Facultatea de AGRICULTURĂ

Specializarea: PRODUCEREA DE SĂMÂNŢĂ ŞI MATERIAL DE PLANTAT

Disciplina: „PRODUCEREA SEMINŢELOR LA PLANTE FURAJERE”
Nr.
Conţinut Nr. ore
lucrare
Semestrul I
Studiul particularităţilor biologice şi morfoproductive la
1 4
leguminoase şi graminee anuale
Studiul particularităţilor biologice şi morfoproductive la
2 4
graminee perene
Studiul particularităţilor biologice şi morfoproductive la
3 4
leguminoase perene
4 Lucrări specifice în loturile semincere 6
5 Condiţionarea şi păstrarea seminţelor 4
6 Determinarea indicilor calitativi 4
7 Test de verificare 2
TOTAL SEMESTRUL I 28
Facultatea de AGRICULTURĂ
Specializarea: PRODUCEREA DE SĂMÂNŢE ŞI MATERIAL DE PLANTAT
Disciplina: „PRODUCEREA SEMINŢELOR LA PLANTE FURAJERE”

LUCRARA PRACTICĂ NR. 4

LUCRĂRI SPECIFICE
ÎN LOTURILE SEMINCERE
LUCRAREA PRACTICĂ NR. 4 LUCRĂRI SPECIFICE ÎN LOTURILE SEMINCERE

CE REPREZINTĂ UN SOI/HIBRID NOU: o populaţie de plante cultivate,

denumită CULTIVAR, care depăşeşte cu cel puţin 10% soiul/hibridul - martor
omologat şi zonat, la unul sau mai mulţi indicatori de productivitate, calitate,
rezistenţe, prelucrare etc.
Soiul/hibridul nou trebuie să se mai caracterizeze prin:

Distinctibilitate - se diferenţiază de soiurile cunoscute prin cel puţin un

caracter important care se manifestă constant şi poate fi uşor definit sau descris.
La hibrizi, distinctibilitatea constă în identificarea uşoară a caracterelor la
părinţi precum şi formula originală de împerechere a acestora.

Omogenitate - ansamblul caracterelor/însuşirilor luate în considerare la

identificare (distinctibilitate) se manifestă în mod uniform la majoritatea
indivizilor ce compun cultivarul (soiul cultivat).

Stabilitate - în urma reproducerii succesive caracterele şi însuşirile esenţiale

specifice se menţin la valorile iniţiale sau apropiate acestora.
LUCRAREA PRACTICĂ NR. 4 LUCRĂRI SPECIFICE ÎN LOTURILE SEMINCERE

CATEGORII DE SĂMÂNŢĂ
SĂMÂNŢA DE SOI = sămânţa ce aparţine unui cultivar (soi/hibrid) cu însuşiri
biologice şi tehnologice superioare, obţinută după o schemă ştiinţifică de selecţie şi
o anumită tehnologie specifică prin care se asigură menţinerea caracterelor
morfologice şi a însuşirilor fiziologice iniţiale. De asemenea, pentru această
categorie de sămânţă există toate documentele oficiale de provenienţă şi de valoare
biologică.
SĂMÂNŢA AUTORULUI = sămânţa noului soi la data omologării, produsă sub
directa responsabilitate a autorului. Această sămânţă are în componenţa ei toate
biotipurile constituente şi reprezintă proba martor, de referinţă, cu toate
caracteristicile morfologice şi biologice ale soiului respectiv. De asemenea, această
sămânţă mai cuprinde şi toate categoriile biologice conform schemei de selecţie
care asigură menţinerea şi înmulţirea soiului respectiv, în funcţie de suprafaţa
cultivată.
SĂMÂNŢA DE PREBAZĂ = sămânţa provenită din Baza Super Elită. Se mai
numeşte sămânţă de Super Elită şi este produsă în Staţiunile de Cercetări Agricole,
conform schemei autorului sau menţinătorului.
LUCRAREA PRACTICĂ NR. 4 LUCRĂRI SPECIFICE ÎN LOTURILE SEMINCERE

CATEGORII DE SĂMÂNŢĂ
SĂMÂNŢA DE BAZĂ = sămânţa provenită din linia consangvinizată sau din soiul
omologat (autorizat) produsă sub directa responsabilitate a amelioratorului, potrivit
schemei oficiale de selecţie conservativă. Această sămânţă constituie sursa
principală de producere a seminţelor certificate. Pentru a intra în procesul de
înmulţire, această sămânţă are nevoie de actul ce garantează autenticitatea şi starea
sanitară (SEMC - 6), eliberat de unitatea de cercetare. Acest act constituie primul
act oficial de provenienţă a seminţei de bază.
SĂMÂNŢA CERTIFICATĂ = sămânţa care posedă actul de valoare biologică
(SEM C1 - SEM C4), sau certificatul de puritate varietală (pentru sămânţa
importată) eliberat de inspectorii aprobatori, pe baza controalelor efectuate în câmp,
unde s-a urmărit puritatea biologică şi starea fitosanitară. Sămânţa certificată
provine din sămânţa de bază.
CATEGORIE BIOLOGICĂ SUPERIOARĂ = cuprinde categoriile şi etapele
PRODUCERII SEMINŢELOR pentru Baza Super Elită, Superelita (sămânţa
prebază) şi Elita (sămânţa de bază).
CATEGORIE BIOLOGICĂ INFERIOARĂ = cuprinde toate seminţele
certificate şi care aparţin înmulţirilor sau MULTIPLICĂRILOR.
LUCRAREA PRACTICĂ NR. 4 LUCRĂRI SPECIFICE ÎN LOTURILE SEMINCERE

CATEGORII DE SĂMÂNŢĂ
SĂMÂNŢĂ IDENTIFICATĂ = sămânţa provenită din cultivare destinate iniţial
consumului şi care, ulterior, pe baza verificărilor în câmp, sub raportul stării
generale, autenticităţii şi stării fitosanitare, inspectorul aprobator întocmeşte
procesul verbal de recunoaştere (SEM C5). Această categorie de sămânţă are două restricţii:
a) Certificarea se face numai pe baza aprobării Ministerului Agriculturii şi numai în anii cu deficite la
sămânţa speciei respective. În aprobarea Ministerului Agriculturii se menţionează cantitatea de
sămânţă ce urmează a fi identificată;
b) Sămânţa identificată va fi folosită drept sămânţă pentru specia respectivă numai în anul respectiv,
fără dreptul de înmulţire pentru anii următori.
SĂMÂNŢA NECERTIFICATĂ = este asemănătoare cu sămânţa identificată cu
deosebirea că inspectorul aprobator identifică sămânţa numai în depozite, fără să
aibă posibilitatea executării controalelor în câmp. În această situaţie, întocmirea
procesului verbal de recunoaştere se face numai pe baza verificării autenticităţii şi
stării fitosanitare a seminţei respective. De asemenea şi această categorie de
sămânţă trebuie să îndeplinească aceleaşi restricţii ca și sămânţa identificată.
SĂMÂNŢA COMERCIALĂ PENTRU HIBRIZI - F1 = sămânţa F0 obţinută pe
loturile de hibridare (HS; HT; HD), destinată procesului de producţie, care
garantează obţinerea unor producţii mari datorită efectului heterozis maxim ce îl
manifestă hibrizii în generaţia F1.
LUCRAREA PRACTICĂ NR. 4 LUCRĂRI SPECIFICE ÎN LOTURILE SEMINCERE

Conform Legii 266/2002 privind producerea, prelucrarea, controlul și certificarea calității,

comercializarea semințelor și a materialului săditor, precum și testarea și înregistrarea
soiurilor de plante, republicată în temeiul art. III din Legea nr. 212/2010, în România, există
şi funcţionează o reţea zonală, teritorială şi judeţeană de structuri specializate, care prin
activitatea lor organizează, controlează şi certifică întregul PROGRAM NAŢIONAL ANUAL
DE PRODUCERE ŞI MULTIPLICARE A SEMINŢELOR ŞI MATERIALULUI SĂDITOR.
În conformitate cu Legea 266/2002 :
a) PRODUCEREA SEMINŢELOR ŞI MATERIALULUI SĂDITOR înseamnă obţinerea de
categorii biologice superioare ca:
- sămânţă de prebază - I (Bază Superelită)-pentru soiurile plantelor autogame;
- sămânţă de prebază - II (Superelită)-toate soiurile autogamelor;
- sămânţă de Bază (Elită) - toate soiurile autogamelor şi a plantelor alogame;
- sămânţă de linii consangvinizate sau linii homozigote ca forme parentale pentru hibrizii
simpli comerciali (F1)
- sămânţă de hibrizi simpli - forme parentale pentru hibrizi dubli şi triliniari comerciali (F1);
- liniile mutantelor şi poliploizilor destinate obţinerii hibrizilor comerciali;
- liniile homozigote destinate polycrossării la soiurile sintetice etc.
b) MULTIPLICAREA SEMINŢELOR ŞI MATERIALULUI SĂDITOR înseamnă obţinerea
de categorii biologice inferioare (sămânţa destinată cultivatorilor). Aceste categorii sunt:
- sămânţa certificată-anul I (C1) - provenită din sămânţă bază elită;
- sămânţa certificată-anul II (C2) - provenită din sămânţă C1 (I1);
- sămânţa comercială F1 pentru hibrizii simpli (HS), dubli (HD), triliniari (HT);
- sămânţa soiurilor sintetice (C1, C2 etc.) la plantele furajere perene.
LUCRAREA PRACTICĂ NR. 4 LUCRĂRI SPECIFICE ÎN LOTURILE SEMINCERE

Activitatea de Multiplicare se realizează de către agenţii economici specializaţi,

propuşi de structurile judeţene (ICSMS) şi aprobaţi, pe bază de concurs, de către
MAA. Actele de certificare a acestor categorii biologice se întocmesc şi se eliberează de
către Inspectorii de Stat, ce aparţin Inspectoratelor Judeţene de Control şi analiză a
Seminţelor şi Materialului Săditor.
Procesul de producţie agricolă are un caracter permanent, ceea ce impune ca
producerea şi multiplicarea seminţelor să se desfăşoare an de an, având nevoie de
verigile fiecărei etape în parte. Nu este permisă întreruperea acestui ciclu al producerii
şi multiplicării seminţelor întrucât prin această activitate se menţine stabilitatea şi
posibilitatea reluării procesului de producţie în fiecare an agricol.
Obiectivele principale în producerea şi multiplicarea seminţelor sunt:
- menţinerea structurii genetice, a capacităţii de producţie şi a însuşirilor de rezistenţă la
toate soiurile, la nivelul avut în momentul omologării;
- păstrarea purităţii biologice a formelor parentale şi asigurarea unui grad înalt de
hibriditate seminţelor comerciale;
- menţinerea unei bune stări fitosanitare a seminţelor soiului/hibridului existent în
cultură;
- asigurarea permanentă şi în totalitate cu cantităţile de seminţe necesare, de valoare
biologică ridicată.
LUCRAREA PRACTICĂ NR. 4 LUCRĂRI SPECIFICE ÎN LOTURILE SEMINCERE

Un sistem modern şi eficient de multiplicare a seminţelor trebuie să

îndeplinească, obligatoriu, următoarele trei cerinţe:
a. - Elaborarea unei tehnologii adecvate pentru multiplicarea seminţelor
fiecărui soi/hibrid, la toate speciile de plante cultivate;
b. - Asigurarea unei colaborări permanente şi eficiente între aprobatorii de
stat, cadrele tehnice şi amelioratori;
c. - Introducerea unor norme precise privitoare la controlul calităţii şi
certificarea seminţelor, în concordanţă cu caracteristicile genetice şi modul de
obţinere a fiecărui cultivar în parte.
LUCRAREA PRACTICĂ NR. 4 LUCRĂRI SPECIFICE ÎN LOTURILE SEMINCERE

CULTURA GRAMINEELOR PERENE

PENTRU PRODUCEREA DE SĂMÂNȚĂ

Îmbunătățirea pajiștilor permanente prin supraînsămânțare, înierbarea

taluzelor, versanților, canalelor de irigații, înființarea pajiștilor temporare,
a parcurilor și terenurilor de sport, impune producerea unor cantități mari
de semințe de graminee perene. Producerea de semințe la aceste specii se
face în culturi separate, după o tehnologie specifică.
La înființarea loturilor semincere trebuie ținut cont de cerințele
ecologice specifice fiecărei specii.
În general loturile semincere se amplasează pe soluri mijlocii spre
grele, cu reacție slab acidă-neutră, moderat aprovizionate cu substanțe
nutritive. Solurile fertile nu sunt recomandate deoarece stimulează
creșterea lăstarilor vegetativi, iar în anii mai ploioși are loc căderea
plantelor, datorită creșterii puternice a lăstarilor.
LUCRAREA PRACTICĂ NR. 4 LUCRĂRI SPECIFICE ÎN LOTURILE SEMINCERE

Tehnologia de cultivare
Suprafața ocupată cu lotul semincer de graminee perene nu trebuie să fie mai mare
de 100 ha.
În scopul prevenirii polenizării străine, gramineele perene fiind plante alogame, se
cere ca distanța dintre speciile și soiurile ce se hibridează ușor să fie de cel puțin 200 m
pentru elită și superelită și de cel puțin 100 m pentru înmulțirea I.
Rotația. Premergătoarele cele mai bune sunt culturile prășitoare care lasă terenul
curat de buruieni, leguminoasele pentru boabe și plantele anuale furajere. Cultura
gramineelor perene pentru sămânță nu este recomandată după porumb, iarba de Sudan,
pe terenuri desțelenite cu 1-3 ani înainte sau pe cele unde culturile au fost tratate cu
îngrășăminte triazinice. După semincerii de graminee perene este bine să urmeze culturi
prășitoare, inclusiv porumbul, deoarece lucrările de întreținere duc la curățirea
terenului. Revenirea gramineelor perene pentru sămânță pe același teren este permisă
numai după cel puțin 4 ani.
Lucrările solului. Se face diferențiat, în funcție de planta premergătoare și de
caracteristicile solului. În general, se execută o arătură la adâncimea de 20-22 cm, după
care se discuiește pentru a se asigura mărunțirea bulgărilor și distrugerea buruienilor;
dacă este posibil, după arătură se face nivelarea terenului. În anul semănatului se
pregătește patul germinativ cu grapa cu discuri sau cu combinatorul. Dacă înaintea
semănatului solul este prea afânat, se execută lucrarea de tăvălugire, cu tăvălugul neted
pe solurile mai ușoare și cu tăvălugul inelar pe solurile mai grele.
LUCRAREA PRACTICĂ NR. 4 LUCRĂRI SPECIFICE ÎN LOTURILE SEMINCERE

Fertilizarea. Gramineele perene extrag mari cantități de elemente, în

special în faza de înfrățire-înspicare. Se urmărește să se mențină un raport
optim între elementele nutritive administrate pentru a se forma cât mai mulți
lăstari generativi și a preveni o dezvoltare vegetativă puternică, care poate
produce căderea plantelor.
Gunoiul de grajd (30-40 t/ha)se administrează plantei premergătoare.
Fertilizarea cu îngrășăminte minerale se diferențiază pe specii și condiții
pedo-climatice. Rezultatele experimentale arată eficiența redusă a
îngrășămintelor cu fosfor și potasiu administrate singure sau împreună.
Îngrășămintele cu azot, pe fond de potasiu, se folosesc în doze de 60-90
kg/ha N; se dau cantități mai mari la Dactylis glomerata, Poa pratensis și
Arrhenatherum elatius și mai reduse la Lolium perenne, Phleum pratense,
Festuca pratensis și Bromus inermis.
Pe agrofond cu fosfor, eficiența îngrășămintelor cu azot sporește: se pot
da 50-70 kg/ha P2O5 și 50-70 kg/ha N.
Îngrășămintele se administrează anual, cele cu fosfor toamna, cele cu
azot primăvara. Îngrășămintele cu potasiu nu dau sporuri de recoltă decât
rareori, pe terenuri foarte sărace în acest element.
LUCRAREA PRACTICĂ NR. 4 LUCRĂRI SPECIFICE ÎN LOTURILE SEMINCERE

Sămânța și semănatul. Pentru loturile semincere se folosește numai

sămânță din soiuri și populații recunoscute și omologate, din culturile
biologice superelită, din clasa I de calitate, conform buletinelor de analize
eliberate de Inspectoratul județean pentru controlul calității semințelor și a
materialului săditor. Semințele speciilor care curg greu și neuniform prin
tuburile mașinii de semănat se prelucrează pentru ruperea aristelor (Lolium
multiflorum, Arrhenatherum elatius), înlăturarea paleelor (Bromus inermis),
a perișorilor (Poa pratensis) sau pentru desprinderea de pe axul spiculețului
(Agropyron pectiniforme).
Semințele de graminee perene au facultatea germinativă mai redusă
decât plantele anuale: 80-90 % clasa I; 70-80 % clasa a II-a; 60-75 % clasa a
III-a. Pentru semănat se alege materialul din clasa I de puritate și
germinație.
Epoca optimă de semănat este determinată în special de factorul apă și
mai puțin de temperatură. Cele mai bune rezultate se obțin la semănatul
timpuriu de primăvară, dar solul trebuie să fie pregătit din anul precedent. În
felul acesta, având umiditate suficientă, răsărirea se face repede și uniform,
iar plantele cresc suficient până vara, pentru a rezista la secetă.
LUCRAREA PRACTICĂ NR. 4 LUCRĂRI SPECIFICE ÎN LOTURILE SEMINCERE

În regiunile umede sau în regim irigat, semănatul se poate face și

primăvara mai târziu sau chiar în prima jumătate a verii, îndeosebi la
speciile genului Lolium. Semănatul la sfârșitul verii sau toamna nu dă
rezultate sigure, punând în pericol tinerele plante ce pot dispărea în timpul
iernii. Având în vedere că cele mai multe graminee produc sămânță în anul
al II-lea, cu excepția lui Lolium perenne și Phleum pratense, semănatul de
vară ar fi indicat, cu condiția asigurării umidității necesare.
Semănatul se face fără plantă protectoare, deoarece aceasta are o
influență negativă asupra culturii de sămânță, chiar și în regiuni mai umede.
Semănatul loturilor semincere se face în rânduri rare, la distanța de 50-
70 cm, sau în rânduri dese, la 12,5 cm. Ambele metode prezintă avantaje și
dezavantaje. Semănatul în rânduri rare are avantajul că se obțin producții
mai mari de sămânță, iar combaterea buruienilor se face mai ușor prin
prașile mecanice. Dezavantajul este că necesită cheltuieli mari cu lucrările
de întreținere, iar la speciile slab rezistente la cădere se înregistrează
pierderi mari.Semănatul în rânduri dese are avantajul că se evită cheltuielile
de întreținere, dar în caz de îmburuienare este obligatorie erbicidarea. Este
indicat pentru speciile și soiurile care nu rezistă la cădere.
LUCRAREA PRACTICĂ NR. 4 LUCRĂRI SPECIFICE ÎN LOTURILE SEMINCERE

Între talia plantelor și distanța între rânduri la semănat este o corelație

directă, în sensul că se obțin producții mai mari la speciile înalte semănate
în rânduri rare, iar la cele de talie mică, semănate în rânduri dese.
Semănatul la distanțe intermediare, de 25 cm între rânduri, experimentat
la Lolium perenne, Festuca pratensis, F. rubra, Phleum pratense, duce la
obținerea unor producții mai mari și cu cheltuieli mai mici, recoltarea
mecanică făcându-se mai ușor și cu pierderi neînsemnate.
Semănatul în benzi, cu alternarea rândurilor rare cu cele dese, are
avantajul unei mai rapide acoperiri a micilor goluri de la semănat sau a celor
create cu lucrările de întreținere.
Semănatul se face cu mașini obișnuite de semănat, prevăzute cu
echipament pentru semințe mici, singure sau în amestec cu superfosfat
granulat. Pentru norme mici de sămânță, în scopul realizării unei desimi
optime de 50-100 plante la m2, se folosește mașina SPC-6, echipată cu
discuri speciale cu orficii mici.
Adâncimea de semănat depinde de mărimea semințelor, textura solului
și aprovizionarea sa cu apă în momentul semănatului.
LUCRAREA PRACTICĂ NR. 4 LUCRĂRI SPECIFICE ÎN LOTURILE SEMINCERE

Astfel, se seamănă mai adânc pe solurile ușoare și când stratul

superficial al solului este mai uscat și invers. Semințele mari (Bromus
inermis, Arrhenatherum elatius), se introduc la 3,5 cm adâncime pe solurile
mai ușoare și la 2,5 cm pe cele mai grele; semințele mijlocii (Lolium
perenne, Festuca pratensis, Dactylis glomerata) se introduc la 2,5 cm și
respectiv 1,5 cm, iar semințele mici (Phleum pratense și Poa pratensis) se
seamănă la 1,5 cm pe soluri mai ușoare și la 1,0 cm pe soluri mai grele.
Pentru a respecta adâncimea de semănat, semănătorile se reglează
corespunzător și se aplică limitatoare de adâncime la brăzdare.
Cantitatea de sămânță la hectar variză în funcție de specia de graminee
și de metoda de semănat (tab.).
Lucrările de întreținere. Imediat după semănat este necesară lucrarea
cu tăvălugul în agregat cu o grapă cu mărăcini, pentru a pune în contact
sămânța cu solul, a reduce pierderile de apă și a preveni formarea crustei.
Distrugerea crustei, înainte de a răsări plantele, se face cu un tăvălug de
lemn pe care se înfășoară sârmă ghimpată sau se bat cuie de 2-3 cm. După
răsărirea plantelor se lucrează cu grapa stelată, la o viteză mică de înaintare.
În condiții de irigare, crusta se poate distruge cu o udare ușoră.
LUCRAREA PRACTICĂ NR. 4 LUCRĂRI SPECIFICE ÎN LOTURILE SEMINCERE
Norma de semănat la gramineele perene cultivate pentru sămânță,
la valoarea utilă 100% (kg/ha)
Metoda de cultură
Specia Rânduri dese Rânduri rare Rânduri intermediare
(12,5-15 cm) (50-60 cm) (20-30 cm)
Lolium perenne 12-15 8-10 10-12
Dactylis glomerata 10-12 7-9 9-10
Festuca pratensis 12-15 8-10 10-12
Festuca arundinacea 14-16 9-11 11-13
Phleum pratense 8-10 4-5 6-8
Bromus inermis 15-18 10-12 12-14
Agropyron pectiniforme 10-12 6-8 8-10
Poa pratensis 8-10 4-6 6-8
Festuca rubra 10-12 7-8 8-10
Arrhenatherum elatius 15-18 10-12 12-14
Întrucât aceste norme se apreciază că sunt prea mari, ele pot fi reduse la
jumătate sau chiar la o treime. Date mai recente obținute arată că normele
de semănat pot fi reduse și mai mult. Indiferent de distanța dintre rânduri, 4
kg/ha Dactylis glomerata și Festuca rubra și 3 kg/ha la Phleum pratense au
dat rezultate bune.
LUCRAREA PRACTICĂ NR. 4 LUCRĂRI SPECIFICE ÎN LOTURILE SEMINCERE

Completarea golurilor se face manual sau cu mașina de semănat.

Combaterea buruienilor se face prin pliviri, prașile, cosiri sau pe cale
chimică. În culturile semănate des, în anul întâi, combaterea buruienilor se
face prin cosiri sau erbicidare cu 2,4 D în doză de 1,5-2 kg/ha pentru
distrugerea buruienilor dicotiledonate, când plantele au format 4-5 frunze,
iar în ceilalți ani, înainte de alungirea tulpinilor, tot cu 2,4 D sau cu Dicotex
4-5 l/ha, Icedin 3-5 l/ha, Igran 3-4 kg/ha etc.. Pentru speciile de buruieni,
Agropyron repens, Cynodon dactylon, Digitaria sanguinalis, Sorghum
halepense, Echinochloa crus-galli, care nu sunt distruse de erbicide, se fac
cosiri repetate. Începând cu anul II de vegetație, datorită faptului că
gramineele perene pornesc mai repede în vegetație, eventualele buruieni vor
fi înăbușite. În culturile semănate în rânduri rare, combaterea buruienilor se
face mai ușor prin prașile mecanice sau manuale între rânduri și prin pliviri
sau erbicide pe rând.
Aplicarea fazială a îngrășămintelor minerale se face astfel: în primul
an de vegetație, eventual după cosire, se mai administrează o doză mai mică
(N30-50 kg/ha), în anii următori primăvara se fertilizează cu N50-100 kg/ha, iar
toamna cu 50 kg/ha P2O5 și eventual cu 50 kg/ha K2O.
LUCRAREA PRACTICĂ NR. 4 LUCRĂRI SPECIFICE ÎN LOTURILE SEMINCERE
La majoritatea gramineelor este necesară aplicarea azotului și toamna
devreme (50% din doza anuală) pentru a stimula înfrățirea din toamnă și
formarea unui număr mai mare de lăstari generativi în anul viitor.
Grăparea semincerilor de graminee perene se face din al doilea an de
vegetație, după aplicarea îngrășămintelor; lucrarea se repetă și toamna după
cosire, efectuându-se perpendicular pe direcția rândurilor.
Dacă primăvara se constată descălțarea plantelor (de obicei în anul II de
vegetație) se face tăvălugirea, cu tăvălugul neted.
Combaterea dăunătorilor și a bolilor, ce pot produce pagube foarte
mari, se face prin măsuri preventive. Pentru aceasta se alege corect terenul,
se aplică tehnologiile adecvate de cultură și se însămânțează soiuri
rezistente.
Irigarea semincerilor de graminee perene se face numai în perioadele
secetoase, înainte de înspicarea plantelor, cu norme mici de udare, de 300-
500 m3/ha.
Cosirea otavei se face toamna, cu 3-4 săptămâni înaintea venirii
înghețurilor permanente, în scopul prevenirii putrezirii plantelor. Cosirea se
face la 10-12 cm înălțime, după care se grăpează; la culturile rare se face și
o prașilă.
LUCRAREA PRACTICĂ NR. 4 LUCRĂRI SPECIFICE ÎN LOTURILE SEMINCERE

Recoltarea. Gramineele perene produc sămânță începând din anul II de

vegetație. În cadrul fiecărui an sămânța se ia de la prima recoltă. Durata de
exploatare a semincerilor este diferită (2-4 ani): doi ani la Lolium perenne, 3
ani la Festuca pratensis și 4, eventual 5 ani la celelalte specii.
Maturitatea semințelor la gramineele perene are loc în mod eșalonat, iar
semințele se scutură foarte ușor, în special la Arrhenatherum elatius,
Festuca pratensis, Lolium perenne, Phleum pratense. Din această cauză
întârzierea recoltării duce la pierderi importante de semințe. Epoca optimă
de recoltare se stabilește după maturitatea semințelor de pe lăstarii
principali, în funcție de specie și de conținutul în apă al semințelor.
Recoltarea semincerelor de graminee perene se poate face într-o singură
fază sau în două faze, cu avantajele și dezavantajele inerente fiecărei
metode. Recoltarea într-o singură fază, direct cu combina în lan, este mai
eficientă, necesită mai puțină forță de muncă, dar implică uniformitatea
culturii și terminarea recoltării în 2-3 zile, pentru a nu avea pierderi mari.
Recoltarea în două faze constă în tăierea plantelor manual sau mecanic
cu vindroverul, lăsarea plantelor pe loc 1-3 zile pentru maturarea semințelor
și apoi se treieră cu combina prevăzută cu ridicător din brazdă.
LUCRAREA PRACTICĂ NR. 4 LUCRĂRI SPECIFICE ÎN LOTURILE SEMINCERE

Purificarea biologică se face manual, la apariția inflorescențelor și

constă în îndepărtarea gramineelor străine sau a plantelor netipice soiului.
Polenizarea suplimentară este necesară, căci gramineele perene sunt
plante alogame; se face la înfloritul majorității plantelor, cu ajutorul unei
frânghii, de 1-2 ori, în prima parte a zilei.
Umiditatea semințelor este un criteriu mai obiectiv de recoltare a
semincerilor de graminee perene. Astfel, epoca optimă de recoltare pentru
Lolium perenne și Dactylis glomerata este când umiditatea semințelor este
între 40 și 50 % la recoltarea în două faze și de 30-40% la recoltarea într-o
singură fază; pentru celelalte specii, la umiditatea de 30-40% și respectiv
sub 30%.
Un criteriu practic de stabilire a epocii de recoltare constă în strângerea
inflorescențelor în mâini și dacă în palmă rămân câteva semințe, înseamnă
că plantele se găsesc la coacerea în pârgă, semințele au consistența cerii și
recoltarea poate începe.
LUCRAREA PRACTICĂ NR. 4 LUCRĂRI SPECIFICE ÎN LOTURILE SEMINCERE

Condiționarea și păstrarea semințelor de graminee perene

Umiditatea de păstrare a semințelor de graminee perene este de 13-15%.
Din această cauză, după recoltare semințele se usucă fie direct la soare, pe
prelate sau platforme, fie în magazii, în straturi de 5-35 cm grosime.
Uscarea în straturi necesită lopătarea semințelor, pentru a nu se încinge.
După uscarea la 13-15 % umiditate, urmează condiționarea cu
selectoare, trioare și vânturători. Păstrarea semințelor se face în magazii
bine aerisite, curate, în straturi de 50 cm grosime.
Semințele gramineelor perene pot fi păstrate fără riscuri până la 4 ani,
pierderile de germinație fiind de 10% după doi ani și până la 25 % după 4
ani.
Producția de semințe oscilează mult în timpul perioadei de folosire a
loturilor semincere. În anul II și III se obțin cele mai mari producții, cu
excepția lui Lolium perenne care oferă cea mai mare producție în anul I. Se
pot realiza producții de 500-600 (1000) kg/ha.
LUCRAREA PRACTICĂ NR. 4 LUCRĂRI SPECIFICE ÎN LOTURILE SEMINCERE

Tehnologia de cultivare a lucernei pentru sămânţă

Sămânţa de lucernă se poate obţine din culturile obişnuite pentru furaj
sau din culturi special înfiinţate în acest scop. În ultimul timp s-a extins tot
mai mult metoda producerii de sămânţă din culturi speciale.
Cerinţele lucernei pentru sămânţă faţă de climă şi sol sunt puţin diferite
faţă de cele ale lucernei pentru furaj. Rezultate bune se obţin în zonele unde
în perioada înflorire-fructificare temperaturile sunt de circa 250C ziua şi
180C noaptea, umiditatea aerului să nu depăşească 50%, iar zilele să fie
senine şi fără vânt. Solul trebuie să fie permeabil, apovizionat cu elemente
nutritive, fără aport freatic şi cu pH>6,5. Cele mai potrivite sunt
cernoziomurile, solurile aluvionare şi chiar cele nisipoase, în condiţii de
irigare. Temperatura medie multianuală să fie de peste 9,5-100C, iar suma
precipitaţiilor anuale sub 500-550 mm. Cele mai favorabile zone sunt
centrul şi nord-estul Dobrogei, centrul, estul şi nord-estul Câmpiei Române,
sudul Olteniei, centrul şi sudul Moldovei, sud-vestul ţării.
Cele mai potrivite premergătoare sunt culturile care eliberează terenul
devreme, cum ar fi plantele anuale furajere, mazărea, cartofii timpurii,
orzoaica şi cerealele de toamnă.
LUCRAREA PRACTICĂ NR. 4 LUCRĂRI SPECIFICE ÎN LOTURILE SEMINCERE

La stabilirea sistemului de fertilizare se va avea în vedere evitarea

lăstăririi abundente a lucernei. Din acest motiv nu se indică fertilizarea cu
azot, iar premergătoarele să nu fi primit gunoi de grajd. Îngrăşămintele cu
fosfor sunt recomandate pe toate tipurile de sol şi în toţi anii. Dozele se
calculează, ca la cultura pentru furaj, funcţie de cartarea agrochimică. Cele
mai bune producţii se obţin când solul conţine 7-8 mg fosfor mobil la 100 g
sol. Dozele orientative de fosfor sunt de 60-80 kg/ha. Îngrăşăminte cu K se
aplică în situaţiile când solul conţine sub 16 mg K mobil la 100 g sol.
Lucrările solului sunt asemănătoare cu cele de la cultura pentru furaj.
Semănatul se face primăvara devreme în tehnologia tradiţională şi la
începutul toamnei în tehnologia intensivă, în aşa fel încât de la semănat şi
până la intrarea în iarnă suma gradelor termice să fie între 750-9500C, timp
în care lucerna va forma 2-3 lăstari scurţi. Calendaristic, epoca optimă de
semănat în tehnologia intensivă corespunde cu intervalul 1-12 septembrie în
zonele de câmpie şi 25 august-5 septembrie în cele colinare. La semănatul
de primăvară desimea este de 150-200 seminţe germinabile la m2, cantitatea
de sămânţă de 2,5-3 kg/ha, distanţa între rânduri de 50-60 cm, iar adâncimea
de semănat de 1,5-2 cm.
LUCRAREA PRACTICĂ NR. 4 LUCRĂRI SPECIFICE ÎN LOTURILE SEMINCERE

La semănatul de la începutul toamnei desimea optimă este de 200-250

seminţe germinabile la m2, când se seamănă la 50-60 cm între rânduri,
folosind o cantitate de 4-5 kg/ha sămânţă sau de 500 seminţe germinabile la
m2, la 25 cm între rânduri, când se utilizează 10-12 kg/ha semințe.
Adâncimea de încorporare a seminţelor este de 2-2,5 cm. În cazul
utilizării de sămânţă drajată desimea poate fi de 80-100 seminţe germinabile
la m2, când se seamănă la 20-25 cm între rânduri sau 20-50 seminţe
germinabile la m2 când se seamănă la 50-60 cm între rânduri.
Lucrările de îngrijire sunt asemănătoare cu cele la cultura pentru furaj,
acordându-se o atenţie deosebită asigurării unor condiţii optime pentru
răsărire, precum şi combaterii buruienilor, bolilor şi dăunătorilor. În
combaterea buruienilor, pe lângă folosirea erbicidelor, la semănatul în
rânduri rare se recomandă efectuarea de praşile mecanice sau manuale.
Prima praşilă mecanică se face la adâncimea de 4-5 cm şi la 5-6 cm distanţă
de rândurile de plante, când lucerna este bine înrădăcinată şi are 1-2 lăstari.
La praşila a 2-a, ce se face când lucerna are 30-35 cm înălţime, se ataşează
cultivatorului, aripioare, care realizează o acoperire a bazei plantelor cu sol,
diminuând procesul de lăstărire.
LUCRAREA PRACTICĂ NR. 4 LUCRĂRI SPECIFICE ÎN LOTURILE SEMINCERE

Irigarea se efectuează pentru a asigura o bună răsărire în cazul

semănatului de la începutul toamnei (1-2 udări cu 300-350 m3/ha) şi pentru
a completa necesarul de apă înainte de îmbobocire, în anii foarte secetoşi (o
udare cu 300-350 m3/ha).
Pentru obţinerea de sămânţă se folosesc lucernierele din anii 1-3, în
funcţie de tehnologia aplicată. Coasa de la care se realizează sămânţa se
stabileşte în funcţie de condiţiile climatice şi tehnologie, încât perioada de
înflorire-fructificare să coincidă cu o vreme însorită şi relativ secetoasă.
Pentru zonele mai secetoase şi la practicarea tehnologiei intensive se
recomandă obţinerea de sămânţă la coasa I. În anii cu primăveri bogate în
precipitaţii se recomandă recoltarea coasei I pentru furaj la începutul
îmbobocirii şi realizarea de sămânţă la coasa a II-a, dar producţiile vor fi
mai mici.
LUCRAREA PRACTICĂ NR. 4 LUCRĂRI SPECIFICE ÎN LOTURILE SEMINCERE

Recoltarea pentru sămânţă se face când 75-80% din păstăi s-au

brunificat, într-o singură fază sau în două faze. În primul caz se aplică un
tratament cu desicantul Reglone, în doză de 3,5-4,5 l/ha, cu 4-5 zile înainte
de recoltare. În cel de al doilea caz se face întâi cosirea plantelor cu
vindroverul, iar după 3-4 zile însorite se treieră cu combina echipată cu
ridicător de brazdă, când plantele sunt bine uscate (orele 11-19). Pentru a
reduce pierderile prin scuturare se recomandă recoltarea cu combine de tipul
E 514.
Producţiile de sămânţă pot fi de 200-400 kg/ha la tehnologia tradiţională
(clasică) şi de 700-1000 kg/ha la tehnologia intensivă, pe terenuri irigate
LUCRAREA PRACTICĂ NR. 4 LUCRĂRI SPECIFICE ÎN LOTURILE SEMINCERE

Tehnologia de cultivare
a trifoiului roşu pentru sămânţă
Producerea de sămânţă la trifoiul roşu presupune cunoaşterea anumitor
particularităţi biologice, cum ar fi: cerinţele relativ modeste faţă de apă
comparativ cu cultura pentru furaj, lăstărirea este mai redusă decât la
lucernă, plantele sunt mai rezistente la cădere, polenizarea poate fi făcută în
proporţie mai mare decât la lucernă de către albina domestică (deoarece
coloana staminală se eliberează mai uşor din carenă), iar potenţialul de
înflorire la coasa a II-a este cel puţin egal cu cel de la prima coasă.
Pentru realizarea unor producţii ridicate de sămânţă se impune
înfiinţarea de culturi destinate numai producerii de sămânţă şi renunţarea la
obţinerea acestora din culturi pentru furaj.
Producţii bune de sămânţă se obţin în zonele colinare cu veri relativ
secetoase, unde cerinţele termice şi hidrice sunt satisfăcute. Aceste condiţii
se întâlnesc în majoritatea judeţelor din Transilvania, centrul şi nordul
Moldovei, nordul Câmpiei Române. Condiţii favorabile se întâlensc şi pe
solurile fertile din Câmpia Dunării, Dobrogea, sudul Moldovei şi Câmpia
Banatului, în condiţii de irigare.
LUCRAREA PRACTICĂ NR. 4 LUCRĂRI SPECIFICE ÎN LOTURILE SEMINCERE

Plantele premergătoare pentru culturile semincere de trifoi roşu sunt

asemănătoare cu cele de la cultura pentru furaj, cu condiţia ca acestea să nu
fi fost infestate cu ştevie sau cuscută. Se recomandă solurile bine drenate,
profunde, însorite, cu textură mijlocie şi fertilitate moderată. Revenirea pe
aceeaşi solă trebuie să se facă după un număr de ani cel puţin egal cu timpul
de folosire. Trifoiul roşu este mai puţin pretenţios faţă de conţinutul solului
în fosfor decât lucerna. Rezultate bune se obţin când conţinutul în fosfor
mobil este de 7-8 mg/100 g sol, iar cel de potasiu de 16-18 mg/100 g sol.
Necesarul de îngrăşăminte se calculează după formulele cunoscute, iar
în lipsa cartării agrochimice se recomandă 50-80 kg/ha P2O5 şi 50-80 kg/ha
K2O, pe solurile acide. Nu se recomandă aplicarea de îngrăşăminte cu azot
direct semincerilor de trifoi. Gunoiul de grajd aplicat plantei premergătoare,
pe solurile acide, nu dăunează trifoiului pentru sămânţă. În acest caz se
reduce doza de fosfor cu 30-40% şi cea de potasiu cu 70-100%. Pe solurile
acide (pH <5,8) se recomandă aplicarea amendamentelor, o dată la 6-8 ani,
în doză de 5-6 t/ha carbonat de calciu.
Lucrările solului sunt asemănătoare cu cele de la cultura pentru furaj.
LUCRAREA PRACTICĂ NR. 4 LUCRĂRI SPECIFICE ÎN LOTURILE SEMINCERE

În tehnologia clasică, semănatul se face primăvara devreme când terenul

permite intrarea utilajelor agricole. În tehnologia intensivă semănatul se face
între 5-15 august în zonele colinare umede şi între 25 august - 10 septembrie
pe terenurile irigate din sudul ţării, încât de la semănat până la venirea
îngheţurilor să se acumuleze 850-10000C. Semănatul se face de regulă la
50-60 cm între rânduri, fără plantă protectoare, cu o normă de 3-4 kg/ha. Se
poate semăna şi la 25 cm între rânduri, folosind 10-12 kg/ha sămânţă.
Lucrarea se face cu semănătorile universale SUP-21, SUP-29 sau SPC-6,
SPC-8, folosind discuri cu orificii de 0,8 mm.
Adâncimea de încorporare a seminţelor este de 1,5-2 cm când semănatul
se face primăvara şi de 2-2,5 cm când se însămânţează la sfârşitul verii-
începutul toamnei. În acest caz se impune tăvălugirea solului înainte şi după
semănat.
Combaterea buruienilor se realizează prin folosirea erbicidelor şi
efectuarea de praşile mecanice. Pentru combaterea buruienilor
monocotiledonate se poate folosi unul din erbicidele: Diizocab (6-7 l/ha),
Eradicane (6-7 l/ha), încorporate în sol odată cu pregătirea patului
germinativ, sau alte erbicide antigramineice.
LUCRAREA PRACTICĂ NR. 4 LUCRĂRI SPECIFICE ÎN LOTURILE SEMINCERE

Buruienile dicotiledonate se pot combate cu erbicidul Pivot (0,6-0,8

l/ha), aplicat în faza de răsărire a buruienilor dominante sau cu Basagran (2-
2,5 kg/ha), aplicat în faza de rozetă a buruienilor. La culturile semănate în
rânduri rare (50-60 cm) se efectuează 2-3 praşile mecanice, prima când
plantele de trifoi au 10-15 cm, apoi la intervale de 12-15 zile.
Combaterea dăunătorilor, în special a gărgăriţei florilor (Apion
apricans) se face prin două tratamente cu Lindatox 1,5 (25 kg/ha), Pinetox
10% (25 kg/ha) sau alte insecticide (Fastac - 150 ml/ha, Decis 2,5 CE - 350
ml/ha), primul la îmbobocire, iar al doilea după 10-12 zile. Irigarea
semincerilor de trifoi roşu se impune pe terenurile din sudul ţării, sudul
Moldovei, Dobrogea şi Câmpia de Vest. Se aplică 1-2 udări de răsărire cu
300-350 m3/ha, apoi la începutul îmbobocirii plantelor, o udare cu 400-450
m3/ha şi după 12-14 zile încă o udare cu 450-500 m3/ha.
În zonele colinare cu veri secetoase recoltarea pentru sămânţă se face la
coasa I, ca şi în cazul loturilor semincere de pe terenurile irigate din sudul
ţării. În zonele colinare mai umede recoltarea pentru sămânţă se face la
coasa a II-a, prima coasă recoltându-se pentru furaj la începutul îmbobocirii.
LUCRAREA PRACTICĂ NR. 4 LUCRĂRI SPECIFICE ÎN LOTURILE SEMINCERE

Loturile semincere din cultura intensivă se menţin în cultură 1-2 ani,

recoltarea realizându-se la coasa I sau a II-a în funcţie de condiţiile
climatice. Recoltarea se poate face în două faze sau printr-o singură trecere.
În primul caz plantele se cosesc cu vindroverul când 80-85% din
capitule s-au brunificat, apoi după 3-4 zile se treieră cu combina echipată şi
reglată corespunzător. În cel de-al doilea caz se impune tratarea culturii cu
un desicant (Reglone 5 l/ha) când 80% din capitule au culoarea brună, apoi
după 5-6 zile se face recoltarea direct din lan cu combinele E 514 sau E 524.
În condiţii favorabile se pot realiza 300-500 kg/ha sămânţă.
LUCRAREA PRACTICĂ NR. 4 LUCRĂRI SPECIFICE ÎN LOTURILE SEMINCERE

Tehnologia de cultivare a sparcetei pentru sămânţă

Pentru obţinerea de material de semănat se pot folosi loturi din culturile
furajere obişnuite, care corespund exigenţelor în acest sens sau se
înfiinţează culturi speciale pentru producerea acestui material, această din
urmă metodă fiind din ce în ce mai mult agreată. Producţii mari de sămânţă
se obţin în centrul şi nordul Transilvaniei, centrul şi estul Moldovei, precum
şi în nordul Dobrogei.
La înfiinţarea semincerilor de sparcetă se respectă aceleaşi reguli ca şi la
lucernă. Semănatul se face primăvara devreme, fără plantă protectoare la
distanţa de 50-60 cm între rânduri, folosindu-se o normă de semănat de 20-
25 kg/ha, pentru a asigura o desime de 75-100 seminţe germinabile/m2.
Fertilizarea se efectuează numai la înfiinţarea culturii cu 60-70 kg/ha
P2O5. Lucrările de îngrijire sunt ca şi la lucernă.O atenţie deosebită trebuie
acordată polenizatorilor, prin amplasarea a 2-6 stupi de albine la hectar, în
apropierea loturilor semincere.
LUCRAREA PRACTICĂ NR. 4 LUCRĂRI SPECIFICE ÎN LOTURILE SEMINCERE

Recoltarea pentru sămânţă se face la coasa I, începând din anul II de

cultură, cu coasa sau cositoarea, când 50-60% din păstăi au culoarea brună-
deschis, sau direct cu combina din lan, când 70% din păstăi au această
culoare. Pentru a evita pierderile prin scuturare, se recomandă ca recoltarea
să se facă noaptea sau dimineaţa şi seara. După treierat, seminţele se
condiţionează şi se depozitează la un conţinut sub 14% apă.
Producţia de păstăi este de 500-600 kg/ha în culturile obişnuite şi de
1000-1500 kg/ha, în culturile speciale.
LUCRAREA PRACTICĂ NR. 4 LUCRĂRI SPECIFICE ÎN LOTURILE SEMINCERE

Tehnologia de cultivare a ghizdeiului pentru sămânţă

La ghizdei, producerea de sămânţă se organizează cu rezultate bune în
regiunile cu suficientă umiditate din zonele de silvostepă şi nemorală.
Se pot folosi pentru sămânţă fie loturi din culturile obişnuite pentru
furaj, care îndeplinesc condiţiile pentru un lot semincer, fie culturi special
înfiinţate în acest scop. Cele mai bune premergătoare în cazul ghizdeiului
pentru sămânţă sunt plantele furajere anuale, cerealele păioase şi
prăşitoarele. Se recomandă aplicarea sub arătura de bază a 50-60 kg/ha
P2O5. În anii următori nu se mai administrează îngrăşăminte.
Lucrările solului sunt asemănătoare cu cele recomandate la cultura
trifoiului roşu, acordându-se o atenţie deosebită pregătirii patului
germinativ, deoarece seminţele de ghizdei sunt foarte mici.
Semănatul se efectuează primăvara devreme, fără plantă protectoare, în
rânduri obişnuite, cu o normă de 14-16 kg/ha sămânţă sau în rânduri
distanţate, la 25 cm sau 50-60 cm între rânduri, cu 7-8 kg/ha, respectiv 5-6
kg/ha sămânţă, la adâncimea de 1,5-2,5 cm.
LUCRAREA PRACTICĂ NR. 4 LUCRĂRI SPECIFICE ÎN LOTURILE SEMINCERE

Lucrările de îngrijire sunt asemănătoare cu cele indicate la cultura

trifoiului. Pentru producerea de sămânţă se foloseşte coasa a doua, începând
din anul doi de vegetaţie.
Recoltarea se face dimineaţa şi seara sau în zilele noroase, în două faze
sau într-o singură fază, când 60% din păstăi au culoarea brună, respectiv
80% din acestea, situaţie în care se impune şi folosirea în prealabil a
desicanţilor (Reglone 3-5 l/ha). Condiţionarea şi păstrarea seminţelor se
face ca la trifoi. Producţiile de seminţe sunt de 200 - 400 kg/ha.
LUCRAREA PRACTICĂ NR. 4 LUCRĂRI SPECIFICE ÎN LOTURILE SEMINCERE

Tehnologia de cultivare a sulfinei pentru sămânţă

Seminţele se obţin din culturi obişnuite pentru nutreţ sau din culturi
speciale, când se seamănă la 50-70 cm între rânduri, folosindu-se 7-8 kg/ha
sămânţă. Semănatul se face toamna sau primăvara devreme, fără plantă
protectoare. Cultura se întreţine prin praşile între rânduri, iar în timpul
înfloritului se transportă stupi de albine în apropierea lanului.
Recoltarea seminţelor se efectuează la coasa I din anul I şi II când 75%
din păstăi au ajuns la maturitate, având culoarea brun-cenuşie. Lucrarea se
face în două faze sau într-o singură fază, în ambele cazuri numai dimineaţa
şi seara, pentru a reduce pierderile prin scuturare.
Producţia de sămânţă este de 800-1200 (1500) kg/ha.