UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE AGRONOMIE

REFERAT LA DISCIPLINA DE AGROTEHNICA I

Asolamente
Sisteme de lucrare a solului
Arătura

Pașoi N. Florin-Bogdan
Agricultură IFR an II
2020
Cuprins
Asolamente ............................................................................................................................................. 2
Rolul asolamentului in agricultura ...................................................................................................... 5
Sisteme de lucrare a solului .................................................................................................................... 6
Arătura .................................................................................................................................................. 13
Bibliografie ............................................................................................................................................ 13
Asolamente

Prin asolament se urmărește crearea unor condiții de mediu mai favorabile

pentru plantele cultivate, o mai bună aprovizionare cu apă și substanțe nutritive și
prevenirea pagubelor provocate de buruieni, boli și dăunători.
Avantajele pe care le realizează asolamentele mai ales în anii agricoli cu
probleme, vin în sprijinul producătorului agricol în speranța obținerii unor randamente
pe unitatea de suprafață.
Organizarea unui asolament nu se face de azi pe mâine și nu pentru o
perioadă scurtă, ci pentru o perioadă mai lungă de 4 - 6 ani.
În organizarea unui asolament rațional, care în final să realizeze sporuri de
producție și eficientă economică maximă, trebuie să se țină seama de o serie de factori
și anume:
• condițiile naturale;
• cerințele economico - organizatorice;
• cerințele agrobiologice ale plantelor.
Factorii naturali, cum sunt solul și clima, au o importanță deosebită în alegerea
culturilor din cadrul asolamentului. Tipul de sol, relieful, expoziția, adâncimea apei
freatice, cantitatea de precipitații, temperatura etc. sunt factori de care trebuie să se
țină seama atât în privința speciilor ce se vor cultiva într-o zonă sau alta, cât și a
hibrizilor și soiurilor din cadrul fiecărei specii.
Rotația și succesiunea în cadrul asolamentelor se vor face în funcție de
cerințele agrobiologice ale plantelor.
Astfel, după plante care lasă în sol cantități mari de elemente nutritive, cum ar
fi leguminoasele, să urmeze plante mari consumătoare de azot și fosfor, cum sunt
porumbul, grâul, sfecla, floarea soarelui, etc. De asemenea, se recomandă ca după
plante mari consumatoare de apă să urmeze plante cu un consum mai redus de apă.
Prin rotație și succesiunea culturilor în cadrul asolamentului trebuie să se realizeze și
o bună combatere a bolilor și dăunătorilor și a buruienilor.
Ținând cont că în agricultura țării noastre s-au produs mutații foarte
importante, unde agricultura privată deține 95% din suprafața arabilă, o atenție
deosebită trebuie acordată mărimii solelor.
În asociațiile nou înființate, solele sunt mai mari în funcție de specificul
asolamentului (asolamente de câmp, asolamente furajere sau mixte), în timp ce în
agricultura privată, solele au dimensiuni mult mai mici, în funcție de suprafața deținută
de proprietar.
În funcție de numărul de sole sau ani, asolamentele sunt de scurtă durată, 2-
4 ani și de lungă durată, 5-6 ani.

Întrucât principalele culturi din țara noastră sunt grâul și porumbul, acestea
ocupând aproape 60% din suprafața arabilă, se folosește foarte des rotația GRÂU -

2
PORUMB. Acest asolament s-a dovedit necorespunzător, întrucât ambele culturi sunt
mari consumatoare de elemente nutritive și au și unele boli comune (Fuzarioză).
În acest sens se recomandă câteva tipuri de asolamente orientative:

Asolament de 3 ani
1. Leguminoase ­ plante tehnice
2. Cereale păioase
3. Porumb

Asolament de 4 ani
1. Leguminoase
2. Cereale păioase
3. Plante tehnice
4. Porumb

Asolament de 5 ani
1. Leguminoase ­ plante furajere
2. Cereale de toamnă
3. Cereale de toamnă
4. Porumb ­ plante tehnice
5. Porumb plante tehnice

Asolament de 6 ani
1. Leguminoase
2. Cereale de toamnă
3. Porumb, floarea soarelui, sfeclă
4. Cereale de toamnă
5. Porumb
6. Porumb

În condiții de irigare se recomandă asolamente de 3-5 ani, cu următoarea

structură de culturi: porumb 42%, grâu ­ orz 26%, sfeclă 8%, soia 8%, floarea soarelui
8%, ierburi perene 8%.

3
 Pe terenurile din zona de deal, în asolament este necesar să se introducă o
plantă amelioratoare pentru îmbunătățirea însușirilor fizice, chimice și biologice ale
acestor terenuri.
Schemele orientative pentru aceste soluri sunt prezentate mai jos:

I
1. Grâu ­ trifoi
2. Trifoi
3. Porumb
4. Grâu
5. Porumb

II
1. Grâu ­ trifoi
2. Trifoi
3. Porumb
4. Porumb
5. Grâu

III
1. Grâu ­ trifoi
2. Trifoi
3. Grâu ­ orz
4. Porumb
5. Leguminoase anuale, plante tehnice (mazăre, fasole, soia, borceag, in).
Pe terenurile în pante, expuse eroziunii este necesar să se introducă o cultură
perenă (amelioratoare), în vederea reducerii fenomenului de eroziune.
Organizarea unui asolament fără un complex de măsuri agrotehnice
corespunzătoare, nu rezolvă problemele mari care stau în fața agriculturii. Este
necesar ca, în funcție de cerințele plantelor și zona în care ne găsim, să se aplice cele
mai bune metode de cultură, care să ducă la obținerea unor recolte mari la hectar și
la îmbunătățirea însușirilor de fertilitate ale solului.

O atenție deosebită trebuie să se acorde folosirii raționale a erbicidelor care

să permită organizarea unor asolamente corespunzătoare.

4
Rolul asolamentului in agricultura

În ultimii ani, în agricultura din România se cultivă cu preponderență câteva

culturi (grâu, rapița, porumb, floarea soarelui), fără a se ține seama de rolul si
importanța asolamentului. Cum toată lumea se pricepe la agricultura, desigur ca
fiecare producător agricol cultivă așa cum se pricepe, uneori mai bine, alteori mai rău,
dar producțiile obținute nu reușesc sa acopere in totalitate investițiile făcute pentru a
cultiva pământul. De fapt, nu se respecta o regula de baza a agriculturii, respectiv,
asolamentul.
Repartiția diferitelor plante pe tarlale și sole, în cadrul unei asociații agricole
se numește asolament. Asolamentul se refera la distribuția culturilor în spațiu, iar
rotația la succesiunea lor în timp. De cele mai multe ori, cele 2 noțiuni se suprapun,
de aceea asolamentul se mai poate defini, ca fiind succesiunea culturilor de câmp și
spațiu, însoțită de un sistem corespunzător de lucrări agricole și fertilizare care asigura
creșterea fertilității solului și sporirea cantitativă și calitativă a recoltei.
Prin aplicarea asolamentului, apa este folosita în mod rațional, deoarece
consumul de apă al plantelor cultivate este diferit. Este necesar ca după o planta cu
un consum specific mai mare, să urmeze alta cu un consum specific mai mic (ex. grâul
nu poate urma după lucernă în regiunile secetoase, deoarece lucerna consuma
cantități mari de apă; după lucerna poate urma porumbul, care se seamănă la
jumătatea lui aprilie, iar pana atunci, o parte din rezervele de apa se refac.). Ceea ce
se întâmplă cu apa, se întâmplă și cu substanțele nutritive, și anume: unele plante
agricole secătuiesc solul de macroelemente (ex. sfecla de zahar, sorgul, etc), iar altele
îl îmbogățesc în azot (cazul leguminoaselor), unele plante au nevoie mai mult de
potasiu (sfecla și cartoful), iar altele (cerealele) au un consum mai mare de azot și
fosfor.
Îngrășămintele chimice, dar mai ales cele organice, reușesc să mențină
conținutul de materie organica la un nivel ridicat. Gunoiul de grajd se poate aplica
direct la o serie de culturi cum ar fi: cartof, porumb, sfecla de zahar, sau se poate
aplica la cultura anterioara pentru culturile de orzoaică, mazăre, mei. În cadrul
asolamentului, gunoiul de grajd aplicat direct la plantele din prima categorie, va
contribui la menținerea conținutului de materie organic, fără a influența defavorabil
plantele din a doua categorie.
Lucrările solului foarte dese contribuie la deteriorarea structurii solului; după
plantele prășitoare (porumb, sfecla, floarea soarelui, cartof), trebuie sa urmeze plante
semănate în rânduri dese (cereale, leguminoase, etc) care refac în parte structura
deteriorată a solului.
Asolamentul dă posibilitatea de a lupta împotriva buruienilor, astfel dintre
cerealele de toamna, cea care lupta cel mai bine cu buruienile, este secara care crește
repede și viguros, rădăcinile sunt mai ramificate ca la grâu și orz și au putere mai mare
de solubilizare a elementelor nutritive, înfrățește mai mult, are talie înaltă și pune

5
stăpânire pe teren, producând substanțe toxice pentru unele buruieni, astfel in
primăvară apar mai puține buruieni în cultura de secară.
Epoca de recoltare are un rol însemnat în combaterea buruienilor, deoarece
culturile recoltate mai devreme nu dau posibilitatea buruienilor să crească sau
semințelor lor să ajungă la maturitate. Exista și buruieni parazite, care se înmulțesc
considerabil daca se cultiva an de an aceeași planta (ex. atacul de lupoaie la floarea
soarelui, tutun si alte plante). În general trebuie să se alterneze culturile care
îmburuienează solul, cu cele care au rolul de a curăța solul de buruieni. De asemenea,
asolamentul permite combaterea bolilor criptogamice și a paraziților vegetali și
animali; astfel rugina brună la grâu, se transmite prin plantele tinere de grâu care răsar
după recoltare (Samu lastră) la cultura care se seamănă în toamna pe același sol. La
fel si tăciunele porumbului, daca porumbul este cultivat consecutiv.
Agenții bolilor criptogamice care se propaga prin sol, pot fi împiedicați să atace
plantele cultivate daca microorganismele din sol au o activitate intensă. Gunoiul de
grajd, îngrășămintele verzi, amendamentele, îngrășămintele chimice, lucrările solului
creează condiții favorabile pentru activitatea microorganismelor în sol și care reduce
foarte mult atacul ciupercilor care provoacă îngenunchierea tulpinilor de grâu și orz,
pătarea cenușie a frunzelor de porumb, putregaiul plantelor de sfecla de zahăr. Sunt
și plante care nu pot urma după ele însele, cum ar fi cazul trifoiului, inului etc.,
deoarece formează in sol, in primul an, compuși toxici, care devin vătămători pentru
plante in al doilea an de cultura.

Sisteme de lucrare a solului

Lucrările solului sunt intervenții, cel mai adesea mecanice, în scopul

modificării unor însușiri ale acestuia din dorința de a asigura condițiile de viață cerute
de plantele de cultura.
Plantele de cultură fără ajutorul omului nu pot să concureze pe cele din flora
spontana, ele având cerințe ridicate față de însușirile solului (densitatea aparentă mai
mică, afânarea și mărunțirea solului corespunzătoare etc.), ceea ce impune intervenția
omului prin diferite lucrări, în mod diferit, în funcție de zona agricolă, tipul de sol și
specia cultivată. Astfel au apărut diferite metode de lucrarea solului pentru: culturi de
câmp și furajere, culturi legumicole în câmp și spații protejate, plantații pomicole și
viticole.
Lucrările solului reprezintă una din verigile principale din tehnologia de cultură.
Din dorința de a obține producții din ce în ce mai mari, omul a dezvoltat lucrările solului
până la exagerare, ducând în unele situații la deteriorarea unor însușiri ale acestuia
(distrugerea structurii, compactarea, reducerea conținutului în humus etc.).
Executarea corectă a lucrărilor solului și utilizarea eficientă a factorilor de
vegetație conduce la obținerea de producții stabile, asigurându-se totodată condiții

6
favorabile în evoluția fertilității solului și conservarea acestuia, el fiind principalul mijloc
de producție în agricultură.
Omul primitiv, din simplu culegător, a trecut la producția de bunuri alimentare,
la început prin folosirea unor unelte rudimentare din piatra și lemn, iar apoi la
descoperirea bronzului și a fierului, ducând la confecționarea unor unelte mai eficiente.
Agricultura Evului Mediu se caracterizează prin deschiderea de brazde,
mărunțirea stratului superficial, asigurând în felul acesta condiții de germinare a
semințelor și distrugerea buruienilor.
Dezvoltarea civilizației umane în epoca modernă a determinat modernizarea
tehnologiilor agricole, prin apariția industriei constructoare de mașini.
Perfecționarea tehnologiilor de cultură, aplicarea mecanizării și chimizării au
impus un ritm accelerat de intensificare a producției agricole în scopul obținerii unor
profituri din ce in ce mai mari, lucru semnalat încă din 1930, ducând la degradarea
rapidă a solului prin înrăutățirea proprietăților fizic chimice și eroziunea accentuată ale
acestuia (BRINK, 1951).

Clasificarea lucrărilor solului

Lucrările solului pot fi clasificate după diferite criterii: după uneltele utilizate,
modul de executare etc.
După unelte se poate menționa lucrarea solului cu plugul, lucrarea cu grapa
cu discuri, cu freza și de asemenea cu mașini speciale, și alte mașini. După epoca de
executare: de vară, de toamnă și de primăvară. În funcție de adâncimea de lucru se
clasifica în: lucrări superficiale, lucrări adânci, lucrări foarte adânci și lucrări de
desfundare.
Necesitatea lucrării solului apare în special datorită tasării acestuia sub
acțiunea mijloacelor mecanice, a precipitațiilor, a apei de irigat etc. Intensitatea
intervenției asupra solului prin lucrări trebuie stabilita foarte atent.
Cercetările minuțioase, privind metodele de cultivare a plantelor, în SUA a
făcut posibilă clasificarea lucrărilor solului în funcție de intensitatea mobilizării stratului
arabil (LESSIFER, 1982).
- lucrarea cu plugul – Plow Tillage – numit și sistem clasic de lucrare a solului,
constă în efectuarea arăturii cu plugul cu cormană și pregătirea ulterioară a unui pat
germinativ;
- sistemul de lucrări superficiale – Minimum Tillage sau Surface-Tillage –
caracterizat prin lucrarea solului cu unelte fără întoarcerea brazdei și încorporarea
parțială a resturilor vegetale;
- sistemul de cultură fără lucrări – No Tillage – constă în utilizarea unui sistem
special de mașini;

7
 Ultimele două sisteme sunt parte componenta a noului concept – sisteme de
lucrări de conservare ale solului (S.L.C.S.).
În România, sistemul actual de lucrări ale solului are și elemente ale sistemului
minim, nemaifiind un sistem clasic în întregime.
Se poate discuta despre trei grupe de sisteme de lucrare a solului:
a) Sistemul de lucrări pentru culturile de toamnă;
b) Sistemul de lucrări pentru culturile de primăvară;
c) Sistemul de lucrări pentru culturile succesive;
Sistemul de conservare a solului (S.L.C.S.) a apărut la început cu sistem
minim de lucrări (Minimum Tillage). Bazele S.L.C.S. au fost puse de știința și practica
Canadiană (BUTURAC, 1994).
Sistemul de lucrări de conservare a solului este un concept larg, dar care are
ca indicatori de bază eliminarea arăturii cu întoarcerea brazdelor, total sau un număr
de trei ani, menținerea la suprafață solului a resturilor vegetale total sau cel puțin 30%
din acestea, (HAYS, 1982; CARTER, 1994, citați de BUDOI 1996) reducerea
numărului de lucrări etc.
Sistemul de lucrări minime ale solului este numit și sistemul de mulci
(Minimum Tillage sau Mulch Tillage) are ca cerințe principale:
- lucrarea de baza efectuată cu unelte care sa nu întoarcă brazda (cizel, plug
paraplaw etc) în anumite situații fiind admisă odată la 3-5 ani, o arătură cu întoarcerea
brazdei;
- un număr redus de lucrări ale solului în comparație cu sistemul clasic;
- resturile vegetale, tocate înainte de efectuarea lucrării de baza sunt
incorporate superficial, parțial, rămânând 30-60% la suprafața solului, aceasta fiind o
cerință obligatorie pentru acest sistem (HAYS, 1982).
Solul poate fi lucrat oricând în perioada de la recoltarea plantei premergătoare
până la semănat, cu unelte care incorporează parțial resturile vegetale (ALMROS și
CAPELAND, 1994).
Dintre avantajele acestui sistem amintim:
- numărul mic de treceri pe teren, reducerea riscului de a distruge cultura;
- nu se aduc la suprafața solului orizonturile bogate in argila;
- materia organica se acumulează în straturile superficiale, asigurându-se
astfel o structurare mai buna a solului;
- semințele de buruieni nu mai sunt incorporate în profunzime.
Dezavantajele acestui sistem sunt:
- creșterea infestării solului cu buruieni;

8
 - reducerea porozității solului, fiind afectate schimbările de gaze;
- sistemul radicular al plantelor este mai puțin dezvoltat si mai superficial.
În România acest sistem este mai puțin practicat, și de regulă, la noi se
definește ca sistem minim, acela in care se reduce numărul de lucrări fata de cel
convențional, arătura fiind înlocuită odată la 3-4 ani sau reducerea numărului de treceri
prin efectuarea concomitenta a mai multor procese tehnologice.
Diversitatea tipurilor de sol din România face ca aplicarea sistemelor de
lucrare a solului neconvențională sa poată fi practicata pe 42% din suprafața arabila
(15% in condiții favorabile si 27% in condiții moderat favorabile – CARNACHE si
colab., 1986).
Primele experiențe cu sistemul minim de lucrări au fost efectuate in România
pentru cultura porumbului, in 1962 la I.C.C.P.T. Fundulea si apoi in alte stațiuni de
cercetare ca: Lovrin, Oradea etc. Primele rezultate apar publicate in 1966 (SARPE si
colab., 1991).
Cercetările din tara noastră au arătat inițial pretabilitatea nivelului minim de
lucrare a solului, pentru cereale păioase si leguminoase pentru boabe. La cerealele
păioase, sistemul Rotaseeder si Semavor nu au dat rezultate așteptate, neasigurând
o distribuție uniforma a semințelor (PINTILIE si colab., 1976,1978).
Sistemul „fără arătură” sau semănat direct (No Tillage sau direct dril) a apărut
odată cu dezvoltarea industriei de erbicide.
Semănatul se efectuează direct in miriște sau terenuri cu resturi vegetale,
buruienile se distrug cu erbicide, iar in sol se executa deschideri in care se introduc
semințele si îngrășămintele.
Covorul vegetal, uscat, rămâne la suprafața, constituind un mulci si o buna
protecție împotriva eroziunii (PHILIPS si YOUNG, 1975). Rezultatele obținute in statul
Virginia (1972) au arătat ca sistemul No Tillage, asigura același efect asupra producției
cu doze mai mici de îngrășăminte cu fosfor si potasiu, iar evoluția apei este mai
redusa, datorita stratului vegetal protector (BUDOI, 1996).
In România, utilizarea de lucrare a solului cu semănat concomitent la porumb,
in condițiile de la Fundulea a determinat pierderi de 15% din producție.
Reducerea lucrării solului la porumb a luat amploare după utilizarea
erbicidelor cu spectru larg de acțiune (SARPE si colab., 1996; ULINICI si colab.,
1967).
Din S.L.C.S. fac parte si alte sisteme de lucrare a solului ca:
- sistemul de lucrări pe biloane, preferat pe solurile cu drenaj mai redus;
cercetările din România de la Urleasa - Brăila si Apahida-Cluj (1985-1991) de către
TIANU au arătat eficacitatea sistemului.
- sistemul de lucrări pe benzi înguste, care se deosebește de sistemul No
Tillage prin lățimea mai mare a zonei lucrate, care aici este de 15-25 cm.

9
 Cercetările mai recente privind sisteme minime de lucrări ale solului, vizează
introducerea de tip cizel paraplaw care lucrează fără răsturnarea brazdei.
In cadrul celei de-a doua conferințe a Organizației Internaționale de
Conservare a Solului, organizata la Born (Germania) in perioada 26-30 august 1996,
s-a pus un accent deosebit pe folosirea durabila a solului.
Dintre cei mai renumiți cercetători din domeniul științei agricole, ce au
participat, au prezentat referate documentate BLUM W. – „Conservarea solului si
folosirea durabila a acestuia”.
Noutăți privind modelele, tehnologiile si practicile – autorul afirma ca este
necesara dezvoltarea viziunii in viitor, despre o națiune productiva in armonie cu
sănătatea pământului, inventarierea resurselor, experimentări care sa permită
proprietarilor de pământ sa extindă resursele naturale, ajutorul ce trebuie acordat
fermierului de către comunitatea locala sau regionala, ajutorul care trebuie dat pentru
scopuri de conservare a resurselor.
La Conferința precizata mai sus, RERKASEN si alți cercetători au prezentat
si documentat influenta factorilor demografici, socio-economici si culturali asupra
folosirii durabile a solului.
SCHARPERSEEF si alți colaboratori au dezvoltat problemele privind impactul
regional al schimbărilor de clima asupra solurilor.
Lucrările acestei conferințe dovedesc, încă o data, preocuparea oamenilor de
știință pentru utilizarea judicioasa a acestei bogății naturale care este solul, fără de
care existenta umanității nu ar fi posibila.
O importanta aparte in prevenirea degradării solului o are modul corect in care
se efectuează aratul.
Astfel la
executarea arăturii se
vor respecta anumite
reguli:
· arătura va fi
uniforma pe
adâncime, fără a se
cunoaște trecerea de
la o brazda la alta si se
realizează când solul
este suficient de
umed, astfel ca
brazda, indiferent de
textura solului, sa se
reverse in urma
plugului;
· direcția arăturii se va alterna in fiecare an;

10
 · arăturile normale se efectuează vara si toamna pentru însămânțări de
toamnă sau primăvară; arăturile adânci se fac toamna pe solurile grele;
· subsolajul este o lucrare specifica solurilor acide, sau unde stratul arabil este
subțire si este nevoie de adâncirea lui, fără întoarcerea brazdei. In plus, este utilizat
la distrugerea hardpanului (talpa brazdei), care se formează in cazurile când nu se
face o variație a adâncimii de la o arătură la alta, in scopul evitării formarii acestuia;
arăturile de desfundare se fac înaintea plantarii vitei de vie sau in pepinierele
pomicole.
La efectuarea arăturii se vor adopta următoarele bune practici agricole:
· se efectuează aratul după recoltare, daca sunt prezente ploi puternice si
furtuni. Chiar daca
se mai întârzie aceasta lucrare, pământul trebuie menținut acoperit fie cu paie
sau resturi vegetale, fie prin menținerea culturii ascunse, acolo unde s-a utilizat
aceasta tehnica;
· pentru reducerea mineralizării nitraților prezenți in sol, este recomandat sa
se adopte tehnologia semănării direct in miriște. De asemenea se vor evita pe cat
posibil arăturile adânci, vitezele mărite de lucru si aerarea solului prin scarificare; pe
terenurile in panta arăturile trebuie sa urmărească strict curbele de nivel, iar atunci
când nu este posibil, cu o ușoara inclinație si pe distante scurte;
· arăturile vor urmării configurația terenului si se va tine seama ca acestea sa
fie paralele cu șanțurile si canalele existente, menținându-se o banda nearata in
apropierea acestora;
· cu toate ca arăturile de vara au un rol important in sporirea producției, in
zonele cu precipitații abundente (peste 650 mm anual) si bine distribuite, ca si pe
suprafețele irigate, este bine ca in terenul proaspăt arat sa se însămânțeze o cultura
acoperitoare sau cu rol de îngrășământ verde, care in toamna fie ca se va recolta, fie
se va mărunți si incorpora in sol; aceasta cultura va prelua nitrații din sol
transformându-i in biomasa vegetala ușor mineralizabila, in care azotul prezent va fi
ferit de levigare, iar in primăvară, când temperatura solului va atinge 100 C, prin
demineralizare treptata, va fi ușor asimilabil plantelor de cultura.
Discuitul este realizat cu
discul si are ca scop mărunțirea
bulgarilor pe o adâncime mai
mare. Tăvălugitul se executa cu
tăvălugul in scopul tasării si
nivelării solului. Semănatul este
lucrarea prin care semințele se
introduce in sol pentru a încolți.
Plantatul este operația prin care
se introduce in sol rădăcina
plantei(in cazul răsadului) sau

11
parți ale plantei(tuberculii de cartofi, butașii vitei de vie, lăstarii florilor etc.)
Aerarea solului este un proces prin care se realizează, permanent, schimbul
de gaze dintre sol și atmosferă. În interiorul solului aerul pătrunde în porii neocupați
de apă. Procesul de aerare a solului se realizează în principal prin mișcarea apei în
interiorul și în afara lui. Apa de ploaie scade aerul la suprafață, iar pe măsură ce apa
se scurge, se evaporă sau este folosită ca element nutritiv de către plante, aerul
proaspăt este adus înapoi în sol, umplând spațiile libere lăsate de apa preluată.
Compoziția aerului din sol diferă de cea a aerului atmosferic prin conținutul
mai crescut în CO, (cca 0,3-0,5 %). Aerul din sol are o deosebită importantă pentru
dinamica solului și viața plantelor. În cazul unei aerisiri insuficiente a solului, sunt
afectate microorganismele aerobe din sol; de asemenea, o aerisire diminuată
împiedică creșterea rădăcinilor în lungime, iar substanțele nutritive din sol nu mai sunt
accesibile plantelor, astfel: nitrații suferă procesul de denitrificare, iar o parte din azot
se pierde sub formă gazoasă.
Aerarea artificială a solului se realizează prin lucrări agrotehnice de mărunțire
și afânare (arat, grăpat etc.).
Frezele sunt folosite pentru executarea lucrărilor de afânare și mărunțire a
solului, la adâncimi de 6-25 cm, lucrări de prășit, prelucrarea pășunilor și fânețelor,
prelucrarea terenurilor turboase.

Clasificarea frezelor:
- După destinație: freze de uz general și cu destinație specială pentru livezi,
vii, prășit între rânduri
- După modul de dispunere a organului de lucru: cu rotor orizontal, cu rotor
vertical, cu rotor înclinat
- După felul tracțiunii: tractate, semipurtate, purtate
Părțile componente ale frezelor:
- Organul de lucru: un rotor format dintr-un arbore cu mai multe discuri, pe
care sunt montate cuțite curbate
- Organele ajutătoare: cadrul, dispozitiv de cuplare la tractor, carcasa de
protecție, transmisia, patinele de limitare a adâncimii de lucru
Combinatoare sunt mașini echipate cu diferite organe de lucru (săgeți, gheare,
colți, stele) care acționează succesiv asupra stratului superior al solului efectuând

12
mărunțirea, afânarea și netezirea acestuia. Sunt utilizate la lucrările solului în vederea
pregătirii patului germinativ.

Părțile componente ale combinatoarelor:

În funcție de condițiile de lucru pentru care sunt destinate, combinatoarele se
echipează cu diferite organe de lucru ca:
- Săgeți de cultivator dispuse pe 2-3 rânduri și stele dispuse pe 2-3 rânduri
- Gheare cu suport flexibil dispuse pe 3-4 rânduri și grape elicoidale
- Grape cu colți rigizi și grape elicoidale.
- Discuri plate crestate dispuse pe un rând și stele dispuse pe 2-3 rânduri etc.

Arătura

Arătura este lucrarea de baza a solului, se executa cu plugul si consta in

întoarcerea brazdei, afinarea, mărunțirea si nivelarea solului. Pentru realizarea acestei
operațiuni plugul dispune de un fier lung care taie brazda lateral si o desprinde de
restul solului, un brăzdar care desprinde brazda la partea ei inferioara si de o cormana
care ridica si întoarce brazda desfăcând-o in părți mai mici de sol.
Prin arătură se afânează solul pe o anumita adâncime, creându-se un raport
optim intre spațiul lacunar capilar si ne capilar. Se incorporează in sol miriște, resturile
vegetale si îngrășămintele. In felul acesta se îmbogățește solul in materie organica si
se reface într-o oarecare măsură humusul. Se distrug buruienile, incorporându-se in
sol atât părțile vegetale cat si semințele.
Unele semințe de buruieni incorporate in sol mai adânc nu mai pot ajunge la
suprafață. Se creează condiții bune pentru acumularea apei in sol din precipitațiile
care cad. In situația ca apa este in exces, prin arătură executata mai învălurat si mai
adânc se poate îndepărta excesul de apa.
Arătura contribuie la îmbunătățirea structurii solului. Se introduce sub brazda
stratul de la suprafața in care structura este depreciata si se aduce la suprafață un
strat nou de sol cu o structura mai buna.

13
 Regimul termic al solului este îmbunătățit. Astfel in solurile reci prin arătură se
favorizează circulația aerului mai cald de la suprafața solului. Se realizează un schimb
mai activ intre aerul din atmosfera si aerul din sol.
Arătura contribuie la combaterea bolilor si dăunătorilor plantelor cultivate. Prin
arătură sunt scoși la suprafață diverși dăunători, larve etc. care sunt distruși de razele
solare sau de păsări. Se distrug unele plante gazda pentru bolile plantelor, se distrug
galeriile dăunătorilor. Se îmbunătățește activitatea microorganismelor din sol. Se
înmulțesc bacteriile aerobe care descompun materia organica si pun la dispoziția
plantelor elemente chimice nutritive.
Realizarea acestor obiective conduce la aprecierea calității arăturii reflectata
prin anumiți indici de calitate cum sunt: epoca de executare, adâncimea de executare,
gradul de mărunțire, indicele de afânare, gradul de vălurire, prezenta greșurilor etc.
Calitatea arăturii depinde de mai mulți factori si anume: construcția plugului,
natura solului si epoca de executare a arăturii, gradul de acoperire a solului cu
vegetație, relieful terenului, forța de tracțiune si viteza de deplasare a agregatului de
arat.
Arăturile se clasifica după mai multe criterii:
- după construcția plugului, după
adâncimea la care se executa si după epoca in care
se executa.
In funcție de construcția plugului se pot
obține următoarele feluri de arături:
a) Arătura cu plugul cu cormana normala.
Este arătură care se executa in mod obișnuit pe
suprafețele cele mai mari de teren.
b) Arătura cu plugul cu antetrupița . in fata
corpului obișnuit al plugului se găsește un corp de
plug mai mic si cu acesta se desprinde un strat de
pământ de la suprafața de cca. 10 cm care se
introduce in brazda si peste acesta se răstoarnă
brazda de către corpul obișnuit al plugului.
c) Arătura cu plugul cu scormonitor. In
spatele corpului de plug se găsește un scormonitor
(cuțit in forma de dalta) care afânează fundul
brazdei fără a aduce pământul la suprafața.
d) Arătura cu plugul cu discuri. Corpul plugului este înlocuit cu discuri care au
rolul de a tăia si afâna solul. Se folosește pe terenurile cu cantități mari de resturi
vegetale si pe terenurile defrișate unde apar lăstari sau sunt resturi lemnoase.
e) Arătura cu plugul reversibil. Se folosește pe terenurile in panta, unde este
necesar ca brazda sa se răstoarne numai într-un singur sens.

14
 După adâncimea la care se executa arăturile sunt:
a) Arătura superficiala. Este cea care se executa la 10-15 cm adâncime.
b) Arătura normala. Este arătură care se executa la adâncimea de 18-20 cm.
c) Arătura adâncă. Se executa la 23-25 cm adâncime.
d) Arătura foarte adâncă. Se executa la 25-30 cm.
e) Arătura de desfundare. Se executa la 40-80 cm adâncime si numai pentru
înființarea plantațiilor de vii si pomi fructiferi.
După epoca de executare arăturile sunt:
a) Arătura de vara. Se executa vara pentru culturile de toamna, de primăvară
sau pentru culturile duble.
b) Arătura de toamna. Se executa toamna pentru culturile de toamna si de
primăvară.
c) Arătura de iarna. Se executa in ferestrele iernii, când nu s-au putut executa
arăturile de vara sau de toamna.
d) Arătura de primăvară. Se executa in mod cu totul excepțional când din
diferite motive nu s-au putut executa arăturile de vara sau de toamna. In zonele cu
precipitații abundente si deci cu umiditate mare se executa in mod curent.

15
Bibliografie

https://www.revista-ferma.ro/articole/agronomie/asolamentul-rotatia-culturilor

https://www.gazetadeagricultura.info/plante/608-agrotehnica/11150-rolul-asolamentului-in-
agricultura.html

https://ro.scribd.com/doc/269229469/c3-Sisteme-de-Lucrare-a-Solului-Agrotehnica

https://ro.scribd.com/doc/312632135/Lucraea-Cu-Plugul-Aratura

16