Bioprepaarate

Utilizarea microorganismelor în calitate de obiecte de studiu are următoarele avantaje:

– repartizarea variată a microorganismelor (bacteriile, actinomicetele (ciupercile radiare), levurile,
mucegaiurile, virusurile pot fi întâlnite în sol, apă, aer; la o adâncime de 11 300 m şi la o înălţime de 85
km; la o temperatură de la -70ºC la +90 (110ºC); în soluţii ce conţin 35% NaCl, ceea ce permite
cultivarea microorganismelor în cele mai diverse condiţii);
– dimensiunile microorganismelor (diametrul bacteriilor în mediu atinge 1-2μ (1 μ=10-3mm),
lungimea – 5-500 μ, iar masa unui gram este echivalentă cu masa a 100 miliarde de bacterii, ceea ce
permite cultivarea microorganismelor în bioreactoare speciale în cantităţi foarte mari);
– structura microorganismelor (după structura aparatului ereditar, microorganismele se
caracterizează printr-o diversitate mare (organisme procariote – bacteriile, actinomicetele, algele albastre
şi eucariote – levurile, mucegaiurile, algele microscopice), ceea ce permite obţinerea rapidă a noilor suşe
superproducente de microorganisme);
– viteza de multiplicare a microorganismelor (colibacilul (Escherichia coli) se divide la fiecare 15-
20 min, levurile (Saccharomyces cerevisiae) – 1-1,5 ore, ceea ce permite obţinerea unei biomase
considerabile într-o perioadă limitată de timp);
– diversitatea căilor metabolice (microorganismele pot fi autotrofe (utilizează pentru sinteza
substanţelor organice substanţe neorganice (CO2, H2S, NH3 etc.); pe contul energiei solare (fotoautotrofe)
sau a energiei reacţiilor chimice (chemoautotrofe)) şi heterotrofe (utilizează substanţe organice gata
sintetizate (saprofiţi - resturi vegetale ori animale sau paraziţi - trăiesc pe contul altor organisme).
Datorită acestei proprietăţi a microorganismelor, în calitate de substrat nutritiv se utilizează o gamă largă
de substanţe (poliozide, petrol, resturi de la prelucrarea lemnului, amestecuri de gaze etc.).
Din peste 100 000 de specii de microorganisme de tip procariot şi eucariot, cunoscute în prezent,
omul utilizează pentru producerea substanţelor utile doar câteva sute de specii.
Pentru obţinerea microbiologică a produselor utile sunt folosite diferite culturi de microorganisme,
diverse substraturi, variate medii nutritive (solide, lichide, semilichide) şi metode de cultivare (culturi în
suspensie, culturi de protoplaşti, culturi în flux continuu etc.).
Biopreparatele microbiologice pot fi grupate în:
1) biopreparate ce au la bază microorganisme vii (bioinsecticidele, îngrăşămintele bacteriene);
2) biopreparate ce au la bază biomasa inactivată a celulelor microbiene (proteina furajeră);
3) biopreparate obţinute în baza produselor metabolice ale microorganismelor (vitamine,
aminoacizi, enzime, antibiotice, poliozide etc.).

Odată cu recolta din sol sunt extrase elementele minerale accesibile plantelor. Iată de ce, în afară de
îngrăşămintele minerale, pentru neutralizarea acestor pierderi, sunt utilizate îngrăşămintele bacteriene
(nitragina, azotobacterina, fosfobacterina etc.), obţinute pe cale microbiologică la cultivarea bacteriilor
azotofixatoare (Rhizobium sp., Azotobacter sp.) sau a bacteriilor ce degradează compuşii organici ai
fosforului (Bacillus megaterium var. phosphaticum).
Azotobacterina (3-6 kg/ha) sporeşte cu 10-18% recolta de graminee, iar nitragina (0,5 kg/ha) – cu
18% recolta de lucernă şi cu 35% recolta de soia.
Este bine cunoscut faptul că o bună parte din recoltă (25 milioane de tone de graminee pe an,
cantitate ce poate satisface necesităţile a 150 milioane de oameni în decurs de un an) se pierde din cauza
dăunătorilor, ciupercilor patogene, virusurilor etc. Soluţionarea acestei probleme depinde în mare măsură
şi de utilizarea bioinsecticidelor, obţinute din diferite bacterii, ciuperci sau virusuri. Acestea au un şir de
avantaje:

1
 – specificitate înaltă de acţiune (nu acţionează asupra organismului uman, ci numai asupra
dăunătorilor);
– scad esenţial viabilitatea dăunătorilor;
– nu impurifică mediul;
– îşi păstrează agresivitatea (virulenţa) un timp îndelungat;
– sunt foarte eficiente (mai ales în cuplu cu preparatele chimice).
Din diferite suşe ale bacteriei sporulate Bacillus thuringiensis se prepară o gamă variată de
bioinsecticide cu spectru larg (entobacterina, dendrobacilina, insectina – contra a peste 30 de dăunători)
sau îngust (turingina – contra gândacului de Colorado) de acţiune. Ca surse de bioinsecticide pot fi
utilizate şi ciupercile (g. Bauveria), virusurile. Contra rozătoarelor sunt folosite bacteriile din genul
Salmonella (bactorodencidul – provoacă epizootii la rozătoare).
Preparatele microbiene sunt utilizate în fitotehnie pentru prelucrarea fermentativă a nutreţurilor,
îndeosebi a celor greu accesibile (în rezultatul unei perioade de vegetaţie, pe câmpuri rămân până la 220
milioane de tone de paie). Adăugarea doar a 5 kg de preparate fermentative (celoveridina, celocandina) la
o tonă de paie sporeşte concentraţia de proteină de 2–2,5 ori, iar concentraţia celulozei scade cu 3–5%.
Deşeurile rezultate din curăţarea viilor şi a livezilor pot fi transformate în concentrate cu un conţinut
sporit de proteine, vitamine etc. Utilizarea microorganismelor în acest caz are avantaj dublu: în primul
rând, se poate spori productivitatea bovinelor (cu 11–15% cantitatea de lapte muls, cu 14–17% – adaosul
în masă vie); în al doilea rând – se protejează mediul înconjurător de deşeurile respective.
Microorganismele pot fi folosite la extragerea metalelor (Cu, Cd, Ti, Al, Ni, Pb, Mo, Mn, Cr, Au,
Ag, Pt ş.a.) din minereurile sărace, unde concentraţia lor nu depăşeşte 0,01-0,1%; pentru prelucrarea
deşeurilor agricole şi forestiere; pentru purificarea apelor reziduale ale industriei chimice etc.
Unele suşe de Bacillus subtilis (bacilul fânului) se utilizează la purificarea apelor reziduale ale
industriei textile de hexametilendiamină, a cărei concentraţie poate atinge 2-3 g/l, norma fiind de 0,01
mg/l. Aceste bacterii utilizează substanţa respectivă ca sursă de azot şi carbon.
Microorganismele se utilizează pentru obţinerea vitaminelor. Sunt elaborate tehnologii de obţinere
a vitaminei B2 din bacteria Eremothecium ashbyii, a vitaminei B12 din bacteriile propionice, a β-
carotenului din ciuperca Blakeslea trispora şi din unele alge microscopice (Spirulina).
Acţionând asupra reglării metabolice şi efectuând modificările genetice corespunzătoare, s-a obţinut
un surplus de producţie a unor vitamine: unele suşe de Ashbya gossyppii pot sintetiza de 20 000 de ori
mai multă riboflavină (B2) decât îi este necesară pentru creştere, iar unele suşe de Pseudomonas
denitrificans pot produce de 50 000 de ori mai multă cobalamină (B12).
Biopreparate cu bacterii simbiotice fixatoare de azot
Ideea preparării şi utilizării bacteriilor simbiotice fixatoare de azot a pornit de la constatarea
rolului lor în fertilizarea solului şi producţia plantelor leguminoase. Începutul a constat în "inocularea"
unor leguminoase prin transfer de sol "infectat" cu astfel de bacterii (Salfeld, 1888). Noble şi Hiltner
(1896) au utilizat (pentru inoculare), pentru prima dată, culturi pure de bacterii de nodozităţi, brevetate în
Anglia şi S.U.A. şi comercializate sub denumirea de "Nitragin". Bacterizarea seminţelor de
leguminoase cu preparate specifice s-a răspândit foarte repede, prezentând următoarele avantaje:
- Bacteriile sunt puse în contact direct cu plantulele specifice.
- Infecţia se face mai repede în perii radiculari.
- Nu se răspândesc ciuperci dăunătoare.
- Volumul de muncă este mai mic (şi deci costul) decât la procedeul de transfer de sol.
Prin utilizarea culturilor de bacterii din genul Rhizobium - sub denumirea de "Nitragin" s-au
obţinut importante sporuri de producţie şi indici superiori de calitate la plante leguminoase. Eficienţa lor
este condiţionată de anumiţi factori:
- Calitatea preparatului. (Se impune un control macroscopic sever).

2
 - pH-ul solului. Reacţia acidă limitează adesea supravieţuirea bacteriilor de nodozităţi.
- Umiditatea solului influenţează, mai ales, în perioada germinării seminţelor. Bacteriile de nodozităţi
de la suprafaţa seminţelor suferă de pe urma uscăciunii, până la reducerea efectului lor. Metoda
pralinării seminţelor creează bacteriilor condiţii de producţie mai bune şi, în consecinţă, o eficienţă mai
mare.
- Aerarea solului influenţează atât înmulţirea bacteriilor de nodozităţi cât şi formarea nodozităţilor.
Solurile luto-nisipoase (bine aerisite) favorizează formarea nodozităţilor, iar cele argiloase (aerisire slabă)
le limitează.
- Fertilizarea solului cu azot mineral este nefavorabilă formării nodozităţilor, cât şi fixării simbiotice a
azotului atmosferic. De aici recomandarea ca leguminoasele să nu fie fertilizate cu azot.
- Substanţele fitofarmaceutice au, în general, un efect negativ asupra microflorei solului Sunt
numeroase substanţe care nu afectează direct viabilitatea bacteriilor, dar inhibă total formarea
nodozităţilor.
O problemă specială ce se pune este compatibilitatea dintre fungicidele cu care se tratează sămânţa
leguminoaselor şi preparatele pe bază de Rhizobium cu care vin în contact direct. În general, fungicidele
inhibă puternic formarea de nodozităţi. Cele pe bază de mercur sunt cele mai toxice pentru Rhizobium.
Fungicidele pe bază de sulf şi, în general, cele pur organice, sunt mai bine suportate de bacterii. Utilizarea
adezivilor (acoperirea seminţei bacterizate într-un strat de cretă şi gumă arabică) reduce foarte mult
efectele negative ale tratării cu pesticide.
- Microflora solului şi cea rizosferică pot opri formarea nodozităţilor, datorită efectului lor antagonist
faţă de Rhizobium.
- Tratarea corespunzătoare (fără greşeli) a seminţelor: la adăpost de razele solare; umectarea şi uscarea
să se facă în funcţie de specificul morfofiziologic al seminţelor (cele mari pot fi însămânţate fără o uscare
prealabilă); bacterizarea să se efectueze numai înainte de semănat (bacteriile nu supravieţuiesc mult timp
pe suprafaţa seminţei, iar după zvântarea acesteia se reduce foarte mult numărul de bacterii viabile).

Biopreparate cu bacterii libere fixatoare de azot

Biopreparatul Azotobacterin. Utilizarea Azotobacterinului ca "îngrăşământ bacterian" a pornit de

la constatarea că atunci când Azotobacterul se găseşte în contact intim cu sistemul radicular al plantelor
poate utiliza secreţiile radiculare ale acestora şi, dezvoltându-se datorită lor, poate fixa azotul atmosferic.
O parte din azotul fixat este dispersat în mediul ambiant în timpul vieţii acestor microorganisme, iar
restul după moartea lor. Prin aceasta îmbunătăţeşte condiţiile de dezvoltare ale plantelor, respectiv
producţia. Randamentul acestei convieţuiri plantă - azotobacter este condiţionat de următorii factori:
- Sistemul radicular, fiind înconjurat de o floră foarte bogată de bacterii rizosferice, care utilizează
intens secreţiile radiculare ale plantelor, nu poate asigura, în condiţii optime, şi carbonul necesar
azotobacterului.
- Diferite suşe ale azotobacterului au, pe lângă o activitate diferită privind fixarea azotului, şi o
capacitate diferită de concurenţă faţă de bacteriile rizosferice tipice.
- Favorizarea activităţii azotobacterului depinde de aplicarea concomitentă a unor îngrăşăminte
organice şi minerale (convenabile).
- Dezvoltarea azotobacterului este condiţionată de umiditatea, aciditatea, aeraţia şi alte caracteristici ale
solului.
Bacteria Azotobacter chroococcum, are posibilitatea de a asimila azotul atmosferic.
Primele experienţe privind utilizarea azotobacterului ca preparat bacterian pentru mărirea producţiei la
plantele agricole, au fost efectuate în anul 1923 de Makrinov şi preluate, în anul 1926 de S. P. Kostîcev.
Biopreparatul s-a produs pe scară industrială, sub denumirea de "Azobacterin".

3
 Biopreparatul Azotobacterin a fost experimentat şi în ţara noastră, încă din 1954. Inocularea solului cu
Azotobacter chroococcum trebuie considerată ca o metodă de perspectivă, care să ducă la creşterea
numărului microorganismelor din rizosferă şi stimularea unor specii (exemplu Pseudomonas) cu
proprietăţi antagoniste faţă de unele ciuperci (Alternaria, Venturia, Schlerotinia, Rhizoctonia, Pythium).
Preparate cu microorganisme fotosintetizante fixatoare de azot. Pe baza unor observaţii
privind biologia şi rolul unor microorganisme în orezării, s-a constatat că bacteria Rhodopseu-
domonas capsulatus fixează azotul, produce stimulatori de creştere şi descompune substanţele fitotoxice
care se produc în solurile foarte umede cum sunt orezăriile şi, în consecinţă, sporeşte producţia de orez (şi
a tomatelor).
Pe lângă bacteria menţionată (şi altele) sunt numeroase alge fixatoare de azot, care contribuie la
obţinerea de recolte ridicate de orez în monocultură.. Dintre preparatele obţinute, menţionăm pe cele ale
lui Watanabe (1951), utilizând alga Tolypotrix tennuis. În Japonia şi China se folosesc, în prezent,
preparate pe baza algelor T. tennuis şi Calothrix brevissima, care asigură sporuri de producţie până la
20%.
Se utilizează şi alte tipuri de inoculi: pe bază de Anabaena azotica, în China, cu sporuri de producţie de
13%; pe bază de Aulosira fertilissima, în India, cu sporuri de 114-368%, la orez.

Biopreparatul Fosfobacterin Fosforul este un element important pentru producţia agricolă, cu

toate că se găseşte în cantităţi mari în sol, este sub forme neasimilabile pentru plante. Accesibilitatea lui
este condiţionată de prezenţa şi acţiunea unor microorganisme, care îl transformă în compuşi asimilabili.
Pornind de la acest deziderat, Menkina (1950) a realizat preparatul “Fosfobacterin”, utilizând tulpini
de Bacillus megaterium cu înaltă activitate fosfatazică. Rezultatele experienţelor efectuate în URSS
(1944-1952), Anglia (1964-1972) şi în alte ţări, ca şi la noi, au fost iniţial negative. O primă explicaţie
este aceea că numărul de bacterii cu biologie similară, care pot concura inoculul bacterian este mare în
sol. Unele preparate noi realizate în SUA (Linker, 1993) sunt încurajatoare.
Alte preparate bacteriene:
BIOTROFIN
• stimulator de crestere bacterian
• (contine Azotobacter chroococcum si Bacillus megaterium)
• se aplica 10 l de preparat Biotrofin la hectar , dizolvat in 250-500 l de apa, cu 10 zile inaintea
insamantarii, incorporat prin discuire
• produs de SC Transapicola SRL, 4310 Livezeni Mures
• AZOTOFERTIL
• biofertilizator
• (contine Azotobacter chroococcum si Azospirillium lipoferum)
• se aplica 10 l de preparat Azotofertil la hectar ,dizolvat in 500 l de apa , la pregatirea patului
germinativ si la stropirea culturilor de toamna si de primavara.
• produs de SC Antibiotice SA , Iasi ,
• NITRAGIN
• biopreparate ce contin culturi bacteriene pure in stare activa specifice infectional-simbiotic
speciilor de plante leguminoase cultivate.
• se aplica pe samanta , inainte de semanat.
• produs de Institutul de Cercetari pentru Legumicultura si Floricultura, Ferma Mogosoaia,
Bucureşti