Fertilitatea solului

Fertilitatea solului este proprietatea acestuia de a asigura producerea de recolte

vegetale, de a le oferi apă și nutriție minerală, rezultând în recolte durabile și
consistente de înaltă calitate. Elementele nutritive din sol reprezintă unul dintre
cei mai importanți factori pentru dezvoltarea corespunzătoare a plantelor și
pentru obținerea unei recolte de succes. Una dintre soluțiile pe care le ai la
dispoziție este fertilizarea solului, ca să completezi necesarul de substanțe
nutritive care ar putea să lipsească. Fertilizarea ecologică este un mod eficient,
prietenos cu mediul și deseori mai ieftin de a adăuga nutrienții necesari în sol.
Fenomenele de fertilitate definesc potentialul resurselor umane pentru fiecare
tara, astfel studiul acestora este important in aprecierea premiselor dezvoltarii
economice.
Fertilitatea solului este capacitatea unui sol de a susține
creșterea plantelor, oferind nutrienți esențiali pentru plante și
caracteristici chimice, fizice și biologice favorabile ca habitat
pentru creșterea plantelor. Nutrienții pentru plante includ
macronutrienții azot, fosfor și potasiu, sulf, calciu și magneziu.
Micronutrienții sunt în esență bor, clor, cupru, fier, mangan,
molibden și zinc. Îngrășămintele sunt substanțe sau materiale
chimice sau naturale care sunt folosite pentru a furniza
nutrienți plantelor, de obicei prin aplicare pe sol, dar și pe
frunze sau prin apă în sistemele de orez, fertirigare sau
operațiuni de hidroponie sau acvacultură. Sursele de nutrienți
includ îngrășăminte chimice și minerale, îngrășăminte
organice, cum ar fi gunoi de grajd și compost, și surse de
nutrienți reciclați.
impactul fertilității solului se reflectă în majoritatea
Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă, deoarece acestea conțin
aspecte economice, sociale și de mediu. Funcția principală
asigurată de un sol fertil este furnizarea de hrană, ceea ce este
foarte important având în vedere obiectivul FAO Foame Zero.
Un sol fertil oferă, de asemenea, nutrienți esențiali pentru
creșterea plantelor, pentru a produce alimente sănătoase, cu toți
nutrienții necesari pentru sănătatea umană. Mai mult,
fertilitatea are un impact asupra activităților cu impact
economic și, prin urmare, este legată de creșterea economică și
de lupta împotriva sărăciei. În cele din urmă, o bună gestionare
a fertilității solului poate ajuta la reducerea poluării solului,
apei și aerului, reglarea disponibilității resurselor de apă,
susține o comunitate biotică diversă și activă, crește acoperirea
vegetației și permite amprenta neutră din carbon.
Fertilitatea solului este crucială pentru productivitatea
agriculturii și, prin urmare, pentru securitatea alimentară. Poate
fi menținută sau mărită prin mai multe practici de management.
Fermierii pot îmbunătăți fertilitatea solului și sănătatea solului
prin optimizarea managementului nutrienților din sol în ceea ce
privește maximizarea rentabilității nete, minimizarea epuizării
nutrienților din sol și reducerea la minimum a pierderilor de
nutrienți sau a impactului negativ asupra mediului. Guvernele
ar trebui să promoveze practicile, tehnologiile și managementul
agricol durabil pentru a îmbunătăți fertilitatea solului și
gestionarea nutrienților în ansamblu, cum ar fi Managementul
Integrat al Fertilității Solului (ISFM) și Managementul Durabil
al Solului (SSM). Codul internațional de conduită pentru
utilizarea și gestionarea durabilă a îngrășămintelor promovează
practici, inclusiv reciclarea nutrienților și gestionarea
agronomică și a terenurilor pentru a îmbunătăți sănătatea
solului; recomandă reglementări legate de vânzarea, distribuția
și etichetarea produselor îngrășăminte, acolo unde este cazul.
De asemenea, promovează programe de dezvoltare a
capacităților și de educație pentru toate părțile interesate
implicate în lanțul valoric al îngrășămintelor și încurajează
țările dezvoltate să asiste pe alții în dezvoltarea infrastructurilor
și a capacității de a gestiona îngrășămintele pe parcursul
ciclului lor de viață. O măsură preventivă pentru conservarea
solului este utilizarea diferențiată a terenurilor arabile în
asolamentele de diferite tipuri, pe baza luării în considerare a
gradului de pericol de eroziune în componentele peisajului
agricol și a capacității de protecție a solului a culturilor, ca
parte integrantă a naturii raționale.
Avansarea securității alimentare și a durabilității mediului în sistemele agricole necesită o
abordare integrată a managementului fertilității solului, care să maximizeze producția de culturi,
minimizând în același timp exploatarea rezervelor de nutrienți din sol și degradarea
proprietăților fizice și chimice ale solului care poate duce la degradarea solului, inclusiv
eroziunea solului. Astfel de practici de management al fertilității solului includ utilizarea
îngrășămintelor, inputurilor organice, rotația culturilor cu leguminoase și utilizarea germoplasmei
îmbunătățite, combinate cu cunoștințele privind modul de adaptare a acestor practici la
condițiile locale.

Divizia mixtă FAO/AIEA ajută statele membre în dezvoltarea și adoptarea tehnologiilor nucleare
pentru îmbunătățirea practicilor de fertilitate a solului, sprijinind astfel intensificarea producției
de culturi și conservarea resurselor naturale.

Un management integrat al fertilităţii solului are ca scop

maximizarea eficienţei utilizării agronomice a nutrienţilor şi
îmbunătăţirea productivităţii culturilor. Acest lucru se poate
realiza prin utilizarea leguminoaselor de cereale, care sporesc
fertilitatea solului prin fixarea biologică a azotului și aplicarea
de îngrășăminte chimice.

Fie că sunt cultivate ca leguminoase pentru cereale, ca gunoi de

grajd, ca pășuni sau ca componente ale arborilor sistemelor
agrosilvice, o valoare cheie a culturilor de leguminoase constă
în capacitatea lor de a fixa azotul atmosferic, care ajută la
reducerea utilizării îngrășămintelor comerciale cu azot și
îmbunătățește fertilitatea solului. Leguminoasele fixatoare de
azot sunt baza pentru sistemele agricole durabile care
încorporează managementul integrat al nutrienților. Utilizarea
azotului-15 oferă înțelegere a dinamicii și interacțiunilor dintre
diferitele bazine din sistemele agricole, inclusiv fixarea
azotului de către leguminoase și utilizarea azotului din sol și al
îngrășămintelor de către culturi, atât în sistemele de cultură
unică, cât și în cele mixte.

Fertilitatea solului poate fi îmbunătățită în continuare prin

încorporarea culturilor de acoperire care adaugă materie
organică în sol, ceea ce duce la îmbunătățirea structurii solului
și promovează un sol sănătos și fertil; prin folosirea gunoiului
de grajd sau cultivarea leguminoaselor pentru fixarea azotului
din aer prin procesul de fixare biologică a azotului; prin
aplicații de îngrășăminte în microdoză, pentru a reface
pierderile prin absorbția plantelor și alte procese; și prin
reducerea la minimum a pierderilor prin levigare sub zona de
înrădăcinare a culturii prin aplicarea îmbunătățită a apei și a
nutrienților. https://www.iaea.org/topics/improving-soil-
fertility