ÎNGRĂȘĂMINTE MINERALE

BACRIV DORIN
CLASA A IX-A
Îngrășămintele minerale au parte încă
din vremurile antice și până în epoca
modernă.Încă din vremurile străvechi,
oamenii au căutat modalități de a
îmbunătăți fertilitatea solului și de a
spori randamentul culturilor agricole.
Descoperirea procesului Haber-Bosch
în secolul al XX-lea a revoluționat
agricultura, permițând producerea
industrială a amoniacului și
deschizând calea pentru
îngrășămintele minerale sintetice.
Această inovație a avut un impact
major asupra creșterii producției
agricole la nivel global.
Îngrășămintele minerale sunt substanțe
chimice utilizate în agricultură pentru a
furniza plantelor nutrienții esențiali
necesari pentru creșterea și dezvoltarea
lor sănătoasă. Aceste substanțe conțin
principalii macronutrienți - azot (N),
fosfor (P) și potasiu (K) - precum și
uneori alte elemente nutritive esențiale,
cum ar fi sulf (S), calciu (Ca) și
magneziu (Mg). Îngrășămintele
minerale pot fi sub formă de granule,
pulberi sau lichide și sunt aplicate în
sol sau pe frunzele plantelor pentru a
îmbunătăți fertilitatea solului și a
stimula creșterea plantelor.
Principalele îngrășeminte sunt :

Fosfat de diamoniu
Azotat de amoniu
Sulfat de potasiu
{Ingrasaminte
minerale}
 Azotat de amoniu:

Acest tip de îngrășământ furnizează azot, unul

dintre cei trei macronutrienți esențiali pentru
plante. Azotul este necesar pentru creșterea
frunzelor și a tulpinilor și este esențial în
procesele de sinteză a proteinelor și a altor
compuși importanți.

Excesul de azot poate duce la creșterea excesivă a

vegetației și la o producție exagerată de frunze,
îngreunând plantele și sporind vulnerabilitatea la boli și
dăunători. De asemenea, poate provoca poluarea apelor
subterane și de suprafață prin scurgerea excesului de
azot în apele de drenaj.
 Fosfat de diamoniu:

Furnizează fosfor, alt macronutrient crucial pentru plante. Fosforul este necesar pentru
dezvoltarea sistemului radicular, a florilor și a fructelor, precum și pentru procesele de fotosinteză
și de transfer de energie în plante.

Excesul de fosfor poate duce la eutrofizarea

apei, stimulând creșterea excesivă a algelor
și a altor plante acvatice, ceea ce poate
perturba echilibrul ecologic al ecosistemelor
acvatice și poate afecta negativ viața
acvatică. De asemenea, poate contribui la
poluarea solului și a apelor subterane.
 Sulfat de potasiu:

Acest îngrășământ furnizează potasiu, al treilea

macronutrient esențial pentru plante. Potasiul este
implicat în reglarea apei în plante, în sinteza proteinelor
și a carbohidraților, precum și în creșterea și dezvoltarea
generală a plantelor.

Excesul de potasiu poate interfera cu absorbția

altor elemente nutritive esențiale, cum ar fi calciul
și magneziul, și poate duce la dezechilibre
nutriționale în plante. Acest lucru poate afecta
negativ creșterea și dezvoltarea plantelor, precum
și capacitatea solului de a reține apă, mai ales în
condiții de secetă.
 Îngrășămintele minerale sunt esențiale în diversele ramuri ale agriculturii,
inclusiv în agricultura cerealieră, viticultură și legumicultură, contribuind la
creșterea sănătoasă a plantelor și la obținerea unor recolte de calitate.

în zonele agricole din sudul și centrul Moldovei, în special în regiunea Codru, se utilizează
îngrășăminte minerale pentru culturile de cereale, precum grâu, porumb și orz. Agricultorii
aplică îngrășăminte care conțin azot, fosfor și potasiu în diferite proporții, în funcție de
necesitățile specifice ale culturilor și ale solului.
Utilizarea excesivă sau necorespunzătoare a îngrășămintelor minerale poate avea mai multe
efecte nocive asupra mediului înconjurător, printre care:
Poluarea apelor: Salinizarea solului:

Scăderea biodiversității: Dezechilibre nutriționale: