Îngrășăminte anorganice.

Îngrășăminte minerale
Cuprins
Importanță……………………………………………………………………………………….2

Forme comercializate…………………………………………………………………………….2

Clasificare………………………………………………………………………………………..2

Tipuri de îngrășăminte chimice………………………………………………………………...3

Alcătuire………………………………………………………………………………………….4

Proprietăți fizice…………………………………………………………………………………5

Toxicitate…………………………………………………………………………………………5

Toxicologie umană……………………………………………………………………………….6

Referințe………………………………………………………………………………………….7

1
 Importanță

Îngrășămintele sunt destinate să ofere plantelor elementele esențiale pentru constituirea

țesuturilor lor. Facem distincția între îngrășămintele minerale care fac obiectul acestei
monografii, îngrășăminte organice care includ gunoi de grajd ( gunoi de porc, sau păsări de
curte), composturi, nămoluri de la stațiile de epurare etc.
Nouă așa-numite elemente „plastice” sunt esențiale pentru formarea proteinelor vegetale:
carbon, oxigen, hidrogen, azot, sulf, fosfor, potasiu, calciu și magneziu. Carbonul și oxigenul
sunt furnizate de sistemul de dioxid de carbon, întrucât azotul atmosferic nu este disponibil
pentru majoritatea plantelor, el trebuie furnizat de sol sub formă minerală solubilă: amoniacal
(săruri de amoniu) sau nitric (nitrați), preferențial absorbit de rădăcinile plantelor terestre.
În practică, îngrășămintele minerale sunt destinate să compenseze deficiența solurilor în
azot - de aici importanța nitraților în compoziția lor - dar și în fosfor și potasiu. [1]

Forme comercializate
Îngrășăminte minerale de uz agricol se găsesc în general în granule sterile cu diametrul de
2 până la 3 mm; ele sunt răspândite mecanic, fie prin gravitație, fie cu ajutorul unor dispozitive
centrifuge sau pneumatice care generează praf. Există, de asemenea, forme lichide pentru
pulverizare sau injectare în sol.
Îngrășămintele pentru uz casnic (pentru plante de interior sau pentru grădinărit) sunt de
obicei lichide concentrate, uneori granule sau bețe impregnate. [1]

Clasificare
Îngrășăminte minerale pot fi:
 îngrășăminte simple (azot [N], fosfor [P] sau potasiu [K])
 îngrășăminte compuse
→ binare (NP, NK, PK)
→ ternare (NPK). [1]

Tipuri de îngășăminte chimice

2
Îngrășăminte care conțin azotul sub formă nitrică (azotații de calciu, sodiu sau de potasiu).
 Solubilitate foarte mare în apă;
 Foarte ușor transportat de apă (prin infiltrare în pânza freatică, prin spălare);
 Rămâne în sol, unde este consumat de plante și participă în cadrul diferitelor
reacții cu alte elemente existente în sol. [2]

→ foarte solubil în apă;

 Azotatul de calciu (15,5% azot si 36% calciu) → se aplică în perioada de
 Azotatul de sodiu (16,4% azot si 27% sodiu)
consum crescut al plantelor pe
soluri cu infiltrație scăzută a
 Azotatul de potasiu (13,7% azot si 46,5% potasiu)
apei și pe soluri poroase.

 Azotatul de calciu
→ topire în contact cu aerul;
 Azotatul de sodiu

 Azotatul de potasiu → nu se topeste in contact cu aerul

Figura 1. Structura Figura 2. Structura Figura 3. Structura

azotatului de calciu azotatului de potasiu azotatului de sodiu

Îngrășăminte chimice cu azot sub formă amoniacală.

 Amoniacul (82% azot) → se aplica direct în sol sau prin apă de irigații,
→ necesită utilizarea unui stabilizator acid (risc de pierdere în aer
prin volatilizare – 60%) pana la 60%.

→ se aplică în sol și în special la culturile

 Sulfatul de amoniu (21% azot si 23% sulf) [3 irrigate,
→ solubil in apa,
→ nu se topeste in contact cu aerul,
→ partial absorbit de plante
3
 Îngrășămintele care conțin azotul în formă mixtă (amoniacală și nitrică) – exemplu, azotatul
de amoniu.
 Deosebit de solubile în apă;
 Temperaturile înalte pot conduce la explozie;
 Plantele beneficiază de ambele forme ale azotului, cea nitrică și cea amoniacală. [2]

 Azotatul de amoniu (34,5% azot) → risc de explozie la temperaturi înalte,

→ are reacție acidă

 Nitrocalcarul (27% azot) [3] → nu este hidroscopic,

→ nu prezintă riscul de aprindere,
→ indicat pentru toate plantele și în special pe solurile acide.

Figura 4. Structura azotatului de amoniu Figura 5. Structura sulfatului de amoniu

Alcătuire

Principalele componente ale acestor îngrășăminte sunt:

 N: azotat de amoniu sau amonitrat (NH4NO3), sulfat de amoniu [(NH4) 2SO4], uree, amoniac
lichefiat etc.
 P: fosfat de calciu [Ca3(PO4) 2] și superfosfați din prelucrarea fosfatelor de rocă naturală,
acid fosforic etc. ;
 K: clorură, azotat și sulfat de potasiu (KCl, KNO3 și K2SO4).
Un îngrășământ granulat tipic NPK conține:

4
  anhidridă fosforică 8 - 10% sub formă de fosfati de amoniu și dicalcic,
 5 - 15% oxid de potasiu.
Dar multe alte compoziții sunt disponibile pe piață pentru a satisface cererea specifică a
fiecărui tip de sol și cultură; unele formulări de îngrășământ gata de utilizare conțin cianamidă de
calciu (CaCN2), care conduce la o modificare a solului.

Proprietăți fizice

"Ingredientele active" ale îngrășămintelor minerale solide - nitrați, fosfați și săruri de potasiu
→ sunt substanțe non-volatile, puternic solubile în apă, higroscopice.
Peste 200°C, nitrații se descompun prin emiterea de vapori nitroși (NOx), responsabili de
accidentele oculare și respiratorii observate în timpul incendiilor îngrășămintelor.

De asemenea, sunt explozivi:

→ azotatul de potasiu a fost un component al „pulberii negre”, exploziv dezvoltat de chinezi cu
câteva secole înainte de era noastră;
→ nitratul de amoniu este un oxidant puternic, care în anumite condiții specifice poate deveni
exploziv (dezastrul care a avut loc în septembrie 2001 la uzina AZF din Toulouse).

Toxicitate

Din punct de vedere al reglementării, îngrășămintele nu sunt clasificate pentru toxicitate:

unele formulări lichide sunt etichetate ca iritante (Xi) sau corozive (C).
Consumul mondial de îngrășăminte cu azot este de aproximativ 100 de milioane de tone.
Fertilizarea cu azot a solurilor cultivate este esențială, în primul rând pentru a preveni epuizarea
treptată a acestora și pentru a menține un conținut constant de azot și, în al doilea rând, pentru a
asigura randamente adecvate.
Între 1964 și 1984 în Europa de Vest, producția agricolă a crescut cu 31%, suprafețele
cultivate au scăzut cu 19%, iar consumul de îngrășăminte a crescut cu 80%. Cultura de porumb
fiind cel mai important sector, este cel mai mare consumator de îngrășăminte cu azot.
Cu toate acestea, există un plafon al răspunsului plantelor la aporturile de azot, iar excesul
de azot este chiar dăunător pentru anumite culturi (viță de vie, pomi fructiferi, sfeclă de zahăr,
floarea soarelui etc.), în special prin promovarea bolilor fungice și / sau infestarea cu insecte.

5
Toxicologie umană → efecte produse asupra omului

→ Absorbția orală a principalilor constituenți ai îngrășămintelor minerale (nitrați, fosfați și săruri

de potasiu) este rapidă în duoden și în intestin.
→ Pentru fosfați, se absorb 70 până la 90% din doza ingerată.
→ Penetrarea prin piele a acestor substanțe solubile în apă și non-lipofile este probabil foarte
scăzută;
→Pătrunderea respiratorie este neglijabilă, având în vedere nevolatilitatea acestor compuși și
dimensiunea prafului generat de mașinile de împrăștiat (precum și cea a picăturilor de aerosoli
produse de pulverizatoare în cazul formelor lichide).
→Pe de altă parte, există cu siguranță o înghițire secundară de praf inhalat și microparticule.
→Majoritatea de 60 până la 70% nitrați ingerați sunt eliminați ca urină nemodificată; restul este
excretat în salivă, întâmplător în transpirație și colon.
→O fracțiune din nitrații salivari (aproximativ 20%) sunt reduse de oxidul nitric (NO) de
bacteriile orale.
→O cantitate mică de nitriți nereduși poate fi înghițită: este descompusă la NO prin aciditatea
gastrică.
→Fosfatii ajută la menținerea pH-ului plasmatic, permițând excreția ionilor H +; metabolismul lor
nu este cunoscut, deoarece nu există nicio acumulare în organism.

Referințe

[1]
Testud, F. Engrais minéraux. EMC - Toxicologie-Pathologie, 2004, Volum 1(1),pagini 21–28.

6
[2]
https://apanoastra.ro/tipuri-de-ingrasaminte-minerale-cu-azot-si-utilizarea-lor
[3]
https://www.gazetadeagricultura.info/plante/ingrasaminte-fertilizanti/480-ingrasamintele-cu-azot.html