www.referat.

ro

Asolamentul, in cultura plantelor legumicole

Nu de puţine ori, consultantul agricol de la Centrul Local de Consultanţă Agricolă

trebuie să sugereze dintre secretele rentabilităţii culturilor agricole.
Este şi cazul asolamentului marele ,,mic secret’’ al rentabilităţii legumelor.
Cultivarea legumelor, atât pe suprafeţe mici cât şi pe suprafeţe mari, nu poate fi
rentabilă în lipsa unui asolament întocmit cât mai judicios.
Asolamentul legumicol, presupune împărţirea terenului exploataţiei agricole, în sole
sau parcele pe cât posibil egale între ele, numărul acestora fiind egal cu numărul anilor de
rotaţie. Culturile trebuie repartizate în timp şi spaţiu ţinând cont de sistemul de lucrări şi
de fertilitatea solului. Aceasta este o măsură agrotehnică generală, de mare importanţă şi
are drept scop sporirea fertilităţii solului, reducerea atacului de boli şi dăunători,
obţinerea unor producţii ridicate şi a unei eficienţe economice sporite, cu cheltuieli şi
consumuri mai reduse de îngrăşăminte chimice, erbicide şi insecto-fungicide.
În legumicultură este absolut necesară folosirea amendamentelor, deoarece legumele
au nevoie de lucări repetate, udări sistemice şi recoltări succesive, care duc la alterarea
mai rapidă a calităţilor fizice şi biologice ale solului.
Cultivarea timp de mai mulţi ani pe acelaşi teren a aceloraşi specii
legumicole(monocultura) sau a unor specii înrudite din punct de vedere botanic,
contribuie la înmulţirea şi răspândirea masivă a bolilor şi dăunătorilor specifici culturilor
respective. Numai printr-o rotaţie corectă aculturilor în cadrul asolamentului, se poate
diminua mult atacul bolilor şi dăunătorilor. Asolamentul constituie şi o măsură eficace de
combatere a buruienilor. Monocultura determină o scădere substanţială a producţiei.
Exemplu: la ceapă, fasole verde, tomate, mazăre, monocultura după cinci ani scade
producţia faţă de cea din primul an cu 35-36%.
Aplicarea asolamentului permite folosirea raţională a forţei de muncă şi
îngrăşămintelor
 Rotaţia culturilor în cadrul asolamentului se face tinând cont de criteriile tehnologice
şi biologice ale plantelor legumicole. În funcţie de aceste criterii legumele pot fi:
- legume lacome, mari consumatoare de substanţe fertilizante cum ar fi vărzoasele,
ardeiul, vinetele, ţelina. Acestea se vor cultiva în sole fertilizate cu îngrăşăminte organice
sau în primul an după plantele amelioratoare, ale fertilităţii solului(leguminoase perene
sau anuale);
- legume mai puţin pretenţioase faţă de azot (morcov, pătrunjel, ceapa, usturoiul). Se vor
cultiva în anul al doilea, de la fertilizare cu gunoi de grajd a parcelei (solei);
- leguminoase păstăioase, mazărea, fasolea, fiind capabile să fixeze azotul atmosferic, au
cerinţe mai puţin reduse faţă de îngrăşămintele organice, din care cauză, se pot plasa în
rotaţie în al doilea sau al treilea an după fertilizarea cu gunoi de grajd;
- plante cu sistem radicular profund (rădăcinoase, pepeni), care va alterna cu legumele
care au un sistem radial superficial (ceapa, castraveţi, verdeţuri) pentru a folosi mai
eficient apa şi substanţele fertilizante din substraturile de adâncimi diferite;
- pentru refacerea fertilităţii solului, este bine să se introducă în asolament, sola
amelioratoare, cultivată cu lucernă care durează 3-4 ani sau trifoi care durează 2 ani,
plante care îmbogăţesc solul în humus şi refac sructura solului;
- in vederea combaterii buruienilor, se recomandă alternarea culturilor leguminoase, care
lasă terenul mai îmbuienat, morcov, pătrunjel, vărzoase, ceapa, usturoi, cu specii care
datorită unui aparat foliar bine dezvoltat, stâjenesc dezvoltarea buruienilor (vinete, ardei,
dovleci, vărzoase);
- pentru prevenirea atacului bolilor şi dăunătorilor aceeaşi specie sau specii înrudite nu se
vor cultiva pe acelaşi teren decât după 3-4 ani;
- legumele perene care ocupă suprafeţe reduse pe timp îndelungat (8-10 ani9 nu se includ
în asolamentul legumicol.
Toate aceste aspecte fac parte din asolament marele ,,mic secret’’ al rentabilităţii
legumelor.
Asolamente legumicole
Posted on April 20, 2011 by costinburducea
Asolamentul reprezintă repartizarea în timp şi spaţiu a culturilor, corelată cu sistemul de
lucrări şi fertilizare a solului.
Asolamentul constituie o măsură agrotehnică de mare importanţă pentru sporirea
fertilităţii solului, reducerea atacului de boli şi dăunători, obţinerea de producţii ridicate şi
a unei eficienţe economice ridicate.
Folosirea asolamentelor în legumicultură este o necesitate deoarece legumele reclamă
lucrări repetate de pregătire a terenului, praşile repetate (3-5 ori), udări sistematice,
recoltări repetate. Toate acestea produc o alterare mai rapidă a calităţilor fizice si
biochimice ale solului, astfel că refacerea structurii solului este absolut necesară şi efi-
cientă.
Cultivarea timp de mai mulţi ani pe acelaşi teren a aceloraşi specii legumicole sau a unor
specii înrudite din punct de vedere sistematic contribuie la înmulţirea şi răspândirea
masivă a bolilor şi dăunătorilor specifici culturilor respective. Printr-o rotaţie corectă a
culturilor în cadrul asola-mentului se poate diminua din atacul bolilor şi dăunătorilor.
Numeroase experienţe efectuate la noi în tară şi în străinătate au demonstrat faptul că
monocultura determină o scădere substanţială a producţiei. De exemplu, după 5 ani de
monocultura la ceapă, fasole verde, mazăre şi tomate, producţia s-a redus la 35-36 % faţă
de cea din primul an (tabelul 5.1).
Tabelul 5.1
Influenţa nionoculturii asupra producţiei (în procente) la câteva culturi de legume
(Surlekov, citat de G. Ghenkov,T. Murtazov şi Micov, 1974)

Tomate Cartofi +
Tomate de timpurii + castraveţi sau
Anul Ceapă Fasole verde Mazăre verde vară porumb fasole
1962 - - 100 - 100
1963 100 100 100 65 100 102
1964 75 76 78 65 116 108
1965 56 68 88 85 103 72
1966 60 59 76 80 100 90
1967 53 40 45 30 74 67
1968 35 33 36 36 67 73

Aplicarea asolamentelor permite folosirea raţională a forţei de muncă şi a

îngrăşămintelor.
Asolamentul este o măsură eficace de combatere a buruienilor.
Organizarea asolamentelor legumicole se face pe baza unor criterii economico-
organizatorice şi biologico-tehnologice.
Criterii economico-organizatorice. Cuprinderea în cadrul asolamentului a tuturor
culturilor din planul de producţie al fermei. Structura culturilor se stabileşte în funcţie de
necesităţile social-economice, zonarea culturilor şi direcţiile de specializare a fermei
(consum intern, export, industrie alimentară). La stabilirea structurii trebuie să se ţină
seama de gradul de dotare tehnică şi de existenţa forţei de muncă.
Criteriile biologico-tehnologice sunt mai numeroase şi se referă la următoarele aspecte:
- Legumele mari consumatoare de substanţe fertilizante: vărzoasele, bostănoasele,
ardeiul, vinetele, ţelina se vor introduce în sole fertilizate cu îngrăşăminte organice sau în
primul an după sola ocupată de plante ameliorate ale fertilităţii solului (leguminoase
perene sau anuale);
- Legume mai puţin pretenţioase faţă de azot: morcovul, pătrunjelul, ceapa, usturoiul se
vor cultiva în anul al doilea de la fertilizarea cu gunoi de grajd;
- Legumele păstăioase (mazărea, fasolea), fiind capabile să fixeze azotul atmosferic,
manifestă cerinţe mai reduse faţă de îngrăşămintele organice, din care cauză se pot plasa
în rotaţie în anul al doilea sau al treilea după fertilizarea cu gunoi de grajd;
- Plantele cu sistem radicular profund (rădăcinoasele, pepenii) vor alterna cu legume ce
au un sistem radicular superficial (ceapă, castraveţi, verdeţuri), pentru o folosire mai
eficientă a apei şi a substanţelor fertilizante din straturile de adâncimi diferite.
- Pentru refacerea fertilităţii solului este bine să se introducă în asolament o solă
săritoare cu lucerna (durează 3-4 ani) sau cu trifoi (durează 2ani), care
îmbogăţesc solul în humus.
În vederea combaterii buruienilor se alternează culturile legumicole care lasă terenul mai
îmburuienat (morcov, pătrunjel, mazăre, ceapă, usturoi) cu specii care datorită unui aparat
foliar bine dezvoltat, stânjenesc dezvoltarea buruienilor (vărzoase, ardei, vinete,
dovlecei);
- Pentru micşorarea intensităţii atacului bolilor şi dăunătorilor aceeaşi specie sau specii
înrudite nu vor reveni pe acelaşi teren decât după 3-4 ani;
- Pentru efectuarea lucrărilor de pregătire a terenului în mod corespunzător este bine ca
plantele care se înfiinţează primăvara devreme (mazăre, rădăcinoase, bulboase) să intre în
rotaţie cu specii care
eliberează terenul toamna devreme (tomate, ardei, vinete, castraveţi etc);
- Legumele perene, care ocupă suprafeţe reduse pe timp îndelungat (8-10 ani), nu se
includ în asolamentul legumicol.
În cadrul asolamentului legumicol noţiunea de rotaţie a culturilor are o semnificaţie
aparte, deoarece în acelaşi an, pe acelaşi teren, se fac două sau mai multe culturi. În cele
mai multe cazuri nu putem vorbi de o cultură premergătoare, ci de culturi premergătoare
(datorită practicării culturilor succesive). În această situaţie se ia în considerare cultura
principală, de bază, cea care are perioada de vegetaţie cea mai lungă.
Fiecare specie are una sau mai multe plante premergătoare.
După plantele legumicole pentru rădăcini tuberizate urmează: castraveţi, pepeni, tomate,
cartofi timpurii, ceapă, usturoi, praz.
După solanacee şi vărzoase urmează: castraveţi, pepeni, dovlecei.
După bulboase şi păstăioase urmează: tomate, ardei, vinete, morcov, pătrunjel, păstârnac.
Unele plante sunt incompatibile în cultură (de exemplu: spanac, sfeclă), datorită
modificării pH-ului solului şi acumulării unor toxine şi boli.
Literatura de specialitate recomandă diferite scheme de asolament.

Asolamentul presupune împărţirea teritoriului fermei în sole, pe cât posibil egale între
ele.

Numărul solelor este egal cu numărul anilor de rotaţie.

În fermele specializate se întocmeşte un asolament legumicol în care se introduc toate

speciile de legume trecute în planul de cultură.

În fermele mixte cu caracter horticol se introduc legume şi în asolamentul pepinierei de

pomi sau vie.

În unităţile cu suprafeţe mari de terenuri amenajate pentru irigat se poate folosi un

asolament mixt legumicol- furajer sau legumicol cerealier, în culturile forţate şi protejate
se stabileşte rotaţia în cursul unui an. Aici apar particularităţi determinate de ponderea
diferită a speciilor şi de intervenţia cu lucrarea de dezinfecţie a solului pe diferite căi.

Schemele de asolamente în spaţiile protejate (solarii, sere-solar) nu pot fi realizate cu

aceeaşi uşurinţă ca în câmp. Prima dificultate este generată de faptul că paleta speciilor
cultivate în solarii şi sere solar este mult mai redusă. În plus, principalele specii – tomate,
ardei, vinete, care deţin cea mai mare pondere, aparţin aceleiaşi familii botanice şi nu
sunt compatibile ca premergătoare. În această situaţie se poate recurge, în primul rând, la
planificarea raţională a culturilor astfel ca să se poată asigura o rotaţie simplă. Ca urmare,
jumătate din suprafaţă va fi cultivată cu specii din familia Solanaceae (tomate, ardei,
vinete), iar cealaltă jumătate cu alte specii legumicole (în primul rând castraveţii). În anul
următor se vor inversa culturile.(Voican V., 1988).

Pe de altă parte se va recurge la culturile succesive pe aceeaşi suprafaţă, evitându-se

efectele negative ale monoculturii de lungă durată.

La protejarea cu tunele provizorii problema asolamentelor este mai simplă, deoarece

acestea nu au stabilitate pe aceeaşi suprafaţă de teren şi este posibilă protejarea unei alte
suprafeţe în anul următor, desigur respectând cerinţa de bază cu referire la planta
premergătoare.

La cultura legumelor în serele de tip industrial, noţiunea de asolament devine improprie

deoarece speciile legumicole din familia Solanaceae (tomate, ardei, vinete) ocupă circa
60-70 % din suprafaţă în primul ciclu şi până la 80 % în ciclul al II-lea. Din această cauză
realizarea unei rotaţii în timp pe aceeaşi suprafaţă de seră, întâmpină mari dificultăţi.
Prevenirea efectelor negative, care pot fi generate de cultura unei specii, de exemplu a
tomatelor, mai mulţi ani la rând pe acelaşi teren, se poate asigura prin câteva măsuri.
Astfel, efectuarea dezinfecţiei termice a solului, în cursul verii, asigură atât distrugerea
germenilor şi agenţilor patogeni specifici, cât şi descompunerea exudatelor radiculare cu
efect inhibitor asupra plantelor din aceeaşi specie. Pe de altă parte, în perioada de iarnă,
atunci când se pune problema limitării şi reducerii consumului de energie termică,
înfiinţarea unor culturi cu perioadă de vegetaţie scurtă şi cerinţe reduse la căldură, aşa
cum este salata, asigură de fapt o rotaţie simplă pe aceeaşi suprafaţă de teren.

Diversificarea sortimentului speciilor cultivate în seră, pentru respectarea cerinţelor

asolamentelor, rămâne un deziderat pentru cultivatorii de legume în sere.

Una din posibilităţile eficiente este realizarea unei echivalenţe între suprafaţa cultivată cu
specii din familia Solanaceae (tomate, ardei, vinete) şi cea cultivată cu castraveţi plus
specii floricole. În acest caz speciile floricole au un rol dublu, de a favoriza realizarea
unor rotaţii optime şi de a contribui la creşterea eficienţei economice generale.

În sistemul de rotaţie liberă, proporţia culturilor într-un asolament se poate schimba de la

un an la altul, în funcţie de considerentele economice, cerinţele de consum ale populaţiei,
conjunctura pieţei etc.

Principiile care stau la baza asolamentului şi rotaţiei sunt valabile şi atunci când se cultivă
legume pe suprafeţe mai mici în cadrul gospodăriilor individuale.

Câteva scheme de asolament sunt redate în tabelele 5.2, 5.3, 5.4,

Tabelul 5.2 Schemă de asolament cu solă săritoare cu lucerna

Sola Anul
1 2 3 4
Solanaceae (tomate,
I ardei,vinete) Varză şi conopidă Rădăcinoase Lucerna
II Varză şi conopidă Rădăcinoase Solanaceae Varză şi conopidă
Rădăcinoase (morcov,
III pătrunjel, păstânac) Solanaceae Varză şi conopidă Rădăcinoase
IV Lucerna Lucerna Lucerna Solanaceae

Tabelul 53 Schemă de asolament într-o fermă specializată pentru producerea

legumelor pentru consum
Sola Anul
1 2 3 4
Bulboase+
I Solanaceae Rădăcinoase Vărzoase Cucurbitaceae
Bulboase+
II rădăcinoase Vărzoase Cucurbitaceae Solanaceae
Bulboase+
III Vărzoase Cucurbitaceae Solanaceae Rădăcinoase
Bulboase+
IV Cucurbitaceae Solanaceae Rădăcinoase Vărzoase

Tabelul 5.4
Schemă de asolament practicată într-o fermă specializată pentru industrializare
Sola Anul
1 2 3 4

Mazăre şi fasole + Salată,spanac

varză de toamnă +bame
I (cultură succesivă) Tomate şi gogoşari Castraveţi comişor
Salată, spanac + Mazăre şi fasole
II Tomate şi gogoşari bame Castraveţi cornişon +varză de toamnă
Mazăre şi fasole +varză Tomate şi gogoşari
III Salată,spanac + bame Castraveţi cornişon de toamnă +varză de toamnă
Mazăre şi fasole +
IV Castraveţi cornişon varză de toamnă Tomate şi gogoşari Salată, spanac, +bame
Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate