ÎNGRĂȘĂMÂNTUL CHIMIC

Predică Darius

Introducere:
Ingrășămintele chimice reprezintă substanțe utilizate în agricultură pentru a îmbunătăți
fertilitatea solului și a spori producția agricolă. Acestea au devenit componente
esențiale în agricultura modernă, jucând un rol semnificativ în asigurarea hranei
necesare populației în continuă creștere la nivel global. În acest referat, vom explora
utilizările, procesul de fabricație, compoziția și impactul asupra mediului asociat cu
ingrasamantul chimic.

Utilizări:
Ingrășămintele chimice sunt utilizate pentru a furniza plantei nutrienții necesari pentru o
creștere sănătoasă și o producție agricolă optimă. Acestea pot include elemente
precum azotul (N), fosforul (P) și potasiul (K), cunoscute și sub denumirea de
macronutrienți, care sunt esențiale pentru dezvoltarea plantelor. De asemenea, pot fi
adăugate și alte elemente, cum ar fi magneziul (Mg), calciul (Ca) și sulful (S),
cunoscute sub denumirea de micronutrienți, pentru a îmbunătăți sănătatea plantelor și
a compensa deficiențele de nutrienți.

Procesul de fabricație:
Ingrășămintele chimice sunt fabricate în principal în două moduri: sintetic și natural.
Producția de ingrasamant sintetic implică obținerea nutrienților din materii prime
anorganice, cum ar fi azotul din aer, fosforul din minerale și potasiul din zăcăminte.
Aceste substanțe sunt tratate chimic pentru a fi convertite în forme ușor asimilabile de
către plante. De exemplu, azotul poate fi obținut prin metode precum fixarea azotului
atmosferic într-o formă utilizabilă, cum ar fi azotatul de amoniu sau ureea. Fosforul
poate fi obținut din roci fosfatice și tratat pentru a forma îngrășăminte solubile în apă,
cum ar fi superfosfatul. Potasiul este adesea extras din minerale potasice și
transformat în clorură de potasiu sau sulfat de potasiu.

Compoziție:
Compoziția exactă a ingrasamantului chimic variază în funcție de tipul de îngrășământ și de
cultura agricolă specifică. Cele mai frecvente tipuri de îngrășăminte chimice includ
azotatul de amoniu, ureea, superfosfatul, clorura de potasiu și sulfatul de potasiu.
Acestea furnizează nutrienții necesari plantelor într-o formă ușor asimilabilă. De
exemplu, azotatul de amoniu (NH4NO3) este un îngrășământ chimic bogat în azot și
este utilizat pentru a spori creșterea plantelor și producția de frunze verzi. Ureea
(CO(NH2)2) este un alt îngrășământ azotat larg utilizat, care eliberează azotul în sol
prin hidroliză. Superfosfatul este un îngrășământ fosfat, obținut prin tratarea rocilor
 fosfatice cu acid sulfuric, care furnizează fosfor necesar pentru dezvoltarea rădăcinilor
și a sistemului de înrădăcinare. Clorura de potasiu (KCl) și sulfatul de potasiu (K 2SO4)
sunt îngrășăminte care furnizează potasiu, un element esențial pentru sinteza
proteinelor și dezvoltarea fructelor și semințelor.

Impactul asupra mediului:

Utilizarea ingrasamantului chimic poate avea un impact semnificativ asupra mediului. Aici
sunt prezentate câteva aspecte relevante:

1. Poluarea solului și a apelor subterane: Utilizarea excesivă sau inadecvată a îngrășămintelor

chimice poate duce la acumularea de substanțe chimice în sol și la scurgerea acestora
în apele subterane. Acest lucru poate duce la poluarea solului și a resurselor de apă și
poate afecta biodiversitatea și calitatea vieții acvatice.

2. Eutrofizarea apelor: Excesul de nutrienți din îngrășăminte, cum ar fi azotul și fosforul, care
ajung în râuri, lacuri și oceane, poate provoca eutrofizarea. Acest fenomen duce la
creșterea rapidă a algei și a altor plante acvatice, care consumă cantități mari de
oxigen, sufocând alte organisme acvatice și perturbând echilibrul ecologic.

3. Reducerea biodiversității: Utilizarea excesivă a îngrășămintelor chimice poate afecta

diversitatea biologică a solului prin schimbarea compoziției microorganismelor și a
vieții subterane. Acest lucru poate avea consecințe negative asupra sănătății solului și
a interacțiunilor ecologice din ecosistemele agricole.

4. Emisiile de gaze cu efect de seră: Producția și utilizarea îngrășămintelor chimice pot

genera emisii de gaze cu efect de seră, cum ar fi oxidul nitric (N 2O), un puternic gaz
cu efect de seră. Aceste emisii contribuie la încălzirea globală și la schimbările
climatice.

Concluzie:
Ingrășămintele chimice au un rol important în susținerea agriculturii moderne și în asigurarea
hranei pentru populația în creștere. Cu toate acestea, utilizarea lor trebuie gestionată
cu responsabilitate.