Sunteți pe pagina 1din 11

Tipuri de agricultura

Sistemul agricol reprezint un ansamblu de sectoare, tehnologii, maini i agregate tehnologice, n care solul este folosit ca principala resurs de producie pentru culturile agricole, pomicole, viticole, legumicole, floricole ca i pentru creterea animalelor. Structura sectoarelor poate fi diferit de la o ferm la alta.

n Europa, n domeniul agricol, n funcie de tehnologiile utilizate, de nivelul lor de intensificare, specializare, de cantitatea i calitatea biomasei, de raporturile cu mediul nconjurtor etc. sunt practicate diferite sisteme de agricultur: a) durabil; b) convenional; c) biologic; d) organic; e) de precizie; f) extensive.

Tipuri de sisteme agricole:

Agricultura durabil (integrat) - producie intensiv de produse competitive, avnd raporturi armonioase, prietenoase cu mediul nconjurtor. Expresia ntlnit frecvent sisteme integrate, semnific utilizarea tiinific, armonioas a tuturor componentelor tehnologice: pentru lucrrile solului, rotaia culturilor, fertilizare, irigare, combaterea bolilor i duntorilor inclusiv prin metode biologice, la creterea animalelor, stocarea, prelucrarea i utilizarea reziduurilor rezultate din activitile agricole etc., pentru realizarea unor producii ridicate i stabile n uniti multisectoriale (vegetale i zootehnice).

Agricultura convenional - intensiv mecanizat, cu produse competitive, dar care se bazeaz n mod deosebit pe concentrarea i specializarea produciei. Diferitele componente ale sistemului tehnologic sunt intens aplicate. Astfel, n mod regulat afnarea solului este efectuat doar prin artura cu ntoarcerea brazdei, fiind urmat de numeroase lucrri secundare de pregtire a patului germinativ i ntreinere n perioada de vegetaie. Se practic fertilizarea mineral cu doze mari i foarte mari, monocultur sau cel mult rotaii scurte de doi, trei ani, tratamente chimice intensive pentru combaterea buruienilor, bolilor i duntorilor.

Acest tip de agricultur a fost larg rspndit n Romnia pn n 1989. Astzi, este unanim acceptat c acest tip de agricultur poate afecta mediul nconjurtor, mai ales dac diferitele componente ale sistemului tehnologic agricol sunt aplicate fr a se lua n considerare specificul local: climat, sol, relief, condiiile sociale i economice, care determin nivelul de vulnerabilitate sau de susceptibilitate fa de diferitele procese de degradare chimice, biologice, fizice a mediului.

Agricultura biologic - mediu intensiv i astfel, mai puin agresiv n raport cu factorii de mediu, cu rezultatele (produse) agricole mai puin competitive din punct de vedere economic pe termen scurt, dar care sunt considerate superioare din punct de vedere calitativ. n raport cu mediul nconjurtor acest sistem este mai bine armonizat, tratamentele aplicate pentru combaterea bolilor i duntorilor sunt de preferin biologice, totui sunt acceptate i doze reduse de ngrminte minerale i pesticide. Pentru controlul calitii produselor este necesar certificarea tehnologiilor utilizate. Produsele sunt comercializate pe o pia special.

Agricultura organic - se deosebete de cea biologic prin utilizarea exclusiv a ngrmintelor organice n doze relativ ridicate, aplicate n funcie de specificul local, cu predilecie n scopul fertilizrii culturilor i refacerii pe termen lung a strii structurale a solurilor, degradate prin activiti antropice intensive i/sau datorit unor procese naturale.

Agricultura extensiv cu inputuri reduse - de subzisten, cu o producie slab competitiv. Poate afecta ntr-o a-numit msur mediul nconjurtor, inclusiv calitatea biomasei, mai ales prin dezechilibre de nutriie. ngrmintele minerale i alte substane agrochimice (erbicide, insectofungicide, amendamente minerale) etc., nu sunt practic utilizate sau aplicate doar n cantiti foarte mici (cu excepia sectorului legumicol). De asemenea, hibrizii i soiurile performante nu sunt rspndite pe scar larg. Acest sistem este practicat i n Romnia de ctre productorii individuali.

Agricultura de precizie - cea mai avansat form de agricultur, care este practicat chiar i n cele mai dezvoltate ri ale Uniunii Europene i SUA pe suprafee mai restrnse, avnd la baz cele mai moderne metode de control a strii de calitate a diferitelor resurse de mediu, aplicarea n timp optim a tuturor componentelor tehnologice i astfel un control riguros asupra posibililor factori care ar determina degradarea mediului ambiental.

Sistemele agricole sunt strns legate de condiiile economice, sociale i de mediu. Soluionarea acestora este cea mai important condiie pentru introdu-cerea i promovarea agriculturii durabile. Alegerea sistemului de agricultur este condiionat de nivelul dotrii tehnice, nivelul de cunotine profesionale, dar i de mentalitatea, educaia n general, ca i de respectul pentru natur, pentru mediul nconjurtor al tuturor care lucreaz n acest domeniu.

Sisteme de agricultur durabil

Sistemele de agricultur durabil (integrat) sunt caracterizate printr-o activitate productiv multisectorial, producia vegetal fiind ntotdeauna n relaie direct cu cea animalier. n sistemele

de agricultur durabil, pentru dezvoltarea unei activiti productive intensive, cu rezultate de producie competitive sunt necesare urmtoarele msuri:

diversitate mare a culturilor vegetale, dar n acelai timp soiuri i hibrizi cu un potenial genetic ridicat i adaptai condiiilor locale;

culturile perene sunt folosite, att pentru necesitile sectorului zootehnic, ct i pentru mbuntirea i conservarea strii structurale a solului, culturile de leguminoase perene (dar i anuale) sunt preferate pentru mbuntirea bilanului azotului n sol, culturile ascunse sunt introduse, dup recoltarea culturii principale, pentru protecia solului la suprafa mpotriva factorilor naturali i antropici agresivi (ploi toreniale, vnt, circulaie necontrolat pe sol);

utilizare de materiale organice reziduale provenite de regul din sectorul zootehnic (de preferin a celor solide compostate) n combinaie cu ngrminte minerale;

se folosesc pentru asigurarea cu nutrieni a culturilor, dar i pentru conservarea strii de fertilitate a solului;

folosirea pe scar larg a mijloacelor profilactice i biologice de protecie, limitnd ct mai mult utilizarea substanelor chimice, de mare importan n combaterea buruienilor este i capacitatea plantelor cultivate de reducere a proliferrii acestora precum i calitatea lucrrilor mecanice fcute n acest scop;

exploatare raional i protecia pajitilor i fneelor naturale i a zonelor supuse eroziunii printrun punat n sistem controlat;

furajarea animalelor trebuie s fie n concordan cu productivitatea rasei, iar manipularea i depozitarea reziduurilor zootehnice trebuie s respecte anumite reguli n scopul minimizrii polurii. Numrul de animale trebuie s fie corelat cu suprafaa de teren agricol a fermei;

efectuarea n perioada optim a tuturor lucrrilor solului precum i a celor de recoltat i transport;

la amenajarea fermei trebuie luate n considerare, pe lng aspectele de protecia i conservarea ecosistemelor, a biodiversitii i cele economice i sociale.

Agricultura durabil reprezint pentru zonele rurale, cea mai bun perspectiv, apt s ofere o soluie integrat pentru problemele economice, sociale i de mediu.

Sisteme de agricultur convenional

Aceste sisteme sunt caracterizate prin specializarea i intensificarea puternic a activitii agricole i minimizarea costurilor de producie. ngrmintele minerale i pesticidele sunt folosite pe scar larg la culturile de cmp, dar i n horticultur, viticultur, legumicultur.

Materialele organice reziduale care provin de la animale (gunoiul de grajd, nmolul de la porci etc.) i cele de origine vegetal trebuie aplicate, de regul, pe terenurile agricole chiar dac sunt o surs bogat de elemente nutritive pentru culturi i n acelai timp de protecie a solului mpotriva degradrii.

n asolamente predomin doar anumite plante, cu precdere cele cerealiere i tehnice, cea mai rspndit fiind monocultura (de porumb pentru boabe) i rotaia de doi ani porumb i gru, cu aplicarea unor doze mari de ngrminte minerale i alte substane chimice pentru combaterea bolilor i duntorilor.

Lucrarea solului este intensiv, fiind adesea folosite maini de mare capacitate care, mai ales n condiii de irigare, intensific riscul de degradare i poluare a mediului nconjurtor. n astfel de uniti agricole, scopul major este cel al obinerii unui profit maxim, fiind minimizat protecia resurselor mediului nconjurtor. Sunt organizate ferme, mari, concentrri de terenuri. n cadrul acestor ferme se concentreaz procese de producie, de capital i for de munc, condiiile sociale de via ale mediului rural fiind n mare msur neglijate.

Sisteme de agricultur biologic

Agricultura biologic (ecologic, organic, bioorganic, biodinamic) este considerat o soluie viabil, care rezolv impactul negativ al agriculturii asupra mediului i a calitii produselor. n acest sistem, alte substane organice i minerale naturale nlocuiesc fertilizanii minerali, pesticidele, medicamentele i stimulatorii de cretere. 4

Producia obinut este mai sczut, dar se poate obine un profit economic acceptabil prin vnzarea produselor (de calitate superioar) la preuri mai mari pe o pia special organizat. Agricultura biologic are trei obiective majore i anume:

obinerea produselor agricole de calitate, n cantitate suficient i la preuri rezonabile;

mbuntirea i conservarea strii de calitate a tuturor resurselor mediului nconjurtor i reducerea la minimum a surselor de poluare;

crearea cadrului general pentru productorii de produse agroalimentare, care s asigure cantitile necesare dezvoltrii societii, s garanteze securitatea mediului de lucru, s permit creterea veniturilor, s ofere satisfacia muncii i armonizarea vieii cu natura.

Agricultura biologic creeaz condiiile necesare pentru construirea ecosistemelor naturale asigurnd dezvoltarea durabil a societii cu precdere n mediul rural. Pentru promovarea cu succes a unei agriculturi biologice este necesar s se respecte anumite condiii de ctre productorii agricoli, care se refer mai ales la rotaia culturilor, fertilizare i controlul buruienilor, bolilor i duntorilor.

Pierderile posibile de azot din sol sunt reduse la minimum prin fertilizarea cu ngrminte organice naturale, care sunt aplicate n doze optime n funcie de caracteristicile specifice locale i cerinele plantelor cultivate, prin utilizarea plantelor leguminoase fixatoare de azot i prin stimularea activitii microorganismelor din sol. Acest scop poate fi asigurat prin tehnici de cultur mai puin intensive, perioade de timp corect alese pentru lucrrile agricole, includerea culturilor ascunse.

Controlul asupra buruienilor, bolilor i duntorilor trebuie s fie realizat prin intermediul unor mijloace profilactice, biologice i mecanice. Pe ct posibil se va folosi capacitatea natural a culturilor de a inhiba proliferarea buruienilor. Acest sistem de agricultur este considerat mai apropiat de ceea ce are loc n mod natural pentru producerea de biomas i de aceea i consecinele negative asupra mediului nconjurtor sunt mult mai reduse.

Sistemele de agricultur biologic competitive se bazeaz pe cele mai recente rezultate ale cercetrii, n scopul obinerii unor produse agroalimentare de calitate. n promovarea i dezvoltarea agriculturii biologice, pentru meninerea volumului total al produciei este necesar s creasc suprafaa de

teren. Pentru fermieri, procesarea i marketingul produselor biologice, sunt deosebit de importante, datorit nivelului limitat al produciei.

Modelele de agricultur biologic sunt considerate ca sisteme de agricultur durabil. De aceea, orice ferm n sistem biologic va ndeplini cerinele agriculturii durabile n ceea ce privete calitatea produselor, tehnologiile de producie i impactul asupra mediului.

Lucrarile solului
Lucrarile solului sunt interventii, cel mai adesea mecanice, in scopul modificarii unor insusiri ale acestuia din dorinta de a asigura conditiile de viata cerute de plantele de cultura. Plantele de cultura fara ajutorul omului nu pot sa concureze pe cele din flora spontana, ele avand cerinte ridicate fata de insusirile solului (densitatea aparenta mai mica, afanarea si maruntirea solului corespunzatoare etc.), ceea ce impune interventia omului prin diferite lucrari, in mod diferit, in functie de zona agricola, tipul de sol si specia cultivata. Astfel au aparut diferite metode de lucrarea solului pentru: cult 343j99d uri de camp si furajere, culturi legumicole in camp si spatii protejate, plantatii pomicole si viticole. Lucrarile solului reprezinta una din verigile principale din tehnologia de cultura. Din dorinta de a obtine productii din ce in ce mai mari, omul a dezvoltat lucrarile solului pana la exagerare, ducand in unele situatii la deteriorarea unor insusiri ale acestuia (distrugerea structurii, compactarea, reducerea continutului in humus etc.). Executarea corecta a lucrarilor solului si utilizarea eficienta a factorilor de vegetatie conduce la obtinerea de productii stabile, asigurandu-se totodata conditii favorabile in evolutia fertilitatii solului si conservarea acestuia, el fiind principalul mijloc de productie in agricultura. Omul primitiv, din simplu culegator, a trecut la productia de bunuri alimentare, la inceput prin folosirea unor unelte rudimentare din piatra si lemn, iar apoi la descoperirea bronzului si a fierului, ducand la confectionarea unor unelte mai eficiente. Agricultura Evului Mediu se caracterizeaza prin deschiderea de brazde, maruntirea stratului superficial, asigurand in felul acesta conditii de germinare a semintelor si distrugerea buruienilor. Dezvoltarea civilizatiei umane in epoca moderna a determinat modernizarea tehnologiilor agricole, prin aparitia industriei constructoare de masini. Perfectionarea tehnologiilor de cultura, aplicarea mecanizarii si chimizarii au impus un ritm accelerat de intensificare a productiei agricole in scopul obtinerii unor profituri din ce in ce mai mari, lucru semnalat inca din 1930, ducand la degradarea rapida a solului prin inrautatirea proprietatilor fizicochimice si eroziunea accentuata ale acestuia (BRINK, 1951). Clasificarea lucrarilor solului Lucrarile solului pot fi clasificate dupa diferite criterii: dupa uneltele utilizate, modul de executare etc. Dupa unelte se poate mentiona lucrarea solului cu plugul, lucrarea cu grapa cu discuri, cu freza si de asemenea cu masini speciale, si alte masini. Dupa epoca de executare: de vara, de toamna si de primavara. In functie de adancimea de lucru se clasifica in: lucrari superficiale, lucrari adanci, lucrari foarte adanci si lucrari de desfundare. Necesitatea lucrarii solului apare in special datorita tasarii acestuia sub actiunea mijloacelor mecanice, a precipitatiilor, a apei de irigat etc. Intensitatea interventiei asupra solului prin lucrari trebuie stabilita foarte atent. 7

Cercetarile minutioase, privind metodele de cultivare a plantelor, in SUA a facut posibila clasificarea lucrarilor solului in functie de intensitatea mobilizarii stratului arabil (LESSIFER, 1982). lucrarea cu plugul Plow Tillage numit si sistem clasic de lucrare a solului, consta in efectuarea araturii cu plugul cu cormana si pregatirea ulterioara a unui pat germinativ; sistemul de lucrari superficiale Minimum Tillage sau Surface-Tillage caracterizat prin lucrarea solului cu unelte fara intoarcerea brazdei si incorporarea partiala a resturilor vegetale; de masini; sistemul de cultura fara lucrari No Tillage consta in utilizarea unui sistem special

Ultimele doua sisteme sunt parte componenta a noului concept sisteme de lucrari de conservare ale solului (S.L.C.S.). In Romania, sistemul actual de lucrari ale solului are si elemente ale sistemului minim, nemaifiind un sistem clasic in intregime. Se poate discuta despre trei grupe de sisteme de lucrare a solului: a) Sistemul de lucrari pentru culturile de toamna;

b) Sistemul de lucrari pentru culturile de primavara; c) Sistemul de lucrari pentru culturile succesive;

Sistemul de conservare a solului (S.L.C.S.) a aparut la inceput cu sistem minim de lucrari (Minimum Tillage). Bazele S.L.C.S. au fost puse de stiinta si practica Canadiana (BUTURAC, 1994). Sistemul de lucrari de conservare a solului este un concept larg, dar care are ca indicatori de baza eliminarea araturii cu intoarcerea brazdelor, total sau un numar de trei ani, mentinerea la suprafata solului a resturilor vegetale total sau cel putin 30% din acestea, (HAYS, 1982; CARTER, 1994, citati de BUDOI 1996) reducerea numarului de lucrari etc. Sistemul de lucrari minime ale solului este numit si sistemul de mulci (Minimum Tillage sau Mulch Tillage) are ca cerinte principale: lucrarea de baza efectuata cu unelte care sa nu intoarca brazda (cizel, plug paraplaw etc) in anumite situatii fiind admisa odata la 3-5 ani, o aratura cu intoarcerea brazdei; un numar redus de lucrari ale solului in comparatie cu sistemul clasic;

resturile vegetale, tocate inainte de efectuarea lucrarii de baza sunt incorporate superficial, partial, ramanand 30-60% la suprafata solului, aceasta fiind o cerinta obligatorie pentru acest sistem (HAYS, 1982). Solul poate fi lucrat oricand in perioada de la recoltarea plantei premergatoare pana la semanat, cu unelte care incorporeaza partial resturile vegetale (ALMROS si CAPELAND, 1994).

Dintre avantajele acestui sistem amintim: numarul mic de treceri pe teren, reducerea riscului de a distruge cultura; nu se aduc la suprafata solului orizonturile bogate in argila;

materia organica se acumuleaza in straturile superficiale, asigurandu-se astfel o structurare mai buna a solului; semintele de buruieni nu mai sunt incorporate in profunzime.

Dezavantajele acestui sistem sunt: cresterea infestarii solului cu buruieni; reducerea porozitatii solului, fiind afectate schimbarile de gaze; sistemul radicular al plantelor este mai putin dezvoltat si mai superficial.

In Romania acest sistem este mai putin practicat, si de regula, la noi se defineste ca sistem minim, acela in care se reduce numarul de lucrari fata de cel conventional, aratura fiind inlocuita odata la 3-4 ani sau reducerea numarului de treceri prin efectuarea concomitenta a mai multor procese tehnologice. Diversitatea tipurilor de sol din Romania face ca aplicarea sistemelor de lucrare a solului neconventionala sa poata fi practicata pe 42% din suprafata arabila (15% in conditii favorabile si 27% in conditii moderat favorabile CARNACHE si colab., 1986). Primele experiente cu sistemul minim de lucrari au fost efectuate in Romania pentru cultura porumbului, in 1962 la I.C.C.P.T. Fundulea si apoi in alte statiuni de cercetare ca: Lovrin, Oradea etc. Primele rezultate apar publicate in 1966 (SARPE si colab., 1991). Cercetarile din tara noastra au aratat initial pretabilitatea nivelului minim de lucrare a solului, pentru cereale paioase si leguminoase pentru boabe. La cerealele paioase, sistemul Rotaseeder si Semavor nu au dat rezultate asteptate, neasigurand o distributie uniforma a semintelor (PINTILIE si colab., 1976, 1978). Sistemul fara aratura sau semanat direct (No Tillage sau direct dril) a aparut odata cu dezvoltarea industriei de erbicide. Semanatul se efectueaza direct in miriste sau terenuri cu resturi vegetale, buruienile se distrug cu erbicide, iar in sol se executa deschideri in care se introduc semintele si ingrasamintele. Covorul vegetal, uscat, ramane la suprafata, constituind un mulci si o buna protectie impotriva eroziunii (PHILIPS si YOUNG, 1975). Rezultatele obtinute in statul Virginia (1972) au aratat ca sistemul No Tillage, asigura acelasi efect asupra productiei cu doze mai mici de ingrasaminte cu fosfor si potasiu, iar evolutia apei este mai redusa, datorita stratului vegetal protector (BUDOI, 1996). In Romania, utilizarea de lucrare a solului cu semanat concomitent la porumb, in conditiile de la Fundulea a determinat pierderi de 15% din productie. 9

Reducerea lucrarii solului la porumb a luat amploare dupa utilizarea erbicidelor cu spectru larg de actiune (SARPE si colab., 1996; ULINICI si colab., 1967). Din S.L.C.S. fac parte si alte sisteme de lucrare a solului ca: sistemul de lucrari pe biloane, preferat pe solurile cu drenaj mai redus; cercetarile din Romania de la Urleasa-Braila si Apahida-Cluj (1985-1991) de catre TIANU au aratat eficacitatea sistemului. sistemul de lucrari pe benzi inguste, care se deosebeste de sistemul No Tillage prin latimea mai mare a zonei lucrate, care aici este de 15-25 cm. Cercetarile mai recente privind sisteme minime de lucrari ale solului, vizeaza introducerea de tip cizel paraplaw care lucreaza fara rasturnarea brazdei. In cadrul celei de-a doua conferinte a Organizatiei Internationale de Conservare a Solului, organizata la Born (Germania) in perioada 26-30 august 1996, s-a pus un accent deosebit pe folosirea durabila a solului. Dintre cei mai renumiti cercetatori din domeniul stiintei agricole, ce au participat, au prezentat referate documentate BLUM W. Conservarea solului si folosirea durabila a acestuia. Noutati privind modelele, tehnologiile si practicile autorul afirma ca este necesara dezvoltarea viziunii in viitor, despre o natiune productiva in armonie cu sanatatea pamantului, inventarierea resurselor, experimentari care sa permita proprietarilor de pamant sa extinda resursele naturale, ajutorul ce trebuie acordat fermierului de catre comunitatea locala sau regionala, ajutorul care trebuie dat pentru scopuri de conservare a resurselor. La Conferinta precizata mai sus, RERKASEN si alti cercetatori au prezentat si documentat influenta factorilor demografici, socio-economici si culturali asupra folosirii durabile a solului. SCHARPERSEEF si alti colaboratori au dezvoltat problemele privind impactul regional al schimbarilor de clima asupra solurilor. Lucrarile acestei conferinte dovedesc, inca o data, preocuparea oamenilor de stiinta pentru utilizarea judicioasa a acestei bogatii naturale care este solul, fara de care existenta umanitatii nu ar fi posibila. O importanta aparte in prevenirea degradarii solului o are modul corect in care se efectueaz aratul. Astfel la executarea araturii se vor respecta anumite reguli: aratura va fi uniforma pe adancime, fara a se cunoaste trecerea de la o brazda la alta si se realizeaza cand solul este suficient de umed, astfel ca brazda, indiferent de textura solului, sa se reverse in urma plugului; directia araturii se va alterna in fiecare an; araturile normale se efectueaza vara si toamna pentru insmantari de toamana sau primavara; araturile adanci se fac toamna pe solurile grele; subsolajul este o lucrare specifica solurilor acide, sau unde stratul arabil este subtire si este nevoie de adancirea lui, fara intoarcerea brazdei. In plus, este utilizat la distrugerea hardpanului 10

(talpa brazdei), care se formeaza in cazurile cand nu se face o variatie a adancimii de la o aratura la alta, in scopul evitarii formarii acestuia; araturile de desfundare se fac inaintea plantarii vitei de vie sau in pepinierele pomicole.

11