Sunteți pe pagina 1din 9

Departamentul: Ingineria Produselor Alimentare

Disciplina: Depozitarea produselor vegetale


STUDIU PRIVIND METODE DE DEPOZITARE A MERISOARELOR
(Vaccinium vitis-idaea)
Nume prenume: DAVID Anamaria
Specializarea: Tehnologia prelucrarii produselor alimentare
An studiu: IV
Cluj-Napoca
2013-2014
ABSTRACT
Merisoarele (Vaccinium vitis-idaea) sunt fructele unui arbust din fam. Ericaceae care creste
spontan la altitudini inalte. Aceste bace de culoare rosie sunt folosite atat pentru consumul
casnic cat si in industrie. Fructele de merisor contin o gama variata de compusi cum ar fi
antociani, flavonoide, lignani, acid benzoici, steroli, vitamina C si tocoferoli, dar sunt foarte
cunoscute datorita antocianilor si flavonoizilor. Merisoarele au efect antioxidativ, anti-
inflamator, antitumoral, antiviral, vasoprotectiv si antifungic. In aceasta lucrare de cercetare s-
au strans date din mai multe studii stiintifice cu privire la metode de depozitare a
merisoarelor. Intrucat prin semi-procesare (congelare) si procesare, compusii bioactivi din
aceste fructe se distrug in mare parte, prin acest studiu am cautat sa gasim metoda cea mai
potrivita de depozitare a merisoarelor, pentru pastrarea proprietatilor lor. Datorita continutul
ridicat de acid benzoic, merisoarele spre deosebire de celelalte fructe din fam. Ericaceae,
prezinta o perisabilitate mai scazuta, putand fi depozitate pentru o perioada de 2-3 luni, la
temperaturi intr 0-5C, si umiditate relativa intre 80-90%.
Cuvinte cheie: merisoare, antociani, flavonoide, antimicrobian, antifungic, depozitare, acid
benzoic, atmosfera controlata.
1. Introducere
Merisoarele sunt fructele unui arbust pitic de 5-30 cm, cu tulpina cilindrica si ramificatii
subtiri. Face parte din familia Ericaceae, genul Vaccinium vitis-idaea L. Fructele sunt bace
sferice, rosii la maturitate si lucioase, cu numeroase seminte in interior.
Merisoarele sunt unele dintre putinele fructe originare din America de Nord, fiind folosite
secole intregi de indigeni ca hrana si medicament.
Indienii isi spalau rufele cu suc de merisoare, iar vracii preparau comprese cu aceste fructe
extraordinare pentru a extrage otrava din ranile provocate de sageti. Datorita concentratiei de
vitamina C din merisoare, primii colonisti din America de Nord au prevenit aparitia
scorbitului si, la scurt timp, balenierele americane au ajuns sa transporte butoaie intregi de
merioase, la fel cum faceau navele britanice cu lamaile. Americanii sarbatoresc si astazi a
patra zi de joi din noiembrie printr-o masa de recunostinta la care se consuma curcan, paine de
porumb, cartofi dulci, placinta cu dovleac si desigur, suc delicios de merisoare.
Decenii intregi, folclorul american a glorificat sucul de merisoare pentru rolul sau in tratarea
si prevenirea crizelor de cistita cronice, iar studiile stiintifice au confirmat astazi aceasta
intrebuintare inteleapta straveche. S-a crezut mereu ca aciditatea si acidul hipuric din sucul de
merisoare explica efectul sau antibacterian, insa astazi este aproape o certitudine faptul ca alta
este componenta cea mai importanta. Merisoarele contin o substanta care acopera peretii
rinichilor, ai vezicii urinare si ai tubului conector, impiedicand acumularea de bacterii in
tesuturi, unde traiesc si se inmultesc. S-a demonstrat ca un pahar de suc de merisoare pe zi
este de zece ori mai eficient in anihilarea bacteriilor din urina decat antibioticele clasice.
Alte studii au mai aratat ca majoritatea pacientilor cu infectii urinare cronice se vindeca daca
beau un pahar de suc de merisoare in fiecare zi. In general, rezultatele sunt mai bune decat
cele obisnuite in urma tratamentului clasic cu antibiotice.
Impactul lor benefic a fost descoperit de catre stramosii nostri si confirmat in zilele noastre
prin studii specializate. Dintre toate fructele cunoscute, merisoarele contin cei mai multi
antioxidanti, ceea ce le transforma in importante arme de aparare a organismului uman. Ele
impiedica dezvoltarea bolilor cronice (cu precadere celor cardiovasculare) si previn infectiile.
In compozitia lor, veti regasi acizi (citric, lactic), proteine, vitamina A, B1, B2, B3, C, E, dar
si uleiuri si saruri minerale. Consumul zilnic de afine rosii formeaza un zid de protectie
impotriva bacteriilor patogene, cum ar fi E.coli, Helicobacter pylori (responsabila pentru
ulcerul gastric), Streptococcus mutans (principala responsabila pentru cariile dentare).
Responsabile pentru acest beneficiu medical sunt proantocianidele din merisoare: acestea
actioneaza impotriva diferitelor bacterii, evitand fixarea lor la mucoasa anumitor organe.
Aceasta implicare a merisoarelor la nivel bacterian se poate traduce printr-un suport de baza
fata de organismul uman. Practic, ele ajuta organismul sa isi mentina sanatatea, sa lupte
impotriva posibilelor infectii si sa isi sustina procesul de lupta impotriva radicalilor liberi.
Scaderea numarului de infectii implica si reducerea administrarii antibioticelor in exces,
problema ce afecteaza copiii, dar si adultii la nivel global. In plus, s-a mai demonstrat
stiintific ca merisoarele au un impact pozitiv in ceea ce priveste lupta impotriva tumorilor
maligne. Un grup de cercetatori din Canada au demonstrat cum celulele canceroase de la
nivelul glandelor mamare erau supuse unui risc mult mai scazut de a evolua spre tumori, daca
se consuma afine rosii.
2. Compozitie chimica
Merisoare sunt o sursa bogata de fibre , zahr , vitamina A , vitamina C si magneziu . Acestea
contin , de asemenea, o cantitate mare de flavonoide si lignani . Lignanii si flavonoidele sunt
considerate a fi anti-cancererigene . Merisoare sunt totodata bogate n acid benzoic, astfel, ele
sunt adesea folosite ca agenti antimicrobieni n preparate alimentare. Continutul de arbutina n
merisoare este cuprins intre 3-5 % (Sun H si colab. 1997), in timp ce, nivelul de acizi
carboxilici hidrofili este cuprins intre 2.27 si 3.05 %(Jensen HD. si colab. 2002).
Dintre peste 25 soiuri de fructe de padure comestibile comune, merisoarele sunt pe locul al
doilea la continutul de quercitina ( 74- 146 mg / kg )(Hakkinen SH. si colab., 1999). In afara
de quercitina, fructele de merisor contin o multime de flavonoide, taninuri, proantociani, acizi
triterpenici. De asemenea contin derivati de acid benzoic, acizi organizi, antociani.
Merisoarele contin o cantitate mare de acid benzoic si de resveratrol. Continutul de antociani
variaza intre 27.4-52.6 mg/100 g produs. De asemenea contin 22 aminoacizi liberi, iar
cantitatea este cuprinsa intre 28.92-70.38 mg/100 g. Dintre aminoacizi, asparagina are
proportia cea mai ridicata, peste 25% din cantitatea totala de aminoacizi.(Jungmin Lee, Chad
E. Finn, 2011)
Substantele minerale din merisoare se gasesc in urmatoarele procente: Mg n intervalul 478.3-
555.2 mg/kg, K 5690-7690 mg/kg, Fe 10.7-29.3 mg/kg, Cr 0.5-0.8 mg/kg, Cu 3.5-5.0 mg/kg
si Zn 8.1-9.8 mg/kg.(A. Vollmannov si colab., 2009).
Cercetatorii de la Departamentul Agriculturii din SUA , au determinat activittile antioxidante
de polifenoli din merioare si au descoperit ca antocianii principali din aceste fructe de
padure sunt acidul clorogenic si quercitina.( Zheng W si Wang SY, 2003).
3. Modificari fizice si biochimice pe parcursul depozitarii
Merisoarele fac parte din fam. Ericaceae, fructele din aceasta familie fiind incadrate in
categoria fructelor extrem de perisabile ( cum ar fi si afinele negre, coacazele). Ele se
carcaterizeaza printr-o epiderma subtire, respiratie intensa si o suprafata mare de contact cu
mediul inconjurator. Ca urmare a acestor particularitati, durata mentinerii calitatii lor, chiar in
conditii optime de temperatura si umiditate relativa a aerului, este relativ scazuta. Insa, spre
deosebire de restul Ericaceae-lor, merisoarele, datorita continutul ridicat de acid benzoic sunt
foarte rezistente la modificarile biochimice care se produc si de asemenea la microorganisme.
Se stie ca acidul benzoic este conservantul ce mai des folosit in industria alimentara.
Merisoarele sunt o sursa naturala de acid benzoic, aceste fructe fiind folosite de multa vreme
in tarile nordice pentru a conserva alte alimente. Locuitorii din Finlanda, Suedia, Norvegia
pastrau fructele de merisor peste iarna fara a folosi nicio metoda de conservare, doar pastrate
in cutii de plastic sau borcane de sticla neacoperite.
3.1. Alterari de natura biochimica
Alterarile de natura biochimica sunt determinata de enzimele proprii fructelor, care
catalizeaza unele reactii biochimice, avand ca rezultat forme de alterare ce afecteaza calitatea
fructelor proaspete. La majoritatea fructelor vatamate, are loc brunificarea enzimatica, ce se
manifesta prin manifestari de culoare care au loc in prezenta oxigenului si care se datoreaza
actiunii enzimelor polifenoloxidazice asupra substantelor fenolice si pigmentilor antocianici,
acesta reprezentand o forma de alterare a fructelor.
S-a dovedit stiintific ca substantele bioactive din merisoare scad activitatea multor enzime, de
exmeplu, activitatea -amilazei este redusa la aprox 5% de catre polifenoliii continuti de catre
acestea(Grussu si colab.,2010), activitatea -glucozidazei este redusa la 58%(Whitson si
colab.,2010) Deasemenea polifenoloxidazele sunt inhibate de multitudinea de antioxidanti
naturali continuti de merisoare.
3.2. Modificari produse de microorganisme
Drojdiile si mucegaiurile sunt practic inactivate de catre substantele bioactive din merisoare.
Un studiu realizat de catre Institutul International de Cercetari Alimentare dovedeste faptul ca
pentru a putea fi fermentat, din sucul de merisoare trebuie indepartat acidul benzoic si abia
apoi sa fie insamnatat cu culturi de Saccharomyches cerevisieae.( Arto Visti si colab.,2002)
Totodata extracte polimerice de proantociani din merioare s-au dovedit a avea un efect
puternic antimicrobian mpotriva Staphylococcus aureus, insa acestea nu au avut nici un efect
asupra altor tulpini bacteriene, cum ar fi Salmonella enterica sv. Typhimurium, Lactobacillus
rhamnosus. Fractiuni polimerice si oligomerice din merisoare au manifestat un efect inhibitor
asupra hemaglutinarii produse de E. coli.( Petri Kylli si colab., 2011).
3.3. Respiratia fructelor
Unul dintre procesele fiziologice care afecteaz durata de pstrare a fructelor este
metabolismul respiraiei. Procesul respiraiei implic reacia de combinare a oxigenului din
aer cu molecule organice din celula fructului (uzual zahar) pentru a forma diferite componente
intermediare i n cele din urma dioxid de carbon i ap. Energia produs de seriile de reacii,
din timpul procesului de respiraie poate fi utilizat ca energie legat de componentele
utilizate de celule n subsecvenele reaciilor, sau pierdut sub form de cldur. Energia i
moleculele organice produse n timpul procesului de respiraie sunt utilizate de alte procese
metabolice pentru a menine starea de sntate a fructului.
Factorii care influenteaza procesul de respiratie sunt: temperatura, umiditatea relativa a
aerului, stadiul de dezvoltare al merisoarelor (daca sunt prea coapte vor avea o respiratie mai
intensa).
Rata respiratiei la merisoare este cuprina intre 10 mg CO
2
/kg h (la 0C), 12 mg CO
2
/kg h (la
5C), 35 mg CO
2
/kg h (la 10C), 62 mg CO
2
/kg h (la 15C), 87 mg CO
2
/kg h (la 20C).
[11]
3.4. Pierderea apei din fructe
Apa circul prin esuturi, mai ales sub form lichid, iar n spaiile lacunare sub form de vapori.
Ca i n cazul schimburilor de gaze, apa din fructe se elimin sub form de vapori prin lenticele,
stomate, cuticul, sau prin suprafeele lezate.
n general, presiunea vaporilor de ap la nivelul celulelor fructelor perisabile este mai mare dect
cea a vaporilor difuzai n mediul extern, iar acest fapt determin un flux continuu de vapori din
interiorul fructelor spre exterior. Acest flux de vapori este cu att mai mare cu ct umiditatea
relativ a mediului ambiant este mai redus i temperatura mai ridicat.
n cazul pstrrii fructelor perisabile, nerealizarea temperaturii i umiditii relative optime pentru
o specie sau un soi, determin intensificarea procesului de transpiraie i, deci, deprecierea
calitativ a fructelor.
Pierderile de masa (apa) la depozitare pentru merisoare sunt cuprinse intre 0.3 % -0.5 % la
temperaturi cuprine intre 0-5C, umiditate relativa 75-80%.
3.5. Pierderi in substante bioactive
Pe parcursul depozitarii merisoarelor, multe dintr principiile active ale acestor fructe se pierd.
Astfel continutul in vitamine, antociani, flavonoide si alti compusi bioactivi scade. Aceste
pierderi sunt determinatde de perioada de depozitare, temperatura, umiditate, lumina si de
ambalajul in care sunt mentinute fructele. De-a lungul anilor multi cercetatori au studiat
aceste pierderi realizand studii importante pentru industria alimentara cat si pentru cea
farmaceutica.
Cateva din aceste studii vor fi prezentate pe scurt in capitolul 5.
4. Conditii de depozitare
Depozitarea este o etapa a procesului de valorificare a fructelor si consta in introducerea si
mentinerea acestora in spatiile de pastrare. Alegerea spatiului de pastrare si a metodei de
depozitare depind de proprietatile fizico-chimice si fiziologice ale produsului si de timpul de
depozitare.
4.1. Conditii de pre-racire
Durata depozitarii merisoarelor poate fi prelungita daca fructele sunt racite imediat dupa
recoltare si ambalate doar inaintea livrarii.( Kaufman si colab., 1958; Ringel si colab., 1959)
Daca merisoarele nu sunt la temperatura dorita, acestea pot fi racite fortat cu aer sau prin
hidrocooling. (Kasmire si Thompson, 1992; Spayd si colab., 1990)
4.2. Conditii optime de depozitare
Temperatura minima de depozitare recomandat este de 2 C. Temperatura maxim
recomandat este de 4 pn la 5 C (Hardenburg si colab, 1986;. Kader, 1997;. Lidster si
colab, 1988;. Spayd si colab, 1990), cu toate c exist si o recomandare de 7C(Kasmire i
Thompson, 1992). Umiditatea relativa ecomandat este de 90 la 95%(Hardenburg i colab,
1986;. Kader, 1997; Spayd si colab., 1990). Unii cercettori au recomandat o umiditate
relativa mai mica pentru a reduce contaminarea fungic a spatiilor de depozitare, de exemplu,
ntre 80 i 90 %.(Lidster si colab., 1988)
Culoarea roie poate fi crescut dup recoltare prin pastrarea fructelor, n special a fructelor
recoltate prea devreme, la temperaturi intre 7 si 10C timp de cteva sptmni,aceste
temperaturi fiind mai favorabile decat cele inferioare. Perioada de stocare este de doua pn la
patru luni la aceste temperaturi. (Levine si colab., 1941)
4.3. Depozitarea in atmosfera controlata
Unele studii sugereaza ca o depozitare intro atmosfera controlata continand variate combinatii
de O
2
si CO
2
nu extind perioada de pastrare a merisoarelor, comparativ cu aerul ambiental.
[19]
In schimb Kader (1992,1997) sugereaza ca o depozitare in AC cu 1-2%O
2
+0-5 %CO
2
este
benefica. Merisoarele pot fi pastrate in conditii anaerobe (100% N
2
) pentru o perioada de
peste 14 luni la temperatura de 3.3 C, intr-o umiditate relativa scazuta.(Stark si colab., 1974)
5. Studii privind modificarile care au loc in merisoare la depozitare
5.1. Calitatea merisoarelor proaspete afectate de conditiile de depozitare si
ambalaj (Meeri Saario, 2000)
Merioare proaspt recoltate ( Vaccinium vitis - idaea L. ), au fost depozitate n pungi de
polietilena 0,5 l perforate si neperforate la temperaturi de 0.5C(1 m si 3.5 m grosimea
pungii ) timp de 18 sptmni i la 0.5C(1.5 m si 5.5 m) timp de 8 sptmni . Totalul de
substanta uscata , pH-ul , acizi organici (aciditate titrabila) i coninutul total de antociani
din suc au fost determinate. Principalele valori ale substantei uscate au variat intre 12.96-
14.57 ( Brix ) , pH 2.95-3.18 , acizi organici (acid citric ) 1.13-1.73 g/100 g i antocianine
49.39-68.74 mg 100/g . Substanta uscata i coninutul in antociani a sczut spre sfritul
depozitarii . Coninutul de acizi organici a sczut pe perioada de stocare . Efectul de
perforare a pungilor nu a prezentat nicio modificare consistent. Timpul de stocare al
merioarelor, fr nici o deteriorare vizibil a fost de 4 sptmni de la 0.5C(1,5 m
grosimea pungii) i dou sptmni de la 0.5C(5,5 m pungii) .
5.2. Influenta procesarii interne si depozitarii asupra continutului de
flavonoide din fructele de padure (Sari H. Hkkinen si colab., 2000)
Efectele prelucrrii interne i depozitarii asupra flavonoidelor quercitina, miricitina,
kaempferol au fost studiate utiliznd o metod optimizat RP-HPLC cu detecie UV i
diode dup o hidroliz acid a glicozidelor corespunztoare. In fructele proaspete de merisor,
coninutul total de flavonoide este de 169 mg/kg. Conservarea tradiionala a merioarelor
zdrobite n suc propriu a provocat pierderi considerabile de quercetin (40%) . Doar 15 % din
quercetin i 30 % din miricitina din fructele de padure neprelucrate au fost reinute n
sucurile de fructe obinute prin metode interne comune (suc de merioare de munte
nepasteurizat ). Pe parcursul a 9 luni de depozitare la -20 C , coninut in quercitina a sczut
semnificativ ( 40 % ) n merioarele de munte. Miricitina i kaempferolul au fost mai putin
sensibile decat quercitina n timpul depozitrii.
5.3. Efectul temperaturii de depozitare asupra calitatii fructelor a 9 specii
Vaccinium(Chien Y. Wang si colab., 2009)
Fructe din diferite soiuri Vaccinium au fost depozitate la 4 temperaturi diferite (0, 5, 10 si
15C) si au fost evaluate cu privire la deteriorare, pierderi in zaharuri, acizi organici, total de
antociani, fenoli, flavonoide si capacitate antioxidanta, dupa 3 sau 4 luni de depozitare.
Merisoarele au activitate antioxidanta ridicata(ORAC). Valorile ORAC, continutul de
antociani si fenoli a crescut pe perioada depozitarii. Cea mai ridicata valoare s-a inregistrat la
depozitarea la tmperatura de 15C. Totusi, aceasta temperatura a provocat deteriorarea
merisoarelor, si s-au inregistrat pierderi semnificative de glucoza, fructoza, zaharoza, acid
citric, acid malic. Depozitarea la 5C s-a dovedit a fi temperatura optima de pastrare pentru a
pastra calitatea merisoarelor, atat din punct de vedere al componentilor bioactivi cat si a
proprietatilor gustative.
6. Concluzii si recomandari
Depozitarea merisoarele este facilitata de continutul ridicat de acid benzoic al acestora. Astfel,
aceste fructe, desi incadrate in categoria fructelor extrem de perisabile datorita structurii lor
fizice, sunt extrem de rezistente la activitatea microrganismelor, acestea din urma
nereprezentat un pericol in depozitare merisoarelor.
Datorita pierderilor ridicate de apa care se produc prin membrana subtire a merisoarelor este
recomandata o umiditate relativa cat mai ridicata 85-90%, iar temperatura optima este
cuprinsa intre 0-5C.
Depozitarea in atmosfera controlata nu a dovedit beneficii semnificative fata de aerul
ambiental, iar datorita costurilor ridicate ale acestei tehnologii se prefera depozitarea clasica.
Continutul de antociani, polifenoli, flavonoizi se modifica pe parcursul depozitarii la diferite
temperaturi, de asemenea si textura merisoarelor si proprietatile gustative ale acestora. S-a
dovedit ca temperatura optima de pastrare a merisoarelor este de 5C la umiditati relative
cuprinse intre 80-90%.
BIBLIOGRAFIE
1. Chien Y. Wang, Shiow Y. Wang, Effect of Storage Temperatures on Fruit Quality of
Various Cranberry Cultivars, Produce Quality and Safety Laboratory, Agricultural
Research Service, Acta Hort. 810, ISHS 2009.
2. Grussu et al (2010) JAFC 53, 2760-2766
3. Hakkinen SH et alContent of the flavonols quercetin, myricetin, and kaempferol in 25
edible berries, J Agric Food Chem. 1999 Jun;47(6):2274-9;
4. Hkkinen SH, Sirpa O. Krenlampi , Hannu M. Mykknen and A. Riitta Trrnen,
Influence of Domestic Processing and Storage on Flavonol Contents in Berries, J. Agric.
Food Chem., 2000, 48 (7), pp 29602965
5. Hardenburg, R.E., A.E. Watada and C.Y Wang. 1986. The commercial storage of fruits,
vegetables, and florist and nursery stocks. USDA, Agric. Handbook No. 66 (revised).
6. Jensen HD et al Hydrophilic carboxylic acids and iridoid glycosides in the juice of
American and European cranberries (Vaccinium macrocarpon and V. oxycoccos),
lingonberry (V. vitis-idaea), and blueberries (V. myrtillus). J Agric Food Chem. 2002 Nov
6;50(23):6871-4;
7. Jungmin Lee, Chad E. FinnLingonberry (Vaccinium vitis-idaea L.) grown in the Pacific
Northwest of North America: Anthocyanin and free amino acid composition; 12
September 2011
8. Kader, A.A. 1997. A summary of CA requirements and recommendations for fruits other
than apples and pears. Proc. 7
th
Intl. Contr. Atmos. Conf., Univ. Calif., Davis CA, 3:1-34.
9. Kasmire, R.F. and J.F. Thompson. 1992. Selecting a cooling method. In: A.A. Kader (ed)
Postharvest technology of horticultural crops. Univ. Calif., Dir. Agric. Nat. Res. Pub. No.
3311, pp. 63-68.
10. Kaufman, J., S.M. Ringel, A.A. Hamer, E.P. Atrops and G.B. Ramsey. 1958. Effect of
pre-cooling on market quality of cranberries shipped by rail or truck. USDA Market. Res.
Rpt. 287, 9 pp.
11. Kevin Iungerman, RETAILING REQUIRES TQBM: TOTAL QUALITY BERRY
MANAGEMENT, NE New York Area Fruit Program, Cornell Cooperative Extension,
Ballston Spa, NY;
12. Levine, A.S., C.R. Fellers and C.I. Gunness. 1941. Carbon dioxide-oxygen and storage
relationships in cranberries. Proc. Amer. Soc. Hort. Sci. 38:239-242.
13. Lidster, P.D., P.D. Hildebrand, L.S. Brard and S.W. Porritt. 1988. Commercial storage of
fruits and vegetables. Publ. 1532/E. Agriculture and Agri-Food Canada, Ottawa, Ontario,
Canada.
14. Meeri Saario, Fresh lingonberry quality as affected by storage conditions and
packaging,Journal of Food Quality,Volume 23, Issue 5, pages 453463, October 2000
15. Petri Kylli, Liisa Nohynek, Riitta Puupponen-Pimiea, Benita Westerlund-Wikstreom,
Tiina Leppeanen, Jukka Welling, Eeva Moilanen, and Marina Heinonen; Lingonberry
(Vaccinium vitis-idaea) and European Cranberry (Vaccinium microcarpon)
Proanthocyanidins: Isolation, Identification, and Bioactivities, J. Agric. Food Chem. 2011,
59, 33733384;
16. Spayd, S.E., J.R. Morris, W.E. Ballinger and D.G. Himelrick. 1990. Maturity standards,
harvesting, postharvest handling and storage. In: G.J. Galleta et al. (eds) Small fruit crop
management. Prentice Hall, NJ, pp. 504-531.
17. Stark, R., I.V. Hall, F.R. Forsyth and P.R. Dean. 1969. Cranberries evaluated for fresh
fruit and processing quality after reduced O
2
storage. Cranberries 34(6) :14, 16 and
34(7):14, 16.
18. Sun H et al, Determination of arbutin in the herbs of Vaccinium vitis-idaea L. by RP-
HPLC, Zhongguo Zhong Yao Za Zhi. 1997 Sep;
19. Vollmannov*, J. Tom, D. Urminsk, Z. Polkov, S. Melic and L. Krov; Content of
Bioactive Components in Chosen Cultivars of Cranberries (Vaccinium vitis-idaea L.),
Czech J. Food Sci., Vol. 27, 2009, Special Issue;
20. Visti Arto, Sanna Viljakainene, Simo Laakso, Preparation of fermentable lingonberry
juice through removal of benzoic acid by Saccharomyces cerevisiae yeast, FRI, 8 July
2002.
21. Whitson et al. Functional Plant Science and Biotechnology (2010)
22. Zheng W and Wang SY,Oxygen radical absorbing capacity of phenolics in blueberries,
cranberries, chokeberries, and lingonberry. J Agric Food Chem. 2003 Jan 15;51(2):502-9