SUBIECTE EXAMEN AGROCHIMIE

1. INGRASAMINTELE CHIMICE-DEFINITIE+CLASIFICARE
INGRASAMINTELE CHIMICE sunt substante minerale,simple sau compuse,obtinute pe cale de sinteza sau
prin prelucrarea unor roci naturale bogate in elemente nutritive.Acestea se aplica sub forma lichida sau
solida ,la sol.la suprafata lui,sau pe planta,solul imbogatindu-se astfel in elemente nutritive accesibile
plantelor ,fapt ce determina ridicarea fertilitati.Efectul utilizari pozitiv al aplicari rationale a
ingrasamintelor chimice ,este reflectat in cresterea productiei pe unitatea de suprafata cu 30-40%.

Clasificarea ingrasamintelor chimice

1.ingrasaminte cu azot

2.ingrasaminte cu fosfor

3.ingrasaminte cu potasiu

4.ingrasaminte cu macroelemente de ordin secundar

5.ingrasaminte cu mmicroelemente

6.ingrasaminte complexe si mixte.

2.Continutul in substanta activa a ingrasamintelor-def+exemple

Este insusrirea cea mai importanta .IN MOD CONVENTIONAL,prin substanta active se intelege procentul
de elemente nutritive din ingrasamant.

Exemple- sub forma de oxizi (P2O5, CaO, K2O)m

fie sub forma de elemente chimice (N, K, Ca, S).

3.EFICIENTA UTILIZARI INGRASAMINTELOR

Eficientaa ingrasamintelor este conditionate de o multitudine de factori, dintre care cei mai importanti
sunt: tipul de sol, plantele cultivate, forma îingrasamintelor conditiile climatice ale anului, dozele
administrate, etc

4.Metode de aplicare a ingrasamintelor solide

Ingrasamintele chimice se pot aplica pe sol la suprafta lui sau direct pe organele vegetative ale
plantelor.IN stabilirea metodei de aplicare a ingrasamintelor se are in vedere specia cultivate,tipul de
sol,tehnologia de cultivare,urmarindu se ca elemtele nutritive sa fie plasate cat maim ult in zona
randurilor active.
In functie de metoda de fertilizare,se deosebesc 3 metode aplicare a ingrasamintelor

1.fertilizarea inainte de preagtirea solului pentru semanat sau plantat

2.fertilzarea odata cu semanatul sau plantatul

3.fertilizarea in timpul perioadei de vegetatie

5.FERTILIZAREA DE BAZA
SE urmareste asigurarea elementelor nutritive in plante pentru o perioada mai lunga de timp.Aceasta
fertilizare poate fii fertilizare de fond in functie de specia cultivata

care se face o data cu pregatirea terenului pentru infiintarea plantatiilor pomicole viticole (la
desfundat), când se aplica dozele de ingrasaminte cu fosfor si potasiu calculate pe o perioada de 10-15
ani si fertilizare de baza anuala , care 4 se face toamna, când se aplica 1/2-2/3 din dozele de
ingrasaminte cu fosfor si potasiu.

6.Metode de aplicare a îngrășămintelor - odată cu semănatul (fertilizarea

starter).
Fertilizarea odată cu semănatul sau plantatul, se face cu scopul de a asigura plantelor, în primele faze de
vegetatie (20-30 zile) elementele nutritive necesare. Dozele aplicate reprezintă circa 1/4 din cantitatea
totală, dispunerea îngrăsământului făcându-se distantat fată de samântă cu scopul de a nu influenta
negativ germintia. La înfiinarea plantatiilor de pomi si viță de vie, îngrasămintele se aplică pe fundul
gropii de plantare, amestecate cu solul, peste care se asează un strat de pământ

10. Metode de aplicare a îngrășămintelor - în vegetație (fertilizarea

suplimentară).
Fertilizarea în timpul perioadei de vegetație (fertilizare suplimentară) se face în anumite fenofaze în
scopul completării cerințelor plantelor în anumite elemente nutritive. Ingrășămintele se aplicăîn stare
solidă, fie sub formăde soluții, la suprafața solului (cu sau fărăîncorporare), sau direct pe organele
vegetative aeriene ale plantelor
11. Clasificarea tipurilor de fertilizări cu îngrășăminte lichide.
Radiculara si foliara
12. Metode de aplicare a îngrășămintelor lichide - enumerare, exemple.

13. Recomandări de aplicare a îngrășămintelor.

14. Rolul azotului în viața plantelor.
Organismele vii nu pot utiliza direct azotul atmosferic, aceastăînsușire având-o numai unele
microorganisme libere sau simbiotice, câteva specii de alge și de drojdii. Organismele vii pot folosi numai
combinații ale azotului. Azotul este prin excelențăelementul nutritiv fundamental pentru creșterea și
dezvoltarea plantelor, cu rol preponderent plastic, de construcție a moleculelor materiei vii, alături de C,
H, O, S, P. Azotul este componentul principal al proteinelor protoplasmatice structurale, intrăîn
componența substanțelor cu rol bioactiv, a acizilor nucleici (ADN, ARN), a pigmenților clorofilieni, a unor
vitamine (B1, B2, B6, B12), enzime (gruparea protetică) etc. Organismele vegetale conțin azot între 0,5-
5% raportat la substanța uscată, în funcție de specie, vârstăși organ. Din totalul azotului din plantă, circa
80-85%, este reprezentat prin proteine, circa 10% prin acizi nucleici și 5% prin aminoacizi liberi.

 elemental principal implicat în nutriția pl.

 creșterea plantelor - rol plastic

- înmulțirea celulelor

- creșterea biomasei

- necesar de energie

 compoziția unor - proteine

- nucleului celular

- acizilor nucleici (ADN, ARN)

- clorofilei

- enzime, vitamine, hormoni, et

15. Formele de azot utilizate de plante – enumerare, exemple.

Azotul mineral reprezintăo micăparte, obișnuit sub 5% din azotul total, fiind reprezentat prin săruri de
amoniu, de nitrați și nitriți. Pentru nutriția mineralăa plantelor prezintăimportanțăformele de amoniu
(NH4 + ) și de nitrați (NO3 - ). Forma amoniacală(azotul amoniacal, NH4 + ), se găsește în sol sub
formăde: ioni de NH4 + , liberi în soluția solului; ioni de NH4 + , neschimbabili, reținuți la complexul
adsorbtiv; ioni de NH4 + , neschimbabili, din silicații primari (mice, feldspați), sau fixat în unele minerale
argiloase (illit, vermiculit, montmorillonit).

NO3 - ionul nitrat

NH4 + ionul amoniu

!!! ambele forme au aceeași valoare fiziologică

NO3 - – absorbit în cantit. mai mare decât NH4 +

16. Transformarea azotului în plante.

Azotul anorganic este transformat in azot organic cu greutate moleculara mica (aminoacizi, amine si
amide) si apoi in azot organic cu greutate moleculara mare (protein si acizi nucleici). Azotul organic cu
greutate moleculara mare (aminoacizi, amine, amide) se transforma, la randul lor, in azot organic cu
greutate moleculara mica ( proteine, acizi nucleici).

17. Necesarul de azot al plantelor.

Necesarul de azot al plantelor variaza in functie de specie, faza de vegetatie si consumul specific.

18. Carența de azot – mod de manifestare, metode de diagnosticare, prevenire,

corectare.
- frunze – se reduce numărul

- culoare verde galbuie

- de la varf spre bază (V)

- frunzele bătrâne se decoloreaza primele

- necrozare – uscarea completă

- plantele se opresc din crestere

- se grăbește maturarea plantelor

Diagnosticare – analiza foliară

Prevenire – fertilizare corespunzătoare cu N

- corectarea reacției solului (r. acidă)

Tratamentul curativ – îngrășăminte foliare - fertilizare cu îngrășăminte cu N urmată de irigare.

19. Formele de azot din sol.
MINERAL SI ORGANIC.

20. Bilanțul materiei organice din sol – schema.

Aproape 90% din azotul organic, se aflăîn compușii humici. ~n urma procesului de mineralizare a
humusului, azotul organic poate fi eliberat și pus la dispoziția plantelor sub formăminerală.

21. Transformările biochimice ale azotului din sol.

mineralizarea - descompunerea substanţei organice sub acţiunea microorganismelor din sol şi eliberarea
ionilor de amoniu

imobilizarea - convertirea azotului mineral din sol, sub acţiunea microorganismelor, în proteine celulare
şi în alţi compuşi cu azot organic

nitrificarea - este oxidarea microbiologică a amoniului cu formare iniţială de nitriţi şi apoi de nitraţi

INTREPRETARE SCHEMA- Azotul organic din sol prin mineralizare elibereaza ionii de amoniu care prin
nitrificare formeaza nitriti si nitrati.

Nitritii si nitratii prin reducere nitrica si imobilizare se transforma in amoniac (ioni amoniu), care
prin imobilizare se reduce la forma de N organic din sol.

22. Căile de intrare a azotului din sol.

 Fixarea biologică a azotului molecular: prin microoraganisme fixatoare de azot (care traiesc libere in
sol-aerobe sau anaerobe- si simbioza- pe radacina anumitor specii

 Din precipitațiile atmosferice -Anual - ajung în sol cca. 15 kg azot la hectar

 Din îngrășămintele aplicate annual: chimice sau organice

23. Pierderile de azot din sol – procese /procente pierderi / (schema).

24. Formele de azot utilizate în îngrășăminte.
NO3 - ionul nitrat NH4 + ionul amoniu CO(NH2 )2 ureea,

25. Clasificarea îngrășămintelor chimice cu azot.

Cu azot ammoniacal, Cu azot nitric, Cu azot nitric şi amomonical.cu azot amidic,cu azot lent solubil, 26.
26. Îngrăşăminte cu azot – clasificare, caracteristici.
1. Ingrasaminte solide cu azot
1.1 Cu azot amoniacal

1.2 Cu azot nitric

1.3 Cu azot nitric şi ammoniacal

1.4 Cu azot amidic (ureeaa

1.5 Cu azot lent solubil

2. Ingrasaminte lichide cu azot

2.1 Amoniacul anhidru (lichid, sintetic) (sub presiune ridicată)

2.2 Soluții cu azot

2.3 Soluții suprasaturate și suspensii - granulat – ureea

 - azotatul de amoniu

- sulfat de amoniu

- neregulat, sub formă de cristale mici – NH4Cl

- pulbere – cianamida de calciu

- lichidă – NH3– apele amoniacale, amoniacaţii.

- culoare: - alb-gălbui – cele granulate

- cenuşie – nitrocalcarul

- cianamida de calciu

- incolore – cele lichide.

- miros: - înţepător de amoniac, în cazul apelor amoniacale şi amoniacaţilor

- de carbid – cianamida de calciu

- hidriscopicitate: - foarte mare – cianamida de calciu

(care se constată - azotatul de amoniu

după aspectul - mare - nitrocalcarul

umed al subst.) - clorura de amoniu

- slabă - ureea

- sulfat de amoniu

27. Îngrăşăminte cu azot lent solubil (greu solubile) – caracteristici, avantaje și

dezavantaje.
Caracteristici= eliberarea N este corelată cu cerințele plantelor , excesul de N rămâne în sol și poate
fi utilizat de următoarea cultură

Avantaje= ușor de aplicat - se reduc numărul de treceri

 economie de timp și resurse

 producții mari

 prietenoase cu mediul

 rezultate foarte bune în plantații

 posibilitatea aplicării azotului mai devreme și o singură data

DEZAVANTAJE eficiența depinde de tipul de sol

 solubilizarea depinde de prezența apei și temperatură

 pot modifica viața microbiană din sol

28. Îngrăşăminte lichide cu azot.

Amoniacul anhidru (lichid, sintetic) (sub presiune ridicată)
Soluții cu azot Soluții suprasaturate și suspensii

29. Indici de caracterizare a regimului azotului din sol.

Continutul in humus
Indicele de azot
Continutul de azot asimilabil

30. Transformarea îngrășămintelor cu azot în sol – schema.

procese fizico chimice : solubilizare, adsorbţie, fixare, imobilizare,nitrificare ,dentrificare,levigare.

31. Îngrășămintele cu azot recomandate a se aplica funcție de reacția solului.

Reactie acida =nitrocalcar,uree,azotat de sodiu,azotat de calciu
Reactive bazica=azotat de amoniu,clorura de amoniu,sulfat de amoniu,fosfat de
amoniu.
Reactive neutral=uree,azotat de amoniu,ape amoniacale
32. Coeficientul de utilizare a azotului – definiție, factori de care depinde.
Coeficientul de utilizare a azotului - % s.a. N utilizată de către plante
- variază între 30 – 80 % frecvent 40-60%
depinde de: - sortimentul de îngrășământ
- particularitățile plantelor
- specie de sol
Varsta plantelor
Interactiunea cu alte elemente
Metoda de aplicare a ingrasamintelor

33. Interacțiunea azotului cu alte elemente fertilizante – enumerare, descriere.

1.Interacțiunea N-P (”pivot” al fertilizării echilibrate) agrofondul fosfatic
sporește eficiența azotului  raportul N/P - optimul agrochimic/economic =>
prod. maxime  N – rol cantitativ /
2. P – rol calitativ Interacțiunea N-K (acțiune sinergică)  se bazează pe rolul
catalitic al K • sinteza proteinelor / protidelor
• metabolismul aminoacizilor / subst. azotate
• activarea sistemelor enzimatice  raportul N/K – indicator de control al nu
34. Utilizarea diferitelor forme de azot ca îngrășăminte.
Ingrasaminte solide depend de
1.  funcție de pH-ul solului preferințele plantelor se corelează cu epoca de administrare 
fracționarea dozei – creste cu % N s.a. Îngrășăminte lichide la % egale de s.a. determină
rezultate apropiate cu îng. Solide
2. Ingrasamintele lichide depind de.
cat la % egale de s.a. determină rezultate apropiate cu îng. solide creste conținutul solului în Pca

35. Metode de administrare a îngrășămintelor cu azot.

1.Aplicarea prin imprastiere rezulta o incorporare imediata,spefica pentru
ingrasamintele cu uree,se realizeaza la fertilizarea de baza,cat si la fertilizarea
suplimentara
2.Aplicarea localizata,se realizeaza la fertilizarea starter,se realizeaza lateral sau
sub nivelul semintei ,creste continutul de azot din substanta active,  crește
interactiunea dintre N SI P si aplicarea pe rand.

3.aplicarea cu apa de irigare

4.aplicarea foliara

36. Rolul fosforului în viața plantelor.

Rol determinant in transferul de energie
Are in compozitie in acizi nucleici,substante cu rol energetic,
 influențiază - dezvoltarea radiculară
- rezistența la secetă și frig
- înfrătirea la cereale
Fosforul este localizat in organele de rezerva
37. Formele fosforului din plante – enumerare, descriere.
Fosfor organic
fitina - subst. de rezervă în semințe, tuberculi, frunze…
 1.fosfatidele (fosfolipide) – lecitina și cefalina  2.acizii nucleici – ADN și ARN 
compuși macroergici.

Fosfor anorganic
Substanta de rezerva pt plante
Reprezinta o migratie buna in planta
Reprezinta o migratie buna in planta

38. Formele fosforului absorbite de plante.

Ion monofosfat si ion difosfat
39. Absorbția și translocarea fosforului în plantă – factori de care depinde.
Depinde de raportul dintre ionul acid difosforic si ion acidul monoacidfosforic,
Absorbtia este active
Viteza de absorbtie depinde de ph ul solului
Depinde de mobilitatea fosforului in sol
Depinde de faze de vegetatie
Mobilitatea in planta.
40. Necesarul de fosfor al plantelor.
41. Carența de fosfor.
Plantele se opresc din crestere si se rasucesc
Frunzele raman mici,se rasucesc si capata o culoare rsoie violeta
Dezvoltare slaba a sistemului radicular
Se manifesta pe primaverile reci si uscate
Soluri slab aprovizonate
Soluri cu reactie acida sau alcalina
Soluri cu textura fina ,tasate,slab aerate,
Tratamentul este ingrasamantul foliar.

42. Formele de fosfor din sol.

Organic care contine compusi organici in proportie de 35 %-75%
Mineral care contine compusi anorganici 35-75(contine minerale fosfate
primare)
P mobil .
43. Reținerea și fixarea fosfaților în sol.

44. Factorii care influențează accesibilitatea fosforului în sol – enumerare.

Reactia solului
Temperatura
Umiditatea solului
Materia organica
Textura si structura

45. Clasificarea îngrășămintelor chimice cu fosfor.

1Îngrăşăminte cu fosfor solubile în apă
2.Îngrăşăminte cu fosfor greu solubile în apa,solubile in solvent conventionali
3.ingrasamaninte cu fosfori,solubili in acizi tari

46. Îngrăşăminte cu fosfor - enumerare, caracteristici.

47. Administrarea îngrășămintelor cu fosfor.
48. Eficacitatea îngrășămintelor cu fosfor. & 49. Interacțiunea fosforului cu alte
elemente fertilizante – enumerare, descriere.
50. Rolul potasiului în viața plantelor.
 cel mai important cation - nu intră în compoziția compușilor organici

-ioni liberi de K+ în celulele vegetale

 sinteza și activarea enzimelor - 40 enzime (sintetaze, oxireductaze, hidrolaze, transferaze)

-catalizatori pentru reacții biochimice

- sinteză, transport, depunere și schimb de energie

 factor de calitate  sinteza glucidelor – acumularea zahărului în fructe

 sinteza amidonului – organe de depozitare

 sinteza proteinelor și lipidelor – creșterea plantelor /semințe K

 reglarea regimului hidric al plantelor  presiunea osmotică / turgescența celulelor

  închiderea și deschiderea stomatelor – rezistența la secetă

 sinteza proteinelor și lipidelor – creștere / semințe (cereale)

 influențează fotosinteză și respirația  absorbția luminii / descompunerea apei /asimilarea CO2

 transportul substanțelor elaborate K

 favorizează rezistența plantelor la:  frângere și cădere – sinteza ligninei

 boli și dăunător

51. Forma sub care potasiul este absorbit de plante.

numai sub formă ionică: K+

52. Carența de potasiu – mod de manifestare.

 perturbă activitatea enzimatică

 afectează regimul hidric al plantelor

 afectează fotosinteza

 ”burnisură” apicală și marginală a frunzelor

 frângere și cădere

 afectează fructificarea și calitatea fructelor

53. Formele de potasiu din sol și factorii care determină cantitatea și

mobilitatea K-lui.
1. K nativ 90-98% 2. K neschimbabil 1-10 % 3. K solubil 4. K schimbabil 1-2 %

FORME: Daca K neschimbabil, cel schimbabil si K din solutia solului sunt in echilibru atunci se determina
cantitatea si mobilitatea K in soluri.

54. Îngrășăminte potasice - clasificare, caracteristici.

1. Îngrășăminte potasice concentrate clorura de potasiu (se aplica inaintea araturii), sarea potasica,
sulfatul de potasiu

2. Îngrășăminte potasice brute 3. Deșeuri industriale

55. Interacțiunea potasiului cu alte elemente fertilizante – enumerare,

descriere.
1.Interactiunea dintre k si N
FAVORIZEAZA ABSOBRTIA POTASIULUI
2.INTEARCTIUNEA DINTRE K SI P
INFLUENTEAZA CALITATEA PRODUCTIEI
3.interactiunea dintre k si ca
Antagonism :ca in exces induce carenta de k,k in exces reduce carenta de CA
4.interactiunea dintre k si mg
Antagonism K in exces induce carenta de MG
5.interactiunea dintre k si b
K in exces induce carenta de B

56. Administrarea îngrășămintelor cu potasiu.

1.Inainte de efectuarea lucrari de baza:icorporat odata cu lucarea de baza
2.inaintea de semanat pe soluri nisipoase
Incorporate la pregatirea patului germinative
3.odata cu semanatul pe soluri sarace In potasiu
57. Rolul sulfului în viața plantelor, carența de sulf – mod de manifestare
Sulful este un element cu rol plastic în viața plantelor, el participând la sinteza unui mare număr de
aminoacizi (cistină, cisteină, metionină); intrăîn componența proteinelor (colagen, keratină); a
peptidelor (glutation), vitaminelor (biotină, tiamină), enzime (coenzima A-SH), hormoni (insulină), esteri,
sulfați ai polizaharidelor, etc. Sulful este adsorbit de către plante din sol, sub forma ionului SO4 2- ;în
cantități mici, poate fi asimilat din SO2, aflat în atmosferă, direct prin frunze. Ionul SO4 2- se poate
acumula liber în plantăîntr-o proporție mai mare decât ionul nitric, fărăa provoca fenomene de
toxicitate, participând la echilibrul anioni/cationi, în măsurămai mare decât, ionul nitric. Pătruns în
plantă, SO4 2- suferăo reducere și se găsește în grupările sulfhidril - SH și disulfidice -S-S-, de mare
importanțăîn formarea legăturilor aminoacizilor cu catenălungă

.
58. Produse cu sulf folosite ca îngrășăminte – exemple.
sulfatul de amoniu cu 24,2% S; superfosfatul simplu cu 11,5% S; sulfatul de potasiu cu 17,6% S; sulfatul
de magneziu cu 13% S; sulfonitratul de amoniu cu 12-15% S; sărurile potasice brute (kainita) cu 12,9% S.

59. Eficiența aplicării sulfului.

1.Eficiența în raport cu solul. Pe solurile nisipoase, pe cele cu conținut scăzut în materie organică, ca și
pe cele din incintele irigate, eficiența sulfului este ridicată, ca urmare a carenței în acest element. Pe
aceste soluri unde carența este accentuată, dozele de 80-100 kg S/ha, sunt echilibrate

2. Eficiența în raport cu planta. Efectul îngrășămintelor cu sulf, în anumite condiții de sol, se

manifestăfie la aplicarea lor singură, fie în strânsălegăturăcu cele azotate. Aprecierea stării de
aprovizionare a plantelor cu sulf se face cu ajutorul raportului azot : sulf

60. Rolul calciului în viața plantelor, carența de calciu – mod de manifestare.

Calciul este un element de bazăîn metabolismul plantelor superioare. Acestea, nu pot săcreascăși săse
dezvolte fărăcalciu, care nu poate fi înlocuit în funcțiile metabolice de bazăde nici un alt cation.. El este
elementul necesar pentru menținerea plasmei celulare în stare activăși stabilă, pentru menținerea
echilibrului acido-bazic prin neutralizarea acizilor organici aflați în exces.

61. Produse cu calciu folosite ca îngrășăminte – exemple.

62. Eficiența aplicării calciului.

63. Rolul magneziului în viața plantelor, carența de magneziu – mod de

manifestare.
~n nutriția plantelor magneziul, ocupăun loc important, alături de N, P, K, S și Ca. Magneziul, este o
parte componentăa clorofilei, reprezentând aproape 10-15% din totalul Mg din plante. Spre deosebire
de calciu, magneziul se aflăîn cantitatea cea mai mare în țesuturile tinere de creștere și în semințe, acolo
unde se aflăși fosforul. E

64. Produse cu magneziu folosite ca îngrășăminte – exemple.

1. Sulfatul de magneziu
2, Kiserit

3.Dolomitu

4. Dunit

5. Serpentinit
6. nitrocalcarul care conține 3% Mg și fosfații amoniaco-magnezieni, care au 29,5% MgO
65. Eficiența aplicării magneziului.
66. Rolul fierului în viața plantelor, carența de fier – mod de manifestare.
Importanța fierului în nutriția plantelor este multiplă, funcțiile lui biochimice fiind legate de însușirea de
a forma produși complecși de tip chelat și de posibilitatea schimbării reversibile de valență: Fierul
participăla procesele de creștere, respirație, sinteza clorofilei, fotosinteză, fixarea simbioticăa azotului
molecular. El este un component esențial în alcătuirea unor enzime care conțin fier, sub formăde hem
(C34H32O4N4Fe - grupul prostetic al hemoglobinei), precum și a unor substanțe organice cu rol de
transportori. Fierul este un activator al unor enzime ca: aldoza, arginoza, dipeptidaza

Carența în fier. Insuficiența Fe, în nutriția plantelor determinăîncetinirea ritmului de creștere a

rădăcinilor, ca urmare a distrugerii hormonului vegetal, auxina. Carența produce perturbări în sinteza
clorofilei, în metabolismul ARN, în structura cloroplastelor. Fenomenul cel mai dăunător pentru
producție, este apariția clorozei ferice care se manifestăpe frunzele din etajele superioare ale plantelor.
Frunzele încep săcapete o culoare galbenăca lămâia, pânăla galben-albicioasă, nervurile principale
rămănând verzi. Simptomele sunt asemănătoare cu cele ale carenței în magneziu sau azot, cu
deosebirea cănu apar pete brune necrotic

67. Produse cu fier folosite ca îngrășăminte – exemple.

Sulfatul de fier

Chelații de fier

68. Eficiența aplicării fierul.

69. Rolul manganului în viața plantelor, carența de mangan – mod de
manifestare.
Manganul are un rol multiplu, în organismele vegetale vii, acțiunea lui
fiind strâns legatăde prezența fierului, cu care trebuie săse afle într-un anumit
echilibru (raport, Fe/Mn = 1:1,5 - 2,5)., zilor, la metabolismul acizilor organici; joacărol în
sinteza vitaminei C. Manganul mărește rezistența plantelor la secetă, micșorând transpirația; în același
timp conferărezistența plantelor la conținuturi ridicate de săruri solubile, datorităînsușirii de antagonism
(Ca, Mg, Fe, Cu, Mo) și a intercondiționării cu alți ioni (NH4 + , NO3 - , PO4 3-, K+ ,SO4 2- ). Manganul
este absorbit de către plante din soluția aolului, ca ion bivalent Mg2+, ionii Mn3+ și Mn4+, neputând fi
preluați de către plante .

Carența în mangan: se manifestăde regulăpe solurile organice și în primul rând pe cele care conțin
carbonați, cu un pH alcalin. Carența este foarte bine reflectatăprin concentrația manganului în frunze,
diagnosticarea foliarăfiind criteriul principal de apreciere. Pentru majoritatea plantelor cultivate, nivelul
critic este de 15-20 ppm Mn2+, în substanța uscatăa frunzelor. La cerealele păioase carența se
manifestăprin decolorări galbencenușii, dispuse longitudinal în șiruri paralele nerv

70. Produse cu mangan folosite ca îngrășăminte – exemple.

Sulfatul de mangan

Oxid manganos

Bioxid de mangan

Carbonat de manga

Chelați de mangan

Zgurile ferimanganice

Superfosfat îmbogățit cu mangan

Superfosfat îmbogățit cu mangan

71. Eficiența aplicării manganului.

72. Rolul zincului în viața plantelor, carența de zinc – mod de manifestare.

Zincul participăîn metabolismul proteic, în sinteza acizilor ribonucleici, a glucidelor, a vitaminelor B, C și
P, precum și la formarea clorofilei. ~n metabolismul proteic Zn, favorizeazăsinteza ARN, care la rândul
său controleazăsinteza proteinelor. ~n metabolismul glucidelor, Zn activeazăenzimele din grupa
endazelor. Zincul, are un rol foarte important în activitatea sintezei triptofanului, care este un produs
intermediar al auxinei (acidul indolilacetic)

peciile foarte sensibile la carența în zinc sunt: porumbul, fasolea, ricinul, inul, hameiul, iar dintre pomii
fructiferi, mărul, piersicul și părul. Sensibilitate moderatămanifestă, soia, cartoful, sfecla pentru zahăr,
lucerna, trifoiul, ceapa. Cerealele păioase, mazărea, ierburile perene sunt mai puțin sensibile la carența
în zinc. Cercetările efectuate în țara noastrăau evidențiat căporumbul este cel mai sensibil la carența în
zinc și în special hibrizii tardivi, cu ritm lent de creștere în prima parte a perioadei de vegetație

73. Produse cu zinc folosite ca îngrășăminte – exemple.

Oxidul de zinc, anhidru. Se prezintăca o pulbere amorfă, albăsau ușor gălbuie, greu solubilăîn apă. Se
administrearăpe solurile cu ICZn < 3,4 și IRPM < 0,6, în doze de 7,5-15,0 kg/ha. Chelații de zinc

74. Eficiența aplicării zincului.

;
75. Rolul borului în viața plantelor, carența de bor – mod de manifestare.
Borul este unul din cele mai importante microelemente pentru nutriția plantelor. El participăla
numeroase procese biochimice și fiziologice și anume: metabolismul acizilor nucleici; metabolismul
auxinelor; metabolismul substanțelor proteice și pectice; translocarea glucidelor, activarea unor enzime
ca: polifenoloxidaza, peroxidaza, catalaza. Borul influențeazăfavorabil germinarea semințelor și
diviziunea celulară, regleazăprocesele osmotice și contribuie la menținerea stării de turgescența a
celulelor

Carența și toxicitatea borului. Simptomele caracteristice carenței în bor se manifestăprin: uscarea

vârfurilor de creștere, dezvoltarea rapidăa lăstarilor secundari la care vârfurile de creștere se usucăîn
scurt timp; răsucirea și deformarea frunzelor din etajele superioare, clorozarea organelor tinere de
creștere; reducerea înfloritului; fructe deformate, incomplet dezvoltate; formarea de crăpături pe pețiol,
tulpini și uneori pe fruct, formarea de pete necrotice. La sfecla pentru zahăr și cea furajeră, simptomul
specific carenței este, putregaiul inimii. La floarea soarelui carența se manifestăprin îngălbenirea și
deformarea frunzelor tinere, tulpinăramificatăcu mai multe capitole. La castraveți insuficiența în bor se
manifestăprin fructe deformate, crăpate, cu pete brune în tulpina superioară

76. Produse cu bor folosite ca îngrășăminte – exemple.

Boraxu,

3. Tetraboratul de sodiu
4. Pentaborat de sodiu
5. Acidul boric
6. {lamul de bor
7. Superfosfatul îmbogățit cu bor
8.
77. Eficiența aplicării borului.
78. Rolul molibdenului în viața plantelor, carența de molibden – mod de
manifestare.
Necesitățile fiziologice ale plantelor fațăde molibden sunt foarte reduse, prezența sa în plantăfiind < 1
ppm din substanța uscată. Cu toate acestea, Mo este considerat un microelement cu rol esențial în
nutriția plantelor, deoarece intrăîn componența a numeroase enzime care catalizeazăreacții biochimice
(nitrogenaza, nitratreductaza, sulfitoxidaza). Tot datorităaportului Mo, la nitratreductaza, el îndeplinește
un rol important în activitatea microorganismelor fixatoare de N molecular din 65 atmosferă, care
trăiesc liber sau în simbioză. Mo este implicat în metabolismul fosforului, în biosinteza acidului ascorbic,
în creșterea conținutului de clorofilă.

Carența în molibden. Poate fi observatăpe solurile cu texturăușoară, la culturile exigente fațăde acest
element (leguminoase anuale și perene), prin culoarea galbenăa frunzelor din etajele inferioare și
mijlocii. La toate culturile, carența primarăde molibden se exteriorizeazăla fel ca cea de azot, ca urmare
a rolului sistemelor enzimatice cu molibden asupra nutriției cu azot a plantelor

79. Produse cu molibden folosite ca îngrășăminte – exemple.

Molibdatul de amoniu

Molibdatul de sodiu

Superfosfatul molibdenizat.

80. Eficiența aplicării molibdenului.

81. Îngrășăminte chimice compuse – definiție, tipuri, clasificare.
Industria chimicăproduce în afarăde îngrășămintele chimice care conțin un singur element fertilizant de
bază(N, P sau K) cunoscute și sub denumirea de îngrășăminte simple, și o serie de îngrășăminte care
conțin 2 sau 3 macroelemente în diverse proporții

a) dupănumărul elementelor nutritive și a altor substanțe care intrăîn componența lor: binare de tipul:
N-P; N-K; P-K; P-Mg; K-Mg; ternare de tipul N-P-K sau N-P-Mg; cu macroelemente și microelemente;
organominerale. b) dupăraportul dintre elementele nutritive: cu utilizare generalăîn care elementele
nutritive se găsesc în proporții egale (1:1:1); bogate în azot cu raportul în favoarea azotului (2,5:1:1);
bogate în fosfor (1:1,5:1); bogate în potasiu (1:1:2). c) dupăstarea fizică: îngrășăminte complexe solide;
îngrășăminte complexe lichide.

82. Îngrășăminte chimice compuse – avantaje, dezavantaje.

Aceste îngrășăminte prezintăfațăde cele simple o serie de avantaje: conținut mai mare de
substanțăactivăpe unitatea de masă; însușiri fizice superioare, fiind mai puțin higroscopice, reacția
fiziologicăeste neutralizatăși nu lasăreziduuri în sol; se pot aplica mai uniform și omogen în sol;

n același timp acest sortiment de îngrășăminte prezintăși unele dezavantaje: conțin elemente nutritive
în proporții fixe; majoritatea îngrășămintelor complexe sunt deficitare într-o serie de elemente și
microelemente, putând induce carențe

83. Îngrășăminte complexe solide – enumerare, caracteristici.

. Nitrofosfații

trofosfații sunt îngrășăminte complexe care rezultăprin prelucrarea fosfaților naturali cu acid azotic.
Aceste îngrășăminte conțin azotul sub formănitrică(NO3 - ) și amoniacală(NH4 + ) iar fosforul sub
formăde compuși ușori levigabili (NH4H2PO4) și greu levigabili (CaHPO4) potasiul fiind prezent sub
formăde KNO3 și KCl..

5.7.1.2. Fosfații de amoniu Sânt îngrășăminte complexe binare și se obțin prin amonizarea soluțiilor de
acid ortofosforic conform reacțiilor: H3PO4 + NH3 NH4H2PO4 fosfat monoamoniacal H3PO4 + 2 NH3
(NH4)2 HPO4 fosfat diamoniacal H3PO4 + 3 NH3 (NH4)3 PO4 fosfat triamoniacal

Fosfat-azotatul de amoniu (NH4H2PO4 ∙ NH4NO3)

Fosfat-sulfatul de amoniu

~ngrășămintele granulate pe bazăde fosfați de amoniu-uree, sunt superioare îngrășămintelor complexe,

prezentate pânăacum și au un conținut ridicat în substanțăactivă54-64%. Se obțin prin amonizarea unui
amestec de uree și acid fosforic. Tipurile de îngrășăminte complexe rezultate sunt: 29-29-0; 32-20-0; 35-
18-0.

5.7.1.3.Polifosfații de amoniu Sunt îngrășăminte complexe, binare cu N și P, concentrate, 60-82% NP.

Sunt solubili în apă, ușor asimilabili de către plante; sunt stabili în timp, nu sunt higroscopici și nu se
aglomerează. Polifosfații de amoniu, hidrolizeazăîncet în soluții neutre la temperatura camerei, viteza de
hidrolizăcrescând rapid odatăcu temperatura și cu micșorarea pH-ului.

5.7.1.4. Metafosfații Sunt îngrășăminte complexe binare de tipul P-K și P-N, foarte concentrate cu pânăla
90% s.a. Tehnologia lor de obținere se bazeazăpe producerea unor săruri a acizilor metafosforici.

84. Îngrășăminte complexe cu microelemente – exemple, caracteristici.

Sunt îngrășăminte binare de tipul N-P, care conțin o serie de microelemente: Mn, Cu, Co, Zn, Al.
Principalele tipuri sunt: Fosfatul de mangan-amoniu

Se obține prin tratarea soluțiilor de acid fosforic cu sulfatul de mangan și neutralizare cu amoniac:
H3PO4 + MnSO4 + 3 NH3 + H2O MnNH4PO4 H2O+ (NH4)2SO4 fosfat de mangan amoniu Fosfatul de
cupru – amoniu (CuNH4PO4 ∙ H2O Se obține prin tratarea fosfatului diamoniacal, cu o soluție de
clorurăde cupru și amoniac. (NH4)2HPO4 + CuCl2 + NH3 + H2O CuNH4PO4 ∙ H2O + 2 NH4Cl Fosfatul l de
cobalt-amoniu (CoNH4PO4 ∙ H2O Se obține din fosfatul diamoniacal, clorurăde cobalt și amoniac:
(NH4)2HPO4 + CoCl2 + NH3 + H2O CoNH4PO4 ∙ H2O + 2 NH4Cl Fosfat de zinc-amoniu (ZnNH4PO4 ∙ H2O)
Se obține din fosfat diamoniacal, sulfat de zinc și amoniac: (NH4)2HPO4 + ZnSO4 + NH3 + H2O
ZnNH4PO4 ∙ H2O + 2(NH4)2SO4 Fosfat de aluminiu-amoniu AlNH4(HPO4)2 Se obține prin prelucrarea
nefelinului cu acid fosforic și amonizarea masei de reacție: NaAlSiO4 + 3 H3PO4 NaH2PO4 + H3Al(PO4)2
+ SiO2 + 2H2O nefelin H3Al(PO4)2 + NH3 AlNH4(H2PO4)2

85. Îngrășăminte complexe organo minerale – caracteristici, exemple.

Aceste îngrășăminte sunt constituite dintr-o fracțiune organică(R), reprezentatăprin substanțe
macromoleculare naturale sau de sintezăși o fracțiune minerală(x,y, z), reprezentatăprin elemente
nutritive (NPK). Ele pot fi de tipul R-x; R-xy; R-xyz. ~ngrășămintele organo-minerale se caracterizeazăprin
următoarele: - fiecare element nutritiv se aflăîn îngrășământ sub mai multe forme: o parte în combinații
ușor solubile în apă, o parte legat de ionit iar o parte intrăîn constituția substanțelor macromoleculare; -
în timpul solubilizării acestor îngrășăminte nu se produc modificări esențiale ale reacției solului și ca
urmare se pot aplica pe orce tip de sol; - concomitent cu substanțele nutritive care se încorporeazăîn sol
se introduce și o cantitate însemnatăde acizi humici și substanțe macromoleculare sintetice, care
imprimăsolului anumite însușiri sau amplificăpozitiv caracteristicile fizico-chimice.

86. Îngrășăminte complexe lichide – caracteristici, utilizare.

ngrășămintele complexe lichide, au în general aceeași compoziție chimicăca și îngrășămintele complexe
solide, ele reprezentând soluții apoase ale unor săruri solubile. Folosirea acestor îngrășăminte
prezintăurmătoarele avantaje; a) – elementele nutritive, administrate pe aceastăcale acționeazădirect și
rapid în procesul de creștere și dezvoltare a plantelor; conduce la reducerea fenomenelor de dereglare
ale nutriției minerale, ce pot săaparăîn cursul perioadei de vegetație; intensificăprocesele metabolice, în
cazul temperaturilor scăzute de 5-100 C, când plantele întâmpinădificultăți în absorbția radiculară;
reprezintămodalitate eficientăde combatere a carențellor în microelemente; înlăturăparțial sau total
pericolul fixării și levigării în sol a elementelor nutritive, mărind eficacitatea îngrășămintelor.
~ngrășămintele complexe lichide se clasificăîn douămari grupe: a) îngrășăminte complexe lichide diluate
(cu maxim 32% s.a.); b) îngrășăminte complexe lichide concentrate (> 32% s.a.)

88. Îngrășăminte mixte – caracteristici.

Sunt îngrășăminte compuse, constituite din douăsau mai multe elemente nutritive și rezultăprin
amestecul fizic dintre îngrășămintele chimice simple sau dintre îngrășămintele complexe cu
îngrășămintele simple. Pentru obținerea acestor îngrășăminte se folosesc frecvent azotatul de amoniu,
ureea, sulfatul de amoniu drept componente azotoase, superfosfatul simplu și cel concentrat ca
îngrășământ fosfatic, sarea potasică, clorura de potasiu sau sulfatul de potasiu ca îngrășământ potasic,
fosfatul sau polifosfatul de amoniu ca îngrășământ complex.

89. Îngrășămintele organice naturale – clasificare.

a) îngrășăminte organice cu acțiune humiferă(gunoiul de grajd, mranița, compostul din resturi vegetale,
turba, îngrășămintele verzi); b) îngrășăminte organice cu acțiune slab humiferă(dejecțiile de animale cu
consistențăsemilichidă); c) îngrășăminte organice fărăacțiune humiferă(gunoiul de păsări, urina și mustul
de gunoi de grajd, gunoiul de porcine, nămolurile și apele uzate). Dupăconținutul și proveniența lor în
substanțăuscată, îngrășămintele organice se clasificăîn următoarele trei grupe: a) îngrășăminte organice
de consistențăsolidăcare au peste 15% substanțăuscată; b) îngrășăminte organice de
consistențăsemilichidă(4-15% s.u.); c) îngrășăminte organice lichide (4% s.u.);

90. Îngrășămintele organice naturale – caracteristice, utilizare.

~n aceastăgrupăintră: gunoiul de grajd, mranița, compostul, turba, îngrășămintele verzi. Ele conțin
cantități mari de materie organicăși ca urmare contribuie în mod substanțial la refacerea solului în
humus

Gunoiul de grajd, exercităo acțiune complexăasupra solului reprezentând un îngrășământ de neînlocuit

pentru agricultură

- îmbogățirea solului cu materie organicăhumificată, care contribuie la formarea structurii și

îmbunătățirii însușirilor fizice ale solului; - crește puterea de reținere a apei cu aproape 20%; - se
mărește capacitatea de tamponare a solului și de reținere a substanțelor nutritive la complexul
adsorbtiv, limitându-se levigarea lor; - intensificarea activității microbiologice a solului; - îmbunătățirea
aprovizionării plantelor cu elemente nutritive
91. Controlul fertilității solului prin metode agrochimice – enumerare.
Evaluarea stării de fertilitate a solului prin analiza plantei, se bazeazăpe faptul că, aceasta poate
manifesta simptomele unor tulburări de nutriție, determinate de lipsa, insuficiența sau excesul unor
elemente nutritive din sol. Analiza chimicăa parților vegetative (frunze, pețiol, nervuri, lăstari tineri,
ramuri de un an) poartădenumirea generalăde dignozăfoliară. Aceastămetodădefinităde promotorii ei
ca fiind “succesiunea stărilor chimice stabilite prin analiza frunzei sau a altor organe, la diferite faze ale
ciclului vegetativ” dă posibilitatea sesizării gradului de aprovizionare a plantei cu principalele elemente
nutritive, N, P, Mg, Ca, S. Primele încercări pentru transpunerea în practicăa diagnozei foliare pe baze
științifice s-au făcut la vița de vie, în Franța de Lagatu și Maume (1927); ulterior, metoda s-a folosit
pentru numeroase culturi: grâu, porumb, cartof. sfeclă. oleaginoase, legume, pomi, specii forestiere etc.
Reușita diagnozei foliare depinde în principal de trei factori: - recoltarea corectăa probelor vegetative
reprezentative de organe sau țesuturi vegetale pentru analize; - pregătirea probelor pentru analizăși
analiza lor; - interpretarea datelor de analizăpe baza unor sisteme de referință, alese corec

92. Metode de stabilire a dozelor de îngrășăminte – enumerare.

Normele (dozele) de aplicare periodică în sol a îngrășămintelor organice se stabilesc în funcție de : -
conținutul solului în humus; - gradul de saturație în baze ; - conținutul de argilădin stratul arabil sau
desfundat al solului; - conținutul total de azot din îngrășămîntul organic; - recolta scontată. Relația
generalăde calcul care cuantificătoate aceste elemente este: 95 a 8 Rs 0,45 N~O, t/ha = ( a + ---- ) ( 1,45 -
---- ) ( ------ ) ( ---------) IN A% b Nt în care : IN = indicele de azot al solului (IN = Humus x V % ) din stratul
arabil . 1OO A = conținutul de argilă, din sol.(%). RS = recolta scontatăa se obține, t / ha. N t = conținutul
total de azot din îngrășământul organic, exprimat în % din masa umedăa îngrășământului . a ,b =
coeficienți stabiliți experimental pentru culturi și grupe de culturi ( de exemplu: porumb boabe a=4,
b=12,5; cartof a=4, b=45; tomate a=18, b=30; pomi fructiferi a=20, b=20; vițăde vie a=18, b=12;).