reprezinta un strat protector si are mai multe avantaje: cresterea plantelor nedorite este vizibil diminuata
din cauza substantelor si a rasinii lemnului. Astfel, plivitul este necesar doar din cand in cand. Aproape ca nici nu
mai trebuie efectuat. In acelas timp, stratul protector mentine umiditatea in pamant, astfel ne mai fiind nevoie de
udatul zilnic, doar daca afara sunt temperaturi extrem de ridicate. Astfel puteti economisi apa si timp. Iarna, aceasta
"patura" din scoarta copacilor protejeaza pamantul impotriva inghetului.

In cazul in care in anumite perioade ale anului exista caderi masive de ploaie, scoarta maruntita impiedica aparitia
eroziunii. Prin descompunerea materialului care acopera pamantul se formeaza si mai multe microorganisme, astfel
se formeaza mai mult humus, iar pamantul respira mult mai bine.

Dezavantaje
Pe langa multele avantaje, ingrasamantul are si un mare dezavantaj: nu toate plantele suporta acest strat care
acopera pamantul. Acest lucru este valabil in special pentru plantele cu radacina plata (mac). In aceste cazuri este
indicat sa folositi scoarta maruntita de copac in locul ingrasamantului natural. De asemenea, evitati ingrasamantul
daca aveti in gradina zmeura, legume sau capsuni, in schimb trandafirii si diferitele plante si tufe cu tulpina
lemnoasa suporta excelent acest strat.

Mod de utilizare
Inainte de a aduce si imprastia ingrasamantul natural, pamantul din gradina trebuie sapat, iar buruiana deja crescuta
taiata imediat, altfel mai tarziu va veti lovi din nou de ea. Pentru ca plantele sa nu sufere de "foame", iar cresterea si
dezvoltarea lor sa fie optima, este bine sa adaugati ingrasamant pamantului. Acesta se gaseste in bulgari mari,iar la
inceput nu are un aspect sau miros placut. In schimb, scoarta copacului se gaseste gata maruntita, dar se strica, se
mucegaieste mult mai repede. Ar trebui sa fie asternut un strat cel putin la fel de gros cat un pumn, cu alte cuvinte
5 - 7 cm. Bucatile de ingrasamant natural nu se dizolva atat de repede, astfel raman mai mult pe suprafata
pamantului. Partea negativa este ca acest strat protector reprezinta un bun adapost pentru melci.

Chiar si cand este vorba despre calitatea ingrasamantului natural se vorbeste despre diferente. In cazul in care
exista multe resturi de lemn are o influenta negativa asupra plantelor, deaoarece in procesul de mucegaire retine
foarte mult azot. Foarte important este ca acest produs sa nu fie tratat chimic.

InCasa.ro