Producerea de smn (generalitati)- master 2010-2011 Terminologie in procesul producerii si multiplicarii semintelor si materialului saditor se intlnesc numerosi termeni

care definesc etape si categorii bine conturate si care trebuie folositi corespunzator. CULTIVAR = o populatie de plante cultivate ce se deosebeste de alte populatii de plante cultivate prin particularitati individuale morfologice, fiziologice, citologice, genetice si agroproductive si care, prin reproducere (sexuata sau asexuata), isi pastreaza distinctia. Notiunea de cultivar este echivalentul termenului de varietate cultivata si nu termenului de varietate botanica. Conform codului international al denumirii plantelor cultivate, in definitia cultivarului sunt cuprinse urmatoarele trei caracteristici distincte: individualitatea, omogenitatea si stabilitatea. a) Individualitatea reprezinta insusirea unui cultivar de a se deosebi de altul prin ansamblul de particularitati individuale ce-l definesc. in definirea individualitatii unui cultivar si deci in mentinerea puritatii lui biologice pe durata producerii semintelor se foloseste cu mult succes metoda markerilor genetici. Evitarea si depistarea tuturor impurificarilor genetice in descendenta se realizeaza numai prin marcarea caracterelor si insusirilor determinate de gene recesive (markeri recesivi) si mai putin se foloseste marcarea genelor dominante (markeri dominanti). b) Omogenitatea reprezinta structura interna a cultivarului si urmareste daca indivizii ce il alcatuiesc sunt mai mult sau mai putin asemanatori. Omogenitatea este o insusire relativa si depinde in mare masura de tipul cultivarului, de particularitatile lui genetice, de modul reproducerii etc. c) Stabilitatea reprezinta insusirea unui cultivar de a-si mentine in mod constant toate particularitatile individuale specifice si structura sa genetica pe toata durata exploatarii lui. SOI LOCAL = soi obtinut sub actiunea selectiei naturale sau a selectiei artificiale empirice, intr-o anumita zona geografica si care prezinta uniformitate, stabilitate si caracteristici distinctive pentru a fi recunoscut (identificat). Termenul este aproximativ identic cu populatia locala, dar denumirea de soi s-a obtinut prin inscrierea in Registrul de Stat pentru Soiuri si Hibrizi. SOI AMELIORAT (SELECTIONAT) = soi obtinut de catre ameliorator pe baza lucrarilor de selectie individuala. Se cunoaste precis metoda folosita in procesul de ameliorare precum si genealogia proprie. SOI OMOLOGAT = soi creat in tara prin metode specifice de ameliorare, este incercat in reteaua CSIOS si inscris in Registrul National de Evidenta a soiurilor si hibrizilor. SOI AUTORIZAT = soi strain, incercat in reteaua CSIOS si propus pentru a fi cultivat si in tara noastra, dar numai pentru o perioada scurta de timp. SOI DE PERSPECTIVA = soi creat in tara noastra, aflat in reteaua CSIOS pentru testare si care in primii ani asigura sporuri de productie superioare martorului zonat. SOI RAIONAT = soi omologat sau autorizat ce se prevede a fi cultivat, in mod oficial, intr-o anumita zona geografica. SOI ADMIS = soi raionat ce urmeaza a fi inlocuit cu un alt soi mai valoros. LINIE CONSANGVINIZATA = descendenta obtinuta la plantele alogame prin autopolenizare repetata si care dupa mai multe generatii devine uniforma, iar din punct de vedere genetic este homozigota.

HIBRID SIMPLU (HS) = hibridul rezultat prin incrucisarea a doua linii consangvinizate sau a doua soiuri homozigote (A X B = HS). HIBRID SORTOLINIAR = hibridul rezultat prin incrucisarea unui soi cu o linie consangvinizata ( Soi X A). HIBRID TRILINIAR (HT) = hibridul rezultat prin incrucisarea unui hibrid simplu (HS) cu o linie consangvinizata (HS1 X C = HT). HIBRID DUBLU (HD) = hibridul rezultat prin incrucisarea a doi hibrizi simpli (HS1 X HS2 = HD). Categorii de samnta SAMNTA DE SOI = samnta ce apartine unui cultivar (soi / hibrid) cu insusiri biologice si tehnologice superioare, obtinuta dupa o schema stiintifica de selectie si o anumita tehnologie specifica prin care se asigura mentinerea caracterelor morfologice si a insusirilor fiziologice initiale. De asemenea, pentru aceasta categorie de samnta exista toate documentele oficiale de provenienta si de valoare biologica. SAMNTA AUTORULUI = samnta noului soi la data omologarii, produsa sub directa responsabilitate a autorului. Aceasta samnta are in componenta ei toate biotipurile constituente si reprezinta proba martor, de referinta, cu toate caracteristicile morfologice si biologice ale soiului respectiv. De asemenea, aceasta samnta mai cuprinde si toate categoriile biologice conform schemei de selectie care asigura mentinerea si inmultirea soiului respectiv, in functie de suprafata cultivata. SAMNTA DE PREBAZA = samnta provenita din Baza Super Elita. Se mai numeste samnta de Super Elita si este produsa in Statiunile de Cercetari Agricole, conform schemei autorului sau mentinatorului. SAMNTA DE BAZA = samnta provenita din linia consangvinizata sau din soiul omologat (autorizat) produsa sub directa responsabilitate a amelioratorului, potrivit schemei oficiale de selectie conservativa. Aceasta samnta constituie sursa principala de producere a semintelor certificate. Pentru a intra in procesul de inmultire, aceasta samnta are nevoie de actul ce garanteaza autenticitatea si starea sanitara (SEMC 6), eliberat de unitatea de cercetare. Acest act constituie primul act oficial de provenienta a semintei de baza. SAMNTA CERTIFICATA = samnta care poseda actul de valoare biologica (SEM C1 SEM C4), sau certificatul de puritate varietala (pentru samnta importata) eliberat de inspectorii aprobatori, pe baza controalelor efectuate in cmp, unde s-a urmarit puritatea biologica si starea fitosanitara. Samnta certificata provine din samnta de baza. CATEGORIE BIOLOGICA SUPERIOARA = cuprinde categoriile si etapele PRODUCERII SEMINTELOR pentru Baza Super Elita, Superelita (samnta prebaza) si Elita (samnta de baza). CATEGORIE BIOLOGICA INFERIOARA = cuprinde toate semintele certificate si care apartin inmultirilor sau MULTIPLICARILOR. SAMNTA IDENTIFICATA = samnta provenita din cultivare destinate initial consumului si care, ulterior, pe baza verificarilor in cmp, sub raportul starii generale, autenticitatii si starii fitosanitare, inspectorul aprobator intocmeste procesul verbal de recunoastere (SEM C5). Aceasta categorie de samnta are doua restrictii:

a) Certificarea se face numai pe baza aprobarii Ministerului Agriculturii si numai in anii cu deficite la samnta speciei respective. in aprobarea Ministerului Agriculturii se mentioneaza cantitatea de samnta ce urmeaza a fi identificata; b) Samnta identificata va fi folosita drept samnta pentru specia respectiva numai in anul respectiv, fara dreptul de inmultire pentru anii urmatori. SAMNTA NECERTIFICATA = este asemanatoare cu samnta identificata cu deosebirea ca inspectorul aprobator identifica samnta numai in depozite, fara sa aiba posibilitatea executarii controalelor in cmp. in aceasta situatie, intocmirea procesului verbal de recunoastere se face numai pe baza verificarii autenticitatii si starii fitosanitare a semintei respective. De asemenea si aceasta categorie de samnta trebuie sa indeplineasca aceleasi restrictii, asemanatoare semintei identificate (aprobarea Ministerului Agriculturii si Alimentatiei in cantitatea prevazuta si folosirea ca samnta numai un singur an). SAMNTA COMERCIALA PENTRU HIBRIZI F1 = samnta F0 obtinuta pe loturile de hibridare (HS; HT; HD), destinata procesului de productie, care garanteaza obtinerea unor productii mari datorita efectului heterozis maxim ce il manifesta hibrizii in generatia F1.

Valoarea biologica a semintei Prin valoarea biologica a semintei se intelege totalitatea insusirilor necesare unei reproduceri fidele a soiului/hibridului original, omologat si zonat. Principalele insusiri ce caracterizeaza valoarea biologica a unei seminte sunt: a) Calitatea = se caracterizeaza prin indici specifici ca: puritatea fizica, masa a 1000 de boabe (MMB), umiditatea, capacitatea si energia germinativa, valoarea culturala etc. Acesti indici se determina in cadrul Laboratoarelor pentru Controlul Semintelor si Materialului Saditor ce apartin I.T.C.S.M.S. Indicii de calitate sunt obligatorii pentru o samnta si trebuie sa prezinte valori superioare baremurilor minime stabilite prin standarde de stat. b) Autenticitatea = reprezinta stabilirea originii semintei, pe baza actelor de provenienta, unde este specificata apartenenta semintei la un soi / hibrid cunoscut si inscris in Lista Oficiala a soiurilor si hibrizilor pentru anul respectiv. Determinarea autenticitatii semintei urmareste doua obiective sau actiuni principale. Primul obiectiv se refera la identificarea genului, speciei si a soiului sau hibridului cultivat iar al doilea obiectiv se refera la separarea semintelor foarte asemanatoare intre ele, dar care fac parte din unitati taxonomice diferite (acest ultim obiectiv se refera la aprecierea si exprimarea puritatii biologice). c) Puritate biologica = este identica echilibrului genetic si atesta faptul ca, la producator, cultura din care provine samnta este constituita din biotipurile soiului original omologat si zonat. Aceasta insusire se determina direct in cmp la multiplicator si se exprima prin procentul de plante tipice soiului, raportat la totalul plantelor ce apartin speciei respective. Garantarea acestui indice se materializeaza prin eliberarea certificatului de puritate biologica. d) Starea fitosanitara = exprima gradul de infectie a semintelor cu agenti patogeni ce pot favoriza aparitia unor boli la plantele de cultura. Starea fitosanitara se determina direct, in cmp sau in laborator, la plante si la samnta. e) Vigoarea semintelor = reprezinta suma tuturor insusirilor pozitive ale semintei care determina o energie de germinare mare si o rezistenta sporita fata de conditiile nefavorabile, pe durata germinarii si rasaririi platelor (Isely 1957). Aceste insusiri pozitive sunt: - procesele biologice pe durata germinatiei (reactiile enzimatice si activitatea respiratorie); - ritmul si uniformitatea germinatiei si cresterii germenilor in conditii optime si sub optime; - ritmul si uniformitatea rasaririi germenilor si cresterii lor in conditiile nefavorabile de cmp. Factorii de care depinde nivelul vigorii semintelor sunt (Perry 1978): - constitutia genetica; - mediul si nutritia plantei mama; - stadiul de maturare la recoltare; - marimea semintei (MMB si MH); 4

- integritatea fizica; - deteriorarea si imbatrnirea; - agentii patogeni; - folosirea necorespunzatoare a compusilor chimici pentru tratarea semintelor. f) Viabilitatea semintelor = reprezinta capacitatea semintelor de a forma germeni capabili sa dezvolte plante normale. Aceasta insusire, respectiv viabilitatea semintei, se determina folosind testul cu tetrazoliu . Testul cu tetrazoliu prezinta avantaje si dezavantaje. Ca avantaje mentionam: - obtinerea de informatii rapide asupra calitatii semintei pe timpul recoltarii, transportului, conditionarii, pastrarii etc.; - controlul corectitudinii unor analize de germinatie, fara a fi nevoie de refacerea acestor analize; - diagnosticarea necesitatii aplicarii unor tratamente cu fungicide a semintelor; - determinarea unor insusiri de vigoare a semintelor. Printre dezavantaje avem: necesitatea unui personal cu pregatire speciala, iar valorile viabilitatii se coreleaza mai bine cu valorile germinatiei la samnta tratata si mai putin cu samnta netratata - situatie care se intlneste in realitate. Structura genetica a soiurilor la plantele autogame si factorii care altereaza aceasta structura Structura genetica a unui soi / linie la plantele autogame cuprinde frecventa genotipurilor si frecventa genelor ce il caracterizeaza. Din acest punct de vedere, cultivarele autogamelor prezinta, in descendenta, o structura genetica stabila, iar frecventa genotipurilor homozigote (biotipuri), precum si frecventa genelor, este relativ constanta datorita autofecundarii. in acelasi timp, se pastreaza o anumita proportie intre biotipuri iar numarul redus al acestora in cadrul cultivarului imprima a anumita uniformitate. Principalele tipuri de soiuri si particularitatile genetice ale acestora se prezinta astfel: a) Soiuri omogene sunt constituite din biotipuri asemanatoare cu polimorfism nesemnificativ si sunt obtinute printr-o selectie individuala simpla, dintr-un material initial uniform cum sunt populatiile locale si soiurile mai vechi. Din punct de vedere genetic prezinta o homozigotie perfecta. De regula, un soi omogen reprezinta descendentele succesive ale unei singure linii este considerat o linie pura cu un grad ridicat de homozigotie. b) Soiurile polimorfe sunt constituite din mai multe biotipuri care se deosebesc semnificativ intre ele sub raportul caracterelor morfologice si a insusirilor genetice. Aceasta diferentiere pastreaza totusi un echilibru genetic intre anumite limite minime si maxime, ceea ce confera soiului o individualitate polimorfa. Soiurile polimorfe sunt rezultatul activitatii de selectie individuala repetata in cadrul unui material initial reprezentat de populatii sau soiuri ameliorate. Din punct de vedere genetic, liniile extrase din acest material sunt dominant homozigote, mai ales in generatiile avansate, dar se mai gasesc si genotipuri (biotipuri) heterozigote intr-o proportie nesemnificativa, datorita asa-zisei heterozigotii reziduale ce se mentine in cadrul acestor tipuri de soiuri.
Solutia de tetrazoliu este incolora, patrunde usor `n tesuturile semintei, unde este redusa pna la formazan o substanta colorata `n rosu, insolubila, stabila si nedifuzabila. Drept consecinta, la embrionul semintei vom distinge parti necolorate parti moarte, si locuri colorate `n rosu parti vii ale embrionului. Identificam astfel embrioni viabili sau neviabili `n functie de zonele colorate si necolorate, dar niciodata dupa intensitatea colorarii.

Pe durata producerii si inmultirii semintelor, la soiurile polimorfe se cere pastrarea acestui echilibru genetic sau proportia intre biotipurile componente, astfel ca soiul initial sa-si pastreze particularitatile morfoproductive specifice. Alegerea biotipurilor componente ale soiurilor polimorfe se face pe baza unor caractere morfologice asemanatoare (ex. aristate / nearistate; spicul rosu / spicul alb etc.), pentru a satisface conditiile impuse unui nou soi omogenitate, individualitate etc. Din aceste considerente numarul biotipurilor constituente este redus, fiind egal cu 4 6. c) Soiurile multiliniale sunt constituite din mai multe linii (obisnuit peste 8 10 linii) asemanatoare fenotipic dar diferite sub raportul genelor de rezistenta la stresuri climatice, la boli, daunatori sau chiar la unele rase fiziologice ale unor boli / daunatori. Aceste linii sunt obtinute tot pe baza de selectie individuala repetata, practicata in cadrul unor populatii hibride, aflate in generatiile segregante (F2 F4). Deosebirea fata de soiurile polimorfe consta in aceea ca, la soiurile multiliniale, populatia hibrida rezulta prin incrucisarea si in majoritatea cazurilor prin retroincrucisarea dintre soiurile omogene si sursele cu rezistente la anumite boli sau rase fiziologice ale unor boli sau cu rezistente la stresurile climatice (ger, seceta, arsite etc.). Dupa incrucisare sau dupa retroincrucisare, liniile extrase din cadrul generatiilor segregante sunt testate pentru rezistenta la atacul provocat de catre agentul fitopatogen respectiv pe baza de infectii artificiale si, numai dupa ce au demonstrat concret insusirile specifice ale unei rezistente active, vor fi folosite la constituirea soiului multilinial. De aceea, este foarte important ca, pe durata procesului de producere si inmultire a semintelor la soiurile multiliniale, sa se pastreze neschimbata proportia intre liniile constitutive la nivelul soiului original. Numai astfel se vor mentine toate particularitatile individuale specifice soiului nou creat. Trebuie subliniat faptul ca un anumit cultivar (soi) isi mentine particularitatile individuale morfoproductive att timp ct nu intervin factori care sa modifice structura genetica initiala, specifica. Exista dovezi incontestabile ca in conditii de exploatare agroproductiva, cultivarul (soiul) original, omologat si zonat, isi pierde treptat unele dintre insusirile sale valoroase sub influenta unor factori naturali si artificiali care actioneaza pe directia modificarii echilibrului genetic (structurii genetice) initial. Dupa opinia noastra, soiurile multiliniale reprezinta o perspectiva reala de a crea viitoarele genotipuri artificiale superintensive pentru speciile autogame. Faptul ca un soi multilinial este compus dintr-un numar mai mare de linii transgresive specializate (obtinute prin selectie individuala repetata din generatiile segregante ale hibrizilor) confera acestora o mare plasticitate ecologica, o valorificare integrala a diversitatii factorilor ambientali si, ca o consecinta, o stabilitate mare a productiilor ce se obtin. Asa dupa cum se constata in figura 1, pe o suprafata de teren de marime medie (ex. 10 hectare), chiar daca relieful este plan, vom identifica o variabilitate pronuntata a mediului ambiental pentru germinarea, rasarirea, cresterea si dezvoltarea indivizilor ce compun cultivarul respectiv. Punem aceasta diferentiere strict locala pe seama a doi factori: - variabilitatea microreliefului provocata de lucrarile solului, fertilitatea si fertilizarea solului, regimul termic si al apei, textura, tasare etc.; - variabilitatea biologica a indivizilor ce cresc si se dezvolta pe aceste microclimate.

NEFAVORABIL 50%

FAVORABIL 50%

25% FOARTE NEFAVORABIL - consum de apa redus; - adaptari speciale; - rezistenta la seceta, arsita;

25% FOARTE OPTIM FAVORABIL - consum de apa - tolerante la o gama larga mare de conditii pentru vegetatie, - adaptari fructificare; speciale; - capacitate de productie - rezistenta la mijlocie; boli, cadere;

50%

Fig. 1. Structura conditiilor de microclimat pentru o anumita suprafata Daca notam cu zero (0) valoarea medie a tuturor factorilor ambientali, vom distinge doua zone majore de manifestare: zona cu conditii favorabile si foarte favorabile si zona cu conditii nefavorabile si foarte nefavorabile. Pe o scara conventionala, apreciem ca ponderea de favorabilitate este de 25%, cea de foarte favorabila egala cu 25% si invers, ponderea nefavorabilitatii este de 25%, iar cea de foarte nefavorabila tot 25%. Abaterile fata de medie egale cu 25% cuprind zona conditiilor optime cnd o populatie de plante cultivate (cele 10 hectare) nu este stresata semnificativ si, deci, asigura productii medii satisfacatoare. Ramn cele doua extreme ale conditiilor ambientale: 25% foarte favorabile si 25% foarte nefavorabile. in ambele situatii avem nevoie de genotipuri specializate, care sa valorifice ct mai economic aceste conditii. Este nevoie de genotipuri care sa valorifice conditiile foarte favorabile (ex. soiurile specializate pentru tehnologiile de irigare, fertilizare intensiva etc.), dupa cum avem nevoie de genotipuri cu rezistente la stresurile foarte nefavorabile (ex. rezistenta la seceta se manifesta la plantele cu limbul ingust, cu stomate putine pe fata superioara, cu inradacinare puternica etc.). Aceasta este logica de constituire artificiala, de catre amelioratori, a soiurilor multiliniale, cu aportul a 46 linii foarte productive ce vor acoperi zona conditiilor optime (50%), cu 23 linii specializate pentru conditiile foarte favorabile (25%) si cu 23 linii specializate pentru conditiile foarte nefavorabile. Proportia intre aceste 812 linii este specifica soiului multilinial si constituie formula secreta detinuta de autor. in procesul de producere a semintei autorul multiplica fiecare linie separat in cmpul de selectie (CS), apoi constituie amestecul, rezultnd samnta BAZA SUPERELITA sau PREBAZA - 1, pe care o inmulteste in cmpul cu aceeasi denumire (CBS sau CP 1) si chiar in cmpul cu SUPERELITA sau PREBAZA - 2 (CSE sau CP-2). in conditii de productie, soiul multilinial, prin variabilitatea genotipurilor din componenta sa, pune in valoare variabilitatea conditiilor ambientale si asigura productii mari si constante.

Situatia este oarecum asemanatoare si la soiurile polimorfe, dar aici, biotipurile constituente fiind putine, nu satisfac integral varietatea conditiilor de mediu si tehnologice. Nu acelasi lucru se poate spune despre soiurile omogene care, fiind compuse numai dintr-o singura linie, nu pot acoperi dect zona conditiilor optime (adica 50% din total). Nefiind compuse din genotipuri specializate, soiurile omogene (din pacate preponderente la numeroase specii cultivate) se prezinta cu un potential de productie redus, sunt mai pretentioase la tehnologie si conditii de mediu etc. Factorii principali care altereaza structura genetica a cultivarelor la autogame sunt: selectia, segregarea intrziata, driftul genetic, migratia, mutatiile, abaterile de la panmixie. Selectia actioneaza in permanenta, pe toata durata exploatarii agroproductive a cultivarului (soiului) respectiv. Conditiile naturale sau artificiale in care este exploatat cultivarul respectiv pot, uneori, favoriza sau defavoriza anumite biotipuri sau linii constituente, situatie in care omul poate interveni activ aplicnd o selectie directionala de corectie. Prin masurile de corectie pe care le aplica, omul urmareste eliminarea constienta a actiunii factorilor care provoaca scaderea potentialului producitv al cultivarului (soiului) respectiv. in procentul exploatarii agroproductive a cultivarului nou creat, mai ales in procesul producerii si inmultirii semintelor, actioneaza trei forme de selectie: selectie naturala, selectie artificiala si selectie culturala. Selectia naturala (directionala) actioneaza atunci cnd se modifica, de regula, conditiile de mediu initiale in care a fost testat si pentru care a fost omologat si zonat cultivarul (soiul) respectiv. in aceasta situatie, liniile specializate sau biotipurile destinate extremelor (marginale), adica cele care pot reactiona favorabil la modificarile conditiilor de mediu, avnd o capacitate adaptiva mai ridicata, se vor dezvolta mai bine si vor exercita o presiune de selectie marita, in defavoarea liniilor sau biotipurilor mai productive aflate in zona optimului, cu capacitate adaptiva mai mica si, deci, mai sensibile. Drept consecinta, structura genetica a cultivarului (soiului) respectiv se va modifica in favoarea liniilor / biotipurilor mai putin favorizate, determinnd astfel o reducere semnificativa a capacitatii de productie. Rezulta de aici o implicatie practica deosebita, in sensul ca nu se poate recomanda exploatarea in conditii de productie a unor cultivare (soiuri) care nu sunt zonate pentru conditiile specifice in care se lucreaza. Selectia artificiala (stabilizatoare sau conservativa) este aplicata in mod constient de om, mai ales in primele etape ale procesului de producere si multiplicare a semintelor, are caracter de continuitate si vizeaza alegerea individuala repetata a celor mai valoroase plante-elita. in acest context, trebuie sa facem precizarea ca planta-elita, folosita in sistemul producerii si multiplicarii semintelor trebuie sa indeplineasca cerinta de tipicitate pentru biotipul / linia ce compune cultivarul (soiul) respectiv. Restul cerintelor legate de starea sanitara, stadiul cresterii si dezvoltarii etc., sunt identice cu cele ale plantei-elita folosita in procesul de ameliorare si care trebuie sa corespunda pe deplin obiectivului ameliorarii. in fazele de producere si ameliorare a semintei, selectia artificiala practicata este cea in masa, fenotipica si negativa, cunoscuta sub numele de purificare biologica. 8

Practicarea unei selectii artificiale gresite (prin alegerea elitelor necorespunzatoare sau purificari biologice nerealizate etc.), cu intrziere sau neadecvata speciei cu care se lucreaza, poate modifica structura genetica a cultivarului (soiului) respectiv si, drept consecinta, scaderea potentialului sau productiv. Selectia culturala actioneaza asupra cultivarelor (soiurilor) prin: epoca de semanat, fertilitatea solului, tehnologia de cultivare, epoca de recoltare si metodele de conditionare a semintelor. Atunci cnd aceste masuri se aplica in mod uniform si constant de-a lungul mai multor generatii, cultivarul (soiul) respectiv isi mentine constanta structura genetica, mai ales daca aceste masuri corespund pe deplin cerintelor unor performante maxime. Modificarea masurilor de mai sus, la intervale mai mari sau mai mici, determina si modificarea structurii genetice a cultivarului (soiului) respectiv, cu intregul cortegiu de consecinte negative cunoscute. Astfel, epoca de semanat, in cazul speciilor cu forme de toamna si de primavara (orz, etc.), prin insamntarea repetata a celor de toamna primavara se inregistreaza o anumita dominanta a formelor de primavara si o disparitie treptata a celor de toamna. Drept consecinta, in cazul revenirii la semanatul de toamna, vom constata o distrugere totala a plantelor pe timpul iernii, intruct dominanta formelor "de primavara" in structura genetica a cultivarului, in defavoarea celor de toamna, a eliminat treptat insusirea de rezistenta la iernare. De asemenea, cultivatul an de an in conditii de fertilitate ridicata si in regim de irigare, va favoriza in cadrul unui soi o crestere a frecventei liniilor / biotipurilor intensive, cu o mare capacitate de valorificare a apei si elementelor fertilizante, in timp ce liniile / biotipurile extensive (mai slab productive) vor fi in minoritate. Densitatea plantelor, mentinuta in mod constant an de an, modifica structura genetica a soiului astfel: densitatea mica, favorizeaza infratirea si deci liniile / genotipurile cu infratire puternica; densitatea mare, elimina infratirea si deci liniile / genotipurile fara infratire vor fi favorizate. Epoca de recoltare, practicata in mod constant, an de an, modifica structura genetica a cultivarului (soiului) astfel: recoltarea prea de timpuriu favorizeaza liniile / biotipurile precoce, in timp ce biotipurile tardive nu au ajuns la maturitate, semintele acestora vor da nastere la plante cu viabilitate scazuta; recoltarea trzie actioneaza invers plantele precoce vor avea boabele scuturate, iar liniile / biotipurile precoce vor lipsi din samnta viitoare. Trebuie sa precizam ca recoltarea timpurie sau tardiva se foloseste in procesul de ameliorare pentru obtinerea de linii / biotipuri precoce sau a celor rezistente la scuturare. Conditionarea semintelor cu aceleasi masini, set de site si reglaje constante an de an, favorizeaza liniile / genotipurile care vor forma aceeasi dimensiune si greutate a semintei cu cea rezultata in urma trecerii prin masina de conditionat. Toate liniile / genotipurile care nu formeaza samnta de marimea si greutatea reglajelor constante ale masinii de conditionat vor fi defavorizate si structura genetica a soiului respectiv va fi modificata. Segregarea intrziata - poate modifica structura genetica mai ales la soiurile polimorfe si multiliniale care au in constructia lor linii homozigote obtinute prin selectia individuala repetata practicata in cadrul soiurilor sau populatiilor hibride. Se stie ca in generatiile segregante avansate ale hibrizilor se mai inregistreaza un grad redus de heterozigotie (reziduala sau intrziata). Cu ct genitorii folositi in obtinerea populatiei hibride initiale au fost mai diferiti din punct de vedere genetic, cu att posibilitatea aparitiei unor segregari intrziate este mai mare. 9

Efectele negative ale segregarii intrziate se pot combate prin purificari biologice, deoarece plantele heterozigote se manifesta fenotipic printr-o abatere evidenta de la valorile medii ale majoritatii plantelor homozigote tipice. Driftul genetic (deriva genetica) reprezinta modificarea intmplatoare sau orientata a frecventei genotipurilor si a genelor in cadrul unui cultivar (soi). Driftul genetic se manifesta, in mod deosebit, in cadrul populatiilor mici, unde excesul sau deficitul unui genotip poate modifica radical frecventa unei gene, ajungndu-se in cazuri extreme pna la fixarea definitiva (frecventa = 100%) sau la extinctia definitiva (frecventa = 0%) a genei respective. Se disting doua feluri de drift genetic: drift intmplator cnd modificarea frecventei genotipurilor si genelor din cultivar nu este orientata si drift orientat cnd aceste modificari sunt orientate. Se mentioneaza ca driftul intmplator este cel mai raspndit. in sistemul producerii si multiplicarii semintelor, modificarea frecventei anumitor linii / genotipuri, in special la populatiile mici, determina o restrngere a bazei genetice a cultivarului respectiv si, drept consecinta, se modifica particularitatile sale individuale agroproductive. Evitarea acestui efect negativ se realizeaza prin extragerea unui numar suficient de plante elita, pentru fiecare biotip / linie in parte, din mai multe puncte ale cmpului de alegere si distribuite uniform pe intreaga suprafata. in principiu, numarul de elite extrase pentru fiecare biotip / linie in parte se calculeaza in functie de necesarul de samnta si proportia de participare la constituirea bazei superelita a cultivarului (soiului) respectiv. Sub nici o forma numarul de elite extrase nu trebuie sa fie mai mic de 500, chiar daca procentul de participare a liniei sau biotipului respectiv este foarte mic; aceasta pentru a se evita efectul negativ al driftului genetic. Migratia (contaminarea cu gene straine) la autogame se poate realiza mai mult prin impurificari mecanice si mai putin prin polen, desi nici aceasta posibilitate nu este exclusa in totalitate. La toate plantele de cultura considerate autogame, se inregistreaza proportii variabile de polenizare cu polen strain, denumita alogamie reziduala. Aceasta proportie de alogamie reziduala variaza de la o specie la alta, de la un soi la altul, in limite destul de largi, fiind influentata in mare masura de conditiile de mediu. Astfel, seceta excesiva si temperaturile ridicate determina deschiderea florilor la spicele de gru cu mult timp inaintea maturarii polenului propriu, favoriznd polenizarea cu polen strain in proportii ce pot ajunge pna la 45%. De regula, transferul de gene are loc intre populatiile aceleiasi specii si foarte rar intre populatiile ce apartin unor specii diferite. in urma acestui transfer, constelatia de gene a populatiei primitoare se imbogateste cu noi gene care, prin recombinare cu genele autohtone (atunci cnd conditiile de mediu si de cultura devin nefavorabile), dau nastere la noi combinatii genetice, modificnd structura genetica initiala a cultivarului respectiv. Efectul migratiei, in modificarea structurii genetice a cultivarelor autogamelor, mai este influentat si de : - diferentierea genetica a celor doua populatii: populatia donatoare (donoare) de unde are loc emigratia si populatia receptoare, unde are loc imigratia; - dimensiunea populatiilor receptoare, dar si a celor donatoare: cu ct populatiile sunt mai mici, efectul migratiei este mai mare. Migratia provoaca deci doua efecte majore: primul efect se refera la imbogatirea / saracirea constelatiei de gene a populatiei receptoare / donatoare si al doilea efect se 10

refera la tulburarea armoniei dintre genele autohtone si deci intrzierea intregului proces evolutiv al populatiilor respective. Trebuie facuta precizarea ca migratia modifica temporar structura genetica a cultivarelor autogame deoarece, sub actiunea selectiei naturale, dupa un anumit numar de ani, populatia respectiva se poate reface si poate reveni la structura initiala. Situatia aceasta poate fi realizata doar sub aspect teoretic, deoarece sub raport practic, migratia, ca de altfel si ceilalti factori negativi, actioneaza permanent in directia modificarii echilibrului genetic al cultivarelor. Diminuarea sau chiar eliminarea efectelor negative ale migratiei se poate realiza prin: - respectarea riguroasa a rotatiei culturilor; - realizarea distantelor de izolare, in special pentru loturile semincere; - evitarea impurificarilor mecanice; - evitarea impurificarilor biologice. Mutatia la cultivarele autogame modifica intr-o masura mai redusa structura genetica deoarece eventualele mutante naturale recurente sau nerecurente sunt eliminate anual prin lucrarile de purificare biologica. Totusi, an de an, pot apare si mutatii care sunt determinate de gene dominante sau recesive ceea ce poate imprima o penetratie si expresivitate fenotipica mai mare sau mai mica, in functie de valoarea adaptiva a mutantei (masura in care o gena mutanta este mentinuta de selectia naturala). Se apreciaza ca genele dominante, cu o buna penetratie si expresivitate, pot fi usor eliminate prin purificari biologice, indiferent daca au o valoare adaptiva mai mare sau mai mica. Abaterile de la panmixie se intlnesc si in cazul cultivarelor autogame, ceea ce trebuie retinut este ca abaterile de la panmixie la autogame modifica numai frecventa genotipurilor, fara sa modifice frecventa genelor cultivarului respectiv. Aceasta se realizeaza astfel: autogamia repetata mentine in stare permanenta homozigotia dar, prin posibilitatea de care pot beneficia anumiti indivizi de a se poleniza cu polen strain, apare o stare noua de heterozigotie pentru o anumita pereche de gene, modificndu-se astfel echilibrul care exista intre genotipuri, fara insa a se modifica echilibrul dintre gene. Toti acesti factori care altereaza structura genetica a cultivarelor autogame pot actiona separat, dar si in interconexiune. Astfel mutatiile, migratia si segregarile intrziate modifica mai predominant frecventa genelor, in timp ce selectia naturala, driftul genetic, abaterile de la panmixie modifica mai pregnant frecventa genotipurilor. Oricum, prin actiune combinata sau individuala, acesti factori modifica frecventa genelor si a genotipurilor, modificnd deci structura genetica initiala a cultivarelor, cu importante repercursiuni negative in procesul ameliorarii conservative. Structura genetica a cultivarelor alogame si factorii ce altereaza aceasta structura in cadrul cultivarelor alogame distingem existenta unui echilibru genetic care asigura o adaptabilitate maxima la conditiile de mediu specifice. Acest echilibru genetic bazat pe mentinerea nealterata, de la o generatie la alta, a frecventei genelor si genotipurilor este o consecinta a posibilitatilor largi de care dispun genele si genotipurile de a se grupa si regrupa prin recombinarile care au loc la intervale de timp mai mari sau mai mici. in aceasta importanta categorie, distingem urmatoarele tipuri de cultivare: - populatiile sau soiurile cu polenizare libera; - liniile consangvinizate; - hibrizii F1, folositi in activitatea de productie; - soiurile sintetice. 11

Populatiile sau soiurile cu polenizare libera - sunt rezultatul activitatii de selectie naturala sau artificiala in conditii de panmixie (polenizare libera, nediscriminatorie, intre indivizi). intlnim aici existenta unui echilibru dinamic intre genotipurile heterozigote si cele homozigote. Conditiile panmictice, favorabile ofera posibilitatea pastrarii acestui echilibru genetic de la o generatie la alta, chiar daca au loc recombinari genetice continue. Aici intlnim manifestarea deplina a legii Hardy-Weinberg, in sensul ca: daca vom considera existenta numai a unei singure perechi de alele Aa, iar frecventa alelei dominante "A" ar fi p, frecventa alelei recesive a ar fi q, iar p + q = 1, atunci in generatia urmatoare vom avea p2 + 2pq + q2 , ceea ce inseamna ca frecventa genotipurilor homozigote dominante este egala cu p2 (AA), frecventa genotipurilor homozigote recesive este egala cu q2 (aa), in timp ce frecventa genotipurilor heterozigote este egala cu 2pq (2Aa). Asemenea cultivare intlnim la secara, leguminoasele si gramineele furajere perene, plante aromatice si medicinale, specii forestiere si ornamentale etc. Liniile consangvinizate sunt obtinute prin autopolenizarea fortata a plantelor alogame, timp de mai multe generatii. Se caracterizeaza prin uniformitate, datorita starii de homozigotie accentuata. Aflate in faza minimului de consangvinizare, liniile respective cu ct vor fi mai uniforme si cu homozigotia egala cu 100%, cu att starea de heterozigotie a hibridului, in prima generatie (F1) va fi mai mare si, drept consecinta, efectul heterozis va fi maxim. Deci, se doreste ca liniile consangvinizate sa aiba o structura genetica uniforma, apropiata de valoarea de 100%. Liniile consangvinizate prezinta un mare interes pentru obtinerea hibrizilor comerciali (F1) care asigura productivitatea maxima. in acelasi timp, liniile consangvinizate se obtin si pentru fixarea unor caractere si insusiri valoroase cu importanta in ameliorarea plantelor si in studiile de genetica. Hibrizii F1 folositi in activitatea de productie se caracterizeaza printr-o structura genetica uniforma prezintnd o stare de heterozigotie in proportie de pna la 100%. Datorita acestei stari de heterozigotie, hibrizii in F1 manifesta un efect maxim al fenomenului de heterozis. Acesti hibrizi in F1 se obtin prin incrucisari controlate intre doua sau mai multe forme parentale care pot fi: linii consangvinizate, hibrizi simpli, soiuri etc. Hibrizii in F1 prezinta aceeasi structura genetica, fie ca provin prin incrucisarea soiurilor / liniilor plantelor autogame, fie ca provin prin incrucisarea liniilor consangvinizate (hibrizilor simpli) de la plantele alogame. Trebuie facuta precizarea ca toti hibrizii, incepnd cu a doua generatie (F2), precum si restul generatiilor, sunt instabili datorita segregarii puternice. inregistram astfel, pe masura cresterii generatiilor segregante (F2; F3;...Fn), o scadere accentuata a heterozigotiei si o crestere corespunzatoare a homozigotiei. Aceasta este si motivul esential pentru care hibrizii in F1 trebuie realizati continuu, an de an. Soiurile sintetice sunt formate pe baza interpolenizarii mai multor linii sau clone, prin sistemul de hibridare in masa sau polycross. Structura genetica a soiurilor sintetice este heterogena, fiind alcatuita din forme heterozigote si forme homozigote, intr-un echilibru relativ constant ce se pastreaza 2 3 generatii. intlnim aici un efect mare al fenomenului de heterozis (datorat formelor heterozigote si capacitatii combinative generale ridicate), dar si un grad ridicat de adaptabilitate la conditiile de mediu.

12

Factorii care altereaza structura genetica a cultivarelor alogame sunt aceeasi care s-au prezentat la cultivarele autogame dar aici, semnificatia si importanta lor difera in functie de tipul cultivarului alogam. Selectia prezinta un efect negativ major in cazul populatiilor si soiurilor cu polenizare libera (vezi efectul selectiei la alogame). in cazul liniilor consangvinizate si a hibrizilor F1 selectia, sub toate formele ei, nu poate modifica semnificativ structura genetica, intruct aceste tipuri de cultivare se afla permanent in supravegherea omului. Totusi, constient sau inconstient, omul poate modifica structura genetica a liniilor consangvinizate sau a hibrizilor F1 prin: favorizarea segregarii intrziate, folosirea de linii insuficient consolidate, nerespectarea tehnologiilor de cultura si a metodologiei producerii semintelor pe loturile de hibridare, schimbarea conditiilor specifice de mediu etc. Segregarea intrziata - se prezinta cu efecte negative majore numai in cazul liniilor consangvinizate si numai atunci cnd in producerea hibrizilor se folosesc linii consangvinizate insuficient consolidate. Eliminarea acestui efect negativ se realizeaza prin folosirea de linii consangvinizate consolidate, homozigote sau prin folosirea haploizilor in obtinerea hibrizilor. Driftul genetic prezinta efecte negative evidente in cazul populatiilor si soiurilor cu polenizare libera, precum si in cazul soiurilor sintetice si a hibrizilor F1. Prin reducerea numarului indivizilor la formele cu polenizare libera, fenomenul de drift genetic poate fi insotit de fenomene caracteristice inrudirii consangvine (cresterea homozigotiei, reducerea heterozigotiei, scaderea vitalitatii, desfacerea populatiei in biotipuri cu depresie consangvina etc.). in cazul soiurilor sintetice, efectele negative ale driftului genetic sunt similare populatiilor si soiurilor cu polenizare libera. La hibrizii F1 efectele negative de drift se inregistreaza numai atunci cnd nu se face castrarea corespunzatoare a formelor materne androfertile. Migratia cu exceptia hibrizilor F1, la restul tipurilor de cultivare alogame migratia se prezinta cu efecte negative majore. Consecintele cele mai nefavorabile se pot inregistra in cazul liniilor consangvinizate care, in situatia nerespectarii stricte a distantelor de izolare, se pot impurifica cu gene straine prin migratia de polen strain. Aceleasi efecte se inregistreaza si in cazul soiurilor sintetice precum si a soiurilor cu polenizare libera. Pe lnga impurificarea cu gene straine prin polen, migratia mai actioneaza, ca si la autogame, prin impurificari mecanice, efecte la care pot fi supusi chiar hibrizii F1. Mutatia se prezinta cu efecte minore in cazul liniilor consangvinizate, a hibrizilor F1 si a soiurilor sintetice. in cazul eventualelor aparitii de mutante exista posibilitatea eliminarii lor prin purificari biologice repetate. in schimb, la populatiile si soiurile cu polenizare libera mutatiile se pot manifesta major, mai ales in conditiile contaminarilor cu polen strain prin migratie. Eliminarea efectelor negative ale mutatiei poate fi mai greoaie atunci cnd mutantele apartin genelor recesive. Structura genetica a cultivarelor cu inmultire vegetativa si factorii ce altereaza aceasta structura Cultivarele cu inmultire vegetativa (clonala) se intlnesc la plantele horticole, la cartofi, la hamei, la speciile forestiere si ornamentale etc. Aceste cultivare prezinta in 13

descendente o structura genetica omogena, in majoritatea cazurilor cu indivizi heterozigoti, datorita multiplicarii lor pe cale vegetativa. Existenta unei variabilitati genetice foarte reduse pune in evidenta si existenta unei structuri genetice constante, fara posibilitatea alterarii ei de la o generatie la alta. Doar mutatia somatica ce poate determina o variabilitate somaclonala poate sa produca o anumita modificare a structurii genetice a acestor cultivare. Totusi, in procesul producerii si inmultirii materialului de plantare, infectia virotica poate modifica sub raport calitativ (biologic) materialul folosit si, de aici, o oarecare deteriorare a materialului folosit. Pentru aceasta masurile stricte cuprinse in metodologia producerii materialului de plantare vizeaza eliminarea efectelor negative ale infectiilor virotice si a altor infectii.

Heterozisul si producerea de samnta Heterozisul este un fenomen genetic complex ce se manifesta printr-o crestere accentuata a vigorii generale, a vigurozitatii si a capacitatii productive, contribuind direct la marirea productiei plantelor cultivate, la imbunatatirea calitatii si a altor insusiri. Heterozisul se manifesta cu o intensitate maxima in prima generatie hibrida (F1), dupa care, in generatiile hibride urmatoare, intensitatea heterozisului scade treptat pna la reducerea totala. Bazele genetice ale heterozisului nu sunt inca pe deplin lamurite. Sunt emise numeroase teorii ca: teoria dominantei care considera ca heterozisul este consecinta prezentei genelor cu actiune dominanta; teoria stimularii care sustine drept cauza prezenta unor substante stimulative; teoria alelomorfismului multiplu care admite prezenta si actiunea seriilor alelice si combinarea lor in hibrid; teoria inlantuirii care aplica heterozisul pe baza grupelor de gene dominante asociate sau inlantuite; teoria epistazei care pune la baza heterozisului actiunea genelor nealelice dominante; teoria supradominantei care leaga heterozisul de existenta heterozigotiei monofactoriale etc. Prin faptul ca heterozisul prezinta intensitatea maxima in generatia hibrida F1 dupa care aceasta se reduce treptat, pe masura avansarii in generatiile segregante, se considera ca teoria heterozigotiei explica satisfacator bazele genetice ale acestui fenomen. Astfel in generatiile segregante (F2; F3...Fn) heterozigotia scade treptat, variabilitatea genetica urmeaza aceeasi scadere si heterozisul se reduce. S-a mai constatat ca intensitatea heterozisului variaza in functie de diferentierea genetica a formelor parentale, de valoarea capacitatii combinative a formelor parentale etc. Astfel, intensitatea heterozisului este mai mare la hibrizii intraspecifici fata de cei interspecifici sau intergenerici; este mai mare la hibrizii dintre liniile consangvinizate fata de cei dintre soiuri; este mai mare la hibrizii simpli comparativ cu hibrizii dubli etc. Dintre toate cultivarele hibride cunoscute, heterozisul se manifesta cu o intensitate maxima la hibrizii simpli in prima generatie hibrida (F1). Superioritatea hibrizilor simpli consta in posibilitatea obtinerii unor sporuri mari de productie, in conditiile unei agrotehnici moderne, de tip intensiv, deoarece hibrizii simpli, prin starea de heterozigotie maxima, raspund mai bine la fertilizare, iar faptul ca, in general, au o talie mai mica, se preteaza mai bine la densitati mai mari pe unitatea de suprafata. Cu toate acestea, raspndirea lor in cultura este limitata de cantitatea mica de samnta F0 obtinuta pe loturile de hibridare. Se stie ca samnta F0 obtinuta la un hibrid simplu rezulta prin 14

polenizarea incrucisat-dirijata intre doua linii consangvinizate (forma mama - A si forma tata - B), care au un potential de productie relativ scazut. De aceea, acolo si la speciile pentru care aceste cantitati de seminte sunt suficiente (ex. floarea soarelui, sorg etc.), in practica se utilizeaza numai samnta de hibrizi simpli. Atunci cnd cerintele de samnta F0 pentru hibrizii F1 sunt mai mari (ex. porumb etc.) se practica obtinerea hibrizilor triliniari si dubli. La ambele categorii de hibrizi (triliniari si dubli), samnta F0 pentru hibrizii F1 se obtine pe o forma mama - hibrid simplu, la care heterozisul permite obtinerea unei cantitati mai mari de samnta, in conditii de eficienta sporita. De altfel si costul semintei comerciale pentru hibrizii F1 este mai mare la hibrizii simpli in comparatie cu aceeasi samnta la hibrizii triliniari sau dubli. Un alt dezavantaj al semintei pentru hibrizii simpli consta si in aceea ca samnta este foarte neuniforma, cu o proportie mare a boabelor mici si mari in defavoarea boabelor mijlocii. Relativ recent, Troyer 1985 (citat de M. Savatti) propune folosirea unei metode originale de a se obtine samnta F0 la hibrizii simpli cu un randament mult sporit. in principiu, metoda consta in folosirea unei linii donatoare (donoare) D, care permite donarea sau imprumutarea complementului sau cromozomal ce apartine fazei somatice, catre linia diploida A, printr-o hibridare A X B. Acest hibrid, diploid, prezinta efect heterozis si folosit ca mama pentru incrucisarea cu linia tata B, rezulta tot un hibrid simplu A X B, dar mult mai productiv, deoarece forma mama A X B prezinta efect heterozis. Complementul cromozomal genetic D nu va fi inclus in gametofit, neparticipnd la segregare, functionnd exclusiv asemanator complementului gametic al liniei A. Se crede ca donatorul D are complementul cromozomal dupa tipul oenotera care include intreg setul cromozomal. Dar cea mai larga folosire a heterozisului in ameliorare si producerea semintelor consta in imbinarea acestui fenomen cu androsterilitatea si cu restaurarea fertilitatii. in felul acesta, din punct de vedere teoretic, heterozisul poate fi generalizat la toate plantele cultivate, fie alogame, fie autogame, cu o singura conditie - sa se identifice fenomenul de androsterilitate. Cel mai important tip de androsterilitate utilizat este cel nucleocitoplasmatic. in acest caz, elementele componente necesare producerii de samnta F0 pentru hibrizii F1, in cazul plantelor alogame, sunt: linia consangvinizata mama - androsterila; linia consangvinizata tata - restauratoare de fertilitate si linia consangvinizata mama - analoaga androfertila si mentinatoare de androsterilitate. in functie de grupul de caractere si insusiri afectate de heterozis sau functie de intensitatea de manifestare s-au stabilit mai multe tipuri de heterozis: - heterozisul reproductiv se manifesta prin sporirea elementelor de reproducere (seminte, fructe). Capacitatea de productie, la toate plantele de cultura, este influentata dominant de catre acest tip de heterozis si, pentru aceste considerente, este cel mai folosit in sistemul producerii semintelor; - heterozisul somatic se caracterizeaza prin acumularea de masa vegetativa, printr-o crestere accentuata a masei vegetative. Se foloseste in ameliorarea plantelor furajere, inclusiv a celor producatoare de tuberculi sau radacini; - heterozisul adaptiv exprima gradul si intensitatea de rezistenta fata de factorii nefavorabili de crestere si dezvoltare a plantelor. Acest tip de heterozis caracterizeaza rezistenta plantelor la boli, daunatori, ger, seceta si precocitate; - heterozisul metabolic se manifesta prin schimbari de natura cantitativa si calitativa a proceselor metabolice. Daca la liniile consangvinizate se constata in general o 15

intensificare a proceselor de dezasimilatie (oxidare respiratie), la hibrizi domina procesele de asimilatie. Experimentarile din tara noastra si din strainatate evidentiaza o crestere importanta a productiei de seminte ca urmare a efectului heterozis. Astfel sporurile de productie la seminte sunt de 40% la in; 50% la bumbac; 25% la porumb; 30% la gru etc.

Androsterilitatea si producerea de samnta Androsterilitatea reprezinta incapacitatea plantelor de a produce gameti masculi functionali sau de a nu produce gameti masculi. in sistemul producerii de samnta, aceasta insusire androsterilitatea, este folosita pe loturile de hibridare fara a fi necesara castrarea formei parentale mama. Se cunosc urmatoarele tipuri de androsterilitate: Androsterilitate nucleara (SS) este determinata, de regula, de factorii genetici nucleari recesivi. Acest tip de androsterilitate are inconvenientul ca segrega in descendenta, datorita localizarii in nucleu a factorilor genetici. Mentinerea formei androsterile se face prin incrucisarea acesteia cu forma analoaga fertila heterozigota pentru genele de sterilitate. Astfel ca, in descendenta, vor rezulta 50% forme androsterile si 50% forme androfertile, ceea ce impune ca, in timp util, pe rndurile mama, inainte de inflorit, sa fie eliminate toate plantele androfertile. Acest lucru este posibil daca gena de fertilitate este in linkage cu o gena dominanta, capabila sa determine aparitia unui caracter usor de evidentiat pe planta. La floarea soarelui, unde cu ani in urma se folosea acest tip de androsterilitate in producerea de samnta F0 pentru hibrizii F1, markerul genetic introdus in nucleu controla culoarea violaceuantocianica a plantelor androfertile. Astfel ca, pe loturile de hibridare, cu ocazia lucrarilor de intretinere si obligatoriu pna la inflorit, se eliminau toate plantele androfertile, de culoare violacee, de pe rndurile mama, ramnnd astfel doar 50% din plante (cele androsterile). Pentru a realiza totusi o densitate normala de plante androsterile pe unitatea de suprafata era necesara dublarea normei de samnta la formele mama. De asemenea, nu trebuie sa omitem ca, uneori, pot sa apara si plante nemarcate, androfertile, datorita existentei crossing-overului dintre gena marker si gena de fertilitate. Asemenea plante vor fi eliminate tot inaintea infloritului. Androsterilitatea citoplasmatica (S) este determinata de factorii ereditari localizati in citoplasma, care se transmit dominant pe linie materna, fara segregare, in generatia F1. Mentinerea formei androsterile se face prin polenizarea acesteia cu o forma analoaga androfertila. Acest tip de androsterilitate se practica in producerea de samnta hibrida la sfecla de zahar, la cartofi, la ceapa sau alte plante la care productia ce o obtinem este reprezentata de radacini, tuberculi, bulbi sau alte organe vegetative si nu din seminte, deoarece fiind androsterile, formele respective nu vor produce seminte. Rezulta ca reproducerea plantelor, la acest tip de androsterilitate este posibila numai pe cale vegetativa. Daca, totusi, ne intereseaza producerea de samnta, asa cum este cazul porumbului, se impune ca pe asemenea loturi de hibridare, jumatate din rndurile mama sa fie insamntate cu plante androsterile care nu se vor castra, iar restul de rnduri mama vor fi semanate cu forma analoaga androfertila, care se va castra. La recoltare, samnta hibrida F0 se amesteca, iar hibrizii F1 vor fi in proportie de 50% plante androsterile 16

si 50% plante androfertile ce vor asigura polenul necesar polenizarii si plantelor androsterile. Androsterilitatea nucleocitoplasmatica (SS S) este determinata de factori genetici localizati att in nucleu ct si in citoplasma. La acest tip de androsterilitate transmiterea insusirilor ereditare se face dominant, pe linie materna, fara segregare (deci asemanator androsterilitatii citoplasmatice). in acelasi timp insa, factorii ereditari se gasesc sub controlul unor factori genetici nucleari dominanti (Rf Rf) care sunt capabili sa restaureze fertilitatea descendentelor. in aceasta interactiune dintre factorii ereditari nucleocitoplasmatici rezulta mai multe forme ale androsterilitatii nucleocitoplasmatice, si anume: grupa formelor androsterile (s rf rf); grupa formelor androfertile fixatoare de sterilitate (r rf rf) si grupa formelor androfertile restauratoare de fertilitate (F rf Rf sau S Rf Rf). Formele androsterile trebuie sa poarte factorii genetici nucleari in stare recesiva (rf rf). Mentinerea formei androsterile se face prin polenizarea acesteia cu o forma analoaga androfertila nerestauratoare de fertilitate sau fixatoare de sterilitate (F rf rf). Cercetarile efectuate, mai ales la porumb, au aratat ca att androsterilitatea, ct si formele nerestauratoare prezinta o anumita specificitate. Astfel la porumb s-au identificat peste 100 de tipuri de androsterilitate, dar mai importante sunt doar doua: tipul Tms (Texas) si tipul Mms (Moldovenesc). Obtinerea semintei F0 pentru hibrizii F1, pe loturile de hibridare cu forme parentale mama posesoare de androsterilitate nucleocitoplasmatica, se realizeaza, fara castrare, cu o conditie: ca forma parentala - tata sa fie de tip androfertil restauratoare de fertilitate (F Rf Rf). Aceasta este metoda obtinerii semintei comerciale F0 pentru hibrizii F1 la porumb, la floarea soarelui si la sorg. Trebuie mentionat ca androsterilitatea nucleocitoplasmatica de tipul Tms realizata in SUA provoaca o sensibilitate puternica a hibrizilor F1 la atacul ciupercii Helminthosporium maydis, motiv pentru care, de multi ani s-a renuntat la acest tip, acesta inlocuindu-se cu tipul C. Autoincompatibilitatea si producerea de samnta Autoincompatibilitatea reprezinta incapacitatea plantelor de a produce zigoti viabili in urma autopolenizarii. Distingem: - autoincompatibilitate de tip sporofitic zigotul viabil nu se poate obtine datorita constitutiei genetice specifice sporofitului; - autoincompatibilitate de tip gametofitic zigotul viabil nu se poate obtine datorita constitutiei genetice specifice gametofitului. Acest fenomen de autoincompatibilitate se poate folosi cu succes in procesul producerii si inmultirii semintelor, intruct se elimina complet lucrarile de castrare, polenizarea libera fiind dirijata de om intre liniile consangvinizate dorite, in functie de capacitatea combinativa specifica. Datorita eficientei sale in producerea semintelor, se recomanda mai mult autoincompatibilitatea de tip gametofitic, determinata de sistemul alelelor multiple S si care se caracterizeaza prin aceea ca tuburile polenice ale graunciorilor de polen si stilul alelelor identice nu se potrivesc ca marime, nu l pot traversa, ori dezvoltarea este inhibata etc. si, drept consecinta, nu se obtin zigoti viabili. Experimentarile in acest domeniu au evidentiat existenta mai multor factori ce pot influenta aparitia autoincompatibilitatii, cum ar fi: temperatura ridicata (32 400 C) 17

inainte si pe durata polenizarii, radiatiile ionizante, polenizarea fortata a mugurilor florali tineri, inca nedeschisi, inducerea poliploidiei etc. Folosirea acestei metode in producerea de samnta impune rezolvarea urmatoarelor aspecte: - obtinerea de linii consangvinizate prin invingerea barierelor autoincompatibilitatii; - izolarea liniilor consangvinizate homozigote cu alele specifice de incompatibilitate; - testarea valorii liniilor consangvinizate; - mentinerea liniilor consangvinizate si inmultirea lor in vederea obtinerii semintei comerciale F0 pentru hibrizii F1. Primele trei probleme apartin domeniului ameliorarii, in schimb, ultima problema apartine direct procesului de producere si inmultire a semintelor. {anse mari in folosirea acestei metode apartine plantelor cu inmultire vegetativa (obtinerea pe cale sexuata a liniilor consangvinizate, hibridarea artificiala si apoi inmultirea vegetativa a hibrizilor F1), precum si in folosirea culturii meristemelor.

Poliploidia si producerea de samnta Poliploidia reprezinta fenomenul genetic al multiplicarii garniturilor cromozomale (2x) sau injumatatirea numarului existent de cromozomi (x), modificari ce afecteaza intregul set cromozomal de baza sau a numarului de cromozomi si asigura cresteri importante ale dimensiunii celulelor, rezultnd astfel un spor foarte semnificativ la productia de masa vegetativa. De asemenea, se inregistreaza numeroase modificari de ordin fiziologic si biochimic. Ca efect negativ al poliploidiei remarcam, in mod deosebit, scaderea fertilitatii poliploizilor. in procesul producerii si inmultirii semintelor poliploidia se foloseste in realizarea de cultivare autopoliploide (triticale etc.). Soiurile poliploide se obtin prin dublarea numarului de cromozomi, urmata de metode de selectie adecvate pentru extragerea celor mai valoroase descendente. Se practica mai mult la speciile alogame, la care intereseaza mai mult productia de masa verde (secara, trifoi rosu, hrisca etc.). Astfel, la secara, soiurile tetraploide prezinta o buna rezistenta la iernare si seceta prin precocitate si prezinta o crestere a productivitatii cu 50% fata de secara diploida. De asemenea si continutul in proteina creste semnificativ, iar volumul pinii este mai mare cu 10%. Se precizeaza ca asemenea cultivare manifesta o anumita instabilitate citogenetica si o tendinta permanenta pentru revenirea la starea diploida. De aceea, pe durata exploatarii acestor cultivare si deci, in producerea semintelor necesare, trebuie aplicate unele masuri specifice ca: respectarea distantelor de izolare, evitarea impurificarilor mecanice si efectuarea de controale citologice periodice, in special in etapele superioare ale producerii semintelor. Hibrizii autopoliploizi - imbina armonios efectul heterozis cu efectele multiplicarii garniturilor (numarului) de cromozomi. Astfel, la sfecla pentru zahar, hibrizii-poliploizi, rezultati prin hibridarea formelor mama - tetraploide (dublarea numarului cromozomilor prin tratamentul cu colchicina) si a formelor tata - diploide (formele normale), sunt hibrizi cu efect heterozis in F1 dar, in acelasi timp, sunt si autopoliploizi prin multiplicarea garniturii cromozomale (triploizi).

18

Prin acest dublu efect se obtin plante viguroase si cu un continut ridicat in zahar. Faptul ca asemenea plante sunt sterile nu deranjeaza, intruct pentru scopurile productiei intereseaza partea vegetativa, adica radacina. Soiurile alopoliploide se obtin prin multiplicarea garniturilor cromozomale, in urma unei hibridari dintre doua specii sau genuri diferite. Triticale este rezultatul hibridarii grului cu secara (hibridare indepartata, intergenerica) si urmareste obtinerea unui hibrid cu urmatoarele insusiri: productivitate superioara grului, secarei si orzului de toamna, valorificarea superioara a soiurilor podzolice acide aflate in zona colinara si care prezinta un continut ridicat in aluminiu (se constata ca triticale tolereaza toxicitatea mai ridicata provocata de aluminiu), rezistenta sporita la bolile foliare, vigoarea marita a plantei si ritmul rapid de crestere in primavara. Triticale poate deveni astfel o specie noua de cereale pentru agricultura Romniei. Pna in prezent s-au realizat deja doua soiuri: TF-2 (Triticale Fundulea 2 creatie ICCPT Fundulea in 1985) si soiul Vladeasa (creatie SCA Turda in 1986). Se constata ca exista unele deficiente ca: umplerea defectuoasa a boabelor, incoltirea boabelor in spic (lipsa repaosului germinativ), sterilitatea ridicata asociata cu instabilitatea cromozomala, rezistenta insuficienta la cadere, sensibilitatea la cornul secarii si fuzarioza, utilizarea recoltei mai mult sub forma de masa verde in furajarea animalelor, insuficienta adaptabilitate ecologica si fragilitatea rahisului etc. Toate aceste deficiente constituie obiective pentru activitatea de ameliorare viitoare, intruct s-a demonstrat ca, prin folosirea unei germoplasme adecvate si a unei tehnici superioare, exista posibilitatea realizarii de soiuri de triticale foarte productive si cu continut ridicat de proteine, in special de lizina. Haploidia si monoploidia in producerea de samnta Haploidia este un fenomen genetic prin care se reduce la jumatate garnitura cromozomala de baza (2n se reduce la n). Plantele haploide iau nastere fara fecundare: haploizi ginogenetici (prin dezvoltarea oosferei nefecundate) si haploizi androgenetici (prin dezvoltarea nucleului generativ al graunciorului de polen in sacul embrionar al plantei mama, fara unirea cu oosfera). Se mai numesc plante partenogenetice, respectiv plante pseudogametice. Monoploidia se realizeaza la plantele cu o singura garnitura cromozomala (2n) si care prin injumatatire sau separare somatica rezulta un singur set de cromozomi (n = x). Haploizii sunt organisme somatice folosite, in ultima vreme, pentru crearea rapida a liniilor consangvinizate cu o stare de homozigotie totala, egala cu 100%, deci fara heterozigotie reziduala. Se stie ca heterozigotia reziduala pentru unele caractere poligenice, la liniile consangvinizate, constituie o cauza importanta a instabilitatii hibrizilor, fapt ce se reflecta in degradarea destul de rapida a hibrizilor in productie. Rezulta astfel ca haploidia si monoploidia in sistemul producerii de samnta se poate folosi astfel: - obtinerea liniilor consangvinizate cu homozigotie totala si fara heterozigotie reziduala; - identificarea liniilor consangvinizate mentinatoare de sterilitate citoplasmatica de tipul C la porumb. Se stie ca folosirea androsterilitatii de tip nucleocitoplasmatic, la care citoplasma este de tipul T, mareste vulnerabilitatea hibrizilor la atacul de Helminthosporium maydis. 19

Viabilitatea haploizilor obtinuti la plantele autogame este mai buna comparativ cu haploizii plantelor alogame. De asemenea, formele haploide ale plantelor cu un grad mai ridicat de ploidie prezinta o fertilitate mai mare dect formele monoploide ale plantelor diploide. Inducerea artificiala a haploidiei si monoploidiei se poate realiza prin: - tratarea plantelor mama cu temperaturi scazute (30C la secara) sau ridicate (480C la porumb); - hibridari interspecifice (ex. genurile Solanum, Nicotiana, Zea); - polenizari intrziate (ex. Zea mays x Tr. monococcum); - stimularea dezvoltarii oosferei fara fecundare (polenizarea cu amestec de polen, depunerea de praf de pamnt pe stigmat etc.); - polenizarea cu polen iradiat; - tratarea semintelor cu colchicina, hidrazida maleica etc.; - folosirea plantelor gemene, provenite din aceeasi samnta; - folosirea androgenezei.

Categoriile biologice (denumirea actual + cea veche) - samnta de prebaza -I (Baza Superelita) - pentru soiurile plantelor autogame; - samnta de prebaza - II (Superelita) - toate soiurile autogamelor; - samnta de Baza (Elita) - toate soiurile autogamelor si a plantelor alogame cu polenizare libera; - samnta de linii consangvinizate sau linii homozigote ca forme parentale pentru hibrizii simpli comerciali (F1) - samnta de hibrizi simpli forme parentale pentru hibrizi dubli si triliniari comerciali (F1); - liniile mutantelor si poliploizilor destinate obtinerii hibrizilor comerciali; - liniile homozigote destinate polycrossarii la soiurile sintetice etc. - samnta certificata - anul I (C1) provenita din samnta baza; - samnta certificata - anul II (C2) provenita din samnta C1 (I1); - samnta comerciala F1 pentru hibrizii simpli (HS), dubli (HD), triliniari (HT); - samnta soiurilor sintetice (C1, C2 etc.) la plantele furajere perene. Activitatea de multiplicare se realizeaza de catre agentii economici specializati, propusi de structurile judetene (ICSMS) si aprobati, pe baza de concurs, de catre MAPDR. Actele de certificare a acestor categorii biologice se intocmesc si se elibereaza de catre Inspectorii de Stat, ce apartin Inspectoratelor Judetene de Control si analiza a Semintelor si Materialului Saditor. Procesul de productie agricola are un caracter permanent, ceea ce impune ca producerea si multiplicarea semintelor sa se desfasoare an de an, avnd nevoie de verigile fiecarei etape in parte. Nu este permisa intreruperea acestui ciclu al producerii si multiplicarii semintelor intruct prin aceasta activitate se mentine stabilitatea si posibilitatea reluarii procesului de productie in fiecare an agricol. 20

Obiectivele principale in producerea si multiplicarea semintelor si materialului de plantare sunt: - mentinerea structurii genetice, a capacitatii de productie si a insusirilor de rezistenta la toate soiurile si la toti hibrizii, la nivelul avut in momentul omologarii si zonarii; - pastrarea puritatii biologice a formelor parentale si asigurarea unui grad inalt de hibriditate semintelor comerciale; - mentinerea unei bune stari fitosanitare a semintelor soiului / hibridului existent in cultura; - asigurarea permanenta si in totalitate cu cantitatile de seminte necesare, de valoare biologica ridicata.

21

Producerea seminelor la cereale i leguminoase pentru boabe Producerea semintelor la soiurile plantelor autogame si la soiurile cu polenizare libera ale plantelor alogame Plantele autogame la care se cultiva soiuri sunt: grul, orzul, orzoaica, ovazul, orezul, meiul, mazarea, fasolea, soia, nautul, lintea, inul, lupinul, mazarichea. Dintre plantele alogame care au soiuri cu polenizare libera mentionam: secara, gramineele si leguminoasele furajere perene, cnepa, iarba de Sudan etc. La aceasta grupa de plante, in functie de structura genetica, distingem soiuri omogene, soiuri polimorfe si soiuri multiliniale. Schema producerii categoriilor biologice superioare pentru ficare tip de soi in parte, se prezinta, in linii generale, cu urmatoarele componente: a. Cmpul de alegere a elitelor (C.A.); b. Cmpul de selectie (C.S.) a descendentelor; c. Cmpul de producere a semintei de prebaza-I sau baza superelita (BSE); d. Cmpul de producere a semintei de prebaza-II sau superelita (SE); e. Cmpul de producere a semintei de baza sau elita (E). Producerea acestor categorii biologice superioare (prebaza si baza) are loc in cadrul Statiunilor de Cercetari Agricole mentinatoare pentru soiul respectiv si nominalizate de catre Ministerul Agriculturii si Alimentatiei anual, in Lista oficiala a soiurilor si hibrizilor. Diferentele care exista in producerea semintelor pentru fiecare tip de soi in parte se vor prezenta dupa caracterizarea schemei generale. Cmpul de alegere (CA). in cazul unui soi recent omologat si zonat, adica in faza de inceput a producerii semintelor, cmpul de alegere a elitelor se insamnteaza cu materialul autorului, denumit si samnta standard. Trebuie mentionat ca producerea de samnta pentru noul soi incepe cu cmpul de alegere, in Statiunea unde s-a obtinut acest soi si este inscris in Registrul National pentru Soiuri si Hibrizi. Pentru soiurile aflate deja in cultura si care poseda toate verigile producerii semintelor, cmpul de alegere a elitelor se insamnteaza cu materialul provenit din aceste verigi superioare (prebaza si baza). Uneori extragerea elitelor se poate face direct din cmpurile unde se produc aceste verigi superioare, fara a se mai constitui un cmp special de alegere. Explicatia acestui procedeu consta in aceea ca plantele autogame isi mentin mai usor valorile agroproductive ridicate, in special la soiurile omogene (unde structura genetica sufera modificari mai lente). insamntarea cmpului de alegere, special constituit, se executa cu deosebita atentie, la distante mai mari intre rnduri (50 60 cm), pentru a permite accesul persoanelor care inregistreaza observatiile fenologice care se realizeaza individual pentru toate elitele identificate si marcate. Densitatea plantelor este cu mult mai mica dect la cultura normala, iar pentru unele plante cu habitusul mai dezvoltat, cum este cazul orezului, insamntarea se face in cuiburi la distanta de 30 x 30 cm.

22

in cazul cnd nu se infiinteaza cmp de alegere special, atunci pe cmpurile de producere a verigilor superioare insamntarea se face dupa tehnologia specifica fiecarei verigi. Alegerea elitelor se desfasoara in doua etape: prima in cmp si a doua in laborator. Alegerea elitelor in cmp se face la maturitatea in prga, respectiv atunci cnd caracterele inflorescentelor sunt cel mai bine exprimate. Criteriile care vor sta la baza alegerii acestor elite sunt urmatoarele: in cazul cerealelor paioase: - tipicitatea soiului (caracteristicile morfologice ale inflorescentei si ale plantei elita sunt identice cu cele descrise de autorul soiului initial); - perioada de vegetatie; - talia plantei elita; - productivitatea; - rezistenta la iernare, temperaturi scazute, seceta, cadere, scuturare; - rezistenta la boli si daunatori etc. in cazul leguminoaselor pentru boabe: - inaltimea si tipul tulpinii; - culoarea florilor; - marimea si forma pastailor; - forma, culoarea si aspectul tegumentului boabelor; - numarul total de pastai si al pastailor cu boabe; - inaltimea de insertie a pastailor bazale; - culoarea hilului boabelor; - culoarea perisorilor de pe tulpina, pastai etc. Alegerea definitiva a plantelor elita se face numai dupa analizele de laborator, care vizeaza urmatoarele: numarul de capsule fertile si sterile; porozitatea peretilor falsi, despartitori, ai capsulelor. Modul in care se extrag plantele elita are o influenta hotartoare in mentinerea si pastrarea puritatii biologice, a structurii genetice caracteristice soiului si, prin acestea, a performantelor sale agroeconomice. in primul rnd, numarul de plante elita ce se extrag trebuie sa fie suficient de mare, pe de o parte pentru a se asigura cantitatea de samnta de prebaza-I (baza superelita) necesara, iar pe de alta parte pentru ca elitele extrase sa reprezinte ct mai fidel frecventa biotipurilor (liniilor) ce compun soiul respectiv. O atentie deosebita trebuie acordata soiurilor multiliniale sau a celor polimorfe, unde proportia de elite extrase, pentru fiecare linie / biotip in parte, trebuie sa fie mentinuta la acelasi nivel cu proportia initiala a soiului omologat si zonat. in caz contrar, la soiurile polimorfe si multiliniale, prin lipsa ori prin modificarea proportiei unui biotip / linie, se modifica structura genetica prin actiunea driftului genetic. Analizele de laborator pentru elitele extrase in cmpul de alegere urmaresc identificarea unor insusiri si caractere ca: procentul de boabe cu pericarpul rosu (la orez), forma, marimea, culoarea si uniformitatea boabelor etc. De asemenea, in cazul leguminoaselor boabe, analizele de laborator vor identifica: - indicii de productivitate (nr. boabe / pastaie, pe planta, MMB etc.); - rezistenta la boli, daunatori, seceta, cadere, scuturare; 23

durata fazelor de vegetatie; maturizarea simultana a pastailor etc. Dupa toate asemenea analize, elitele retinute se vor pastra in conditii optime, separat, in pungi speciale, pna la insamntare. Documentele de certificare se intocmesc de catre ameliorator si se avizeaza de catre conducerea S.C.DA. b. Cmpul de selectie (C.S.) este destinat studiului valorii genetice a plantelor elita extrase din cmpul de alegere. Pe cmpul de selectie, toate elitele extrase si pastrate separat, in pungi, vor fi insamntate tot separat, manual, bob cu bob, in rnduri lungi de 1 2 m, la distanta de 4 5 cm intre boabe pe rnd, dupa metoda un spic / panicul sau boabele unei elite pe rnd. La toate speciile autogame, pe cmpul de selectie, dupa fiecare 9 biotipuri / linii, urmeaza ca al zecelea rnd sa fie insamntat cu samnta soiului martor omologat si zonat. Martorul reprezinta termenul de comparatie, fata de care vom analiza toate elitele amplasate pe cmpul de selectie. Uneori, pentru ca descendentele plantelor leguminoase-boabe sa nu se incurce intre ele, este de recomandat ca separarea lor sa se faca prin intercalarea unui rnd cu o alta specie de leguminoase. Pe durata vegetatiei se aplica lucrarile de intretinere specifice leguminoaselor-boabe ca: plivit, prasit, tratamente fitosanitare etc. Pe durata vegetatiei plantelor si in special, in fazele cu exprimare maxima a caracterelor si insusirilor plantelor-elita, se executa examinarea riguroasa a fiecarei descendente, iar rezultatele obtinute se trec in registrul de selectie conservativa. Acest registru cuprinde urmatoarele: data rasaritului, a aparitiei paiului, inspicatului, infloritului, maturitatii, forma tufei, sfrsitul infratitului, culoarea frunzelor, talia plantelor, numarul de frati fertili, caracterele spicului, rezistenta la iernare, seceta, boli, cadere etc. Concomitent cu efectuarea observatiilor se executa si eliminarea descendentelor netipice si neuniforme, a celor bolnave sau atacate de daunatori, precum si a celor ce prezinta caractere morfologice necorespuzatoare. Descendentele ramase dupa aceasta eliminare se recolteaza individual si sunt duse in laborator pentru analize si determinari privitoare la productivitate si calitate. Vor fi eliminate toate descendentele ce nu satisfac cerintele de productivitate si calitate corespunzatoare soiului original, omologat si zonat. Aceste descendente retinute in final se batozeaza separat si vor fi folosite la constituirea semintei de prebaza - I (baza superelita). Numarul si proportia de participare la samnta de prebaza - I este specifica soiului si reprezinta formula originala a noului soi omologat si zonat. De exemplu: un soi polimorf este constituit din 5 biotipuri in proportiile: A = 22%; B = 18%; C = 20%; D = 16%; E = 24%. Pentru a obtine 100 kg samnta prebaza - I (BSE) vom constitui amestecul din 22 kg biotipul A, 18 kg biotipul B, 20 kg biotipul C, 16 kg biotipul D si 24 kg biotipul E. Numarul descendentelor retinute in cmpul de selectie se calculeaza in functie de suprafata pe care se cultiva soiul respectiv. De asemenea, este mai indicat ca in cmpul de selectie sa se produca numarul de descendente necesar pentru un numar de 23 ani consecutivi; astfel ca, pe un interval de circa 10 ani, sa se organizeze asemenea cmpuri de trei ori. Explicatia acestei idei consta in evitarea actiunii repetate (anuale) a factorilor care determina alterarea structurii genetice a soiurilor (factori mentionati anterior). 24

Documentele de certificare a descendentelor se intocmesc de catre ameliorator si se avizeaza de conducerea SCA. c. Cmpul de producere a semintei de prebaza - I sau baza superelita (BSE) urmareste inmultirea semintelor intr-un ritm mai mare, cu pastrarea puritatii biologice la nivelul de 100%. in acest scop, semanatul se face cu norme de samnta reduse la jumatate fata de normal, iar distantele intre rnduri sunt de 25 30 cm. in cmpul de producere a prebazei I sau a bazei superelita, pentru prima data se executa urmatoarele lucrari specifice: - purificari biologice pentru eliminarea plantelor netipice soiului, ocazie cu care se elimina si toate plantele bolnave, buruienile cu samnta greu separabila, buruienile de carantina si alte plante de cultura cu samnta greu separabila. Purificarile biologice, in numar de doua, se fac in urmatoarele faze: la inspicare si la coacerea in prga; - semanatul in cmpul de prebaza - I sau de baza superelita se face cu masina, in benzi cu latimea egala cu a semanatorii (100 200 cm) si cu poteci de acces intre benzi, de 37,5 40,0 cm, in functie de tipul soiului pentru care se produce samnta. Semanatoarea se regleaza la jumatatea densitatii normale, pentru inmultiri rapide; - recoltarea, treieratul si conditionarea se fac mecanizat. in acest scop sunt necesare masuri severe pentru evitarea impurificarilor mecanice care pot deprecia valoarea biologica a soiului respectiv. Documentele de certificare a semintei de prebaza - I (baza superelita) se intocmesc de catre seful laboratorului de ameliorare si se avizeaza de catre conducerile SCA. Puritatea biologica la aceasta categorie de samnta trebuie sa fie egala cu 100%. d. Cmpul de producere a semintei de prebaza - II sau superelita (SE) - insamntarea acestui cmp se face cu samnta de prebaza - I (baza superelita) in benzi late de 200 cm (16 rnduri) cu rndurile echidistante la 12,5 cm. intre benzi, potecile au o latime de 37,5 cm (se inchid 2 tuburi la semanatoare). Densitatea la semanat este egala cu 400 500 boabe germinabile/m2 (densitate normala). Lucrarile tehnologice aplicate sunt aceleasi ca pentru cultura obisnuita la care se mai adauga lucrarile specifice ca: purificarile biologice (doua / an); eliminarea plantelor bolnave, a buruienilor cu samnta greu separabila, a buruienilor de carantina, a plantelor de cultura cu samnta greu separabila, precum si evitarea amestecurilor mecanice ce pot avea loc cu ocazia recoltarii, transportului si depozitarii. Puritatea biologica la aceasta categorie de samnta trebuie sa fie mai mare de 99,9%. O parte din samnta de prebaza - II (superelita) se expediaza in reteaua ISTIS pentru testarea capacitatii de productie, in cadrul unor microculturi comparative (CTS). Certificarea semintei de prebaza - II se face de catre Inspectorii Aprobatori de Stat. e. Cmpul de producere a semintei de Baza sau Elita (E) se insamnteaza cu samnta de prebaza - II, cu masina, in acelasi mod ca la cultura destinata consumului. Norma de samnta se calculeaza in functie de numarul boabelor germinabile necesare pe m2. La cultura de ovaz si la orez, insamntarea cmpului destinat producerii semintei de baza se face in benzi late de 150 cm la ovaz si de 240 250 cm la orez, cu distanta intre rnduri de 25 cm. intre benzi, potecile vor avea latimea de 40 cm. Lucrarile tehnologice care se aplica pe aceste cmpuri sunt aceleasi care se aplica pe cmpurile cu prebaza - II. Puritatea biologica a semintei de baza (B) trebuie sa fie de minimum 99,8%. De asemenea, o cantitate mica din ceasta samnta se va expedia la C.I.O.S., in vederea infiintarii de microculturi comparative, pentru testarea capacitatii de productie a soiului respectiv. 25

Obisnuit, cmpul de producere a semintei de baza (B) se organizeaza in sectorul de productie al SCA si este supus controlului si aprobarii Inspectorilor Aprobatori de Stat din cadrul I.J.C.S.M.S. (Inspectoratul Judetean pentru controlul Calitatii Semintelor si Materialului Saditor).

Producerea semintei pentru formele parentale ce compun hibrizii plantelor alogame Speciile alogame la care se cultiva hibrizi comerciali ce manifesta efect heterozis in F1 si pentru care exista o bogata activitate in producerea semintelor formelor parentale necesare loturilor de hibridare sunt: porumbul, sorgul, floarea soarelui, sfecla, gramineele si leguminoasele furajere perene etc. Pentru aceste specii, PRODUCEREA SEMINTELOR DIN CATEGORIILE BIOLOGICE SUPERIOARE se refera la OBTINEREA SEMINTELOR NECESARE PENTRU FORMELE PARENTALE CE COMPUN HIBRIZII COMERCIALI. Este stiut ca un nou hibrid omologat, desi este zonat pe areale mari, acesta nu poate fi cultivat din lipsa cantitatilor mari de seminte. Acesta inseamna ca PRODUCEREA CATEGORIILOR BIOLOGICE SUPERIOARE (SAMNTA FORMELOR PARENTALE), incepe cu suprafata pe care se va cultiva hibridul respectiv. De exemplu: suprafata de cultivare pentru HS Podu Iloaiei110 este de 100.000 hectare si ca MULTIPLICATORII (agentii economici specializati) obtin, pe loturile de hibridare o productie medie egala cu 3.000 kg/ha samnta comerciala F0 (se are in vedere un randament de 60% boabe STAS). Rezulta ca suprafata loturilor de hibridare este de 667 hectare (100.000 ha x 20 kg/ha samnta = 2.000 tone : 3.000 kg/ha = 667 ha). Pentru cele 667 ha loturi de hibridare sunt necesare 4,5 tone samnta forma paterna si aproape 9,0 tone forma materna (raportul M:T = 2:1). Obtinerea cantitatilor de samnta mentionate mai sus pentru formele parentale ce compun hibridul Podu Iloaiei110 (9 t mama; 4,5 t tata) reprezinta obiectivul activitatilor de producere a semintelor. Producerea semintelor formelor parentale ce compun hibrizii de porumb . Aceasta etapa in producerea semintei la liniile consangvinizate de porumb se realizeaza numai in Statiunile de Cercetari Agricole, Laboratoarele de Genetica si Ameliorare ale Universitatilor Agronomice sau firmele de profil. Principalele obiective ale producerii liniilor consangvinizate sunt: - mentinerea puritatii genetice a liniilor consangvinizate; - mentinerea vitalitatii liniilor consangvinizate, la un nivel superior; - mentinerea unor insusiri genetice valoroase: capacitate combinativa specifica ridicata, capacitate de fixare a sterilitatii sau a restaurarii de fertilitate etc.; - inmultirea mai rapida a semintelor pentru a satisface toate cerintele pentru linia respectiva in producerea de samnta hibrida. Schema folosita in producerea de samnta si in mentinerea puritatii genetice la liniile consangvinizate de porumb se diversifica astfel: -Schema standard de mentinere si inmultire a liniilor consangvinizate androfertile; -Schema perfectionata de mentinere si inmultire a liniilor consangvinizate androsterile. 26

Schema standard de mentinere si inmultire a liniilor consangvinizate androfertile Aceasta metodologie cuprinde patru etape (verigi), in urmatoarea succesiune: a. Cmpul de mentinere a puritatii biologice a liniilor consangvinizate; b. Cmpul de inmultire sub izolator; c. Cmpul de inmultire a descendentelor; d. Cmpul de inmultire izolata in spatiu. a. Cmpul de mentinere a puritatii biologice a liniilor consangvinizate se insamnteaza cu samnta provenita de la 1030 stiuleti, retinuti din anii anteriori de la plantele autopolenizate consecutiv si pentru care se organizeaza producerea de samnta. Succesiunea lucrarilor pe acest cmp este urmatoarea: - se imparte samnta fiecarui stiulete in 2 sau 3 parti, astfel ca sa se asigure pentru fiecare cte minimum 50 seminte; semintele se pun in pungi si se eticheteaza; - se repartizeaza pungile etichetate si numerotate pe fiecare rnd, dupa urmatoarea schema: cte 3 rnduri pentru fiecare stiulete in cazul obtinerii a 3 parti de samnta pe stiulete si cte doua rnduri / stiulete in cazul obtinerii a doua jumatati de samnta / stiulete; - se insamnteaza cele 50 de seminte pe fiecare rnd in parte, obtinnd astfel cte doua sau cte trei rnduri de fiecare stiulete al liniei consangvinizate pentru care se organizeaza producerea de samnta ; - se aplica lucrarile de intretinere care se impun unei culturi de porumb mentinnduse permanent terenul curat de buruieni iar plantele fara boli si daunatori; - inaintea infloritului se izoleaza inflorescentele mascule si femele la toate plantele si pe toate rndurile cu pungi de pergament dupa tehnologia cunoscuta; - pe timpul infloritului: - se autopolenizeaza toate plantele bine dezvoltate si sanatoase (se transfera punga cu polen de pe inflorescenta mascula pe inflorescenta femela, de la aceeasi planta, intr-un timp foarte scurt); de pe rndul mijlociu in cazul cnd am semanat trei rnduri/ stiulete, sau de pe primul rnd (notat 1; 2; 3; ...........30) in cazul insamntarii cte 2 rnduri/ stiulete; - se polenizeaza reciproc, tip SIB (sora x frate), toate plantele bine dezvoltate si sanatoase aflate pe cte doua rnduri apropiate la stiuletii impartiti in trei, sau intre plantele celui de-al doilea rnd neautopolenizat, atunci cnd stiuletele a fost impartit in doua jumatati. Polenizarea reciproca va consta in transferul pungii cu polen de la o planta pe inflorescenta femela de la o planta situata pe rndul imediat apropiat si invers. Se noteaza pe pungi perechea de plante polenizata fortat tip SIB. Operatiile de autopolenizare si polenizare fortata se repeta de mai multe ori pentru a se mari procentul de boabe de pe stiuletele matern; - se recolteaza stiuletii la maturitate, separat dupa cum urmeaza: - stiuletii de pe rndurile autopolenizate se sorteaza, analizeaza etc., dupa care vor fi depozitati in camere frigorifice, cu temperatura constanta, pentru conservare timp de 35 ani, in functie de solicitarile pentru liniai consangvinizata respectiva. Numarul acestor stiuleti poate fi intre 10100 bucati; - stiuletii de pe cele doua rnduri polenizate SIB se recolteaza separat pe fiecare pereche de cte doua rnduri, se sorteaza, se analizeaza si se pastreaza pentru a fi 27

folositi, in continuare (etapele b, c, d), la producerea de samnta pentru hibridul respectiv. Pentru cunoasterea ct mai detaliata a comportarii liniilor consangvinizate, in perioada de vegetatie se executa unele observatii fenologice si morfologice, att la plante ct si la stiuleti, cum ar fi: - data rasaririi plantelor, a aparitiei stigmatelor, a deschiderii anterelor; - forma stiuletelui, marimea lui si numarul rndurilor de boabe; - tipul bobului, forma lui, culoarea boabelor si a rahisului etc. b. Cmpul de inmultire sub izolator acest cmp se insamnteaza cu samnta stiuletilor polenizati tip SIB in anul anterior. Uneori, cnd dispunem de suficienta samnta, se pot folosi si o parte dintre stiuletii plantelor autopolenizate pe cmpul anterior. insamntarea se face dupa metoda un stiulete pe rnd si fiecare rnd trebuie sa posede minimum 50 plante. Numarul rndurilor pentru fiecare linie consangvinizata este intre 10 100, functie de necesarul de samnta din linia respectiva, pentru obtinerea de hibrizi comerciali. Da la faza de 45 frunze si pna la recoltare, permanent si cu foarte mare constiinciozitate, se verifica uniformitatea plantelor, eliminndu-se toate plantele heterozigote sau suspecte ca atare. Daca numarul plantelor netipice depaseste 10%, rndul respectiv (stiuletele respectiv) se elimina total. De asemenea, se mai urmareste, la inflorit, culoarea anterelor si stigmatelor, eliminndu-se toate acele plante care nu corespund cu certitudine. Se face izolarea inflorescentelor, inainte de inflorit, la toate plantele identificate ca sanatoase, tipice si bine dezvoltate. in timpul infloritului se face autopolenizarea plantelor, dupa tehnologia cunoscuta, operatie care se repeta de mai multe ori. La maturitate, dupa o noua purificare a plantelor netipice, se recolteaza individual plantele de pe fiecare rnd in parte. Apoi se verifica tipicitatea (de data aceasta la stiuleti) eliminndu-se toti acei stiuleti care sunt bolnavi, nematuri, sistavi, precum si toti cei proveniti de la plantele sensibile la frngere, cadere, boli etc. Dupa aceasta ultima triere a stiuletilor fiecarui rnd in parte (descendenta fiecarui stiulete), folosirea lor in etapele urmatoare se diferentiaza astfel: - se pastreaza separat stiuletii fiecarui rnd (descendenta) in parte atunci cnd linia respectiva urmeaza a fi folosita ca forma parentala pentru obtinerea de hibrizi simpli sau ca forma paterna in formula hibrizilor triliniari. in acest caz, samnta fiecarui rnd se va insamnta separat in cmpul de inmultire a descendentelor; - se amesteca toti stiuletii, de pe toate rndurile (toate descendentele) atunci cnd linia respectiva urmeaza a fi folosita pentru obtinerea de hibrizi dubli. in acest caz samnta obtinuta urmeaza a fi insamntata in cmpul de inmultire izolata in spatiu. c. Cmpul de inmultire a descendentelor se organizeaza in spatii perfect izolate, in poieni de padure sau pe locuri imprejmuite de bariere naturale (dealuri, plantatii, pasuni etc.) caz in care distanta de izolare fata de o cultura de porumb sa fie de minimum 700 m. insamntarea acestui cmp se face cu descendentele individuale (stiuletii fiecarui rnd) retinute in cmpul de inmultire sub izolator, intruct aici, pe cmpul de inmultire a descendentelor (asa dupa cum este si denumit), se realizeaza inmultirea individuala a fiecarei descendente care va fi folosita in obtinerea hibrizilor simpli comerciali si a formei paterne pentru hibrizii triliniari comerciali (HS X C). 28

in acest scop, semanatul in cmpul de inmultire a descendentelor se face dupa metoda o descendenta pe rnd. Lungimea rndului este in functie de cantitatea de samnta din descendenta respectiva, iar numarul de rnduri se stabileste in functie de cantitatea de samnta necesara. Pe durata vegetatiei se urmareste foarte atent uniformitatea plantelor, att in cadrul descendentelor ct si intre descendente, iar purificarile trebuie sa vizeze eliminarea tuturor plantelor heterozigote si netipice. Daca proportia acestor eliminari depaseste 10%, se elimina intreaga descendenta. Puritatea genetica a liniei, in acest cmp, trebuie sa fie egala cu 100 %. La maturitate, recoltarea se face prin amestecarea tuturor descendentelor dupa ce, in prealabil, fiecare descendenta a fost triata si s-au eliminat toti stiuletii atacati de boli, daunatori, cei nematurizati sau cei cu boabele sistave. Dupa ultima triere, stiuletii sunt uscati, batozati, conditionati, iar samnta este pusa in saci speciali, etichetati si se folosesc drept forme parentale in obtinerea hibrizilor simpli comerciali sau forma parentala paterna in obtinerea hibrizilor triliniari comerciali. d. Cmpul de inmultire izolata in spatiu se organizeaza in aceleasi conditii ca pentru cmpul de inmultire a descendentelor, adica: locuri cu izolare naturala (poieni in padure, locuri imprejmuite cu plantatii, dealuri, pasuni etc.). in acest cmp, se foloseste ca samnta amestecul de stiuleti realizat toamna pe cmpul de inmultire sub izolator si vizeaza obtinerea de cantitati mai mari de samnta pentru hibrizii simpli ce vor fi folositi ca forme parentale in realizarea hibrizilor dubli. Unii autori considera ca pe acest cmp poate fi insamntat si amestecul de samnta pentru o anumita linie, in cmpul de inmultire a descendentelor. insamntarea se face in rnduri, pe fiecare linie consangvinizata in parte, iar pe durata vegetatiei, incepnd cu faza de 56 frunze, se executa purificari biologice repetate. Repetarea aproape zilnica a purificarii biologice impune si folosirea de personal stabilizat, care la aceeasi ora din zi (de regula dimineata) sa elimine plantele heterozigote si netipice, nu numai in cadrul unei linii, ci la toate liniile cultivate in cmp. Se recomanda si efectuarea polenizarii suplimentare pentru a mari procentul de fecundare. La recoltare, dupa ultima triere (eliminarea stiuletilor netipici, atacati de boli, cu boabe sistave si nematurizate) stiuletii se batozeaza, se sorteaza, se usuca si se depoziteaza in saci etichetati. Urmeaza a fi folosita ca forma parentala pentru obtinerea hibrizilor dubli.

Schema perfectionata de mentinere si inmultire a liniilor consangvinizate androsterile Pierderea sterilitatii mascule (androsterilitatea) la liniile consangvinizate (A CMS), folosite la obtinerea semintei comerciale pentru hibrizii F1, se poate datora impurificarii prin migratie sau prin mutatie si care, in final, pot provoca aparitia de gene dominante restauratoare de fertilitate (Rf). 29

De aceea, in prezent, pe majoritatea cmpurilor de ameliorare, concomitent cu mentinerea si inmultirea liniilor consangvinizate cu androsterilitate, se face si testarea foarte atenta, fie cu privire la capacitatea de fixare a sterilitatii, fie cu privire la capacitatea de restaurare a fertilitatii, fie cu privire la capacitatea specifica de combinare. Distingem: - schema cu linii paterne nerestauratoare de fertilitate; - schema cu linii paterne restauratoare de fertilitate; - schema cu testarea capacitatii combinative. Schema cu linii paterne - nerestauratoare de fertilitate (BNR) Se mai numeste si metoda amestecului omogen a formei materne cu doua linii consangvinizate (una androsterila - ACMS si una analoaga androfertila, nerestauratoare de fertilitate ANR) si a formei paterne ca linie nerestauratoare de fertilitate BNR sau fixatoare de sterilitate. in final, schema vizeaza obtinerea semintelor necesare pentru trei forme parentale: forma materna androsterila (ACMS), cu androsterilitate de tip citoplasmatic (S), forma analoaga materna androfertila (ANR) nerestauratoare de fertilitate si forma paterna androfertila, nerestauratoare de fertilitate (BNR). {i la aceasta schema distingem urmatoarele 5 verigi (cmpuri): a. Cmpul de mentinere si testari; b. Cmpul de control; c. Cmpul de inmultire sub izolator; d. Cmpul de inmultire a descendentelor; e. Cmpul de inmultire cu izolare in spatiu. a. Cmpul de mentinere si testari a liniilor androsterile (ACMS) si nerestauratoare de fertilitate (ANR si BNR) se insamnteaza cu liniile respective, dupa metoda un stiulete pe rnd, care sa cuprinda minimum 50 plante viguroase si sanatoase. Distributia spatiala a liniilor consangvinizate in cmpul de inmultire si testari este urmatoarea: un rnd de 50 de plante cu ACMS , urmat de doua rnduri cu ANR si BNR; apoi, din nou, un rnd cu ACMS , urmat de alte doua rnduri cu ANR si BNR s.a.m.d. vom avea, in final, cteva seturi cu cte trei rnduri ( ACMS - ANR - BNR ), seturi care se stabilesc in functie de cantitatea de samnta necesara pentru liniile respective, ce vor participa la obtinerea unor hibrizi comerciali. Pe durata vegetatiei, la toate liniile consangvinizate, se verifica fiecare panicul, eliminndu-se plantele androfertile din cadrul liniilor androsterile si plantele androsterile din cadrul liniilor androfertile. De asemenea, lucrarile repetate de purificare biologica vor urmari si indepartarea din cmp a tuturor plantelor netipice, a celor bolnave, nedezvoltate etc. in cazul androsterilitatii citoplasmatice de tip C sau ES (El Salvador) controlul liniei androsterile ACMS trebuie continuat timp de 67 zile si dupa inflorit, pentru identificarea si eliminarea plantelor cu panicule retardate (panicule intrziate care au polen). inainte de inflorit vor fi izolate toate plantele liniei androsterile - ACMS, precum si a liniilor androfertile ANR si BNR. Pe durata infloritului, pentru testarile ce trebuie executate la linia A, precum si pentru mentinerea in continuare a liniilor - ACMS; ANR si BNR, necesita efectuarea urmatoarelor polenizari si autopolenizari: - polenizarea unui anumit numar de plante ACMS x ANR, pentru a verifica daca linia analoaga ANR restaureaza sau nu fertilitatea liniei ACMS; 30

- polenizarea unui anumit numar de plante ACMS x BNR, pentru a verifica daca linia BNR restaureaza sau nu fertilitatea liniei ACMS; - autopolenizarea unui anumit numar de plante ale liniilor ANR si BNR pentru mentinerea in continuare a acestor linii. Pentru a cunoaste bine comportarea liniilor in cazul testarilor efectuate, se mai fac si observatii morfologice si fenologice, pe toata durata vegetatiei plantelor. Toate aceste testari (hibridari), planta cu planta, sau autopolenizari se noteaza, se recolteaza individual fiecare stiulete si se pastreaza pentru urmatoarele testari ce vor avea loc pe cmpul de control, in anul viitor. in acest scop, samnta fiecarui stiulete ce provine de la hibrizii ACMS x ANR si ACMS x BNR se imparte in doua jumatati pentru a fi folosita pentru continuarea testarilor (prima jumatate) in cmpul de control si pentru continuarea inmultirilor (a doua jumatate). b. Cmpul de control se insamnteaza dupa metoda jumatate de stiulete pe rnd, folosind toti stiuletii obtinuti anterior prin incrucisarea ACMS x ANR si ACMS x BNR, cu exceptia stiuletilor proveniti de la plantele autopolenizate. Scopul acestui cmp este acela de a verifica daca hibrizii obtinuti pe cmpul de testari sunt cu adevarat androsterili in F1. Se pleaca de la premiza ca linia mama cu androsterilitate de tip citoplasmatic se transmite dominant in F1 si nu segrega. in consecinta, toti hibrizii din F1 sunt androsterili (S x F = S in F1). Pe durata vegetatiei, in special in timpul infloritului, toate controalele efectuate vor urmari daca apar plante androfertile. Daca la una din descendente (un rnd ocupat de semintele de pe un stiulete) se identifica numai o singura planta androfertila, se procedeaza la eliminarea intregii descendente, iar pe lnga aceasta, se vor elimina si plantele autopolenizate ce apartin descendentei din cmpul de testare. La maturitate vor fi retinute in continuare, separat, numai descendentele (rndurile) care au realizat numai plante androsterile pentru fiecare combinatie hibrida in parte. c. Cmpul de inmultire sub izolator se insamnteaza cu cea de-a doua jumatate de samnta a stiuletilor retinuti in cmpul de inmultire si testari, dar numai a descendetelor care au demonstrat sterilitate totala in F1, cnd s-au insamntat si testat in cmpul de control. Toate descendentele eliminate din cmpul de control au atras dupa ele si eliminarea jumatatii de samnta rezervata pe primul cmp adica cel de inmultire si testari. Aici, insamntarea se face dupa metoda jumatate de samnta (de stiuleti) pe rnd, lungimea rndurilor fiind in functie de cantitatea de samnta ramasa, iar numarul de rnduri se stabileste in functie de cantitatea de samnta necesara. La semanat, se alterneaza un rnd cu plante androsterile (ACMS) si un rnd cu analogul androfertil nerestaurator de fertilitate (ANR). Aceasta dispunere alternativa a rndurilor va permite efectuarea polenizarii care se va executa dupa metoda rndurilor perechi, adica descendenta stiuletelui 1, 2, 3.........etc., de la linia androsterila (ACMS) se va poleniza cu descendenta stiuletelui 1, 2, 3........etc., de la linia analoaga androfertila nerestauratoare de fertilitate (ANR). De asemenea, jumatatea de samnta sau stiuletii liniei B - androfertila, nerestauratoare de fertilitate, se insamnteaza separat de restul liniilor, cu rndurile grupate dupa aceeasi metoda: un rnd, o descendenta. Plantele acestei linii se vor autopoleniza. 31

Pe durata vegetatiei, observatiile si notarile executate vor urmari foarte atent purificarile biologice si eliminarea tuturor plantelor necorespunzatoare, adica eliminarea plantelor androfertile de pe rndurile ACMS si a celor androsterile de pe rndurile ANR si BNR. in cazul androsterilitatii citoplasmatice de tipul C sau ES, controlul liniilor androsterile trebuie continuat timp de 67 zile si dupa inflorit, in scopul identificarii si eliminarii eventualelor plante cu panicule retardate, fertile. Recoltarea se face separat, pe fiecare rnd, dupa care se va efectua analiza si trierea lor pe baza tipicitatii si sanatatii lor. Samnta obtinuta se batozeaza separat pe fiecare descendenta si poate fi distribuita astfel: - pentru insamntarea cmpului de inmultire a descendentelor, atunci cnd liniile respective urmeaza a fi folosite ca forme parentale pentru obtinerea hibrizilor simpli samnta comerciala, sau ca forme parentale paterne in obtinerea hibrizilor triliniari samnta comerciala; - pentru insamntarea cmpului de inmultire cu izolare in spatiu, atunci cnd liniile respective vor constitui forme parentale in obtinerea hibrizilor dubli samnta comerciala. d. Cmpul de inmultire a descendentelor se organizeaza in aceleasi conditii si cu aceleasi restrictii de izolare la la paragraful 9.2.1.1. punctul c. Deosebirea consta in raportul de 1:1 sau 2:1 intre descendentele androsterile (ACMS) si analogul androfertil nerestaurator de fertilitate (ANR). Forma B androfertila - nerestauratoare de fertilitate (BNR) se insamnteaza pe un cmp separat, pe cte un rnd fiecare descendenta. Polenizarea se face liber. Pe durata vegetatiei, se urmareste atent uniformitatea descendentelor fiecarui stiulete (rnd), eliminnd pna la inflorit toate plantele heterozigote, netipice, bolnave sau atacate. Atunci cnd se elimina o descendenta androsterila (ACMS) va fi eliminata obligatoriu si descendenta analoaga androfertila nerestauratoare de fertilitate ANR de pe rndul alaturat, si invers. Pe durata infloritului, iar la androsterilitatea de tip C sau ES si dupa 67 zile de la inflorit, se verifica toate liniile androsterile, eliminndu-se toate descendentele ale caror panicule au antere ce emit polen, impreuna cu analogii fertili perechi. Puritatea biologica in acest cmp trebuie sa fie de 100%. Recoltarea incepe mai inti cu forma analog fertila (ANR) si numai dupa ce stiuletii acesteia au fost scosi de pe teren, ambalati in saci si etichetati, se trece la recoltarea descendentelor androsterile (ACMS). {i forma androfertila (BNR) se recolteaza de asemenea separat. Cu ocazia recoltatului se verifica tipicitatea stiuletilor pe descendente, eliminndu-se stiuletii cu o variabilitate mare a caracterelor morfologice. Se elimina orice stiulete nematurat, sistav, atacat de boli sau daunatori. Cei retinuti se usuca in saci de pnza rara, apoi semintele, dupa batozarea stiuletilor, se ambaleaza in saci etichetati si pregatiti pentru livrare ca forme parentale in obtinerea hibrizilor simpli - samnta comerciala sau ca forma parentala paterna in obtinerea hibrizilor triliniari. e. Cmpul de inmultire cu izolare in spatiu se organizeaza in locuri bine izolate (poieni, locuri imprejmuite natural sau artificial) cu distante minime de izolare de 700 m la liniile consangvinizate forme parentale si 500 m la hibrizii simpli samnta comerciala sau forme parentale. La semanat se folosesc descendentele rezervate special in cmpul de 32

inmultire sub izolator cu destinatia obtinerii semintei comerciale de hibrizi dubli. Polenizarea se face liber. Alternanta descendentelor ACMS si omolog ANR se face intr-o proportie de 2:1; 4:2 sau chiar 6:2. Alaturat, se insamnteaza un cmp cu descendentele liniei BNR, androfertile nerestauratoare de fertilitate (fixatoare de sterilitate). Pe durata vegetatiei se executa purificarea biologica incepnd cu faza de 45 frunze si dupa inflorit, eliminndu-se toate plantele heterozigote. Puritatea biologica trebuie sa fie de minimum 99,9 %. Recoltarea incepe la maturitatea deplina, cu descendentele liniei androfertile nerestauratoare de fertilitate (ANR) si numai dupa ce s-au scos toti stiuletii se trece la recoltarea formei androsterile ACMS. Samnta se usuca bine, se batozeaza si apoi se depoziteaza in saci, etichetati si plombati.

Schema cu linii paterne restauratoare de fertilitate (B Rf) in cadrul schemei de producere a semintei de porumb pe baza de androsterilitate nucleocitoplasmatica (SS-S) este deosebit de importanta mentinerea capacitatii de restaurare a fertilitatii pentru liniile paterne ale hibridului simplu (B Rf). Distingem cinci verigi (cmpuri) ale schemei de mentinere si inmultire a liniilor consangvinizate cu testarea capacitatii de fixare a fertilitatii: a. Cmpul de mentinere si testari; b. Cmpul de control; c. Cmpul de inmultire sub izolator; d. Cmpul de inmultire a descendentelor; e. Cmpul de inmultire cu izolare in spatiu. a. Cmpul de mentinere si testare pentru liniile consangvinizate androsterile (ACMS), a celor androfertile nerestauratoare de fertilitate (B NR) si a celor androfertile restauratoare de fertilitate (C Rf). Pentru mentinerea si obtinerea semintei necesara in cazul liniei androsterile (ACMS) se foloseste linia analoaga androfertila (ANR), cu care se polenizeaza dupa metoda planta cu planta. in acest cmp, fiecare linie se insamnteaza pe cte un rnd, de lungimea obtinerii numarului de 50 plante/rnd. Distributia rndurilor cu liniile / formele insamntate este urmatoarea: ACMS ANR BNR CRf DRf; ACMS ANR s.a.m.d., astfel ca rezulta cte un set complet de toate liniile / formele necesare, cu rndurile apropiate pentru a facilita executarea lucrarilor ulterioare. Pe durata vegetatiei se urmareste cu atentie uniformitatea plantelor si modul dezvoltarii lor, in vederea eliminarii tuturor plantelor netipice. in acest cmp testarile (hibridarile) care se executa sunt urmatoarele: - se polenizeaza un numar de plante ACMS x BNR pentru a verifica daca nu restaureaza fertilitatea ACMS; - se polenizeaza ACMS x CRf (DRf) pentru a verifica daca se restaureaza fertilitatea ACMS; - se polenizeaza ACMS x ANR pentru a obtine in continuare samnta necesara la linia consangvinizata androsterila ACMS; - se autopolenizeaza un numar corespunzator de plante pe toate rndurile liniilor (ACMS; BNR; CRf sau DRf), pentru a obtine samnta necesara mentinerii liniilor in vederea reluarii ciclului de la capat in functie de cerinte. Toate aceste polenizari se fac dupa metoda 33

planta cu planta. Pentru realizarea acestor cerinte, inainte de inflorit, cnd s-au efectuat toate purificarile biologice posibile, se executa si izolarea inflorescentelor femele. Se executa operatiile de polenizare si autopolenizare mentionate, dupa schemele stabile si se repeta operatia de 23 ori la intervale de 12 zile. in cazul androsterilitatii de tip C sau ES, controlul liniilor androsterile continua timp de 67 zile si dupa inflorit pentru identificarea si eliminarea plantelor cu panicule retardatate, adica a celor la care anterele cu polen apar cu intrziere. Concomitent cu polenizarea sau autopolenizarea, pe pungile izolatoare respective ale inflorescentelor femele se noteaza individual fiecare pereche de combinatie, data si numele executantului. Observatiile fenologice si morfologice care se executa pe toata durata vegetatiei att la plante ct si la stiuleti, pentru fiecare combinatie in parte sunt urmatoarele: data rasaritului, data aparitiei stigmatelor si deschiderii anterelor, culoarea anterelor, tipul paniculului si bogatia in polen, forma stiuletelui, marimea stiuletelui si numarul de rnduri, tipul bobului, forma si culoarea bobului, culoarea rahisului etc. Recoltarea se face individual pe fiecare planta in parte, cu retinerea tuturor stiuletilor valorosi. Samnta fiecarui stiulete se va imparti in doua parti pentru a fi folosita astfel: - cte 50 boabe/stiulete, se vor insamnta pe cte un rnd in cmpul de control; - restul boabelor pe fiecare stiulete se pastreaza pentru a fi folosite la insamntarea cmpului de inmultire sub izolator, pe baza rezultatelor inregistrate in cmpul de control. b. Cmpul de control se vor insamnta pe cte un singur rnd de 50 plante toate combinatiile hibride efectuate cu ocazia polenizarilor in cmpul de testari. Scopul si ratiunea cmpului de control este aceea de a controla si identifica cele mai bune combinatii hibride executate cu ocazia polenizarilor din cmpul de testari. Astfel, in cazul combinatiei ACMS x BNR hibrizii obtinuti in F1 vor trebui sa fie complet androsterili in cmpul de control, drept pentru care, prin lucrarile de purificare biologica se vor elimina toate plantele androfertile. in cazul ca avem peste 10% plante androfertile, vom elimina tot rndul, precum si rezerva de samnta retinuta in anul anterior. De asemenea, in cazul combinatiilor ACMS x CRf sau ACMS x DRf hibrizii rezultati va trebui sa prezinte in F1 toate plantele androfertile si deci vor dovedi ca poseda genele restauratoare de fertilitate Rf. Aici, vor fi eliminate toate plantele androsterile sau partial fertile si cnd ponderea lor este de peste 10% se elimina tot rndul, inclusiv samnta retinuta in anul trecut. Pe baza acestor testari, toate rndurile (descendentele) care se dovedesc corespunzatoare vor fi recoltate si analizate separat, dupa care se va stabili cu care combinatie vom continua in viitor. c. Cmpul de inmultire sub izolator se va insamnta individual pe cte un rnd toata cantitatea de samnta rezervata din cmpul de testare si care, in cmpul de control, s-a dovedit superioara. Lungimea rndului este in functie de samnta disponibila, iar numarul de rnduri, pentru aceeasi linie poate fi de la 10 la 100, functie de cantitatea de samnta necesara la hibridul cu care se lucreaza. Aici, distributia rndurilor liniei androsterile (ACMS) trebuie sa alterneze in proportie de 1:1 cu rndurile analog androfertile (ANR) pentru a usura polenizarea, dupa metoda rndurilor perechi: adica descendenta stiuletelui 1 al liniei androsterile (ACMS) se va poleniza cu stiuletele 1 al liniei analog fertile (A NR) s.a.m.d. Restul liniilor nerestauratoare de fertilitate (BNR) si a celor restauratoare de fertilitate (C Rf si DRf) se autopolenizeaza. inainte de inflorit, plantele sanatoase, corespunzatoare si fara defecte 34

in dezvoltare se izoleaza, dupa care, pe timpul infloritului, se vor poleniza sau autopoleniza conform schemei. {i in acest cmp, purificarile biologice vizeaza o analiza atenta a tuturor plantelor pe fiecare descendenta in parte, eliminndu-se toate cele androfertile de pe rndurile cu plante, androsterile si invers, toate plantele androsterile de pe rndurile cu plante androfertile (BNR; CRf si DRf). in cazul androsterilitatii citoplasmatice de tip C sau ES, controlul liniilor androsterile continua timp de 67 zile si dupa inflorit, in scopul identificarii si eliminarii eventualelor plante cu panicule retardatate fertile. Recoltarea se face separat, pe fiecare rnd (descendenta) in parte, dupa ce in prealabil s-au efectuat toate analizele, determinarile si observatiile mentionate pentru stiuleti. Apoi se batozeaza separat fiecare rnd si samnta rezultata poate fi folosita diferentiat astfel: - pentru insamntarea cmpului de inmultire a descendentelor, atunci cnd liniile respective se folosesc la obtinerea de samnta comerciala pentru hibrizii simpli si forma paterna la hibrizii triliniari; - pentru insamntarea cmpului de inmultire cu izolare in spatiu, atunci cnd liniile respective se folosesc pentru obtinerea hibrizilor dubli. d. Cmpul de inmultire a descendentelor se organizeaza in aceleasi conditii si restrictii de izolare ca cele mentionate anterior. Deosebirea consta numai in organizarea unui cmp special de inmultire a descendentelor si pentru liniile androfertile restauratoare de fertilitate (C Rf si DRf). Aici, pe durata vegetatiei, vom urmari eliminarea tuturor plantelor androsterile sau partial fertile. Polenizarea se face liber. Recoltarea se va face separat, asemanator celorlalte linii. Samnta rezultata va fi folosita pentru obtinerea de hibrizi simpli sau ca forma parentala paterna la hibrizii triliniari, cu destinatie de samnta comerciala. e. Cmpul de inmultire cu izolare in spatiu se organizeaza in aceleasi conditii si restrictii. inregistram doar o singura diferenta prin inmultirea intr-un cmp separat a liniei androfertile-restauratoare de fertilitate CRf si DRf. Polenizarea se face liber. Amestecul de samnta obtinut va fi folosit la obtinerea de hibrizi simpli forme parentale si apoi a hibrizilor dubli, cu eliminarea totala a lucrarilor de castrare.

Schema cu testarea capacitatii combinative Se foloseste in cadrul programelor moderne de producere a semintei la porumb si se bazeaza pe heterozigotia reziduala care caracterizeaza, in general, liniile consangvinizate. Acesta heterozigotie, poate determina diferentieri intre liniile consangvinizate, privitor la capacitatea combinativa specifica, o insusire genetica deosebit de complexa. in principiu, metoda se bazeaza pe testarea capacitatii combinative a plantelor elita din cadrul liniei pe care o testam, prin incrucisarea lor cu un hibrid cunoscut si urmarirea efectului heterozis inregistrat in F1, intr-un cmp de control. De regula, acest hibrid cunoscut este chiar hibridul in care va fi componenta, ca forma parentala, linia consangvinizata pe care dorim s-o testam. 35

Schema metodologica se desfasoara astfel: a. Cmpul de testare Dupa metoda un stiulete pe un rnd se insamnteaza liniile consangvinizate la care dorim sa efectuam testarea capacitatii specifice de combinare. Concomitent, in apropierea cmpului de testare insamntam o anumita suprafata cu hibridul pe care dorim sa-l folosim drept tester. De exemplu, daca dorim sa determinam capacitatea specifica de combinare a liniilor A; B; C si D va fi necesar sa folosim drept tester hibridul dublu al acestor linii (A x B) x (C x D) . La inflorit, plantele elita ale fiecarei linii consangvinizate se vor autopoleniza dar, cu restul de polen vor fi polenizate cte cel putin trei plante din hibrizii simpli ce au ca parteneri restul liniilor. Astfel, dupa autopolenizare, elitele liniei A se vor incrucisa si cu hibridul C x D adica A x ( C x D ) , elitele liniei B cu hibridul simplu C x D adica B x ( C x D) , elitele liniei C cu hibridul A x B adica C x ( A x B ) si elitele liniei D cu hibridul A x B Dx(AxB). Pe durata vegetatiei se executa controale, observatii si purificari biologice. La maturitate se recolteaza separat, stiuletii elitelor autopolenizate si stiuletii celor cte trei plante ale hibridului triliniar rezultat prin polenizarea hibrizilor simpli cu liniile consangvinizate la care dorim sa testam capacitatea specifica de combinare. b. Cmpul de control se va insamnta, separat, pe mai multe repetitii, in culturi comparative, fiecare combinatie de hibrid triliniar rezultat in urma combinatiilor anterioare. Ca urmare a efectului heterozis din F1, fiecare combinatie se compara cu martorul (HS), obtinnd astfel capacitatea specifica de combinare pentru fiecare linie consangvinizata in parte. Vor fi promovate in restul etapelor de mentinere si inmultire numai liniile consangvinizate care au depasit foarte semnificativ martorul in cmpul de control. Pentru aceasta, se va folosi samnta elitelor autopolenizate din cmpul de testare al fiecarei linii consangvinizate in parte. in continuare, etapele mentinerii si inmultirii liniilor consangvinizate sunt identice cu cele prezentate la schema standard forme parentale androfertile. Tehnologii Un sistem modern si eficient de multiplicare a semintelor trebuie sa indeplineasca, obligatoriu, urmatoarele trei cerinte: a. -Elaborarea unei tehnologii adecvate pentru multiplicarea semintelor fiecarui soi / hibrid, la toate speciile de plante cultivate; b. -Asigurarea unei colaborari permanente si eficiente intre aprobatorii de stat, cadrele tehnice si amelioratori; c. -Introducerea unor norme precise privitoare la controlul calitatii si certificarea semintelor, in concordanta cu caracteristicile genetice si modul de obtinere a fiecarui cultivar in parte. Prima cerinta s-a prezentat in capitolul anterior; urmatoarele doua cerinte reprezinta obiectivele principale pentru restul capitolelor.

Tehnologia specifica loturilor semincere cu cereale paioase 36

Aceasta grupa de plante cu o mare diversitate biologica, morfo-fiziologica si genetica, prezinta totusi unele particularitati comune privind tehnologia loturilor semincere. Avnd in vedere faptul ca din aceasta categorie predomina grul, vom prezenta in continuare, drept model, tehnologia specifica loturilor semincere cu gru comun de toamna, urmnd ca unele particularitati ale celorlalte cereale paioase sa fie mentionate la momentul oportun. a. Amplasarea loturilor semincere cu cereale paioase va trebui realizata pe terenurile cu textura mijlocie, cu fertilitate ridicata, neimburuienate, neinfectate de boli si daunatori, fara exces de umiditate si cu posibilitati de irigare. in mod deosebit, se va urmari ca terenul sa nu fie infestat cu buruieni greu separabile, care in cazul grului comun, de toamna, sunt: Lolium temulentum, Melampyrum spp., Raphanus spp., Rapistrum perene. De asemenea, pentru evitarea impurificarilor biologice sau mecanice, loturile semincere de gru vor fi asigurate cu urmatoarele distante minime de izolare: - grul comun fata de: - alte categorii biologice 4m; - gru comun 4m; - gru durum 100m; - alte specii de cereale paioase 4m. b. Rotatia prezinta importanta in prevenirea impurificarilor prin samulastra, reducerea gradului de imburuienire etc. Cultura, pe loturile semincer,e nu trebuie sa revina dect dupa 23 ani. in mod exceptional se admite gru dupa gru pentru samnta, numai atunci cnd se foloseste acelasi soi, iar categoria biologica este aceeasi sau inferioara, iar terenul sa fie curat de buruieni si fara infectie de boli sau daunatori. Bune premergatoare sunt: leguminoasele anuale si perene, inul pentru ulei sau fibra, rapita, cartoful timpuriu si de vara. Se poate folosi si porumbul daca nu s-au folosit erbicidele triazinice, daca nu a existat atac de fuzarioza si daca pe teren nu au ramas resturi vegetale. c. Lucrarile solului Dupa premergatoare timpurii, se executa imediat aratura de baza la 2025 cm adncime, uniforma, fara bolovani, fara gresuri si cu incorporarea completa a resturilor vegetale. Lucrarea se executa in agregat cu grapa stelata sau grapa cu colti rigizi. Concomitent cu aratura de baza se administreaza si se incorporeaza in sol ingrasamintele organice si cele cu fosfor si potasiu. Pna la semanat aratura se intretine curata de buruieni prin discuire in agregat cu grapa reglabila. Daca terenul este prea uscat si aratura se executa de o calitate necorespunzatoare este necesara, mai inti, o discuire energica a terenului pentru distrugerea resturilor vegetale si mobilizarea superficiala a solului. Imediat dupa aceasta lucrare se executa aratura de baza cu aceleasi cerinte de calitate. Dupa premergatoare trzii se executa mai inti o discuire energica si pe directia perpendiculara rndurilor de plante pentru distrugerea resturilor vegetale si pentru mobilizarea superficiala a solului. Se executa aratura de baza, imediat, la 2025 cm adncime dupa care se executa discuirea in agregat cu grapa reglabila. Pregatirea patului germinativ se face cu 12 zile inaintea semanatului printr-o lucrare de discuire in agregat cu grapa reglabila si o ultima lucrare in preziua semanatului, cu combinatorul complet echipat. Adncimea de mobilizare a solului la ultima lucrare trebuie sa fie cea la care se insamnteaza grul, adica 45 cm. 37

d. Fertilizarea Fertilizarea organica, la gru se poate efectua fie direct, aplicndu-se gunoi de grajd, 2030 t/ha, daca recoltarea culturii premergatoare se face devreme si permite aplicarea gunoiului odata cu aratura de baza, fie la cultura premergatoare. Aplicarea directa a gunoiului de grajd este de preferat pe terenurile grele sau acide. in cele mai multe cazuri insa, acesta se aplica la culturile premergatoare, in cantitate de 3040 t/ha. Fertilizarea minerala - se face in functie de gradul de aprovizionare a solului cu elemente nutritive, de faptul daca s-a facut sau nu fertilizarea organica, de planta premergatoare, de tipul de sol, de gradul de aprovizionare a solului cu apa, consumul specific si recolta dorita. Raportul intre elementele nutritive N:P:K, la cultura grului este de 1:0,7:0,5. in functie de factorii mentionati, azotul se aplica in cantitate de 40120 kg/ha substanta activa. Dupa premergatoare ca leguminoase se aplica in cantitate de 4060 kg/ha; dupa culturi furajere sau prasitoare recoltate timpuriu se aplica 80100 kg/ha, iar dupa culturi prasitoare recoltate trziu se aplica 100120 kg/ha. in cazul soiurilor timpurii, doza de azot se reduce cu 1015 %. in mod asemanator, doza de azot se reduce cu 1520% in conditii de seceta. in regim irigat doza de azot sporeste cu 2030%. in cazul grului si, in general, la cerealele de toamna, azotul se aplica in doua etape, jumatate din doza la pregatirea patului germinativ si restul primavara timpuriu, pe terenul inca inghetat. Pe terenurile in panta, cu apa freatica la suprafata, pe terenurile ingrasate cu gunoi si dupa leguminoase, toata doza se aplica primavara. Fosforul si potasiul se aplica toamna, sub aratura de baza, in doze care sa asigure echilibrul cu azotul, tinnd cont de gradul de aprovizionare a solului in aceste elemente nutritive. e. Semanatul - Epoca optima de semanat in cazul grului, in nordul si centrul tarii, este intervalul dintre 25 septembrie si 5 octombrie, iar in sudul tarii, intre 110 octombrie. Adncimea de semanat este de 45 cm. in cazul terenurilor uscate, adncimea de semanat se poate mari cu maximum 1 cm. La soiurile cu coleoptilul scurt (Flamura85, Fundulea4 etc.) adncimea de semanat trebuie sa fie sub 4 cm. Desimea de semanat, in mod obisnuit, este in jur de 450550 boabe germinabile/m2. in cazul inmultirii rapide a unor soiuri se pot utiliza desimi mai mici, de 200 boabe germinabile/m2. in acest caz, distanta intre rnduri va fi de 25 cm. Pentru combaterea bolilor care se transmit prin samnta, in mod obligatoriu, samnta trebuie tratata. Principalul obiectiv al tratamentului chimic este de a aplica cele mai eficace produse pentru fiecare specie de agent patogen sau daunator, pe ct posibil ct mai aproape de data de insamntare, (cu 23 zile inainte de insamntare), pentru a nu influenta negativ germinatia semintelor. Tratarea semintelor se poate face cu produse sub forma de praf sau solutie, pe cale uscata, umeda sau semiumeda, cu ajutorul masinii de tratat seminte (MTS1, MTS4), respectiv masini speciale pentru tratarea semiumeda. Pentru combaterea malurei comune si a fuzariozei (Tilettia foetida) se poate folosi Cryptodin 2,5 PTS (clorura etil mercurica 2,5% s. a.) in cantitate de 1,5 kg/t sau Tiradin 75 PUS (tetrametiltiuran disulfit) in cantitate de 23 kg/t, Fundazol (benomil) 2,5 kg/t, Tirametox 90 PTS, 3 kg/t.

38

Pentru combaterea malurei pitice (Tilettia controversa) se pot folosi produse pe baza de hexaclorbenzen (HCB), in cantitate de 3 kg/t, combinat cu tratamentul la sol (30 kg/ha). Pentru a proteja samnta impotriva unor agenti fitopatogeni si a unor daunatori care ataca plantele in curs de rasarire se pot folosi unele preparate complexe, fungicid plus insecticid, cum ar fi: FB7 (clorura etil mercurica 1% + lindan 40%) 2,5 kg/t, FB12 (acetat fenil mercuric + lindan) 2,5 kg/t, Tirahexalin (TMTD 24% + hexaclorbenzen 6% + lindan 24%). f. intretinerea - Tavalugitul dupa semanat poate contribui la o rasarire uniforma, in cazul in care solul este prea uscat, prin punerea in contact a semintelor cu solul. Pentru cerealele de toamna, baltirea apei peste semanaturi poate provoca moartea plantelor prin asfixiere. Evitarea baltirii se poate face prin deschiderea, imediat dupa semanat, a unor santuri pentru scurgerea apei. in microdepresiuni inchise trebuie efectuate lucrari de desfundare, de afnare adnca sau chiar puturi absorbante. {anturile pentru scurgerea apei se verifica la desprimavarare, cnd pericolul stagnarii apei este mai mare. Cel mai bine este ca loturile semincere sa nu fie insamntate pe parcelele cu pericol de baltire a apei. Descaltarea se poate preveni prin semanatul la timpul optim, in aratura asezata si mai adnca, acolo unde acest fenomen este mai frecvent. in cazul descaltarii, semanaturile trebuie tavalugite, imediat ce se poate iesi in teren. Combaterea buruienilor constituie una din cele mai importante lucrari de intretinere. Ea se face aplicnd toate masurile agrotehnice cunoscute, iar pe cale chimica cu erbicide. Combaterea chimica se face in functie de compozitia floristica, de gradul de infestare cu buruieni monocotiledonate sau dicotiledonate, respectiv dicotiledonate sensibile sau rezistente la erbicidele pe baza de 2,4 D sau MCPA. Dintre buruienile cunoscute dicotiledonate sensibile, cele mai raspndite in culturile de cereale paioase, mentionam: Sinapis arvensis, Centaurea cyanus, Raphanus raphanistrum, Brassica nigra, Chenopodium album, Thlaspi arvense, Cirsium arvense, Capsella bursa pastoris, Sisymbrium officinale si altele. Dintre buruienile dicotiledonate rezistente mentionam: Gallium aparine, Galeopsis tetrahit, Matricaria inodora, Bifora radians, Agrostema githago, Polygonum sp., Convolvulus arvensis, Viola tricolor, Arthemis arvensis si altele. Dintre buruienile monocotiledonate mai frecvente mentionam: Avena fatua, Agropiron repens, Apera spica ventis si Agrostis sp. Erbicidele pe baza de 2,4 D si MCPA au efect mai bun pe timp calduros (1315 0C) si insorit. Mentionam faptul ca aplicarea Icedinului trebuie facuta cu atentie, inainte de trecerea la alungirea paiului. Aplicat dupa aceasta data, produce o serie de modificari, determinnd abaterea de la tipicitate. De asemenea, unele soiuri sunt sensibile la acest erbicid. Combaterea bolilor si daunatorilor reprezinta o lucrare deosebit de importanta si consta, in afara masurilor agrotehnice cunoscute, in efectuarea de tratamente chimice la samnta, sol si pe vegetatie. Asupra tratamentelor efectuate la seminte ne-am referit deja anterior. Necesitatea tratarii solului impotriva malurei pitice a fost, de asemenea, mentionata. Pentru combaterea daunatorilor din sol, care depasesc limita critica, se fac tratamente chimice concomitent cu lucrarile de pregatire a patului germinativ, cu unul din 39

produsele: PEB + Lindan 5 + 3 PP, Duplitox 5 + 3 in cantitate de 3040 kg/ha, sau Dursban 25 CE (1,53 kg s.a./ha). Limita critica pentru Zabrus tenebrioides este de 2 exemplare/m2, pentru Anoxia villosa, Agriotes sp., Anisoplia sp., este de 35 adulti sau o larva de 2 ani pe m2. La densitati mai mici, tratamentele aplicate la seminte nu sunt eficace. in toamna, pentru combaterea afidelor, agenti vectori ai piticirii virotice, daca densitatea acestora depaseste 2 indivizi pe planta, se recomanda un tratament cu aficidul selectiv pirimicarb (0,125 kg/ha s.a.), dimetoat (0,525 kg/ha) ori malation (0,6 kg/ha). Pentru combaterea bolilor foliare, septorioza, fainare, fuzarioza, helmintosporioza, precum si pentru combaterea ruginii, primavara, la inceputul impaierii se recomanda tratamente cu: Mancozeb (1,4 kg/ha) + Benomil (0,6 kg/ha) sau Derosal 50 w P (0,6 kg/ha); polisulfura de bariu (1,8 kg/ha) + Mancozeb (1,4 kg/ha) sau Bayleton 25 w P (0,5 kg/ha). in lipsa acestor produse se poate folosi Turdacupral (23 kg/ha) + Sulf muiabil (5 kg/ha), cu eficacitate mai scazuta. Tratamentele se pot repeta in faza de burduf sau inspicare si, eventual, la coacerea in lapte, cnd exista pericol de aparitie a atacului de fuzarioza la spice. Odata cu erbicidarea pe baza de 2,4 D sau Dicamba se poate aplica tratamentul cu Tiofanat metil (0,45 kg/ha) + Sulf muiabil (1 kg/ha ) + Mancozeb (1,75 kg/ha). Ca regula generala, daca se suprapun mai multe tratamente (fungicide, insecticide, erbicide) amestecul trebuie efectuat cu prudenta si numai pe baza tabelelor de compatibilitati. impotriva plosnitelor se pot aplica tratamente cnd densitatea adultilor hibernanti depaseste 2 exemplare/m2, in cursul lunii mai, folosind produse pe baza de triclorfon (Dipterex 80, Clorofos 80, Onefon 80, Danex 80, in cantitate de 1,2 kg/ha) sau Dimetoat (Sinoratox 35 CE, 3,5 l/ha, Dimevur 42,5 3 l/ha). Odata cu aceste tratamente se combat si speciile de tripsi, cicade, muste si afide existente, eventual, in cultura. impotriva larvelor, cnd se depaseste pragul economic de daunare (nivelul de atac la care trebuie aplicat tratamentul) de 23 exemplare/m2, se executa tratamente in cursul lunii iunie la avertizare, cu aceleasi produse sau cu produse conditionate pentru volum ultraredus, ca: Dipterevur, Bromovur in cantitate de 1 kg s.a. la ha, aplicate cu ajutorul aviatiei utilitare. g. Lucrari speciale - Purificarile biologice se fac la inspicat si la coacerea in prga. Cu ocazia purificarilor biologice, ce constau in indepartarea plantelor netipice soiului, dar care apartin aceleasi specii, se mai elimina si plantele de buruieni cu samnta greu separabila, plantele de cultura cu samnta greu separabila si plantele bolnave. La prima purificare biologica, plantele ce trebuie eliminate se smulg si se lasa in lan, exceptie facnd plantele bolnave care se scot din lan. La a doua purificare biologica insa, se smulg si se indeparteaza din lan toate categoriile mentionate. La determinarea puritatii biologice, se numara plantele apartinnd categoriilor mentionate, chiar daca au fost smulse dar lasate in lan, si daca au samnta formata. h. Recoltarea - Pentru loturile semincere recoltarea se face in faza de coacere deplina, cnd umiditatea semintelor este scazuta (14%), pentru a putea obtine cea mai mare capacitate de germinatie. Pentru evitarea pierderilor, trebuie acordata o atentie deosebita reglarii combinei, de 23 ori pe zi, in functie de umiditatea spicelor. Cea mai buna vreme pentru recoltare este vremea calda, insorita. 40

Pentru evitarea impurificarilor mecanice, daca se cultiva mai multe soiuri, combina trebuie curatata foarte bine de la un soi la altul, prin mersul in gol si cu ajutorul unui jet puternic de aer. De asemenea, daca se recolteaza diferite categorii biologice din acelasi soi, mai inti trebuie recoltata categoria superioara si numai dupa aceea se trece la recoltarea categoriei inferioare. Daca din cauza vremii suntem obligati sa recoltam samnta la o umiditate mai ridicata, imediat dupa recoltare, samnta trebuie uscata, prin lopatare, solarizare sau uscare cu aer cald, in instalatii speciale. Temperatura aerului in masa de seminte nu trebuie sa depaseasca 450C. Dupa uscare, samnta este conditionata, insacuita in saci curati, noi, pna la elita inclusiv. Pentru inmultirea I sacii se folosesc o data pe fata, o data pe dos. Sacii trebuie etichetati cu etichete duble, una in interiorul sacului si alta cusuta in exterior, pe care se noteaza specia, soiul, categoria biologica, anul si unitatea producatoare, cantitatea si daca samnta a fost tratata. Dupa cum s-a aratat, de regula, tratamentul se efectueaza cu cteva zile inainte de semanat, pentru a nu afecta germinatia semintei. Sacii se pastreaza in magazii speciale, curate, lotizati. Particularitati deosebite la tehnologia loturilor semincere, comparativ cu cea a grului sunt: la orzul si orzoaica de primavara - epoca de semanat; la ovazul de primavara, grul de primavara - epoca de semanat si normele de samnta la hectar.

41

TEHNOLOGIA PRODUCERII SEMINTELOR HIBRIDE LA FLOAREA- SOARELUI 1. AMPLASAREA LOTULUI DE HIBRIDARE 1.1. Alegerea terenului. Se recomanda amplasarea lotului de hibridare pe teren plan, fertil sau mediu- fertil, profund, cu capacitate ridicata de inmagazinare a apei. Se vor evita terenurile in panta, erodate sau terenurile joase, cu exces de umiditate, saraturate. De asemenea se vor evita terenurile erbicidate in anul anterior cu triazine. 1.2. Rotatia. Lotul de hibridare se va amplasa obligatoriu pe terenuri pe care nu s-a cultivat floarea- soarelui sau soia in ultimii 8 ani. De asemenea se vor evita ca premergatoare fasolea, nautul, mustarul sau rapita. Cele mai bune premergatoare sunt cerealele paioase si, ca o ultima alternativa, culturile prasitoare arate toamna timpuriu. 1.3. Asigurarea spatiilor de izolare intre lotul de hibridare si orice alta parcela cu floarea soarelui se va asigura o distanta minima de 1200 m. Zonele de izolare se vor curata de samulastra de floarea- soarelui rezultata din culturile din anii anteriori, inainte de inflorire. 2. FERTILIZAREA Se recomanda ca ingrasamintele chimice sa se aplice pe baza studiului de cartare agrochimica a solului (care sa nu fie mai vechi de 4 ani). intre macroelementele N P K se va respecta raportul 1: 1: 1, dozele fiind de 60: 60: 60 Kg s.a./ ha. 42

3. LUCRARILE SOLULUI Cnd premergatoarea este o cereala paioasa se executa imediat aratura la 25-28 cm adncime. Dupa porumb se executa o discuire pentru distrugerea resturilor vegetale, urmata de o aratura la 28- 30 cm adncime. Aratura se va nivela inca din toamna. Pe astfel de terenuri pregatirea patului germinativ in primavara se poate reduce la o singura lucrare cu grapa cu discuri sau cu combinatorul. Daca aratura nu s-a nivelat in toamna, pregatirea patului germinativ in primavara se face prin 1- 2 discuiri imediat ce starea fizica a solului permite. Ultima lucrare inainte de semanat se executa cu combinatorul perpendicular sau oblic pe directia de semanat. 4. SEMANATUL 4.1. Tratarea semintelor. Pentru prevenirea atacului bolilor in primele stadii de vegetatie samnta este deja tratata cu un amestec din urmatoarele substante fungicide: carbendazim, mancozeb, metalaxil si oxiquinolat de cupru. Contra daunatorilor samnta se trateaza preventiv- inainte de semanat- cu produse pe baza de carbofuran (Furadan 35 ST sau Carbodan 35 ST, Diafuran 35ST, in doza de 16l/ t) sau Cruiser 350 FS (tiametoxam)- 10l/ t, ce asigura o protectie de lunga durata a plantelor. 4.2. Epoca semanatului- cnd temperatura minima in sol la adncimea de semanat este constant de 8- 100 C. Daca unele forme parentale se vor insamnta decalat, prima epoca se va insamnta inainte de inceputul lunii mai, iar a doua epoca dupa aceasta data. Prin semanat decalat al formelor parentale se urmareste obtinerea coincidentei la inflorit. Situatia optima este atunci cnd pentru 3% plante inflorite din forma mama corespund 10% plante din primul rnd de tata. Daca se ajunge la 3% plante mama inflorite fara plante tata inflorite, plantele mama vor fi distruse. Daca mai infloesc plante mama dupa ce plantele de pe al doilea rnd de tata siau scuturat polenul, plantele mama vor fi de asemenea distruse. 4.3. Adncimea de semanat: 4- 6 cm. in anii secetosi in functie de adncimea la care se gaseste umiditatea in sol, adncimea va fi mai mare. 4.4. Distanta intre rnduri: 70 cm 4.5. Desimea plantelor- la valori diferite pentru forma mama si forma tata a fiecarui hibrid, conform anexei B1 la contract. 4.6. Paritatea la semanat a formelor parentale: 2T/ 6M, 2T/ 8M sau 2T/ 10M, in functie de hibrid. Rndurile celor doua forme parentale vor fi distincte; nu se admite nici o intersectare intre rndurile de tata cu cele de mama. Se va adopta o schema se semanat in functie de sistema de masini aflata in dotare astfel ca lotul de hibridare sa fie marginit pe ambele laturi de cte un rnd din primul tata si al doilea tata. Cutiile sectiilor de semanat ce distribuie samnta formei tata vor fi distinct marcate pentru a se evita amestecul cu forma mama. Rndurile formei tata vor fi marcate cu tarusi mai ales in cazul cnd cele doua forme parentale se seamana decalat. 4.7. Viteza la semanat nu va depasi 3,5km/h (viteza I inceata la U 650 M). 43

Dupa incheierea semanatului se intocmeste o schita a lotului de hibridare. 5. LUCRARI DE iNGRIJIRE 5.1. Combaterea buruienilor se realizeaza prin masuri integrate. a. Aplicarea preemergenta a erbicidului Frontier 900 EC (dimetenamid 900g/ l1,5l/ ha, ce se va incorpora superficial printr-o lucrare cu combinatorul inainte de semanat. b. in perioada de vegetatie se fac 1- 2 prasile manuale pe rnd si 2 prasile mecanice intre rnduri. O imburuienire excesiva poate fi o cauza de respingere a lotului de hibridare! Sunt admise maximum 5 seminte din alte specii/ kg samnta calibrata si nici o samnta calibrata si nici o samnta din speciile de buruieni Cuscuta sp., Avena fatua, Avena ludoviciana sau Avena sterilis. 5.2. Combaterea bolilor se realizeaza prin tratamente efectuate in perioada de vegetatie. a. Tratamentul I- in faza de 8-10 perechi de frunze adevarate- aparitia butonului floral. Se utilizeaza produsul cu efect sistemic Bavistin DF ((50% carbendazim)in doza de 1,5kg/ ha. Combate atacul de Phomopsis (Diaporthe) helianthi si previne atacul de Sclerotinia sclerotiorum si Botritys cinerea. b. Tratamentul II- la diferentierea neta a capitulului (diametrul 5- 8 cm)aparitia primelor flori ligulate galbene. Se utilizeaza un amestec dintre un fungicid sistemic si un fungicid de contact: Konker (vinclozolin 250g/ l + carbendazim 165g/ l). Combate atacul de Phomopsis (Diaporthe), Sclerotinia si Botrytis si intervine in combaterea bolilor foliare. c. Tratamentul III- la 10- 15 zile dupa incheierea infloritului. Se utilizeaza un produs de contact: Sumilex 50 WP (procimidon 50%), in doza de 1,0 Kg/ ha. Combate bolile foliare si putrezirea tulpinilor si calatidiilor (Sclerotinia si Botrytis). Tratamentele se pot aplica cu mijloace terestre cnd inaltimea plantelor de floarea- soarelui permite intrarea tractoarelor sau cu mijloace avio deoarece patogenul Phomopsis ataca initial etajele inferioare ale plantei, se recomanda pentru prevenirea atacului de patare bruna si necrozare, utilizarea mijloacelor terestre sau a elicopterului. Cantitatea de apa la hectar se va stabili in functie de casacitatea de dispersie a utilajului cu care se efectueaza tratamentul, respectndu-se strict dozele de produs comercial indicate. 5.3. Combaterea daunatorilor. Viermii srma (Agriotes sp.), ratisoara (Tanymecus dilaticollis) si gndacul pamntului (Opatrum sabulosum) se combat prin tratamente la samnta. 5.4. Irigarea se face pna la inflorit si numai in caz de seceta prelungita. EXCLUSA irigarea prin aspersiune in timpul infloritului (pentru a nu stnjeni zborul albinelor) si dupa inflorit (pentru a evita dezvoltarea atacului de putregai alb si cenusiu de capitule) ! 6. LUCRARI SPECIALE 6.1. Purificarea biologica. in perioada cuprinsa intre formarea butonului floral si initierea infloritului se elimina plantele hibride si cele netipice de pe rndurile ambelor forme parentale, prin smulgerea plantelor. 44

in perioada infloritului se rup calatidiile fertile de pe rndurile mama si se pun pe sol cu fata in jos. Aceasta operatie se face zilnic (dimineata intre orele 8-12), imediat dupa aparitia florilor ligulate si se incheie odata cu terminarea infloritului intregului lot. Lotul poate fi respins daca in perioada infloritului, la oricare din controale, la forma mama s-au gasit peste 0,5% plante androfertile cu antere aparute pe mai mult de 3 rnduri din calatidiu, dar nu mai mult de 1% la toate cele trei controale. Plantele bolnave, in special cele atacate de putregaiul alb la colet, tulpina sau capitul, eliminate la aparitia primelor simptome. inainte de recoltare se admite maximum 0,1% plante atacate de putregai cenusiu si 0,5% plante atacate de Sclerotinia. in samnta conditionata sunt admise maximum 5 scleroti/ kg ! Se vor controla in permanenta culturile invecinate in scopul eliminarii plantelor de floarea- soarelui din samulastra in zona spatiului de izolare. 6.2. Polenizarea suplimentara. Se vor asigura 3- 4 stupi cu albine pe hectarul de cultura. Stupii vor fi populati cu familii puternice de albine, destinate productiei de miere si care OBLIGATORIU in anul curent nu au mai fost la alte cmpuri de floarea-soarelui sau nu au mai vizitat alte plcuri de floarea- soarelui din gradinile populatiei. Cnd se aduc stupii la lotul de hibridare? - cel mai devreme- cnd primul rnd de tata incepe sa infloreasca; - cel ma trziu- cnd forma mama incepe sa infloreasca. Unde amplasam stupii? - amplasarea optima este in interior lotului de hibridare; - de asemenea stupii se mai pot amplasa in umbra cmpului, lotul fiind prins intre stupi si punctul cardinal Est, insa obligatoriu in parte opusa a oricarui cmp comercial de floarea- soarelui, chiar daca este asigurata distanta de izolare intre cele doua cmpuri. 6.3. Eliminarea (distrugerea) rndurilor tata- dupa terminarea infloritului.

7. RECOLTAREA Recoltarea mecanizata a formei mama incepe cnd achenele au umiditatea de 13% si trebuie sa se termine pna la umiditatea de 10- 11%, altfel se produc pierderi mari prin scuturare. Morfologic, inceperea recoltarii se stabileste cnd 85% din calatidii au culoare bruna si brun- galbuie si numai 15% sunt galbene. Recoltarea poate incepe cu 9- 15 zile mai devreme daca la maturitatea fiziologica (35- 40% umiditatea) se aplica desicanti. Se poate aplica Reglone, 4l/ ha, ceea ce determina uscarea rapida a plantelor si semintelor. ATENTIE la reglajele combinei ! Turatia prea mare a tobei poate rupe sau decoji semintele. Concomitent cu recoltarea se organizeaza precuratirea, uscarea, conditionarea si ambalarea. Semintele se pastreaza uscate la umiditatea de echilibru de 9 %

Tehnologia specifica loturilor de hibridare la porumb La porumb, loturile de hibridare se clasifica astfel: - tehnologia specifica loturilor de hibridare cu forme parentale androfertile; 45

- tehnologia specifica loturilor de hibridare cu forma mama androsterila de tip citoplasmatic si forma tata nerestaurator de fertilitate; - tehnologia specifica loturilor de hibridare cu forma mama androsterila de tip nucleocitoplasmatic si forma tata restaurator de fertilitate. Indiferent de schema folosita in obtinerea de samnta hibrida la porumb, in linii generale este necesara aplicarea urmatoarei tehnologii specifice: a. Amplasarea lotului de hibridare trebuie sa fie pe terenuri plane, fertile, curate de buruieni si, pe ct posibil, irigabile. Vor fi evitate acele terenuri care prezinta exces de umiditate, cu pericol de inundare, precum si cele infestate cu Agriotes, Agrostis sau alti daunatori. Loturile de inmultire izolata in spatiu la liniile consangvinizate, precum si loturile de hibridare simpla si triliniara se vor amplasa in cultura irigata sau in terenuri cu aport de apa freatica, data fiind reactia puternica a liniilor consangvinizate la seceta si arsita. De asemenea, se vor evita terenurile acide, indeosebi pentru acele linii sau hibrizi ale caror forme parentale, in conditii de clima calda si umeda, asociata cu o fertilitate mai bogata in azot, au o predispozitie de a germina in faza de lapte-ceara a boabelor (hibrizii Fundulea 96, 102, Suceava 108, Podu Iloaiei 101, Turda 199). Tot cu aceleasi consecinte se vor evita solurile grele si reci la amplasarea liniilor consangvinizate sau a hibrizilor cu forme parentale linii consangvinizate, pretentioase la pragul termic (Fundulea 420, 412, 315, Lovrin 400, 360, {imnic 409). Distanta minima de izolare este de 700 m pentru liniile consangvinizate, de 500 m pentru hibrizi simpli si de 200 m pentru hibrizi triliniari si dubli. Semanatul unui numar suplimentar de rnduri cu forma tata a hibridului respectiv, pe latura interesanta a lotului de hibridare poate sa reduca distanta de izolare cu cte 5 m pentru fiecare rnd de tata, suplimentar, astfel: pna la 120 m, daca se seamana 16 rnduri din forma tata la hibrizii dubli si triliniari, pna la 180 m, daca se seamana 24 rnduri din forma tata la hibrizii dubli si triliniari, pna la 240 m, daca se seamana 32 rnduri din forma tata la hibrizii bogati in lizina si triptofan. Reducerea distantei de izolare trebuie sa aiba acordul inspectoratului aprobator. Pe distantele de izolare mentionate se va distruge samulastra de porumb provenita din anii precedenti, inainte de inflorit. in rotatie, porumbul poate reveni pe aceeasi parcela numai dupa 4 ani. Ca plante premergatoare se recomanda: leguminoasele, cerealele paioase, cu exceptia soiurilor de gru atacate de fuzarioza, gramineele anuale si perene, inul, sfecla de zahar, cartoful, floarea soarelui. Pentru ca producerea de samnta a fiecarui hibrid sa fie garantata si economica, se impune ca amplasarea loturilor de hibridare sa se faca in acele zone in care formele parentale au avut o comportare foarte favorabila si favorabila, indicata prin zonarea producerii de samnta la fiecare hibrid in parte si care difera, uneori, de zonele de favorabilitate ale hibrizilor in care aceste forme participa. b. Lucrarile solului. Lucrarile de pregatire a terenului trebuie incepute imediat dupa recoltarea plantelor premergatoare, prin executarea unei araturi uniforme, la adncimea de 2022 cm pe solurile usoare, de 2228 cm pe solurile mijlocii si de 2830 cm pe solurile grele, argiloase. Aratura trebuie efectuata in mod obligatoriu toamna si nu primavara. Prin lucrarile de pregatire a terenului se va urmari o nivelare perfecta, o maruntire si afnare foarte buna, distrugerea buruienilor si incorporarea resturilor vegetale. Pregatirea terenului inainte de semanat se face cu grapa cu discuri in agregat cu grapa reglabila, la desprimavarare, ultima lucrare efectundu-se in preziua semanatului, 46

de preferat cu combinatorul. in primaverile secetoase, la desprimavarare se poate face numai o lucrare cu grapa cu colti reglabili. Pentru obtinerea unor economii de combustibil si evitarea tasarii solului, se recomanda efectuarea concomitenta a mai multor lucrari, ca: administrarea ingrasamintelor sau insectofungicidelor odata cu lucrarile de pregatire a patului germinativ. Lucrarile de pregatire a terenului, alaturi de cele de intretinere, constituie factorul determinant in realizarea unui lot semincer cu o crestere normala a plantelor, uniform dezvoltate. Aceste conditii sunt absolut necesare pentru identificarea plantelor netipice si heterozigote inainte de inflorit, pentru castrarea formei materne printr-un numar mai redus de treceri si controale, asigurarea coincidentei la inflorire intre parteneri, precum si maturarea uniforma a semintelor. c. Fertilizarea - trebuie sa asigure un raport optim intre principalele elemente nutritive, azot, fosfor si potasiu care trebuie sa fie de 1,5:1:1, astfel inct sa se asigure o crestere normala a plantelor pentru ca acestea sa poata exprima potentialul maxim de productie, urmarind totodata maturarea timpurie, realizarea unor seminte sanatoase si cu indici calitativi superiori. Dozele economice recomandate pentru azot sunt cuprinse intre 60120 kg/ha. Azotul se aplica primavara integral sau 2/3 din doza, inainte de pregatirea patului germinativ, restul de 1/3 din doza se va aplica la prasila a doua, cu ajutorul fertilizatoarelor montate pe cultivatoare. La stabilirea dozelor de azot se va tine cont de urmatorii factori: - Formele parentale ale hibridului. in cazul liniilor consangvinizate si al loturilor de hibridare unde formele parentale sunt linii, sau in cazul hibrizilor simpli mai timpurii, doza de azot va fi de 6080 kg/ha. in cazul in care formele parentale sunt hibrizi simpli sau linii mai tardive, doza de azot va fi de 80100 kg/ ha. - Planta premergatoare. Dupa leguminoasele pentru boabe se vor aplica 60 kg azot/ha, dupa cerealele paioase 80 kg/ha, dupa floarea soarelui sau sfecla de zahar 100 120 kg azot/ha. - Gradul de aprovizionare a solului cu apa. Pentru zonele cu precipitatii mai multe, cu aport freatic, cu conditii de levigare sau la cultura irigata, doza de azot se mareste cu 1020%. Pentru ingrasamintele cu fosfor dozele recomandate sunt cuprinse, in general, intre 5080 kg/ha P2O5, la soiurile care contin peste 6 mg P2O5/100 gr. sol. Pe solurile cu un continut mai redus de 5 mg P2O5/100 g sol, doza se va majora cu 2030 kg. Fosforul se aplica toamna, sub aratura de baza. Pe solurile usoare sau pe cele irigate fosforul se poate aplica si la lucrarile de pregatire a patului germinativ, impreuna cu ingrasamintele cu azot, sub forma de ingrasaminte complexe. Potasiul se va aplica in doza de 6080 kg/ha, pe solurile usoare, sarace in acest element. Pe celelalte soluri se va aplica 4060 kg K2O/ha. Potasiul are un rol determinant in asigurarea calitatii semintelor, mai ales in cazul formelor mai tardive. Uneori se observa carenta in zinc. in aceste conditii se aplica tratamente cu sulfat de zinc, prin stropiri cu solutii apoase de sulfat de zinc, 0,25%. Tratamentele se fac odata la 57 ani (510 kg zinc/ha), aplicndu-se 23 stropiri, la intervale de 810 zile, incepnd cu faza de 45 frunze. d. Semanatul - Epoca optima de semanat pentru loturile de hibridare este atunci cnd, la ora 8 dimineata, temperatura in sol a atins 100C, la adncimea de 10 cm si prezinta tendinta de crestere. Pentru hibrizii bogati in lizina (Turda 125 L, 250 L si Fundulea 345 L), hibridul zaharat Delicios precum si pentru cei destinati pentru culturi 47

succesive (F 28, 102), pragul termic este mai ridicat (13140C). De asemenea, pentru semintele al caror cold test prezinta valori scazute (sub 70%), precum si pentru hibrizii la care formele parentale sunt mai sensibile la clocire, se recomanda ca insamntarea sa se faca la pragul termic de 1213 0C, in cazul loturilor de hibridare dubla, si la 14150C, in cazul loturilor de hibridare simpla. Temperatura caracteristica pragurilor termice trebuie sa se mentina sau sa creasca in sol, pe toata perioada germinarii semintelor, altfel exista riscul ca semintele sa cloceasca. Semanatul prea timpuriu, sub temperatura optima, determina o rasarire neuniforma care are repercusiuni asupra cresterii si dezvoltarii plantelor, iar semanatul mai trziu de epoca optima influenteaza negativ coincidenta la inflorire a formelor parentale. in anii cu conditii favorabile, epoca optima de semanat a loturilor de hibridare se gaseste intre 1530 aprilie, in sudul si vestul tarii, respectiv intre 25 aprilie si 5 mai, in zonele colinare si mai nordice ale tarii. Adncimea de semanat se stabileste in functie de textura solului si gradul de aprovizionare cu apa in momentul semanatului, precum si in functie de caracteristicile formelor parentale. Atunci cnd materialul de semanat are cold testul mai scazut, adncimea de semanat trebuie diminuata cu 13 cm. De asemenea, daca MMB-ul este foarte scazut (sub 100 g), ca in cazul formei tata a hibrizilor Fundulea 98, Podul Iloaiei 101, Turda 228, semanatul se va face la 45 cm adncime, folosind limitatoare de adncime. Desimea de semanat este conditionata de felul formelor parentale si perioada de vegetatie a acestora, de nivelul de fertilitate a solului si de gradul de aprovizionare cu apa. Pentru loturile de hibridare amplasate in sudul tarii, apartinnd grupelor de precocitate 200, 300 si 400, in cazul in care formele mama sunt hibrizi simpli, desimea in cultura irigata va fi de 4050 mii plante/ha, in timp ce, la liniile consangvinizate si la loturile de hibridare pentru care formele mama sunt linii consangvinizate, desimea va fi de 4560 mii plante/ha. in cultura neirigata, desimea se reduce cu 12%, in functie de fertilitatea solului si gradul de aprovizionare cu apa. Pentru loturile de hibridare din grupele de precocitate 90 si 100, desimea recomandata in cultura irigata este de 6070 mii plante/ha, iar in cultura neirigata 4560 mii plante/ha. La forma tata, desimea este mai mare dect la forma mama cu 1015 %, urmnd a se majora cu pna la 40% la forma tata a unor hibrizi, la care formele parentale sunt reprezentate de linii consangvinizate, cu decalaj intre parteneri in privinta sincronizarii infloritului. Pentru a se realiza in loturile de hibridare desimea plantelor recoltabile mentionata mai sus, numarul semintelor germinabile trebuie sa fie cu 1015 % mai mare. Semanatul in loturile de hibridare se face in benzi alternative. Paritatea intre formele parentale variaza in functie de potentialul de polenizare al formei tata si de sincronizarea infloritului. Paritatea intre formele parentale difera dupa metodologia folosita in producerea de samnta pentru fiecare hibrid in parte. La paritatile mai mari, putin favorabile formei tata (8:2; 8:3; 9:3 sau 12:4) se recomanda polenizarea artificiala suplimentara, mai ales cnd in perioada de inflorire miscarea aerului este redusa. Rndurile tata se marcheaza la ambele capete cu tarusi si se intocmeste o schita exacta a lotului de hibridare. Distanta intre rnduri este de 70 cm. 48

Pentru obtinerea unui procent de fecundare maxim este necesara o sincronizare ct mai buna intre aparitia stigmatelor la forma mama si deschiderea anterelor la forma tata. Urmatorii hibrizi au sincronizarea buna intre parteneri la inflorit: Podul Iloaiei 120, Turda 211, 213, 215, Fundulea 98, 308, 315, 345 L, 350, 370, 412, 420, 624 (fl), 625 (fl), Lovrin 360, 400. Exista hibrizi la care infloritul celor doua forme parentale nu are loc in acelasi timp, inregistrndu-se decalaje intre parteneri. Pentru a realiza o sincronizare buna la inflorit intre formele parentale se fac urmatoarele recomandari cu privire la modul de semanat: - sporirea desimii plantelor la forma tata (in cazul ca aceasta este mai timpurie) cu 1015 mii plante/ha, recomandare valabila pentru hibrizii: Fundulea 96, 102, 345 L, Turda 100, 200, Lovrin 360; - semanatul formelor parentale la epoca optima pentru forma tata (13140C), recomandare valabila la hibrizii: Suceava 108 (in zonele nordice), Fundulea 315, 412, 420, Turda 215, 228, Lovrin 400 (in SE tarii); - semanatul in doua epoci a formei tata. in acest caz, daca forma tata este mai timpurie, se seamana in epoca I forma mama si jumatate din forma tata (cte un rnd), iar cnd plantele incep sa rasara, se seamana epoca a II-a din forma tata, recomandare valabila pentru hibrizii: Suceava 95, Turda 200, Lovrin 390, {imnic 409. Daca forma tata este mai tardiva, se seamana in epoca I (la 11 120C) jumatate din forma tata si cnd plantele incep sa rasara se seamana forma mama si epoca a II-a din forma tata; recomandare valabila la hibrizii: Fundulea 270, 380, Suceava 108 (in zonele sudice); - semanatul in doua epoci a formelor parentale. in acest caz, daca forma tata este mai timpurie, se seamana in epoca I forma mama (mai tardiva) si, dupa ce plantele au rasarit in proportie de 8090%, se seamana forma tata in epoca a II-a (mai timpurie, recomandare valabila pentru hibridul Delicios. Daca forma tata este mai tardiva, se seamana in epoca I forma tata si, cnd plantele au rasarit in proportie de 7080% se seamana forma mama in epoca a II-a recomandare valabila pentru hibrizii: Podul Iloaiei 101 si Turda 199. Sincronizarea infloritului mai poate fi reglata, intre anumite limite, prin marirea adncimii de semanat la forma mai precoce, tinnd cont ca un cm adncime reprezinta circa o zi intrziere. De asemenea, fertilizarea suplimentara cu azot pe rndurile cu plante mai precoce poate determina o anumita intrziere a infloritului. in unele tari au fost incercate unele rasini poliacrilice, care incetinesc ritmul de inbibitie, respectiv unele substante retardante, care incetinesc ritmul de dezvoltare a plantelor formei mai precoce. Pentru prevenirea atacului plantulelor de porumb, in primele faze de dezvoltare, de catre principalii daunatori (Tanymecus dilaticollis, Agriotes sp., Agrotis segetum, Anoxia, Melolontha, Opatum sabulosum etc.), se recomanda tratarea semintelor cu unul din urmatoarele produse: Promet 40 CE, produs carbamic sistemic (1520 l/t), Seedox W (12,5 kg/t), Heptaclor 40 (3,75 l/t), Furadan 35 ST (28,5 l/t), alaturi de fungicidul TMTD (Tiradin 75), in doza de 33,5 kg/t, sau Cryptodin 2,5 (1 kg/t). Se pot folosi, de asemenea, produsele complexe FB7 au FB12 (2,5 kg/t). e. intretinere - Spargerea crustei se efectueaza cu sapa rotativa, grapa stelata sau grapa cu colti reglabili, cu coltii orientati inapoi. Lucrarea se executa paralel cu rndurile, imediat dupa ce s-a format crusta, pentru a asigura aerisirea solului si conditii normale de rasarire. - Combaterea buruienilor se face att prin prasit, ct si pe cale chimica. De regula sunt necesare trei prasile mecanice, prasila I se executa la 1012 cm 49

adncime, cu o viteza de deplasare a agregatului de 4 km/ora. in cazul liniilor consangvinizate, care au ritm mai scazut de crestere, se recomanda montarea discurilor de protectie pentru a nu acoperi plantele cu pamnt. Prasila a II-a se executa la 78 cm adncime, cu o viteza de 10 km/ora, iar prasila a III-a se executa la 56 cm adncime, cu o viteza de 12 km/ora. Combaterea chimica a buruienilor completeaza lucrarea efectuata cu cultivatorul si are menirea sa asigure conditii optime de dezvoltare, indeosebi in primele faze de vegetatie, cnd ritmul de crestere a plantelor este mai incet, mai ales la liniile consangvinizate. Preemergent pot fi utilizate urmatoarele erbicide: Pitezin, Diizocab, Eradicane 6,7 E, Lasso, Dual 500. Pentru combaterea buruienilor anuale (mono si dicotiledonate) se recomanda folosirea erbicidelor pe baza de atrazin (Pitezin 75, Gesaprim 80, Atranex) in urmatoarele doze de substanta activa: -2,32,8 kg/ha, cnd se aplica integral sau 0,60,8 kg/ha, cnd se aplica pe solurile aluvionare podzolice, cu continut scazut in humus (pna la 1,5%). -2,53 kg/ha, aplicat integral, sau 0,81,3 kg/ha aplicat in benzi, pe solurile brunpodzolite si brun roscate de padure, cu un continut in humus de pna la 3%. -24 kg/ha, aplicat integral, sau 11,3 kg/ha aplicat in benzi, pe solurile cernoziomice, cu un continut in humus mai mare de 3%. Deoarece erbicidele pe baza de atrazin au efect remanent asupra culturilor agricole postmergatoare, in cazul cnd acestea sunt sensibile, se recomanda aplicarea erbicidelor pe baza de atrazin in doze mai reduse, de 1,32,5 kg/ha si asocierea lor cu unul din urmatoarele erbicide: Eradicane 6,7 E, Lasso, Dual 500, in doze de 45 l/ha, sau Diizocab 4 6 l/ha. Erbicidele Eradicane si Diizocab se incorporeaza prin doua treceri efectuate cu grapa cu discuri in agregat cu grapa cu colti reglabili, la maximum 30 minute de la aplicare, la adncimea de 810 cm, deoarece sunt volatile. Erbicidele Lasso, Dual se incorporeaza printr-o singura trecere cu combinatorul, la adncimea de 46 cm. Erbicidele pe baza de atrazin se pot aplica din toamna, in ferestrele iernii sau primavara inainte de semanat. Pentru aplicare in benzi doza se poate calcula cu ajutorul urmatoarei formule: latimea benzii (cm) x doza de la erbicidarea completa distanta intre rnduri (cm) Pentru combaterea speciilor de buruieni perene dicotiledonate (Cirsium, Sonchus, Convolvulus etc.), rezistente la atrazin, Dual, Sutan, Eradicane, Diizocab, se recomanda erbicidarea pe vegetatie , cu Sare de dimetil amina (1,5 l/ha), Icedin forte (2 l/ha), aplicate in faza de crestere a plantelor de porumb de 35 frunze si numai la loturile de hibridare dubla. Aplicarea erbicidelor se va face de catre un personal bine instruit. Buruienile rezistente la actiunea erbicidelor se vor distruge prin prasile manuale, in special in primele faze de vegetatie, cnd ritmul de crestere al plantelor, in special la liniile consangvinizate, este mai incet. Prezenta buruienilor in loturile de hibridare nu numai ca diminueaza productia, dar determina, in multe cazuri, o crestere neuniforma a celor doi parteneri in loturile de 50

hibridare, crend decalaje la inflorit si, deci, o polenizare defectuoasa. Boabele obtinute sunt sistave, dau un randament scazut la conditionare si au germinatia scazuta, maturarea facndu-se neuniform. Combaterea bolilor si daunatorilor - Etajul cel mai important pentru combaterea in agroecosistemul porumbului este cel din vecinatatea solului. in aceasta zona si pe sol se fac aproape toate tratamentele. Pentru multe boli pagubitoare, foliare sau ale tulpinii, cum sunt, de exemplu, helminthosporiozele si fuzariozele, nu dispunem de mijloace suficient de eficace si rentabile. Pentru combaterea daunatorilor, prafuirile la sol, in general, (PEB + Lindan, HCH etc.) sunt neselective si poluante si de aceea trebuie evitate. in afara de tratamentul la seminte despre care s-a discutat, un alt procedeu selectiv de aplicare a insecticidelor este aplicarea acestora sub forma granulata, pe rnd, odata cu semanatul, la 0,51 cm deasupra semintelor. Astfel, se poate folosi Thimet 1020 (forat) kg/ha, Dotan 5 G (clormefos) (30 kg/ ha), Dyfonate (fonofos) 10 g (20 kg/ha), Diazinon SG (30 kg/ha). Insecticidele se mai pot aplica sub forma de momeli otravite, procedeu, de asemenea, selectiv. Momelile pot fi pregatite in fabrica sau se pot pregati in momentul aplicarii. impotriva larvelor de buha, la un kg momeli se adauga 0,5 ml clorpirifos, 0,75 g acefat, 1,5 ml paration metil, 45 g triclorfon, 2 g metomil sau altele. Aceste momeli, sub forma uscata, se aplica in doza de 40 kg/ha. in perioada de vegetatie, la noi in tara, inca nu se practica tratamente de combatere a daunatorilor, desi acestea pot fi eficace. Pentru combaterea sfredelitorului se pot aplica tratamente cu produse microgranulate: Tetracloryinfos 5 G (1,5 kg/ha s.a.), Clorpirifos 7 G (0,375 kg/ha s.a.), la 15 zile de la aparitia inflorescentelor. Pentru combaterea mustei suedeze se recomanda tratamente, in faza de 45 frunze, cu Decis (1 l/ha). Pentru combaterea ruginei si helminthosporiozei se recomanda tratamente cu Zineb 580 (4 kg/ha s.a.), Mancozeb sau Dithane M-45 PU 80% (2,4 kg/ha s.a.) la aparitia epidermica a bolii. Tratamentele se repeta la doua saptamni. Atacul de patare cenusie a frunzelor se poate combate prin aceleasi tratamente, aplicate din avion, la un volum de apa de 100 l. Irigarea are menirea sa asigure permanent umiditatea in sol la 7075% din capacitatea de cmp. Irigarea se face in functie de fazele critice pentru apa a porumbului. Norma de udare variaza intre 500600 m3/ha, depinznd de conditiile pedoclimatice. Cunoscnd ca perioada de sensibilitate maxima a porumbului la lipsa de apa incepe cu circa 10 zile inainte de aparitia paniculului si continua pna la umplerea bobului, udarile se vor esalona astfel: - prima udare, cu circa 10 zile inaintea aparitie paniculului, pentru a stimula emiterea polenului si aparitia stigmatelor; - urmatoarele udari, la intervale de 1015 zile, pna la inceputul coacerii in lapte. Dupa aceasta perioada udarea devine daunatoare, intrziind maturarea. in timpul infloritului, indeosebi in perioada de deschidere a anterelor, este bine sa se evite irigarea prin aspersiune, pentru a nu stnjeni procesul de polenizare si fecundare. f. Lucrari speciale - Purificarea biologica trebuie sa asigure puritatea genetica a formelor parentale, inca inainte de inflorit. Aceasta operatie consta in indepartarea plantelor heterozigote si netipice inainte ca acestea sa poata sa produca polen. Ea incepe in faza de 67 frunze, se repeta ori de cte ori este nevoie (35 ori) pe masura diferentierii 51

plantelor heterozigote si netipice si se incheie obligatoriu inaintea infloritului, cnd se face ultimul control. Plantele netipice incep sa se diferentieze in fazele de crestere mai avansata si se deosebesc prin talia plantelor, marimea si culoarea frunzelor, culoarea internodiilor si nodurilor tulpinii, culoarea stigmatelor. La rndurile mama din loturile de hibridare, la ultima trecere de purificare se vor inlatura toate plantele subdezvoltate, care pot emite polen mai trziu. Purificarea biologica se executa de catre o echipa de muncitori, sub indrumarea unui cadru tehnic calificat, prin smulgerea sau taierea plantelor heterozigote sau netipice, de sub colet, ca sa nu lastareasca. Lucrarea se executa cu mai multa usurinta si certitudine atunci cnd inaltimea plantelor nu depaseste talia lucratorilor. Atentie deosebita se va acorda eliminarii plantelor netipice si heterozigote de pe rndurile tata polenizatoare. Purificatul la rndurile tata se continua pna ce stigmatele formei mama au incetat sa fie receptive (se brunifica), cu conditia ca, in timpul infloritului, eliminarea sa se faca inainte ca acestea sa emita polen. Purificarea biologica are o importanta deosebita in special pe loturile de hibridare cu forme parentale materne androsterile. Pe aceste loturi plantele netipice trebuie indepartate din lan, prin smulgere sau taiere de sub colet. Pna la deschiderea anterelor si aparitia stigmatelor, toate plantele netipice si heterozigote trebuie indepartate, deoarece acestea sunt de regula, androfertile si, deci, reprezinta in lan o sursa permanenta de impurificare. Plantele netipice si heterozigote difera prin talia, marimea, pozitia, culoarea frunzelor, culoarea internodiilor si nodurilor tulpinii, culoarea stigmatelor. Purificarea continua si in timpul infloritului, deoarece unele forme netipice pot sa se evidentieze mai tardiv. Acestea trebuie eliminate inainte de a elibera polenul. Purificarea trebuie terminata pna la inflorit si la forma paterna. Controlul paniculelor formei materne androsterile se face cu scopul de a depista si castra plantele sau paniculele androfertile din forma sterila, inainte ca acestea sa emita polen. Paniculele cu tendinta de inflorire pot fi recunoscute dupa mai multe criterii: au culoarea mai intensa, sunt mai bogate in ramificatii care au fata de axul principal unghiuri mai mari, datorita anterelor mai grele, pline cu polen si apar mai bogate in spiculete. Plantele identificate cu panicule androfertile se castreaza. Nu se admit mai mult de 0,5% plante androfertile la forma mama androsterila, in cazul producerii semintei hibride F1 pentru productie, sau 0,2% in cazul producerii de samnta la hibrizii simpli forme parentale. Controlul loturilor androsterile se face de o echipa de muncitori bine instruiti, sub conducerea unui cadru tehnic. Paniculele formei mama androfertile se castreaza. Copilitul se efectueaza numai la plantele de pe rndurile mama, in loturile de hibridare, inaintea inspicatului, prin ruperea copililor de la suprafata solului. Se vor controla mai atent loturile cu hibrizii: Suceava 95, Turda 100, 200, 215, 228, Podu Iloaiei 120, Lovrin 360, 400, Fundulea 96, 412, 621 (f1) si Delicios, ale caror forme mama lastaresc foarte mult. La plantele rndurilor tata nu se vor elimina copilii, deoarece acestia asigura o cantitate suplimentara de polen. Castratul formei mama constituie lucrarea cea mai importanta ce trebuie efectuata in loturile de hibridare, cu forme materne androfertile, ea determinnd in cele din urma valoarea biologica a semintelor. Pentru obtinerea unui grad ridicat de hibridare, castrarea paniculelor formei mama trebuie efectuata inainte ca paniculele sa inceapa infloritul . Dat fiind faptul ca, in conditii de seceta si arsita, formele mama, ale majoritatii hibrizilor 52

omologati, au predispozitii de a-si declansa deschiderea anterelor in timpul iesirii paniculelor din burduf, se recomanda inceperea operatiunilor de castrare mai de timpuriu, adica in faza de burduf a porumbului (cnd paniculele nu au iesit din teaca ultimelor frunze), avndu-se grija ca smulgerea paniculelor sa se faca in intregime si nu cu mai mult de 12 frunze. Predispozitie mai accentuata la inflorirea paniculelor in timpul iesirii din burduf au formele mama ale hibrizilor simpli. Controlul operatiei de castrare trebuie sa se efectueze sub indrumarea unui cadru tehnic instruit in acest scop. Loturile pentru producerea hibrizilor dubli, triliniari si a hibrizilor simpli pentru productie, ce depasesc proportia de 1% a paniculelor inflorite la forma mama, la oricare din controale, sau de 2% per total controale, vor fi respinse de la certificare. in cazul hibrizilor simpli, forme parentale, toleranta este mai redusa (0,5%). in unele tari castrarea se face mecanic, cu ajutorul unor masini cu valturi, prin smulgere, sau cu cutite rotative, prin taiere. Evident ca in aceasta situatie cultura trebuie sa fie uniforma si ca este necesara corectarea castrarii. Exista, de asemenea, unele incercari de inlocuire a castratului prin pulverizarea unor rasini sintetice care sa impiedice eliberarea polenului din panicule sau prin sterilizarea artificiala, pe cale chimica a plantelor de pe rndurile mama. Multiplicarea hibrizilor cu forme parentale materne androsterile reprezinta metoda ce capata extindere datorita eliminarii partiale sau totale a lucrarii de castrare, operatie greoaie si foarte costisitoare. Unii hibrizi ca Podu Iloaiei 120, Turda 200, 213, 215 prezinta la forma mama androsterilitate citoplasmatica de tip T in timp ce altii ca Fundulea 102, 308, 315, 370 si 412, Suceava 108 prezinta la forma materna androsterilitatea citoplasmatica de tipul C. La acest tip de androsterilitate se folosesc forme paterne (tata) nerestauratoare de fertilitate, motiv pentru care, la forma materna (mama) se adauga in proportie de 1:1 forme materne androfertile care vor reface fertilitatea polenului la hibrizii din F 1. Astfel, la aceasta categorie de hibrizi, forma mama va fi jumatate androsterila (ACMS) si jumatate, forma analoaga androfertila (ANR) - nerestauratoare de fertilitate. in momentul oportun, forma mama androfertila (ANR) se castreaza, in timp ce forma androsterila (ACMS) nu se castreaza, astfel ca ambele forme se vor poleniza liber cu polenul formei tata androfetil - nerestaurator de fertilitate. Recoltarea stiuletilor de la ambele forme mama se face in amestec. Prin operatii de uscare, batozare, sortare, calibrare, insacuire etc., samnta se amesteca uniform 50% + 50%. in prima generatie (F1) hibrizii proveniti din forma mama androsterila se vor poleniza cu polenul hibrizilor proveniti din forma mama androfertila, proportia de 1:1 asigurnd pe deplin polenul necesar. Multiplicarea hibrizilor cu forma mama androsterila de tip nucleocitoplasmatic si forma tata androfertila restauratoare de fertilitate a polenului (Rf). in aceasta situatie, toate rndurile mama nu se vor castra, dar, fiind androsterile se vor poleniza liber cu polenul formei tata androfertil si restaurator de fertilitate. Hibrizii din prima generatie (F1) vor avea polenul fertil in proportie de 100% oferind posibilitatea polenizarii libere a tuturor plantelor. Polenizarea artificiala suplimentara asigura o polenizare mai buna si deci o fecundare mai buna la forma mama. Polenizarea se face in perioada de eliberare a polenului, intre orele 913. Se recomanda indeosebi la loturile de hibridare la care formele tata sunt reprezentate de linii consangvinizate cu productie relativ scazuta de polen sau 53

care prezinta decalaje la inflorit (Fundulea 98, Suceava 108, Podu Iloaiei 101, Turda 199, 215, 228), precum si la loturile de hibridare unde se folosesc paritatile mai largi de 8:3; 8:2; 9:3; 12:4 sau 12:5 si atunci cnd in timpul infloritului miscarea aerului este mai redusa. g. Recoltarea - Lucrarea poate incepe cnd boabele formei mama au ajuns la maturitatea fiziologica, momentul recoltarii depinznd insa si de modul de recoltare. Atunci cnd recoltarea se face manual, umiditatea boabelor poate fi ceva mai mare (30 35%). Cnd recoltarea se face mecanic, umiditatea boabelor trebuie sa fie mai redusa (20 25%). Ordinea in care se va incepe recoltatul formelor parentale la maturitate este determinata de starea de sanatate a plantelor, de diferentele intre formele parentale privind caracteristicile morfologice ale stiuletilor si posibilitatile de recoltare mecanizata. Cel mai bine ar fi ca rndurile formelor tata sa fie recoltate ca porumb pentru masa verde sau siloz, dupa inflorire, cnd stigmatele formei mama se brunifica, sau in faza de coacere lapte ceara, in special la hibrizii la care formele parentale nu prezinta deosebiri evidente in ceea ce priveste aspectul morfologic al stiuletilor (Podu Iloaiei 101, 120, Turda 199, 200, Fundulea 270). in cazul in care exista deosebiri evidente intre formele parentale privitor la aspectul morfologic al stiuletilor, iar plantele nu sunt cazute sau frnte (sub stiulete) se poate incepe recoltatul cu forma mama, cu avizul prealabil al inspectorului aprobator. Atunci cnd plantele sunt cazute si frnte si nu se pot individualiza bine rndurile, recoltatul se va face manual, incepndu-se obligatoriu cu forma tata si numai dupa ce stiuletii acestuia au fost scosi de pe teren se va trece la recoltarea formei mama. Dupa recoltare, stiuletii se sorteaza, eliminndu-se stiuletii netipici, incomplet maturizati, atacati de boli si daunatori, cu boabe incoltite. Se vor elimina cu atentie stiuletii atacati de putregaiul uscat al tulpinilor si stiuletilor (Diplodia zeae), taciunele prafos (Sorosporium holci-sorghi), boli de carantina. De asemenea se vor elimina stiuletii atacati de taciune (Ustylago maydis), putregaiul uscat al stiuletilor (Nigrospora oryzae), putregaiul rosu (Fusarium graminearum) si inflorirea parazitara a boabelor (Gibberella fujikuroi). {tiuletii la care numai cteva boabe sunt atacate de Fusarium nu se vor elimina in intregime, ci numai partea bolnava. De asemenea nu se vor elimina stiuletii tipici, dar incomplet fecundati. Pna la expedierea stiuletilor la statiile de uscare, conditionare si calibrare, depozitarea stiuletilor se va face in conditii optime, in patule ridicate fata de suprafata solului si cu posibilitati de acoperire la nevoie, pentru a fi feriti de umezeala, inghet si rozatoare. Uscarea stiuletilor se face in uscatoare speciale, sub actiunea unui curent de aer cald la 4245 0C, pna ce boabele ating umiditatea de 1213%. Dupa uscare, semintele se batozeaza, conditioneaza si calibreaza. De regula, la porumb, samnta se si trateaza (TMTD 75 - 4 kg/t).Samnta obtinuta se ambaleaza in saci de 40 kg se eticheteaza cu etichete duble pe care se scrie: unitatea producatoare, denumirea hibridului, anul de productie, numarul de lot, calibrul si specificarea daca samnta este tratata. Pastrarea semintelor se face in saci asezati in loturi, in magazii bine aerisite, ferite de umezeala, daunatori si rozatoare. O atentie speciala trebuie acordata semintei hibrizilor mai tardivi. La acestia stiuletii recoltati trebuie expediati direct la complexele de uscare, evitndu-se depozitarea intermediara. in cazul in care umiditatea boabelor este mai mare de 3538%, uscarea se va face in doua etape, prima la temperatura de 32350C, pna ce umiditatea in boabe coboara 54

la 2528% si a doua etapa la temperatura de 40450C, pna ce umiditatea boabelor atinge 1213%. in timpul manipularii semintelor (sub forma de stiuleti sau boabe) se va reduce la minimum posibil impactul semintelor cu corpurile tari, deoarece orice vatamare diminueaza substantial viabilitatea, germinatia si vigoarea semintelor.

55