Prof. dr. Teodor ONISIE Asist drd.

Marius ZAHARIA

AGROTEHNICA

UNIVERSITATEA DE ŞTIIN E AGRICOLE ŞI DE MEDICIN VETERINAR

“ION IONESCU DE LA BRAD” IAŞI
FACULTATEA DE AGRICULTUR
2002
 CUPRINS

INTRODUCERE
Cap I FACTORII DE VEGETA IE ŞI MIJLOACE DE M RIRE A UTILIZ RII LOR
1.1 Lumina ca factor de vegeta ie
1.2 Temperatura ca factor de vegeta ie
1.3 Aerul ca factor de vegeta ie
1.4 Apa ca factor de vegeta ie
1.5 Solul ca mediu pentru creşterea şi dezvoltarea plantelor

Cap. II LUCR RILE SOLULUI

2.1 Importan a lucr rilor solului
2.2 Procesele tehnologice ce se produc în sol în timpul execut rii lucr rilor
2.2 Procesele tehnologice ce se produc în sol în timpul execut rii lucr rilor
2.3 Clasificarea lucr rilor solului
2.4 Aratul
2.4.1 Modul de executare a ar turii
2.4.2 Condi iile care determin calitatea ar turii
2.4.3 Adâncimea de executare
2.4.4 Epoca de executare a ar turii
2.5 Lucrarea solului cu grapa
2.6 Lucrarea solului cu cultivatorul
2.7 Lucrarea solului cu t v lugul
2.8 Preg tirea patului germinativ
2.9 Sistemele de lucrare a solului

Cap. III SEM NATUL ŞI LUCR RILE DE ÎNGRIJIRE A CULTURILOR

3.1 Metode de sem nat
3.2 Epoca de sem nat
3.3 Adâncimea de sem nat
3.4 Lucr rile de îngrijire a culturilor

Cap. IV BURUIENILE ŞI COMBATEREA LOR

4.1 Generalit i
4.2 Pagubele aduse de buruieni agriculturii
4.2.1 Concuren a dintre buruieni şi plantele cultivate în ceea ce priveşte apa, lumina
şi substan ele hr nitoare
4.2.2 Înr ut irea calit ii produselor agricole ca rezultat al îmburuien rii
4.2.3 Intoxica iile animalelor datorit buruienilor
4.2.4 Buruienile ca mijloc de r spândire a insectelor d un toare şi a bolilor plantelor
agricole
4.2.5 Creşterea volumului de munc şi a cheltuielilor de dotare ca urmare a
îmburuien rii
4.3 Sursele de îmburuienare
4.3.1 Rezerva de semin e de buruieni din sol
4.3.2 S mân a plantelor cultivate îns şi, când este amestecat cu semin e de buruieni
4.3.3 Locurile necultivate, p şunile şi fâne ele neîngrijite
4.3.4 Gunoiul de grajd
4.3.5 Mişcarea semin elor dintr-un loc în altul cauzat de om
4.3.6 Factorii naturali, fizici sau biologici care transport semin ele de buruieni, la
distan e foarte mari
4.4 Particularit ile biologice ale buruienilor

1
 4.4.1 Modul de înmul ire
4.4.2 Germina ia
4.4.3 Vitalitatea şi longevitatea
4.4.4 Adaptabilitatea şi plasticitatea buruienilor
4.5 Clasificarea buruienilor
4.5.1 Clasificarea buruienilor dup modul de r spândire a semin elor
4.5.2 Clasificarea buruienilor dup locul unde cresc
4.5.3 Clasificarea buruienilor dup preferin ele fa de hran
4.5.4 Clasificarea buruienilor dup modul de înmul ire, perioada de înflorire şi modul
de desf şurare a ciclului biologic
4.5.5 Clasificarea buruienilor dup modul de procurare a hranei
4.6 Metode de combatere a buruienilor
4.6.1 Metodele preventive
4.6.2 Metodele agrotehnice
4.6.3 Metodele fizico-mecanice
4.6.4 Metodele biologice
4.6.5 Metodele chimice de combatere a buruienilor
4.6.5.1 Clasificarea erbicidelor
4.6.5.2 Absorb ia erbicidelor şi translocarea lor în plante.
4.6.5.3 Modul de ac iune al erbicidelor asupra plantelor
4.6.5.4 Selectivitatea erbicidelor şi cauzele care o determin
4.6.5.5 Erbicidele în sol (volatilizarea, levigarea şi adsorb ia)
4.6.5.6 Influen a erbicidelor asupra calit ii recoltei
4.6.5.7 Metode de aplicare a erbicidelor
4.6.5.8 Stabilirea dozei de erbicid
4.6.5.9 Prepararea amestecului pentru stropit
4.6.5.10 Principii şi reguli ce stau la baza elabor rii programului de aplicare a
erbicidelor
4.6.5.11 M suri de protec ia muncii ce se impun la executarea tratamentelor cu
erbicide
4.6.5.12 Principalele erbicide folosite pentru combaterea buruienilor din culturile de
câmp

Cap V ASOLAMENTE
5.1 Considera ii generale
5.2 Principii ce stau la baza organiz rii de asolamente ra ionale în unit ile agricole
5.2.1. Factorii naturali
5.2.2. Principii economico-organizatorice
5.2.3 Cerin e agrobiologice
5.3 Perioada sau ciclul de rota ie al asolamentului
5.4 Clasificarea asolamentelor
5.4.2 Clasificarea asolamentelor dup num rul de sole
5.5 Metodica elabor rii asolamentelor
5.6 Registrul istoriei solelor
2
Cap. VI AGROTEHNICA DIFEREN IAT
6.1 Agrotehnica în zonele de step şi silvostep
6.2 Agrotehnica în zona forestier
6.4 Agrotehnica pe terenurile nisipoase
6.5 Agrotehnica pe solurile saline şi alcaline
6.6 Agrotehnica pe terenurile îndiguite şi desecate

Bibliografie

3
 INTRODUCERE

Agrotehnica, dup Gh. Ionescu Şişeşti, este ştiin a factorilor de vegeta ie şi în

primul rând a celor lega i de sol, a modului de dirijare a acestora în vederea ob inerii
unor produc ii mari şi de calitate superioar sau ştiin a despre sistemul sol-plant .
Pornind de la faptul c Agrotehnica reprezint ştiin a despre sistemul sol-
plant , înseamn c numeroasele procese care au loc în cadrul acestui sistem vor fi
influen ate prin lucr rile solului, ac iunea erbicidelor, rota ia culturilor şi prin
aplicarea diferen iat a acestora în func ie de condi iile pedoclimatice.
Agrotehnica ofer solu ii cu aplica ii ştiin ifice precum şi metode practice
pentru exploatarea ra ional a terenurilor arabile, cunoştin e utile tuturor
specialiştilor în domeniu, contribuind la o mai bun preg tire profesional a acestora.
Prin con inutul s u, agrotehnica se bazeaz pe no iuni specifice disciplinelor
de pedologie, microbiologie, fizic , agrochimie, fiziologie, maşini agricole, ecologie
etc. şi în acelaşi timp, serveşte ca fundament pentru discipline ca fitotehnia,
viticultura, legumicultura, management, economie agricol etc.
În cadrul ştiin elor agronomice, agrotehnica ocup unul din principalele
locuri privind sporirea fertilit ii solului şi creşterea produc iei agricole. Pe baza
rezultatelor ştiin ifice şi practice, agrotehnica elaboreaz metode strâns legate între
ele, în cadrul unor sisteme de agricultur , adic al unor complexe unitare de m suri
care urmeaz a fi aplicate diferen iat în func ie de condi iile naturale.
În ara noastr , agrotehnica a fost introdus ca disciplin şi predat studen ilor
începând cu anul 1920, de c tre marele savant agronom Gh. Ionescu – Sişeşti.
Manualul de studiu se adreseaz studen ilor Înv mântului la Distan de la
facult ile de Agricultur (specializ rile agricultur şi inginerie economic în
agricultur ) şi Horticultur .
Con inutul manualului de Agrotehnic se refer la urm toarele probleme:
- Factorii de vegeta ie şi mijloace agrotehnice de m rire a utiliz rii lor;
- Lucr rile solului;
- Sem natul şi lucr rile de îngrijire a culturilor;
- Buruienile şi combaterea lor;
- Asolamentele şi rota ia culturilor;
- Agrotehnica diferen iat pe zone pedoclimatice;
- Agrotehnica diferen iat pe soluri slab productive (erodate, nisipoase,
s r turoase şi pe terenuri îndiguite şi desecate).

1
CAPITOLUL I

FACTORII DE VEGETA IE ŞI MIJLOACE DE M RIRE A

UTILIZ RII LOR

1.1 Lumina ca factor de vegeta ie

Lumina constituie factorul de vegeta ie prin care energia solar se integreaz
în plant sub form de energie poten ial sau energie acumulat în substan a
organic . Din cantitatea total de energie luminoas se consider c frunza absoarbe
aproximativ 75%, iar restul de 25% este reflectat sau trece prin frunz .
La rândul ei energia absorbit nu este folosit în totalitate în procesul de
fotosintez ci numai 1-5% şi rar peste 5%. Aceast cantitate de energie folosit
efectiv în procesul de fotosintez poart numele de coeficient de utilizare a energiei
luminoase.
Lumina se caracterizeaz prin intensitate, calitate şi durata de iluminare.
Intensitatea luminii variaz foarte mult. În zilele de iarn este cuprins între
1000 şi 2000 lx pe când în zilele de var poate ajunge şi dep şi 40000 lx. Intensitatea
luminii mai depinde şi de latitudine, altitudine, nebulozitate, prezen a în atmosfer a
vaporilor de ap , a prafului etc.
Intensitatea luminii influen eaz fotosinteza, înfr irea, fructificarea,
rezisten a la c dere, creşterea frunzelor şi a l starilor, favorizeaz acumularea
glucidelor etc.
Pentru ca plantele s înfloreasc şi s fructifice au nevoie de o intensitate de
1100 lx la maz re, 2400 lx la fasole, 1800-2200 lx la orz şi grâu, 1400-8000 lx la
porumb etc.
Calitatea luminii. În procesul de fotosintez şi de creştere al plantelor,
importan a cea mai mare o au radia iile roşii şi galbene. Radia iile ultraviolete sunt
v t m toare plantelor şi provoac moartea a numeroase microorganisme, iar cele
infraroşii ajungând la suprafa a solului se transform în c ldur , influen ând direct
via a plantelor.
Fiecare din radia iile absorbite de plante influen eaz cu preponderen
sinteza anumitor substan e. Astfel, sub ac iunea razelor roşii şi galbene se
sintetizeaz în special hidra ii de carbon, iar sub ac iunea razelor albastre se
sintetizeaz mai mult substan ele proteice.

2
 Durata ilumin rii. Durata de iluminare fiind diferit pe glob în func ie de
latitudine, plantele s-au adaptat acestor condi ii. Din aceast cauz fiecare plant are
nevoie de anumite durate de iluminare în anumite faze din via a lor, numite “stadii de
lumin ” şi de un anumit raport între durata de iluminare şi durata de întuneric numit
“fotoperiodism”.
Dup nevoia lor fa de lumin se grupeaz în:
a) plante de zi lung , care înfloresc şi fructific în condi ii de zi lung : orzul,
grâul, secara, ov zul, maz rea etc.;
b) plante de zi scurt , care înfloresc şi fructific în condi ii de zi scurt :
porumbul, soia, sorgul, orezul etc;
c) plante neutre: hrişca, fasolea, vinetele, etc. Aceste plante nu reac ioneaz
când se lungeşte, sau când se scurteaz perioada de iluminare.
La plantele de zi lung dac scurt m artificial durata zilei, cresc dar nu se
dezvolt .
La fel se întâmpl şi cu plantele de zi scurt dac lungim perioada de iluminare. Dac
se lungeşte perioada de iluminare la plantele de zi lung sau se scurteaz la plantele
de zi scurt , plantele fructific mai repede şi deci se scurteaz durata de vegeta ie.
Cunoscând cerin ele plantelor fa de lumin putem ca prin anumite mijloace
agrotehnice s m rim gradul de utilizare al ei.
Dintre aceste mijloace amintim în primul rând zonarea plantelor inclusiv a
soiurilor şi hibrizilor în func ie de varia ia afluxului de energie luminoas de pe
cuprinsul rii. Pe terenurile înclinate, cu expozi ie sudic a pantei se va cultiva:
floarea soarelui, porumbul, soia, vi a de vie iar pe terenurile cu expozi ie nordic :
ov z, grâu, trifoi, etc. Este necesar ca în timpul sem natului semin ele s fie
distribuite uniform pe unitatea de suprafa şi în cantitate corespunz toare pentru a
asigura o densitate a plantelor, deoarece fiecare specie, soi şi hibrid are un anumit
optimum în ceea ce priveşte densitatea.
Practicarea culturilor intercalate (ex. porumb cu fasole, dovleci etc.), a
culturilor succcesive, cultivarea plantelor furajere cu plant protectoare, determin
folosirea mai ra ional a afluxului de lumin .
Combaterea buruienilor, care prin umbrire stânjenesc şi de multe ori
împiedic creşterea plantelor cultivate, şi aplicarea îngr ş mintelor, constituie m suri
agrotehnice de cea mai mare importan .
Printre alte m suri mai amintim: t ierile la pomi şi la vi a de vie, copilitul şi
cârnitul la unele plante, sporirea con inutului de CO2 în jurul plantelor.

3
 1.2 Temperatura ca factor de vegeta ie

Energia radiant solar ajuns la suprafa a p mântului este transformat în

energie caloric , iar o parte este reflectat în atmosfer . Astfel, suprafa a terestr se
înc lzeşte, devenind la rândul ei o surs de energie. O parte din aceast energie se
propag în straturile adânci ale solului, o alt parte este folosit în diferite procese
fizico-chimice, iar restul este cedat atmosferei. Al turi de radia ia solar , se mai
adaug o surs proprie de c ldur şi anume cea care rezult din desf şurarea
proceselor chimice şi biologice.
Regimul termic al solului depinde de c ldura specific şi conductibilitatea
termic ale p r ilor lui componente şi ca urmare de propor ia de participare a acestora
în masa solului (tabelul 1).
Tabelul 1
C ldura specific şi conductibilitatea termic a p r ilor componente ale solului
(O. Berbecel şi col. 1970)
C ldura specific Conductibilitatea
P r ile componente gravimetric volumetric termic
cal./g grad cal./cm3 grad cal./cm sec. grad

Nisip şi argil 0,18 - 0,23 0,49 - 0,58 0,0003

Turb 0,48 0,60 0,0020
Aer şi sol 0,24 0,003 0.0005
Ap şi sol 1,00 1,00 0,0120

Din datele prezentate în tabelul 1 rezult c solurile cu ap mult au

conductibilitatea termic mai mare decât solurile uscate şi afânate deoarece
conductibilitatea termic a aerului este foarte mic . De asemenea, rezult c solurile
minerale se înc lzesc mai repede decât cele organice, iar solurile umede sunt mai reci
decât cele uscate, întrucât c ldura specific a apei dep şeşte cu mult pe cea a aerului.
Printre factorii care influen eaz temperatura solului amintim: expozi ia
terenului, culoarea solului, textura solului, învelişul vegetal, stratul de z pad ,
lucr rile agrotehnice etc.
Cerin ele plantelor fa de temperatur sunt diferite, plantele împ r indu-se
din acest punct de vedere în trei categorii: microterme, care cresc şi se dezvolt la
temperaturi cuprinse între 0-15oC, mezoterme, care cresc şi se dezvolt la
temperaturi cuprinse între 16-40oC şi megaterme, care cresc şi se dezvolt la

4
temperaturi de peste 40oC. Majoritatea plantelor de cultur fac parte din grupa
mezoterme.
Prima perioad din ciclul evolutiv al plantelor, germina ia şi r s rirea, este în
strâns dependen de temperatura solului (tabelul 2). Temperatura minim la
r s rire, în func ie de plant , este mai mare cu 1-3oC decât temperatura minim de
germinare.
Cerin ele plantelor fa de c ldur , dup r s rire, sunt diferite. Aşa de
exemplu, înfr itul la cereale se produce în condi ii bune la 8-12oC, alungirea paiului
la 14-16oC, înflorirea la 17-18oC iar maturarea la peste 19oC.
Tabelul 2
Temperaturile minime, optime şi maxime de germinare pentru diferite plante
(în oC)
Planta Temperatura
minim optim maxim
Grâu de toamn 1-2 25 30
Secar de toamn 1-2 25 30
Orz 1-2 25 28-30
Ov z 1-2 25 30
Maz re 1-2 25 30
Lucern 0-1 20 28
Sparcet 1-2 20 35
Porumb 8-10 37-45 46-48
Soia 8-10 27 38-40
Fasole 8-10 32 46
Cartof 5-6 25 30
Sfecl 3-4 25 35
Floarea soarelui 5-6 25 35

Pentru zonarea culturilor este necesar s se cunoasc cerin ele fa de c ldur

a fiec rei plante. Aceste cerin e se exprim prin suma temperaturilor efectiv utile
pentru creşterea şi dezvoltarea plantelor (soiuri sau hibrizi), cunoscut în literatura de
specialitate sub denumirea de “constant termic ”.
C ldura este necesar nu numai plantelor superioare ci şi microorganismelor
din sol care, la rândul lor, au nevoie pentru desf şurarea proceselor vitale de o
temperatur minim , optim şi maxim .
Pornind de la cerin ele plantelor cultivate fa de c ldur şi de la regimul
termic al solului în func ie de con inutul în aer, ap , substan e nutritive, structur ,
5
textur , grad de afânare etc. se pot stabili c ile agrotehnice care s m reasc
posibilitatea de utilizare a c ldurii din aer şi din sol de c tre plantele cultivate.
Un prim mijloc îl constituie zonarea plantelor în func ie de cerin ele fa de
temperatur . Astfel, în zonele mai calde se cultiv orezul, bumbacul, sorgul, vi a de
vie, lucerna etc. în timp ce în zonele mai r coroase se cultiv cartoful, trifoiul, inul
pentru fuior, etc.
Lucr rile adânci ale solului înlesnind schimbul de aer între sol şi atmosfer ,
favorizeaz r cirea sau înc lzirea solului, în func ie de temperatura aerului
atmosferic.
Prin folosirea îngr ş mintelor organice, ca urmare a descompunerii acestora
în sol cât şi datorit faptului c acestea determin o afânare a solurilor compacte, se
contribuie la înc lzirea solurilor (prin descompunerea unei tone de gunoi de grajd se
elibereaz 3-4 milioane kilocalorii).
Un alt mijloc const în stabilirea epocii optime de sem nat astfel ca planta s
parcurg întreaga vegeta ie. Pentru culturile de prim var , de exemplu, este deosebit
de important a executa sem natul când în sol se realizeaz temperatura minim de
germinare. De asemenea, prin practicarea culturilor succesive se utilizeaz mai bine
resursele naturale de c ldur .
Pentru protejarea cerealelor de toamn în timpul iernii se vor lua toate
m surile în vederea re inerii z pezii pe sem n turi.
Mulcirea (acoperirea solului) cu diferite materiale constituie alt mijloc de
influen are asupra c ldurii. Astfel, folosirea materialelor de culoare închis (gunoi de
grajd, folii de polietilen etc.) se practic pe larg pentru înc lzirea solului cultivat cu
legume sau plante tehnice valoroase. Mulciul de culoare deschis reflect radia iile
solare şi deci ap r solul de supraînc lzire.
În livezi, gr dini de legume, podgorii etc., pentru evitarea brumelor şi a
înghe urilor târzii de prim var , se recurge la formarea norilor de fum în a doua
jum tate a nop ilor senine şi reci.
Pentru solurile cu exces de umiditate, soluri reci datorit capacit ii calorice
ridicate a apei, înc lzirea se realizeaz prin lucr rile de drenare sau desecare, dup
caz.

6
 1.3 Aerul ca factor de vegeta ie

În aerul uscat şi curat, din straturile inferioare ale atmosferei, azotul

reprezint 78%, oxigenul 21%, argonul 0,95%, CO2 0,03% iar alte gaze 0,01% (O.
Berbecel şi col., 1970).
Compozi ia aerului din sol din punct de vedere calitativ este aceeaşi ca şi cea
a aerului atmosferic. Dar din punct de vedere calitativ, propor ia diferitelor
componente gazoase din aerul solului nu este aceeaşi ca cea din aerul atmosferic.
Astfel, în aerul solului, dioxidul de carbon şi amoniacul se afl în propor ie mai mare
datorit descompunerii materiei organice de c tre microorganisme, propor ia de
oxigen este mai mic , iar celelalte componente r mân practic în aceeaşi propor ie ca
şi în aerul atmosferic. Oxigenul în sol în mod normal se g seşte în propor ie de 18-
19% dar el poate s scad la 16% iar în unele cazuri sub aceast limit . Cantitatea de
CO2 din sol este aproximativ de zece ori mai mare decât în aerul atmosferic (0,3%),
dar propor ia lui poate creşte mult mai mult.
Aerul influen eaz procesele metabolice ale plantelor prin componentele sale
şi în primul rând prin oxigen şi dioxidul de carbon, apoi prin azot şi amoniac.
Oxigenul este indispensabil vie ii plantelor fiind folosit în procesul de
respira ie. P r ile aeriene ale plantelor sunt în general bine asigurate cu oxigen.
În sol oxigenul are rol începând cu germina ia semin elor, apoi în respira ia
radicular şi a altor organe subterane, în oxidarea p r ii aeriene a solului, fiind, de
asemenea, indispensabil pentru diferite grupe de microorganisme din sol etc.
R d cinile crescute în soluri aerate sunt mai lungi, mai deschise la culoare, prezint
un num r mai mare de peri radiculari favorizându-se astfel o aprovizionare mai bun
a plantelor cu elemente nutritive şi cu ap . În solurile cu oxigen pu in, r d cinile sunt
mai groase şi mai scurte, mai închise la culoare şi cu un num r mai redus de peri
radiculari.
Oxigenul din sol este necesar şi pentru dezvoltarea bacteriilor aerobe
nitrificatoare, care oxideaz amoniacul şi îl transform în nitra i. Unele bacterii, ca
Azotobacter şi unele specii de Rhyzobium, fixeaz azotul liber din aer şi au nevoie
de un mediu bogat în oxigen. În solurile slab aerate predomin descompunerea
anaerob , din care rezult CH4, H2S, aldehid glicolic , aldehid lactic şi al i
compuşi s raci în oxigen care sunt v t m tori pentru plante.
Dioxidul de carbon este absorbit de plante prin toate organele verzi şi prin
r d cini. Aerul atmosferic primeşte cantit i mari de CO2 care rezult prin

7
descompunerea materiei organice din sol, cantitate care este corelat cu intensitatea
activit ii microorganismelor. Pe terenurile cultivate se elimin mai mult CO2
deoarece la CO2 degajat prin activarea microorganismelor se adaug şi CO2 rezultat
din respira ia r d cinilor. Cantitatea de CO2 din sol nu trebuie s dep şeasc 1%,
deoarece d uneaz r d cinilor, microorganismelor aerobe, iar materia organic se
descompune defectuos.
Azotul fiind un gaz inert plantele superioare nu-l pot folosi direct ci îl iau din
sol sub form de s ruri ale acidului azotic sau s ruri amoniacale.
Amoniacul în aerul solului se g seşte în cantit i ceva mai mari decât în
atmosfer , ca urmare a descompunerii materiei organice proteice. Amoniacul este
oxidat de c tre bacteriile nitrificatoare şi transformat în nitri i apoi în nitra i sau
azota i, aceştia din urm constituind hrana de baz pentru plante.
Între sol şi atmosfer are loc un permanent schimb de gaze. Primenirea
aerului are loc în permanen prin difuziune (omogenizarea gazelor în
repaos).Primenirea în mas a aerului are loc sub influen a factorilor fizici şi
biologici.
Dintre factorii biologici cu rol în primenirea aerului din sol îl au animalele
care sap galerii cum sunt: cârti a, popând ii, râmele, larvele, insectele etc.
Primenirea aerului din sol numai prin procese naturale nu este suficient . Din
aceast cauz trebuie s se foloseasc mijloace agrotehnice de îmbun t ire a
regimului de aer din sol.
Toate lucr rile solului prin care se afâneaz stratul arabil precum şi m surile
de îmbun t ire a structurii solului contribuie la schimbul de aer dintre sol şi
atmosfer .
M suri mai energice de primenire a aerului se impun pe solurile grele, care se
taseaz repede şi formeaz crust . Pe terenurile cu exces de umiditate se execut
lucr ri de drenare şi de evacuare a apei; pe terenurile umede, aplicarea corect a
sistemelor de lucrare a solului, a îngr ş mintelor organice, evitarea tas rii solului
prin trecerea repetat cu mijloacele agricole, sunt m suri care contribuie la o bun
aera ie a solului.

1.4 Apa ca factor de vegeta ie

Pe lâng factorii de vegeta ie prezenta i (lumin , c ldur , aer) apa apare, de
asemenea, ca un factor hot râtor în dezvoltarea sau limitarea vegeta iei ierboase sau
lemnoase pe zone şi subzone de vegeta ie.

8
 În func ie de preten iile fa de ap plantele se împart în mai multe grupe şi
anume: xerofite, plante adaptate s creasc în condi ii de secet (ex. cactuşii),
hidrofite, plante capabile s vegeteze în condi ii de umiditate excesiv (ex. orezul) şi
mezofite, în care intr plantele cultivate cu excep ia orezului. Din grupa plantelor
mezofite unele pot fi cultivate în zone mai secetoase ca: sorgul, meiul, iarba de
Sudan, etc., altele au o rezisten mijlocie la secet ca: grâul, secara, orzul, porumbul,
sfecla, etc., iar altele nu rezist la secet , cum ar fi orezul, cartoful, legumele, etc.
Plantele au nevoie de ap în tot cursul perioadei de vegeta ie, începând de la
germinarea semin elor şi pân la maturitate. Astfel, pentru germina ie, semin ele au
nevoie de cantit i diferite de ap , în func ie de specia cultivat (tabelul 3).
Tabelul 3
Cantitatea de ap absorbit de semin e, necesar declanş rii germina iei
(% din greutatea semin ei)
Planta de cultur % Planta de cultur %
Mei 25,0 Ov z 49,8
Cânep 43,0 M z riche 75,4
Porumb 44.0 In 100,0
Grâu 45,4 Maz re 106,8
Orz 48,2 Trifoi roşu 117,5
Lucern 56,3 Sfecl pentru zah r 120,3
Secar 57,7 - -

Dup r s rire, nevoia de ap , atât din sol cât şi din aerul atmosferic creşte.
Astfel, în perioada de formare a frunzelor sau în faza de înflorire, limitele umidit ii
optime sunt cuprinse între 45-90% din cantitatea maxim de ap accesibil plantelor
(O. Berbecel şi col. 1970). Stratul de sol, în care este necesar o umiditate optim ,
creşte treptat cu adâncimea de p trundere a r d cinilor şi anume de la 20 cm în faza
de 2-3 frunze, pân la 50-70 cm în faza de înfr ire (cereale p ioase) şi formarea
frunzelor (pr şitoare).
În fazele de consum maxim a apei din sol (formarea paiului, frunza 10-12 cm,
înflorire, maturitate în lapte) limitele umidit ii optime sunt mai apropiate de
capacitatea solului pentru ap accesibil şi mai puternic diferen iate de la o cultur la
alta. Dup faza de maturare în lapte, cerin ele fa de umiditate, la majoritatea
culturilor scad treptat.
Rezult c în anumite faze în cursul perioadei de vegeta ie consumul de ap
este cel mai ridicat. Lipsa apei în aceste faze denumite “critice” provoac deregl ri în
metabolism cu repercusiuni însemnate asupra cantit ii şi calit ii produc iei.
9
 Dar, cantitatea de ap absorbit de c tre plante este cu mult mai mare decât
cea necesar proceselor de nutri ie, deoarece o mare parte se pierde prin transpira ie.
Pentru caracterizarea cantitativ a acestui proces se folosesc indicii: coeficient de
transpiraţie, care este raportul dintre cantitatea de ap consumat de plant şi
greutatea substan ei uscate a acesteia, şi consum specific, expresie a coeficientului de
transpira ie raportat la unitatea de biomas format , exprimat prin num rul unit ilor
de ap necesar producerii unei cantit i de substan uscat (C. D. Chiri , 1974).
Cantitatea de ap absorbit de c tre plante depinde şi de accesibilitatea apei
din sol, care este în func ie de formele de leg tur ale acesteia în sol, de for ele care
ac ioneaz asupra ei.
La stabilirea m surilor agrotehnice importan mai mare prezint urm torii
indici hidrofizici: capacitatea total pentru ap , capacitatea de câmp şi coeficientul de
ofilire. Umiditatea solului corespunz toare coeficientului de ofilire, reprezint limita
inferioar a con inutului de ap accesibil din sol. În general, plantele de cultur
absorb apa din sol, cu o for de 15 maxim 20 atmosfere, iar sub valorile
coeficientului de ofilire este re inut la suprafa a particulelor de sol cu o for de
suc iune mai mare.
Apa accesibil plantelor este cuprins între valoarea coeficientului de ofilire
şi a capacit ii de câmp pentru ap (intervalul umidit ii active). Cele mai favorabile
condi ii de via pentru plante se creaz când umiditatea solului are valori cuprinse
între 70-80% din capacitatea de câmp pentru ap .
În ceea ce priveşte sursele apei din sol acestea sunt: precipita iile atmosferice,
apa freatic , apa de iriga ie şi o cantitate mic rezult din condensarea vaporilor de
ap din porii solului.
Principala surs o constituie precipita iile care în ara noastr însumeaz , în
medie, 638 mm anual.
Apa freatic aflat la 3-4 m, poate fi folosit de plante datorit ascensiunii
acesteia prin capilare. În func ie de textur , apa poate urca prin capilare pân la 2-4
m într-un sol argilos, pân la 1,5-3,0 m într-un sol lutos, pân la 1,0-1,5 m într-un sol
luto-nisipos şi pân la 0,5-1,0 m într-un sol nisipos.
Sursa principal de completare a cerin elor plantelor, acolo unde apa
provenit din celelalte surse nu este suficient , o constituie apa de iriga ie.
Cât priveşte consumul apei din sol se distinge un consum productiv, respectiv
apa absorbit de c tre plantele de cultur şi un consum neproductiv, apa absorbit de
c tre buruieni.

10
 Pierderile de ap se datoresc scurgerii acesteia la suprafa a solului, infiltr rii
în profunzime şi datorit evapora iei. Prezent m în continuare principalele m suri
agrotehnice utilizate pentru îmbun t irea regimului de umiditate al solului.
Aplicarea unui sistem ra ional de lucrare a solului şi în primul rând ar turi de
var şi de toamn pe toate suprafe ele arabile, contribuie la înmagazinarea şi
p strarea unor cantit i mari de ap în sol. Pe aceste ar turi se vor aplica în var şi în
prim var lucr ri superficiale cu scopul de a împiedica pierderile de ap prin
evaporare.
Un obiectiv principal ce trebuie urm rit prin lucr rile solului, de baz şi de
între inere, îl constituie combaterea buruienilor care printre altele, consum cantit i
mari de ap în detrimentul plantelor cultivate.
Aplicarea corect a îngr ş mintelor, pe lâng faptul c asigur hrana necesar
plantelor, contribuie la economisirea apei, pe unitatea de produs, deoarece consumul
specific este mai redus.
Mulcirea solului, cu diferite materiale pentru a împiedica evaporarea apei, se
foloseşte în special în legumicultur sau culturile tehnice valoroase.
Prin lucr rile de sem nat se creaz plantelor posibilitatea utiliz rii mai
eficiente a apei din sol, respectând epoca de sem nat, adâncimea de încorporare a
semin elor, folosind metoda de sem nat cea mai corespunz toare etc. De asemenea,
folosirea hibrizilor şi soiurilor timpurii, rezisten i la secet asigur economisirea apei.
M sura radical prin care se intervine direct şi eficace în asigurarea plantelor
cu ap în cantit i corespunz toare în special în zonele de step şi silvostep , o
constituie iriga ia.
Pe solurile cu exces de umiditate se vor lua m suri de afânare a acesteia prin
lucr ri agroameliorative, drenaje, desec ri etc.

1.5 Solul ca mediu pentru creşterea şi dezvoltarea plantelor

Condi ia esen ial pentru ob inerea de recolte mari la unitatea de suprafa o

constituie fertilitatea solului.
Fertilitatea solului, ca no iune general este însuşirea acestuia de a asigura
plantele cu ap şi substan e nutritive pe tot parcursul perioadei de vegeta ie.
Elementul de baz al fertilit ii îl constituie structura solului deoarece ea
influen eaz nu numai condi iile fizice, aera ia şi regimul de hran ci şi

11
accesibilitatea substan elor hr nitoare pentru plante, descompunerea materiei
organice din sol şi toat activitatea microbiologic .
Prin structura solului (C.V. Oprea, 1968) se în elege modul de grupare şi
aşezare la un loc, în agregate, a elementelor granulometrice elementare. Aceste
particule elementare se leag între ele prin coloizi organici, organo-minerali,
respectiv prin humus, argil , hidroxizi de aluminiu (Al) şi fer (Fe) ş.a.
Dintre tipurile de structur , structura glomerular şi cea gr un oas asiugur
cele mai bune condi ii de sol.
Structura solului influen eaz asupra porozit ii acestuia. Astfel, într-un sol cu
structur stabil se realizeaz un raport favorabil între porozitate şi faza solid şi
anume de 1:1, iar în cadrul porozit ii se realizeaz un raport favorabil între porii
capilari (70%) şi porii necapilari (30%). Aceast porozitate ideal (C.D. Chiri ,
1974) asigur o capacitate suficient de ridicat atât pentru ap cât şi pentru aer, o
circula ie bun a apei, un schimb activ de gaze între sol şi atmosfer , o coeziune
moderat a solului.
Un sol normal, cu un raport optim între porozitatea capilar şi necapilar , se
spune c este elastic datorit aerului care p trunde între agregate, precum şi a CO2,
rezultat în urma descompunerii materiei organice din sol.
Coeziunea, for a de atrac ie, care se manifest între particulele de sol de
aceeaşi constitu ie sau de constitu ii diferite, creşte de la solurile cu structur
glomerular , poroase, la solurile argiloase, nestructurate.
Solurile cu structur , având o coeziune mic , se lucreaz uşor, f r consum
mare de energie, iar brazda în urma plugului se revars şi se m run eşte uşor. De
asemenea, solurile cu structur de agregate stabile se caracterizeaz prin adeziune
(proprietatea solului umed de a adera la piesele active ale uneltelor agricole) redus
şi ca urmare opun o rezisten mai slab în timpul lucrului. Se apreciaz c la solurile
structurate adeziunea scade la circa ½ fa de cea a solurilor cu structur
pulverulent .
Cauzele care provoac degradarea structuriii solului pot fi grupate în:
cauze mecanice, fizico-chimice şi biochimice.
Dintre cauzele mecanice cele mai frecvente care distrug agregatele solului
sunt: frecarea cu piesele active ale maşinilor şi uneltelor agricole în timpul lucr rilor,
deplasarea repetat pe câmp a tractoarelor şi maşinilor agricole, ac iunea pic turilor
de ap provenit din precipita ii (în special ploi toren iale) şi din iriga ii, lucrarea
solului la umiditate necorespunz toare, etc.

12
 Printre cauzele fizico-chimice trebuiesc amintite: sc derea sub o anumit
limit a cationilor bazici coagulan i, formarea humusului acid care favorizeaz
dispersia şi migra ia argilei.
Dispersia argilei, şi ca urmare sc derea num rului de agregate stabile, are loc
şi în situa ia când se practic o fertilizare excesiv cu îngr ş minte potasice care
con in sodiu, a sulfatului de amoniu etc., precum şi prin folosirea la irigat a apelor
care con in mult sodiu.
Cauzele biochimice sunt legate în special de cerin ele plantelor fa de
substan ele nutritive şi de procesele microbiologice din sol. Pe aceast cale structura
solului se poate deteriora când se efectueaz lucr ri repetate, ca în cazul ogorului
negru, deoarece se realizeaz o aerisire accentuat şi se intensific descompunerea
humusului de c tre microorganismele aerobe. De asemenea, sunt plante de cultur
care las în sol foarte pu ine resturi organice, cum ar fi inul pentru fuior, sfecla etc.
Mijloace pentru men inerea şi refacerea structurii solului.
Introducerea asolamentelor ra ionale cu plante care pot p stra şi îmbun t i
structura solului ce alterneaz cu plante ce refac şi p streaz mai slab structura.
Aceste aspecte depind de felul sistemului radicular al plantelor, de durata perioadei
de vegeta ie, de lucr rile solului, de îngr ş mintele folosite etc.
Un rol deosebit îl au gramineele şi leguminoasele perene, care determin
îmbun t irea stabilit ii hidrice a structurii solului cu 5-25% (A. Dorneanu, 1976).
Rol important în refacerea structurii îl are şi îmbog irea solului cu materie organic
proasp t (nehumificat ) prin aplicarea îngr ş mintelor verzi şi a gunoiului de grajd
semifermentat. Prin descompunerea materiei organice de c tre microorganisme, se
formeaz substan e organice aglutinate de tipul polizaharidelor, care stabilizeaz
agregatele existente şi înlesnesc formarea de noi agregate.
Îmbun t irea structurii solului se poate realiza şi prin aplicarea
amendamentelor de calciu pe solurile acide, a gipsului şi fosfogipsului pe s r turi.
Calciul contribuie la coagularea coloizilor şi formarea agregatelor în care predomin
microagregatele.
Lucrarea ra ional a solului, acoperirea cât mai prelungit a acesteia printr-un
covor vegetal dens, printr-un strat de materiale organice sau alt strat protector, cu
caracter de “mulci”, constituie de asemenea mijloace pentru men inerea şi refacerea
structurii solului.

13
 Structura solului poate fi ref cut şi pe cale artificial , folosind diferite
substan e sintetice numite criliumuri, dar întrucât acestea sunt costisitoare,
deocamdat , procedeul nu s-a extins în produc ie.

14
CAPITOLUL II

LUCR RILE SOLULUI

2.1 Importan a lucr rilor solului

În toate sistemele de agricultur lucr rile prin efectele lor asupra însuşirilor
fizice, chimice şi biologice ale solului au reprezentat una dintre cele mai importante
verigi de sporire a produc iei.
Prin lucr rile solului trebuie s se realizeze un strat afânat, în care plantele s
g seasc condi ii optime creşterii şi dezvolt rii. Într-un sol afânat r d cinile se
dezvolt mai mult şi p trund mai uşor în sol, mai ales în primele faze de vegeta ie. În
acest scop trebuie ca prin lucr ri s se realizeze un raport echilibrat între faza solid a
solului şi porozitate, raport care trebuie s fie de 1/1. Cel mai pronun at efect asupra
porozit ii îl are ar tura care poate determina creşterea volumului porilor stratului
afânat cu 20-30%.
Odat cu creşterea porozit ii are loc şi modificarea densit ii aparente.
Majoritatea plantelor de cultur g sesc condi ii, favorabile pentru dezvoltarea
sistemului radicular dac densitatea aparent este cuprins între 1,07-1,45 g/cm3. (C.
Pintilie şi colab., 1985).
Lucr rile solului efectuate la momentul optim influen eaz favorabil starea
structural a acestuia, în timp ce repetarea şi efectuarea la un con inut de umiditate
necorespunz tor determin deteriorarea structurii.
Prin lucr rile solului se creaz condi ii favorabile pentru acumularea şi
re inerea unor cantit i mari de ap în sol în regiunile secetoase, iar în zonele mai
umede atât acumularea cât şi drenarea în adâncime, astfel încât se evit excesul de
umiditate în stratul arabil.
Lucr rile solului influen eaz şi asupra însuşirilor chimice prin amplificarea
ac iunii factorilor ce contribuie la procesele de alterare mineral şi de descompunere
a materiei organice. Într-un sol afânat, procesul de nitrificare este mai intens.
Nitrificarea atrage dup sine accentuarea unor procese chimice favorabile prin care
fosforul, potasiul, calciul şi alte elemente nutritive trec din forme greu solubile în
forme accesibile plantelor. Îmbun t irea însuşirilor chimice ale solului este
condi ionat în mare m sur şi de activitatea microbiologic din sol, care la rândul ei
devine intens într-un sol afânat şi bine aerat. Microorganismele din sol folosesc
15
oxigenul pentru oxidarea substan elor organice , din care îşi procur CO2 şi energia
necesar .

2.2 Procesele tehnologice ce se produc în sol în timpul execut rii lucr rilor

Prin lucr rile solului (arat, desfundat, gr pat, t v lugit etc.) stratul arabil este
supus unui şir de opera iuni ce au ca efect modificarea înşuşirilor acestuia. În func ie
de maşinile agricole cu care se efectueaz lucr rile, solul este supus urm toarelor
procese tehnologice:
Întoarcerea sau r sturnarea solului care se realizeaz cu ajutorul plugului
şi se execut în mod obişnuit odat pe an. Prin r sturnarea stratului arabil sunt
încorporate în sol miriştea, îngr ş mintele, amendamentele etc. şi este adus la
suprafa stratul de sol din adâncime, structurat, cu însuşiri superioare.
M run irea şi afânarea solului se realizeaz odat cu r sturnarea brazdei.
Stratul arabil poate fi afânat cu ajutorul pieselor de subsolaj. M run irea şi afânarea
stratului superficial al solului se poate realiza cu grape, cultivatoare etc.
Amestecarea stratului de sol. Prin acest proces se urm reşte crearea unui
strat de sol omogen, cu însuşiri fizice, chimice şi biologice asem n toare. Prin
amestecare se distribuie uniform în sol îngr ş mintele, resturile organice,
amendamentele.
Tasarea solului se realizeaz prin lucrarea cu t v lugul, care m reşte
porozitatea capilar în detrimentul celei necapilare favorizând urcarea apei c tre
suprafa a solului în zona de germinare a semin elor. Tasarea se foloseşte mai frecvent
în zonele secetoase.
Nivelarea se face cu scopul de a reduce pierderile de ap din sol prin
evaporare, de a uşura efectuarea lucr rilor de sem nat, între inere şi recoltat, pentru
distribuirea uniform a apei de iriga ie etc.
Nivelarea se realizeaz cu ajutorul nivelatoarelor, a grapelor, netezitoarelor şi
uneori cu t v lugul, caz în care se realizeaz şi o tasare a solului.
Prin lucr ri speciale ale solului, în func ie de cerin ele plantelor cultivate şi
condi iile pedoclimatice, pot avea loc şi alte procese tehnologice cum ar fi: crearea
de brazde pentru irigat sau pentru îndep rtarea excesului de ap , formarea de coame,
modelarea terenului în legumicultur etc.

16
2.3 Clasificarea lucr rilor solului

Lucr rile solului se pot clasifica dup mai multe criterii:

Dup uneltele cu care se execut : lucr ri cu plugul, cultivatorul, freza,
grapa, t v lugul etc.
Dup adâncimea la care se execut : lucr ri adânci ori superficiale.
Dup epoca efectu rii: lucr ri de var , toamn , iarn şi prim var .
Dup plantele pentru care se execut : lucr ri pentru grâul de toamn ,
porumb, cartof etc.

2. 4 Aratul

Aratul este cea mai important lucrare a solului, fiind considerat lucrarea de
baz . În condi iile din ara noastr în mod obişnuit, pe acelaşi teren ar tura se execut
odat pe an şi numai în anumite cazuri de dou ori.
Prin arat, un strat mai gros sau mai sub ire de sol, numit brazd , se
m run eşte, se amestec şi se afâneaz . Printre cele mai importante efecte ale ar turii
amintim: îngroparea stratului de sol pulverizat şi aducerea la suprafa a solului
structurat; încorporarea resturilor de plante, a buruienilor şi îngr ş mintelor; afânarea
prin care se realizeaz aerarea şi înc lzirea solului în profunzime; înmagazinarea
unor cantit i mari de ap în sol, etc.
Ca urmare a influen elor pozitive ale ar turii asupra propriet ilor fizice,
chimice şi biologice în solurile arate creşte con inutul de substan e chimice accesibile
plantelor se reduce con inutul de substan e incomplet oxidate, sporesc num rul de
microorganisme folositoare etc.

2.4.1 Modul de executare a ar turii

În vederea efectu rii ar turii terenul trebuie delimitat în parcele sau fâşii, a
c ror l ime trebuie s fie un multiplu cu so al l imii de lucru a agregatului şi în
acelaşi timp s se reduc la minimum deplas rile în gol la capete. L imea optim a
parcelei la care se realizeaz cea mai mic deplasare a agregatului în gol se poate

calcula cu ajutorul formulei: L= 2( DA + 8R 2 )

în care: L = l imea parcelei; D= lungimea parcelei; A = l imea agregatului;
R = raza minim de întoarcere a agregatului .
17
 Ar tura se poate executa în mai multe moduri şi anume:
Ar tura în l turi. Agregatul intr în lucru la marginea din dreapta parcelei
r sturnând brazda spre dreapta, pe teren nelucrat, formându-se astfel o coam , iar la
cap t agregatul se deplaseaz în gol şi începe a doua curs în sens inves pe cealalt
margine a parcelei, unde arunc brazda tot spre dreapta, pe teren nelucrat şi formeaz
a doua coam . Tractorul se deplaseaz apoi tot în gol la cap t pân la prima margine
şi intr în lucru lâng prima brazd unde execut brazda a treia. Lucrarea continu
astfel pe cele dou p r i ale parcelei pân se ajunge la mijloc unde în final va r mâne
o rigol . La ar tura în l turi, pe suprafa a parcelei se formeaz trei denivel ri: dou
coame la marginile parcelei şi o rigol la mijlocul parcelei.
Ar tura la corman . Agregatul efectueaz prima brazd la mijlocul parcelei,
în aşa fel ca brazda a doua rezultat s cad peste prima brazd . În felul acesta se va
forma la mijloc o creast . În continuare, se va efectua brazda a treia lâng brazda
întâi, a patra lâng a doua şi aşa mai departe, pân se ajunge la marginile laterale ale
parcelei. În acest caz pe marginile parcelei r mân deschise dou rigole, deoarece
p mântul rezultat de la ultima brazd cade în interiorul parcelei. Deci la ar tura la
corman rezult tot trei denivel ri ca şi la ar tura în l turi dar, în acest caz la mijlocul
parcelei se formeaz o creast iar pe margini r mân dou rigole.
Datorit denivel rilor care rezult , dac s-ar lucra mai mult timp terenul
numai prin una din aceste metode, rigolele şi coamele s-ar m ri prea mult, ceea ce ar
duce, dup câ iva ani, la denivelarea terenului cultivat. Acest lucru se poate evita
dac într-un an ar tura se face “în l turi”, iar în anul urm tor “la corman ”.
Pentru a reduce num rul denivel rilor sola se va împ r i în mai multe parcele
egale ca l ime şi se va alterna ar tura la corman cu ar tura în l turi. Se ar la
corman parcelele cu num r f r so şi în l turi parcelele care au un num r cu so . În
felul acesta prima brazd rezultat la ar tura în l turi va acoperi rigola r mas
deschis la marginea parcelei arat la corman .
Ar tura neted sau într-o singur parte. Pentru realizarea acestei ar turi se
foloseşte plugul reversibil prev zut cu dou trupi e, una r stoarn brazda la dreapta şi
alta r stoarn brazda la stânga, schimbul dintre cele dou trupi e f cându-se la
cap tul tarlalei. În felul acesta plugul va r sturna brazdele numai într-o singur parte
a parcelei, realizând o ar tur uniform , f r şan uri şi coame. Lucrând în felul acesta
agregatul nu are de parcurs curse în gol iar în final va rezulta un singur şan la
marginea tarlalei.

18
 Aceast metod de executare a ar turii se foloseşte în special pe terenurile în
pant , supuse eroziunii, unde ar tura se execut de-a lungul curbelor de nivel.

2.4.2 Condi iile care determin calitatea ar turii

Pentru ca o ar tur s rezulte de bun calitate este necesar în primul rând ca

agregatul cu care se lucreaz s fie bine reglat şi piesele active bine ascu ite. De
asemenea, un rol important îl prezint şi forma cormanei. Cormanele pot fi:
elicoidale, cilindrice şi culturale. Cormanele elicoidale r stoarn complet brazda (cu
cca 180o) şi din acest motiv sunt recomandate la executarea ar turilor pe terenurile
argiloase şi în elenite. Spre deosebire de acestea, cormanele cilindrice nu r stoarn
complet brazda dar m run esc mai bine încât se recomand a fi folosite pe solurile
mai uşoare. Cormanele culturale au forme intermediare şi realizeaz atât efectul
cormanelor elicoidale cât şi al celor cilindrice, dând rezultate bune pe soluri cu
textur mijlocie.
Asupra calit ii ar turii are importan covârşitoare umiditatea solului. Astfel,
solurile argiloase care au adeziune şi coeziune mare se lucreaz bine la un con inut
de umiditate de 50-65% din capacitatea solului pentru ap . La aceste soluri,
momentul optim de lucru este de scurt durat . Dac solul se lucreaz la un con inut
prea mare de umiditate rezult brazde sub form de fâşii (curele), care se m run esc
foarte greu, cu mult cheltuial de energie şi timp. Dac umiditatea solului este prea
sc zut rezult bolovani a c ror m run ire necesit de asemenea, lucr ri repetate cu
grapa cu discuri şi t v lugul.
Solurile nisipoase cu adeziunea şi coeziunea reduse, se lucreaz bine atât în
stare uscat cât şi în stare umed . Limitele de lucru în ceea ce priveşte umiditatea, la
aceste soluri sunt cuprinse între 30-85% din capacitatea solului pentru ap . Solurile
lutoase ocup , din acest punct de vedere, un loc intermediar.
Prezen a grapei în agregatul de arat constituie o alt condi ie care determin
calitatea ar turii. Grapa are rolul de a m run i bulg rii rezulta i prin ar tur şi de a
nivela terenul lucrat.
Calitatea ar turii este influen at şi de adâncimea la care se execut în fiecare
an pe aceeaşi parcel . Dac ar tura se execut mai mul i ani în şir pe aceeaşi parcel ,
la aceeaşi adâncime, se formeaz hardpanul sau talpa plugului (stratul de sol tasat)
care se interpune între stratul arabil şi cel subarabil, care împiedic p trunderea

19
r d cinilor în straturile mai profunde şi este impermeabil pentru ap şi aer. Din
aceast cauz adâncimea ar turii trebuie s difere de la un an la altul.
Terenurile puternic îmburuienate, miriştile, porumbiştile, terenurile pe care s-
a cultivat floarea-soarelui etc., înaintea execut rii ar turii se vor lucra cu grapa cu
discuri, cu scopul de a fragmenta resturile organice asigurându-se în felul acesta
încorporarea lor în sol prin ar turi,
Calitatea ar turii depinde şi de relief. Cele mai bune condi ii pentru ob inerea
unor ar turi de calitate le ofer terenurile plane.
Alegerea unei viteze corespunz toare de înaintare a agregatului la arat,
condi ioneaz de asemenea calitatea ar turii. Dup St. Dimancea, 1966 viteza
agregatului la arat pe solurile mijlocii şi grele poate fi pân la 7 km/or , cu media
cuprins între 5,5-6 km/or , iar pe solurile uşoare viteza variaz între 5-5,5 km/or .
Dac viteza dep şeşte 7 km/or se înr ut eşte calitatea încorpor rii resturilor
vegetale şi se înregistreaz varia ii mari în ceea ce priveşte adâncimea de lucru.

2.4.3 Adâncimea de executare clasific ar turile în cinci grupe şi anume:

superficiale, normale, adânci şi de desfundare.
Ar tura superficial , se execut la adâncimea de 14-17 cm, în urm toarele
cazuri: la preg tirea terenului pentru culturi succesive, pentru cereale de toamn dup
premerg toare tâtzii în situa ia când umiditatea solului nu permite executarea unor
ar turi normale; când într-un an se execut pe acelaşi teren dou ar turi, una din ele
va fi superficial ; prim vara devreme pe terenurile care din diferite motive au r mas
nearate din toamn ; în sistemul de lucr ri pentru combaterea pirului, când se
recomand pentru început o ar tur superficial ; în zonele umede dac ar tura
executat toamna s-a tasat pân în prim var datorit ploilor şi z pezilor; uneori în
cazul lu rii în cultur a pajiştilor naturale şi artificiale (ar tura de decojire) sau pentru
încorporarea îngr ş mintelor organice şi amendamentelor.
Ar tura normal , se execut la adâncimea de 18-20 cm, atât vara dup
premerg toare timpurii cât şi toamna dup premerg toare târzii, pentru culturi care
nu necesit ar turi mai adânci (cereale p ioase, leguminoase pentru boabe).
Ar tura adânc se execut vara sau toamna la adâncimea de 22-30 cm
pentru culturile care necesit afânarea mai profund a solului cum ar fi: cartoful,
sfecla, porumbul, lucerna etc. Printre avantajele ar turii adânci amintim: favorizeaz
acumularea unor cantit i mai mari de ap în sol, contribuie la distrugerea unor
buruieni greu de comb tut (pir, p l mid , costrei etc.,), se încorporeaz în sol mai

20
bine îngr ş mintele organice şi amendamentele etc. Se recomand ca pe aceeaşi sol
ar turile adânci s alterneze de la un an la altul cu ar turile normale, fapt ce se poate
realiza numai în cazul unor rota ii ra ionale.
Ar tura foarte adânc se execut la adâncimea de 31-40 cm, fiind necesar
pe solurile argiloase, compacte care necesit afânare profund pentru a li se
îmbun t i însuşirile fizice. Pe astfel de terenuri ar tura foarte adânc se va executa
la 3-5 ani.
Ar tura de desfundare, se execut cu pluguri speciale la adâncimea de 40-
80 cm în scopul înfiin rii pepinierelor, planta iilor de vii şi pomi, hameiştilor etc.
Deoarece prin desfundare stratul cu humus se îngroap la adâncime mare şi se scoate
la suprafa sol din orizontul B şi C, nefertil, este necesar s se administreze cantit i
mari de îngr ş minte organice şi chimice, iar pe solurile acide şi amendamente.
Ar tura de desfundare m reşte permeabilitatea solului pentru ap şi aer, intensific
activitatea biologic şi degradarea compuşilor incomplet oxida i, încorporeaz
buruienile şi d un torii, etc.

2.4.4 Epoca de executare a ar turii

Dup epoca execut rii ar turile pot fi: de var , de toamn şi în anumite
situa ii de iarn şi de prim var .
Ar tura de var , se execut dup recoltarea culturilor timpurii (maz re,
cartofi de var , cereale de toamn etc.). Aceste ar turi se execut atât pentru culturi
de toamn cât şi pentru cele de prim var , în func ie de rota ia stabilit în cadrul
asolamentului. Ar tura de var prezint multe avantaje printre care amintim:
contribuie la înmagazinarea şi p strarea apei provenit din precipita ii, favorizeaz
creşterea con inutului de nitra i, contribuie la combaterea buruienilor, d un torilor şi
agen ilor fitopatogeni etc.
Pentru ca ar tura de var , s fie de calitate este necesar s se execute imediat
dup recoltare în agregat cu grapa stelat , pentru m run irea bulg rilor, nivelarea şi
aşezarea solului.
În ceea ce priveşte adâncimea de executare a ar turii aceasta depinde de
umiditatea solului, de plantele ce urmeaz a fi cultivate şi de al i factori. În general
pentru culturile succesive se execut ar turi superficiale, pentru culturi de toamn
ar turi normale, iar pentru culturi de prim var ar turi normale sau adânci în func ie
de cerin ele acestora.

21
 Ar tura de toamn , se execut dup premerg toare târzii (porumb, floarea
soarelui, cartof, sfecl etc.) pentru culturi de toamn sau de prim var .
Pentru culturi de toamn (cereale de toamn ) se execut , imediat dup
recoltarea plantei premerg toare, efectuându-se ar turi normale sau superficiale în
func ie de umiditatea solului, în agregat cu grapa stelat .
Pentru culturile de prim var , adâncimea ar turii variaz între 20-30 cm, în
func ie de planta ce urmeaz a fi îns mân at , de starea solului, gradul de
îmburuienare etc.
Ar tura de toamn prezint multe avantaje fa de ar tura de prim var ,
printre care amintim: se acumuleaz apa din precipita iile c zute în sezonul rece,
semin ele buruienilor şi d un torii se încorporeaz în profunzime încât se distrug iar
semin ele de buruieni scoase la suprafa sunt distruse de gerurile din timpul iernii, în
terenul arat toamna se acumuleaz de 2-3 ori mai mul i nitra i decât în cel arat
prim vara, ar turile de toamn uşureaz executarea în bune condi ii a lucr rilor
solului şi a sem natului în prim var etc.
Ar tura de iarn se execut în situa ii extreme, când condi iile din toamn
sunt nefavorabile (secet sau precipita ii excesive). Aceast ar tur se poate executa
în ferestrele iernii, când solul nu este acoperit de z pad şi când nu este înghe at de
loc sau numai la suprafa . Din punct de vedere al calit ii aceast ar tur este
inferioar ar turii de toamn , dar superioar ar turii de prim var .
Ar tura de prim var , este contraindicat pentru condi iile din ara noastr .
În situa ia când totuşi nu s-au efectuat din anumite motive ar turile de toamn , se va
executa ar tura de prim var , cât mai timpuriu, în agregat cu grapa stelat şi la
adâncimea de 16-18 cm, pentru a reduce pierderile de ap din sol.

2.5 Lucrarea solului cu grapa

Gr patul realizeaz nivelarea solului la suprafa , afânarea şi m run irea

acestuia pe adâncimea de 3-12 cm. Pentru efectuarea acestei lucr ri se folosesc
diferite tipuri de grape: cu discuri, cu col i rigizi sau reglabili, rotative simple ori
stelate etc.
Lucrarea cu grapa se execut îndeosebi în urm toarele situa ii:
- pentru m run irea ar turilor concomitent cu executarea lor, grapa stelat
f când parte obligatoriu din agregat; la între inerea ar turilor de var , când se

22
folosesc grapele cu col i reglabili sau cu discuri, (uneori ambele în agregat) în func ie
de gradul îmburuien rii şi de grosimea crustei format în urma ploilor;
- la îngrijirea culturilor de prim var , (sapa rotativ sau grapa cu col i
reglabili) înainte sau dup r s rire, pentru distrugerea crustei şi a buruieniulor în curs
de r s rire;
- la îngrijirea pajiştilor, lucernierelor şi trifoiştilor, prim vara devreme sau
dup cosit, cu grapele cu col i reglabili, cu scopul de a strânge resturile organice şi de
a afâna solul favorizându-se l st rirea plantelor; pentru regenerarea lucernierelor
vechi se foloseşte grapa cu discuri.
Grapa cu discuri poate fi folosit şi în urm toarele situa ii: pentru dezmiriştire
atunci când nu se poate executa imediat ar tura de var dup recoltarea plantelor
timpurii, la preg tirea terenului pentru culturi succesive, înaintea efectu rii ar turii
de toamn dac pe teren r mân multe resturi vegetale, pentru preg tirea solului în
vederea îns mân rii cerealelor de toamn dup premerg toare care las terenul
afânat (sfecl , cartof) sau când umiditatea solului nu permite executarea ar turii.
Viteza de lucru cu grapele variaz , în general, între 4-10 km/or , în raport cu
for a de trac iune, felul grapei, umiditatea solului, adâncimea de lucru etc.

2.6 Lucrarea solului cu cultivatorul

Cultivatorul execut lucrarea caracterizat prin efect intermediar între arat şi

gr pat deoarece realizeaz : t ierea buruienilor, m run irea şi afânarea solului f r
r sturnarea straturilor. Cultivatoarele pot fi echipate cu organe active diferite în
func ie de scopul urm rit prin lucrare.
Cultivatoarele se folosesc îndeosebi în urm toarele situa ii:
- la preg tirea solului arat în vederea îns mân rii, când cultivatorul este
echipat cu piese pentru cultiva ie total ;
- la preg tirea patului germinativ când pe lâng cultivator se mai ataşeaz
grapa rotativ sau cu col i rigizi şi grapa elicoidal (agregatul purtând denumirea de
combinator);
- la îngrijirea culturilor pr şitoare, efectuându-se dup caz pr şitul,
muşuroitul, concomitent şi cu fertilizarea suplimentar ;
- la deschiderea rigolelor în vederea irig rii pe brazde;

23
 - pe solurile grele (ex. luvisol albic) unde este necesar s se lucreze solul mai
profund (la 20-22 cm), f r întoarcerea brazdei, când se foloseşte cultivatorul cizel
echipat cu piese active puternice şi în form de dalt .
Viteza de lucru la cultiva ia total este de 6-8 km/or . Când se lucreaz la
îngrijirea culturilor, la prima praşil viteza de lucru este de 4-5 km/or , iar la
praşilele urm toare de 6-8 km/or . La sfecla de zah r viteza se reduce cu circa 20%.

2.7 Lucrarea solului cu t v lugul

T v lugul se foloseşte atât pentru tasarea şi nivelarea solului cât şi pentru

m run irea bulg rilor. Tasarea solului se poate realiza pân la 5-10 şi chiar 12 cm în
func ie de greutatea t v lugilor. Ac iunea t v lugilor asupra solului este determinat
şi de modul cum se prezint suprafa a acestora. Astfel, t v lugii netezi execut
îndeosebi tasarea solului f r s sf râme bolovanii pe care-i împinge în sol, în timp
ce t v lugii inelari pe lâng tasarea solului contribuie şi la m run irea bulg rilor şi la
distrugerea crustei.
T v lugul se foloseşte îndeosebi în urm toarele situa ii:
- la tasarea ar turii prea afânate în situa ia când trebuie s se îns mân eze
imediat;
- la m run irea ar turilor bolov noase pentru a uşura lucrarea solului cu
grapele cu discuri, în vederea preg tirii unui pat germinativ corespunz tor
cerealelor de toamn ;
- înaintea îns mân rii semin elor mici (lucern , trifoi, mac, muştar etc) şi
dup îns mân area semin elor mari dac solul nu con ine umiditate
corespunz toare;
- la îngrijirea cerealelor de toamn în situa ia c au ieşit dezr d cinate din
iarn (“desc l ate”);
- la plantele cultivate pentru îngr ş mânt verde, lucrarea cu t v lugul neted
înaintea execut rii ar turii, culc plantele în direc ia deplas rii plugului, uşurând
încorporarea lor sub brazd .
Viteza de deplasare a t v lugului depinde de scopul urm rit, astfel: când se
urm reşte tasarea solului afânat cu t v lugul inelar, viteza de deplasare este de 3-4
km/or , iar când obiectivul îl constituie mai mult m run irea bulg rilor, viteza de
deplasare poate fi de 5-7 km/or .

24
2.8 Preg tirea patului germinativ

Aceast lucrare trebuie s realizeze crearea unui strat de sol bine m run it pe
adâncimea de sem nat, aşezat în profunzime şi afânat la suprafa , ca s poat fi
încorporat s mân a în contact intim cu solul, s germineze într-un timp scurt şi
uniform pe tot lanul. Preg tirea patului germinativ trebuie efectuat în preziua sau
chiar în ziua sem natului, iar ultima lucrare de preg tire se va executa perpendicular
pe direc ia sem natului cu grapele cu discuri, cultivatoare sau extirpatoare, iar când
se foloseşte combinatorul se poate lucra în aceeaşi direc ie cu sem natul.
Concomitent cu preg tirea patului germinativ se încorporeaz în sol îngr ş minte
chimice cu azot, erbicide şi insecticide şi totodat se distrug buruienile r s rite sau în
curs de r s rire. Prin afânarea solului numai pe adâncimea de sem nat se creaz
condi ii ca maşina de sem nat s distribuie uniform semin ele în solul mai aşezat cu
suficient umiditate. În astfel de condi ii semin ele r mân acoperite cu sol afânat,
aerat şi înc lzit creându-se mediul favorabil declanş rii încol irii.
Preg tirea corespunz toare a patului germinativ permite îns mân area în bune
condi ii, r s rirea uniform a lanului şi creşterea viguroas a plantelor înaintea
buruienilor.
Pe terenurile uşoare f r buruieni, cu ar tur nivelat şi îngrijit
corespunz tor, patul germinativ se poate preg ti numai prin lucrarea cu garpele cu
col i sau prin folosirea combinatorului. Pe ar turile slab îmburuienate, patul
germinativ se realizeaz cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu col i, când terenul
este suficient de afânat şi zvântat şi cu cultivatorul echipat cu cu ite în form de lab
de gâsc , în agregat cu grapa cu col i, pe solurile mai grele şi mai umede.
Pentru culturile cu semin e mici (lucern , trifoi, graminee perene, mac etc.)
când solul este prea afânat, dup preg tirea patului germinativ se lucreaz cu
t v lugul neted înaintea sem natului spre a evita sem natul prea adânc. T v lugul
neted se foloseşte uneori şi dup sem nat, când solul este uscat şi r mâne prea afânat
în urma sem n torilor.
În toate cazurile, când se preg teşte patul germinativ în condi ii de secet
excesiv , mai ales prim vara se va urm ri cu prec dere p strarea apei în sol. În acest
caz, opera iile de m run ire şi afânare a terenului vor fi mult reduse ca num r spre a
nu favoriza evaporarea apei şi uscarea solului, urm rindu-se ca printr-o singur sau
cel mult dou treceri s se preg teasc corespunz tor patul germinativ acordându-se
aten ie reglajelor utilajelor.

25
2. 9 Sistemele de lucrare a solului

Prin sistem de lucrare a solului se în elege modul de aplicare în complex a

mai multor lucr ri, cu indicarea num rului lor, succesiunea şi timpul când se execut .
Principalele sisteme de lucrare a solului sunt: sistemul de lucr ri pentru
culturile de toamn , pentru culturi de prim var , pentru culturi succesive şi sisteme
de lucr ri minime.

Sisteme de lucr ri pentru culturile de toamn

Culturile de toamn (grâu, secar , orz, rapi de toamn , pot fi sem nate dup
premerg toare timpurii (maz re, fasole, cartof timpuriu, in, etc.) sau dup plante care
se recolteaz târziu (porumb, floarea soarelui, sfecl , soia, etc.).
În primul caz (dup premerg toare timpurii) imediat dup recoltarea plantei
premerg toare se execut ar tura de var în agregat cu grapa stelat , la adâncimea de
20-22 cm. Pân în toamn ar tura se va men ine curat de buruieni şi f r crust prin
lucr ri cu grapa cu discuri sau cultivatorul, în agregat cu grapa cu col i reglabili.
Ultima lucrare se va face la adâncimea de îns mân are, perpendicular pe direc ia
sem natului.
În cazul în care datorit secetei excesive nu se poate executa ar tura imediat
dup recoltarea premerg toarelor se va face mai întâi dezmiriştirea (lucrarea cu grapa
cu discuri 8-12 cm), iar dup 2-3 s pt mâni se va efectua ar tura de var .
În al doilea caz (dup premerg toare târzii) imediat dup recoltarea acestora
se execut ar tura în agregat cu grapa stelat la adâncimea de 15-20 cm. Condi ia
esen ial este ca prin ar tur s nu rezulte bulg ri. Când culturile de toamn urmeaz
dup porumb, sorg sau floarea soarelui, înaintea ar turii terenul se va discui pentru a
m run i resturile vegetale şi a uşura încorporarea lor complet sub brazd . Dup
ar tur solul se lucreaz cu grapa cu discuri, în agregat cu grapa cu col i reglabili,
ultima lucrare executându-se perpendicular pe direc ia de sem nat.
În toamnele extrem de secetoase dup premerg toare târzii, se renun la
ar tura care ar r mâne bulg roas şi se lucreaz solul de mai multe ori cu grapele cu
discuri, pân se realizeaz un pat germinativ corespunz tor.
Sistemul de lucr ri pentru culturile de prim var .
Culturile de prim var la rândul lor pot fi sem nate dup plante care se
recolteaz devreme sau dup cele care se recolteaz târziu.
 Dup premerg toare timpurii lucr rile solului sunt în general aceleaşi ca şi
pentru culturile de toamn care urmeaz dup plante ce se recolteaz în var .
Pentru culturile de prim var ce urmeaz dup premerg toare târzii, dup
recoltarea acestora se face ar tura de toamn , conform regulilor generale cunoscute.
În zonele de step , pentru a men ine apa în sol, ar tura de toamn se gr peaz .
Ar tura de toamn se niveleaz şi se gr peaz indiferent de zon , când terenul
urmeaz a fi cultivat cu plante care se îns mân eaz prim vara timpuriu.
Referitor la adâncimea ar turii aceasta variaz între 20-30 cm în func ie de
planta ce urmeaz a fi cultivat , de condi iile climatice ale anului (secetos sau ploios)
de grosimea stratului de humus, de gradul de lucrare a solului şi al i factori, aşa de
exemplu, în func ie de cerin ele fa de adâncimea ar turii, culturile de prim var se
clasific în dou grupe şi anume:
a) plante ce necesit afânarea solului la adâncimea de 20-25 cm (ex.
leguminoasele pentru boabe);
b) plante care necesit afânarea la adâncimea de 25-30 cm (sfecl , cartof,
porumb, floarea-soarelui).
Prim vara pân la sem nat, lucr rile superficiale cu grapa cu col i, grapa cu
discuri sau combinatorul, urm resc p strarea apei în sol, combaterea buruienilor,
încorporarea îngr ş mintelor, erbicidelor şi insecticidelor în sol şi preg tirea unui pat
germinativ corespunz tor. În mod obişnuit pentru plantele care se seam n prim vara
devreme (maz re, lucern , trifoi, in, sfecl etc.) se execut 1-2 lucr ri, iar pentru cele
care se îns mân eaz mai târziu (porumb, soia, dovleci etc.) sunt necesare 2-3 lucr ri.
Alegerea agregatului de lucru cât şi a num rului de lucr ri se face în func ie de
modul cum se prezint ar tura în prim var (nivelat sau denivelat , afânat sau
tasat ), de gradul de îmburuienare, de cerin ele plantelor de cultur privind
adâncimea de încorporare a semin elor, de mersul vremii etc. Ca regul general , aşa
cum s-a mai ar tat, num rul lucr rilor în prim var trebuie s fie cât mai redus
pentru a împiedica pierderea apei din sol şi tasarea acestuia cât şi pentru a reduce
consumul de carburan i şi lubrifian i. În acest scop se vor folosi agregate complexe
cu ajutorul c rora odat cu preg tirea patului germinativ s se administreze
îngr ş mintele, erbicidele, etc.
Sistemul de lucr ri pentru culturi succesive.
Dup culturile care se recolteaz devreme, (borceag, rapi de toamn , orz de
toamn , cartof timpuriu etc.) se poate îns mân a a doua cultur (porumb pentru
boabe, siloz sau mas verde, iarb de Sudan, secar pentru nutre , soia, floarea-

27
soarelui, sfecl , in pentru fibre, etc.). Aceste culturi succesive sau duble reuşesc cu
siguran în zonele cu precipita ii mai abundente în cursul verii sau în condi ii de
irigare. O alt condi ie pentru ca aceste culturi s reuşeasc , este, ca lucr rile de
preg tire a solului şi sem natul s se fac în timp cât mai scurt, pentru a nu se pierde
apa din sol şi pentru a asigura timpul şi suma temperaturilor necesare culturii a doua.
În acest scop imediat dup recoltarea culturilor timpurii solul se fertilizeaz şi apoi se
face o lucrare superficial . Pe solurile mai uşoare, afânate şi curate de buruieni este
suficient lucrarea cu grapa cu discuri. În celelalte situa ii se va executa ar tura
superficial cu plugul în agregat cu grapa stelat dup care se îns mân eaz .
Sistemul de lucr ri minime.
Pornindu-se de la faptul c datorit numeroaselor lucr ri ce se practic în
actualele tehnologii, solul se taseaz , se deterioreaz structura, scade con inutul în
humus, iar în cazul terenurilor în pant se accentueaz eroziunea, s-a conturat ideea
aplic rii unui num r mai redus de lucr ri pe aceeaşi suprafa . Primele cercet ri în
aceast direc ie s-au f cut la începutul deceniului cinci al veacului nostru în statul
Ohio din S.U.A., la cultura de porumb. Acest sistem a fost numit “minimum tillage”
şi s-a r spândit şi în alte state.
Acest sistem prezint o serie de avantaje atât din punct de vedere agrotehnic
cât şi economic şi anume: se înmagazineaz şi se conserv mai bine apa în sol, solul
se taseaz în mai mic m sur ca urmare a reducerii num rului de lucr ri, structura
se men ine mai bun , se conserv mai bine humusul în sol, iar în final se reduc
cheltuielile de produc ie şi agricultura devine mai rentabil .
Folosirea acestui sistem este condi ionat de existen a unor agregate de
maşini complexe care s permit executarea combinat a mai multor opera ii, de
folosirea unor cantit i mai mari de îngr ş minte, insecto-fungicide, erbicide, de
cunoaştere a particularit ilor plantelor de cultur şi a condi iilor pedoclimatice
locale.
În func ie de condi iile pedoclimatice, de planta cultivat , de sistemul de
fertilizare şi combatere a buruienilor, s-au elaborat mai multe variante ale sistemului
de lucr ri minime dintre care cele mai folosite sunt:
Sistemul arat-semănat se caracterizeaz prin aceea c lucr rile de arat şi
sem nat se execut într-o singur opera ie. Agregatul poate fi prev zut şi cu
dispozitiv de administrat îngr ş minte, erbicide şi de tasat solul pe rândul sem nat.
În perioada de vegeta ie se efectueaz una sau dou lucr ri de cultiva ie, cu care

28
ocazie se face şi fertilizarea suplimentar cu azot. Acest sistem se foloseşte în zonele
mai umede şi reci.
Sistemul cultivat-semănat, în cadrul c ruia ar tura se execut separat, iar
preg tirea patului germinativ, sem natul, aplicarea îngr ş mintelor, a insecticidelor
şi a erbicidelor se efectueaz concomitent folosindu-se agregate complexe.
Sistemul de agricultură fără arătură, care este cunoscut şi sub numele de
“zero lucr ri”. Acest sistem nu prevede nici o lucrare mecanic a solului, cu excep ia
prelucr rii unor fâşii înguste de teren în care se introduc semin ele şi îngr ş mintele.
Deschiderile se execut de c tre br zdarele sem n torii sau cu ajutorul unor piese
speciale ataşate la br zdarele sem n torii. Metoda se foloseşte la îns mân area
porumbului dup diferite premerg toare, inclusiv dup cele care las terenul în elenit
(lucern , trifoi, etc.) Buruienile şi elina se distrug cu erbicide, iar covorul vegetal
r mas la suprafa constituie un mulci care asigur protec ia solului împotriva
eroziunii, fapt pentru care aceast metod poate fi folosit cu succes pe terenurile în
pant .
Cercet ri privind sistemul minim de lucrare a solului s-au efectuat şi se
efectueaz şi în ara noastr . Pân în prezent s-au ob inut rezultate promi toare în
tehnologia culturii porumbului, florii soarelui, soiei şi altor plante, prin efectuarea
unei lucr ri de toamn , iar în prim var printr-o singur trecere a agregatului pe teren
se realizeaz concomitent preg tirea patului germinativ, aplicarea îngr ş mintelor, a
erbicidelor şi sem natul. (C. Pintilie şi col., 1985).

29
CAPITOLUL III

SEM NATUL ŞI LUCR RILE DE ÎNGRIJIRE A CULTURILOR

Sem natul reprezint lucrarea prin care se încorporeaz în sol semin ele, unde
în condi ii favorabile de umiditate, c ldur şi aeresire încol esc dând naştere unor
plante noi.

3.1 Metode de sem nat

Acestea difer în raport cu planta, modul de cultur , scopul culturii, condi iile
naturale etc., putând fi clasificate în dou grupe: sem natul prin împr ştiere şi
sem natul în rânduri.
Sem natul prin împr ştiere, având unele neajunsuri fa de sem natul în
rânduri se practic pe suprafe e reduse. Dintre dezavantaje se impun amintite:
repartizarea neuniform a semin elor, r s rirea eşalonat , îmburuienarea mai
pronun at , creşterea cantit ii de s mân cu 15-20% etc. Sem natul manual prin
împr ştiere se mai utilizeaz înc în orez rii, la unele plante legumicole (spanac,
ridiche de lun şi de var , arpagic, etc.) la supraîns mân area pajiştilor naturale etc.
Sem natul prin împr ştiere se poate executa şi cu maşini echipate cu br zdare
speciale ori cu mijloace avio.
Sem natul în rânduri este metoda r spândit la toate plantele de cultur
datorit multiplelor avantaje pe care le prezint dintre care amintim: repartizarea
uniform a semin elor în rânduri echidistante, asigurarea pentru fiecare plant a unei
suprafe e de nutri ie relativ egal , ceea ce asigur creşterea şi dezvoltarea uniform a
plantelor, crearea posibilit ii de a mecaniza lucr rile de îngrijire a plantelor
pr şitoare etc.
În func ie de biologia plantelor, de scopul pentru care se cultiv etc., se
practic mai multe metode de sem nat în rânduri.
Sem natul în rânduri obişnuite cu distan a dintre rânduri de 12,5 cm, se
realizeaz cu SUP-21, SUP-29 sau SUP-48, asigurându-se fiec rei plante o suprafa
de nutri ie sub forma unui dreptunghi alungit. Aceast metod se practic pe scar
larg la cerealele p ioase, maz re, borceag, in, cânep pentru fuior, graminee şi
leguminoase perene, furajere, etc.

30
 Sem natul în rânduri dese sau apropiate, se execut cu sem n tori
speciale sau sem n tori universale la care se ataşeaz br zdare suplimentare, în aşa
fel încât distan a dintre rânduri s nu dep şeasc 6-7 cm. Pentru realizarea
sem natului în rânduri dese este absolut necesar ca terenul s fie uniform afânat la
adâncimea de sem nat, m run it şi nivelat. Prin reducerea distan ei dintre rânduri,
creşte distan a dintre plante pe rând, astfel c suprafa a de nutri ie a unei plante se
apropie de forma p tratic , creându-se astfel, condi ii pentru utilizarea deplin a
tuturor factoriilor de vegeta ie. Aceast metod se foloseşte cu bune rezultate la toate
culturile care în mod obişnuit se îns mân eaz la 12,5 cm distan între rânduri.
Sem natul în rânduri simple distan ate se foloseşte la plantele pr şitoare,
distan a între rânduri fiind de 25-70 cm. În acest scop se utilizeaz maşini de sem nat
speciale (SPC-6, SPC-8, SPC-9, SPC-12), sau maşini de plantat cartof, r saduri, etc.
Aceast metod prezint avantaje multiple printre care se impune subliniat
posibilitatea efectu rii mecanizate a tuturor lucr rilor de îngrijire. Pentru eliminarea
lucr rilor de r rit se practic sem natul în cuiburi prin echiparea corespunz toare a
sem n torilor cu dispozitive de reparti ie a semin elor.
Sem natul în fâşii sau benzi se practic la culturile îns mân ate în rânduri
obişnuite cât şi în rânduri distan ate. Aşa de exemplu, loturile semincere de cereale
p ioase, din verigi superioare (superelit , elit ) se îns mân eaz în benzi de 1,5 m cu
distan a între rânduri de 12,5 cm, iar între benzi se las o distan de 25-35 cm pentru
deplasarea muncitorilor care execut lucr ri de purificare biologic . La alte culturi
(sfecla de zah r, soia, fasole etc.) distan a dintre rânduri în cadrul benzii este de 45
cm, iar între rândurile pe unde circul ro ile tractorului se las 60-70 cm pentru a
înlesni efectuarea lucr rilor de îngrijire.
Sem natul în rigole se practic în zonele secetoase, pe soluri nisipoase sau
pe terenuri situate în pant . În acest caz în fa a br zdarelor sem n torii se g sesc
corpuri de rari , care deschid rigolele. S mân a fiind încorporat mai adânc în sol,
g seşte umiditatea necesar încol irii, iar plantele r sar şi se înr d cineaz mai bine.
Sem natul în coame se practic în soluri cu exces de umiditate, s mân a
fiind aşezat în biloane confec ionate anterior cu rari a sau concomitent cu
îns mân area. În felul acesta, atât s mân a cât şi plantele tinere sunt ferite de
influen a umidit ii excesive.

31
 3.2 Epoca de sem nat

Prin epoc de sem nat se în elege intervalul de timp în care semin ele
plantelor de cultur pot fi încorporate în sol pentru a se asigura încol irea şi r s rirea
uniform a acestora în vederea ob inerii de plante viguroase.
Epoca de sem nat depinde de particularit ile biologice ale plantelor de
cultur , a soiurilor şi hibrizilor, de temperatura solului şi aerului, scopul pentru care
se cultuiv etc.
Pentru culturile de toamn care ocup cca. 1/3 din suprafa a arabil a rii,
sem natul la epoca optim asigur r s rirea plantelor la timp şi preg tirea plantelor
pentru a suporta intemperiile sezonului rece. Dac se seam n prea devreme plantele
sunt expuse la atacul diferi ilor d un tori şi boli, iar sem natul prea târziu determin
înfr ire slab şi reducerea rezisten ei la iernare.
Dintre culturile de toamn cel mai devreme se seam n rapi a (spre sfârşitul
lunii august), dup care urmeaz în ordine secara, orzul şi orzoaica de toamn , grâul
de toamn .
Prim vara se seam n majoritatea plantelor de cultur . În func ie de
temperatura minim de germinare (tabelul 2), culturile de prim var se îns mân eaz
în mai multe epoci, dup cum urmeaz :
Epoca I, (timpurie) când temperatura solului se men ine între 1-3oC (lucern ,
trifoi, maz re, cereale p ioase de prim var etc.);
Epoca I (mai târzie), la temperatura solului de 3-7oC (in, cânep , linte, sfecl ,
cartof, floarea soarelui etc.);
Epoca II-a, când temperatura solului s-a ridicat la 8-10oC (soia, porumb,
fasole etc.);
Epoca a III-a, începe când temperatura solului a urcat la peste 11oC (orez,
bumbac, bost noase, se planteaz tutunul etc.).
Sem natul se mai poate executa şi în timpul verii pentru culturi succesive,
avându-se grij s se efectueze concomitent cu eliberarea terenului de planta
premerg toare.
Data începerii sem natului depinde şi de mersul vremii în anul respectiv, de
expozi ia terenului, textura solului şi al i factori.
Astfel, în zonele de şes solul se înc lzeşte mai devreme decât în zonele
colinare, solurile nisipoase se înc lzesc mai repede decât cele argiloase, pantele cu
expozi ie sudic se înc lzesc mai repede decât cele nordice etc.

32
3. 3 Adâncimea de sem nat

Adâncimea de sem nat depinde de particularit ile plantelor, de starea de

preg tire a terenului, de textura şi umiditatea solului şi al i factori. În general se
apreciaz c semin ele plantelor trebuie introduse în sol la o adâncime de circa 10 ori
mai mare decât diametrul lor. Aşa de exemplu, semin ele mici (trifoi, lucern , in,
mac etc.) se seam n la adâncimea de 2-3 cm, iar cele mai mari mai adânc (de ex.
grâul la 5-7 cm, porumbul la 7-8 cm etc.).
Pe solurile mai uşoare, în zonele mai aride se seam n mai adânc (la limita
maxim ) iar pe solurile argiloase şi mai umede se îns mân eaz mai superficial.
La plantele dicotiledonate cu germina ie hipogeic (maz re, etc.) se poate
sem na mai adânc decât la cele cu germina ie epigeic (fasole, soia etc.).
Fa de adâncimea stabilit pentru sem natul în perioada optim , întârzierea
sem natului în toamn impune îns mân area mai adânc , de altfel ca şi în cazul
întârzierii sem natului de prim var pe solurile cu umiditate insuficient .

3. 4 Lucr rile de îngrijire a culturilor

Lucr rile de îngrijire se aplic diferen iat, în func ie de felul plantei (de
toamn sau prim var ) de distan a dintre rânduri, gradul îmburuien rii terenului,
gradul tas rii sau afân rii solului, condi iile climatice din cursul perioadei de
vegeta ie etc.
Lucr rile de îngrijire la culturile de toamn .
De la sem natul culturilor de toamn şi pân la intrarea în iarn pot ap rea ca
necesare urm toarele lucr ri: udarea de r s rire pentru zonele secetoase, combaterea
d un torilor (ex. Zabrus tenebrioides) în cazul apari iei acestora şi eliminarea
eventualului exces de umiditate, provocat de ploile abundente.
În timpul iernii, unde exist posibilit i, se vor lua m suri de re inere a z pezii
pe sem n turi folosindu-se paraz pezi. De asemenea, se vor face controale periodice
pentru a se verifica starea vegeta iei plantelor în scopul stabilirii eventualelor m suri
ce trebuiesc întreprinse prim vara.
În perioada de prim var , dac este cazul, se elimin surplusul de umiditate şi
se efectueaz fertilizarea suplimentar , combaterea bolilor, d un torilor şi a
buruienilor, precum şi irigarea culturilor. De asemenea, la desprim v rare pe
parcelele cu plante dezr d cinate (“desc l ate”) se va lucra cu t v lugul neted pentru

33
a pune în contact cu solul r d cinile plantelor. Pentru distrugerea buruienilor în curs
de r s rire şi a crustei, în tehnologia culturilor de toamn s-au practicat mult timp
lucr rile cu grapa şi sapa rotativ . Cercet ri recent efectuate (C. Pintilie şi colab.
1985) au constatat c aceste lucr ri nu numai c nu influen eaz pozitiv asupra
produc iei, dar în multe cazuri, determin rezultate negative.
Lucr rile de îngrijire pentru culturile de prim var se diferen iaz pentru
culturi nepr şitoare şi respectiv pr şitoare.
Pentru plantele nepr şitoare, care se seam n în rânduri obişnuite, se pot
efectua dup caz, urm toarele lucr ri : tăvălugirea imediat dup sem nat dac solul
este uscat sau când se seam n semin e mici, grăpatul pentru distrugerea crustei
înainte de r s rirea plantelor, combaterea buruienilor, a bolilor şi dăunătorilor,
îngrăşarea suplimentară etc.
Pentru culturile de pr şitoare, în func ie de condi iile climatice şi de cerin ele
plantelor se pot executa: gr patul, completarea golurilor, r ritul, muşuroitul, mulcitul
etc.
Gr patul se face numai la anumite culturi putându-se efectua atât înainte cât
şi dup r s rirea plantelor cu scopul de a distruge crusta şi buruienile în curs de
r s rire.
Completarea golurilor. Golurile pot s apar datorit sem natului defectuos,
a atacului d un torilor şi altor cauze. Golurile trebuiesc completate imediat dup
r s rirea culturilor, folosindu-se s mân a înmuiat .
Pr şitul, urm reşte în primul rând distrugerea buruienilor şi realizarea unui
strat de sol afânat la suprafa a solului, care s contribuie la p strarea apei în sol,
aerisirea acestuia etc. În func ie de gradul de îmburuienare, de însuşirile solului, de
regimul precipita iilor şi de felul plantei în cursul perioadei de vegeta ie se execut 2-
5 praşile.
Printre rândurile de plante pr şitul se execut mecanic cu cultivatoare
echipate cu piese active diferite în func ie de planta de cultur şi scopul praşilei, iar
pe rând pr şitul se execut manual. Prin aplicarea erbicidelor pe rând praşilele
manuale pot fi eliminate iar la aplicarea pe întreaga suprafa se reduce şi num rul
praşilelor mecanice.
R ritul se execut la culturile sem nate prea des şi const în smulgerea
plantelor pân la realizarea desimii optime. R ritul trebuie efectuat în faza de 2-4
frunze, deoarece orice întârziere influen eaz negativ creşterea plantelor şi în final
produc iile scad. Se aplic la sfecla pentru zah r, floarea soarelui, porumb şi alte

34
plante. Întrucât este o lucrare costisitoare şi anevoioas sem natul trebuie executat
astfel încât s se evite r ritul.
Muşuroitul sau r ri atul se execut cu cultivatoarele echipate cu corpuri de
rari iar pe suprafe e mici se poate efectua manual cu sapa. Muşuroitul se
recomand s fie aplicat numai la cartoful cultivat în zone umede cu scopul de a
intensifica formarea tuberculilor.
Mulcirea const în acoperirea solului cu paie tocate, gunoi de grajd, turb ,
folii de polietilen sau alte materiale în scopul îmbun t irii regimului de ap , aer,
c ldur şi hran din sol. În momentul de fa se practic pe suprafe e restrânse în
legumicultur , în c pşun rii etc.
La plantele pr şitoare, în func ie de cerin ele acestora se mai pot executa şi
alte lucr ri cum ar fi: ciupitul, cârnitul, copilitul, polenizarea suplimentar , irigarea
etc.

35
CAPITOLUL IV

BURUIENILE ŞI COMBATEREA LOR

4. 1 Generalit i

Se numesc buruieni speciile s lbatice de plante adaptate s tr iasc împreun

cu plantele cultivate pe care le stânjenesc în creştere şi uneori le distrug sau le
elimin din lan.
Sub numele de buruieni în sens mai larg se în eleg toate plantele str ine dintr-
o cultur . De exemplu plantele de secar dintr-o cultur de grâu sunt considerate
buruieni. Asemenea buruieni se numesc buruieni condi ionate.
În fiecare zon pedoclimatic , exist un anumit grad de îmburuienare,
predomin o anumit grup biologic de buruieni, anumite specii. Aşa este cazul
ciurlanului în B r gan, care s-a dezvoltat în strâns leg tur cu condi iile de clim ,
de sol şi cu tehnica aplicat în agricultur .
Buruienile reprezint calamitatea principal a agriculturii şi din aceast cauz
este necesar s se foloseasc întreg complexul de m suri pentru combaterea lor.
Pentru ca aceste m suri s duc la rezultatele scontate este necesar s se dea o aten ie
deosebit cunoaşterii biologiei buruienilor.

4.2 Pagubele aduse de buruieni agriculturii

Prezen a buruienilor în culturi influen eaz pre ul de cost al lucr rilor

agricole, a produselor agro-alimentare şi textile şi în general veniturile agricultorilor.
Dac se iau din timp m surile tehnice necesare se pot reduce substan ial unele
cheltuieli şi pierderi.
Buruienile sunt mult mai bine adaptate la condi iile de mediu şi mult mai
rezistente la condi iile neprielnice decât plantele cultivate. Sistemul radicular al
acestora este foarte bine dezvoltat, adânc, cu mare putere de absorb ie a elementelor
nutritive şi apei. Aşa de exemplu r d cinile de ov z s lbatic (Avena fatua) ajung
pân la 2 m adâncime şi lateral sunt r spândite pe o raz de 30-40 cm. R d cinile de
p l mid (Cirsium arvense) în primul an al vie ii ajung la adâncimea de 3,5 m iar în
al doilea an la 5,75 m şi în al treilea an pân la 7,2 m.

36
 În cele ce urmeaz se prezint pagubele principale cauzate de buruieni
agriculturii.

4. 2. 1 Concuren a dintre buruieni şi plantele cultivate în ceea ce priveşte apa,

lumina şi substan ele hr nitoare

Buruienile consum ap în cantitate mare. M.E. Wolny (cit. de Gh. Ionescu-

Sişeşti, 1958) a g sit într-un lan cu cartofi îmburuienat 19,68 % ap în sol, iar într-un
lan vecin curat de buruieni 22,40%. Diferen a de 2,82% reprezint o pierdere de 84,6
tone ap la hectar pe stratul arabil de 20 cm. Traian S vulescu a ar tat c buruienile
extrag în general de 3 ori mai mult ap decât cerealele. O plant de muştar consum
de 4 ori mai mult ap decât o plant de ov z. Buruienile sunt socotite pe drept
cuvânt ca fiind una din cauzele principale, care determin seceta solului chiar atunci
când condi iile meteorologice sunt favorabile.
Buruienile consum din sol importante cantit i de substan e hr nitoare în
detrimentul plantelor agricole. Acest lucru reiese din compozi ia chimic a
buruienilor în compara ie cu a grâului (tabelul 5).
Tabelul 5
Compozi ia chimic a câtorva specii de buruieni şi a grâului
Con inutul
Specia
N K2O P 2O 5
Alb stri a (Centaurea cyanus) 2,3 2,0 1,0
P l mida (Cirsium arvense) 2,6 2,0 1,2
Media la 18 specii diferite de buruieni 1,9 3,5 0,5
Grâu de toamn 0,7 0,7 0,5

Din analiza acestor date rezult c în compara ie cu buruienile grâul extrage

de aproape 3 ori mai pu in azot, de 5 ori mai pu in potasiu şi aproape de 2 ori mai
pu in fosfor.
În culturile invadate de buruieni, din cauza lipsei de lumin plantele cultivate
se etioleaz , cresc în lungime, asimileaz pu in, nu-şi pot forma esuturi mecanice de
rezisten , se frâng uşor, iar procesul de fotosintez este stânjenit.

4.2.2 Înr ut irea calit ii produselor agricole ca rezultat al îmburuien rii

Recoltele ob inute de pe lanurile îmburuienate con in de obicei multe semin e

de buruieni, care trebuie s fie îndep rtate prin condi ionare. Unele semin e de
37
buruieni cum ar fi de exemplu cele de odos (Avena fatua) sau cele de cuscut
(Cuscuta sp.) se înl tur destul de greu din recolte.
Unele semin e de buruieni sunt toxice şi v t m toare pentru om şi animale, ca
de exemplu cele de neghin (Agrostema githago), zîzanie (Lolium temulentum),
m selari (Hyoscyamus niger) ş.a. În boabele cerealelor panificabile nu este admis
un procent mai mare de 0,5% neghin . Semin ele de zîzanie sunt greu separabile din
boabele de cereale. Ele con in o ciuperc otr vitoare, care în propor ie mare în f in
poate otr vi omul. Alte buruieni con in narcotice ca de pild piciorul cocoşului
(Ranunculus acer) şi calcea (Caltha palustris).
Semin ele de obsiga sec rii (Bromus secalinus) m cinate odat cu secara dau
f inii o culoare neagr şi o face neutilizabil . Dac în grâu se g sesc semin e de
punguli (Thlaspi arvense) acestea dau f inii un gust amar. Ov zul s lbatic sau
odosul (Avena fatua) provoac inflama ia mucoasei esofagului la cai dac este
consumat în cantitate mai mare odat cu ov zul.
În cazul când animalele care dau lapte consum în timpul p şunatului
anumite buruieni ca: usturoi s lbatic (Allium rotundum), pelin (Artemisia sp.) şi
altele, laptele cap t un gust r u şi devine inutilizabil. De asemenea şi fânul care
con ine buruieni are o valoare nutritiv inferioar .
Trebuie men ionat şi faptul c unele semin e de buruieni se aga de blana
animalelor depreciind calitatea lânei şi a pieilor.

4.2.3 Intoxica iile animalelor datorit buruienilor

Sunt o serie de buruieni la care întreaga plant este toxic . În general

animalele le evit la p şunat. Dac îns buruienile toxice ajung în fân, animalele nu
le mai pot evita şi se pot ivi cazuri de intoxic ri. Cele mai frecvente buruieni toxice
sunt: m selari a (Hyoscyamus niger), m tr guna (Atropa bella-dona), cucuta
(Conium maculatum), cucuta de ap (Cicuta virosa), cium faia sau laurul (Datura
stramonium), turi a (Galium aparine), scânteiu a (Anagallis arvensis) laptele câinelui
(Euphorbia cyparissias), stirigoaia (Veratrum album), brânduşa de toamn
(Cholchicum autumnale) etc. În regiunile ml ştinoase şi saline chiar şi unele
graminee sunt toxice, ca de exemplu mana de ap (Glyceria aquatica şi Glyceria
fluitans). Mana de ap este consumat de animale în lipsa altor ierburi şi produce
intoxicarea uneori mortal a acestora.

38
4.2.4 Buruienile ca mijloc de r spândire a insectelor d un toare şi a bolilor
plantelor agricole

Unele buruieni ajut la r spândirea bolilor şi d un torilor plantelor cultivate.

De pild , ridichea s lbatic (Raphanus raphanistrum), traista ciobanului (Capsella
bursa pastoris) şi multe alte buruieni crucifere sunt plante gazd pentru hernia
verzei. Loboda (Chenopodium album) are aceleaşi boli pe care le are şi sfecla pentru
zah r. În ceea ce priveşte d un torii, se poate ar ta c volbura (Convolvulus
arvensis) serveşte ca plant gazd pentru buha sem n turilor, o insect foarte
primejdioas pentru unele plante de cultur . Pirul (Agropiron repens) este o buruian
gazd atât pentru viermele sîrm cât şi pentru rugina cerealelor. Din aceast cauz
lanurile îmburuienate sunt mai puternic atacate de d un tori şi boli criptogamice
decât lanurile curate.

4.2.5 Creşterea volumului de munc şi a cheltuielilor de dotare ca urmare a

îmburuien rii

Datorit buruienilor, agricultorii sunt nevoi i s foloseasc un volum mai

mare de munc , s fac investi ii suplimentare pentru procurarea uneltelor, maşinilor,
erbicidelor etc.
Buruienile îngreuiaz sau împiedic executarea lucr rilor de preg tire a
solului în vederea sem natului, sem natul propriu-zis, lucr rile de îngrijire a
culturilor şi recoltatul, micşorând în felul acesta randamentul muncii.
S-au f cut calcule în S.U.A. şi s-a ajuns la concluzia c lucr rile solului
reprezint circa 16% din valoarea produc iei terenurilor arabile şi c aproape 50%
din aceste cheltuieli se datoreaz buruienilor.
În ara noastr (N. Şarpe şi colab. 1976) pierderile cauzate de buruieni variaz
în limite foarte mari în func ie de: specia cultivat , gradul de infestare cu buruieni,
condi iile climatice (an secetos sau ploios), raportul dintre diferitele specii de
buruieni, poten ialul de fertilitate natural a solului şi dozele de îngr ş minte
aplicate.
În tabelul 6 sunt redate limitele pierderilor înregistrate la principalele plante
de câmp.

39
 Tabelul 6
Nivelul pierderilor de produc ie cauzate de buruieni la diferite plante de câmp
Limitele pierderilor în parcelele neplivite sau nepr şite fa de cele
Plantele
tratate cu erbicide
Grâu de toamn 10-70 %
Orz 10-40 %
Porumb boabe 30-95 %
Floarea-soarelui 15-55 %
Soia 40-84 %
Fasole 35-80 %
Maz re 15-70 %
Trifoliene 40-100 %
Cartof 42-72 %
Sfecl pentru zah r 53-96 %
In ulei 20-68 %
Cânep s mân 10-52 %

Dintre plantele prezentate în tabelul 6 cele mai concurate de buruieni ar fi în

ordine descrescând : trifolienele, sfecla pentru zah r, porumbul, soia, fasolea,
cartoful, inul, maz rea, grâul, floarea soarelui, orzul, cânepa.

4.3 Sursele de îmburuienare

Spre deosebire de plantele cultivate, care nu se pot men ine în lanuri decât
sem nate şi îngrijite de om, buruienile se r spândesc spontan şi se men in pe câmpuri
mult mai bine decât plantele cultivate. Principalele surse de îmburuienare sunt:

4.3.1 Rezerva de semin e de buruieni din sol

Semin ele de buruieni din sol provin din semin ele scuturate în fiecare an la
suprafa a solului, care nu au germinat şi au fost încorporate în masa solului odat cu
executarea lucr rilor.
Dup cercet rile lui Kott (cit. de Gh. Ionescu-Şişeşti, 1958) rezerva de
semin e de buruieni din sol variaz de la 540 milioane pân la 3 miliarde de semin e
la hectar. Din acest num r mare de semin e de buruieni germineaz numai ¼ iar
restul îşi pierd facultatea germinativ .
Num rul semin elor de buruieni nu este constant. Multe semin e sunt
consumate de insectele şi animalele din sol, unele germineaz şi sunt distruse prin
40
lucr ri, iar altele îşi pierd facultatea germinativ datorit condi iilor de mediu. Pe de
alt parte în fiecare an se scutur de pe buruieni semin e în cantit i foarte mari care
îmbog esc rezerva de semin e din sol.
În ceea ce priveşte distribu ia semin elor de buruieni pe profilul solului s-a
constatat c ea nu este uniform . Cele mai multe semin e se g sesc în stratul 0-20 cm
şi cu cât înaint m în profunzime num rul semin elor de buruieni scade din ce în ce
mai mult, astfel c la 50-60 cm dispar aproape în totalitate.

4.3.2 S mân a plantelor cultivate îns şi, când este amestecat cu semin e de
buruieni

Aceast surs nu este atât de puternic dac pentru sem nat se folosesc numai
semin e condi ionate. Trebuie avut în vedere ca locurile unde se condi ioneaz
semin ele plantelor cultivate s nu prezinte focare de r spândire a semin elor de
buruieni. Toate deşeurile care rezult în urma condi ion rii semin elor trebuie arse
sau îngropate.

4.3.3 Locurile necultivate, p şunile şi fâne ele neîngrijite

Prin p şunat nu se pot combate buruienile pentru c animalele ocolesc pe cele

v t m toare. Foarte periculoase sunt r zoarele de hotar îmburuienate, zona c ilor
ferate şi a şoselelor şi drumurilor, taluzurile canalelor, locurile unde au fost ariile,
platformele de gunoi etc. Trebuie luate m suri ca locurile men ionate s fie cât mai
des cosite, astfel ca buruienile s nu poat fructifica şi s -şi r spândeasc semin ele.

4.3.4 Gunoiul de grajd

S-a constatat c semin ele de buruieni care trec prin tubul digestiv al
animalelor nu-şi pierd în întregime facultatea germinativ .
Pentru ca gunoiul de grajd s con in cât mai pu ine semin e de buruieni este
necesar s se dea animalelor furaje care pe cât posibil s con in cât mai pu ine
semin e de buruieni.
Facultatea germinativ a semin elor de buruieni, care au trecut prin tubul
digestiv al animalelor, este influen at de specia de animale. Aşa de exemplu, în
urma cercet rilor f cute s-a constatat c semin ele de buruieni trecute prin tubul

41
digestiv la porcine şi-au p strat facultatea germinativ în propor ie de 24,0%, la
bovine 23,0%, la cabaline 12,9%, iar la ovine 10,7%. Şi-au p strat facultatea
germinativ şi semin ele de buruieni trecute prin tubul digestiv al p s rilor. În guşa şi
intestinele p s rilor de curte s-au g sit pân la 600 semin e din 10 specii. Dintre
acestea au germinat semin e de mohor (Setaria sp.), de costrei (Sorghum halepense)
de sulfin alb (Melilotus albus) etc.
Când semin ele de buruieni stau în tubul digestiv pân la 24 ore, s-a observat
la unele chiar o creştere a facult ii germinative. Semin ele de buruieni cu tegument
gros şi care în mod normal germineaz dup un timp îndelungat, trecute prin tubul
digestiv, îşi sub iaz tegumentul şi durata de germina ie se scurteaz .
Experien a şi practica au ar tat c , cu cât gunoiul de grajd este mai pu in
fermentat cu atât con ine un num r mai mare de semin e de buruieni germinabile.
Pentru distrugerea semin elor de buruieni din gunoiul de grajd se ob in
rezultate bune folosind metoda de fermentare a gunoiului la cald. Prin metoda de
fermentare la cald se ridic temperatura la 60-70oC, temperatur la care semin ele de
buruieni îşi pierd facultatea germinativ în timp de câteva s pt mâni. Când
fermentarea se face la o temperatur cuprins între 50-60oC, facultatea germinativ a
semin elor de buruieni se reduce mult. Dac temperatura în timpul ferment rii este
cuprins între 30-50oC timp de 2 luni vara, îşi pierd facultatea germinativ cea mai
mare parte din semin ele de buruieni. La o temperatur de 30oC numai o parte din
semin ele de buruieni îşi pierd facultatea germinativ , iar când temperatura de
fermentare este de 10oC toate semin ele de buruieni îşi men in facultatea
germinativ .
În condi ii de produc ie nu se pot folosi în hrana animalelor furaje şi nici
aşternuturi curate de semin e de buruieni; prin urmare gunoiul de graj r mâne o surs
de îmburuienare, iar dac se folosesc metode ra ionale de fermentare a acestuia, se
poate reduce sim itor num rul de semin e de buruieni capabile s germineze.

4.3.5 Mişcarea semin elor dintr-un loc în altul cauzat de om

Foarte multe semin e de buruieni au fost aduse din Asia în Europa în timpul
migra iei popoarelor. Semin ele erau prinse de p rul animalelor, ro ile vehiculelor
sau r spândite prin boabele folosite de oameni sau animale.

42
 Comer ul cu cereale contribuie de asemenea, la r spândirea semin elor de
buruieni. În ultimul timp au fost aduse din America în Europa şi invers multe specii
de buruieni.
În prezent statele au luat o serie de m suri de oprire a r spândirii semin elor
de buruieni, care pot fi aduse din alte ri odat cu s mân a plantelor de cultur .
Buruienile cele mai periculoase, au fost denumite buruieni de carantin .
Buruienile supuse m surilor de carantin pe teritoriul rii noastre sunt: Acroptilor
picris Fisch. Mei, Ambrosia artemisiaefolia L., Ambrosia psilostachya DC.,
Ambrosia trifida L., Cenchrus tribuloides L., Cuscuta sp., Helianthus sp., Orobanche
sp., Solanum rostratum Dum.

4.3.6 Factorii naturali, fizici sau biologici care transport semin ele de buruieni,
la distan e foarte mari

Din grupa factorilor fizici amintim vântul care transport în general semin ele
de buruieni, uneori chiar plante întregi, apa râurilor şi fluviilor, apa canalelor de
iriga ie. Animalele sunt factori biologici care transport semin ele de buruieni,
ag ate de blana lor sau chiar în tubul digestiv. P s rile, de asemenea, contribuie la
r spândirea semin elor de buruieni, fie în tubul digestiv, fie ag ate de pene.

4.4 Particularit ile biologice ale buruienilor

Pentru ca lupta împotriva buruienilor s de-a rezultate corespunz toare este

necesar s se cunoasc particularit ile lor biologice. În cele ce urmeaz se prezint
principalele particularit i biologice ale buruienilor.

4.4.1 Modul de înmul ire

Spre deosebire de plantele cultivate, buruienile au proprietatea de a se înmul i

foarte puternic, atât pe cale sexuat , cât şi pe cale vegetativ . Cele mai multe
buruieni se înmul esc prin semin e.
Dup Gh. Ionescu-Siseşti, Anghel, Salsburg, Ujvarosi ş.a. (cit. N. Şarpe,
1976) num rul de semin e de buruieni produs de o singur plant poate fi:
Amaranthus retroflexus 500.000–1.000.000, Chenopodium album 72.000-100.000,
Erigeron canadensis 100.000-243.000, Galinsoga parviflora 2.500-300.000,

43
Sysimbrium sp., 60.000-1.500.000 etc. De asemenea, pentru aceeaşi specie exist
varia ii foarte mari şi acest fenomen se petrece foarte frecvent ca urmare a
concuren ei dintre plante sau datorit condi iilor de clim şi sol. În general îns , în
compara ie cu plantele de cultur , num rul de semin e produs de speciile de buruieni
este de la zece la câteva mii de ori mai mare.
Multe plante sunt capabile s produc semin e la numai câteva s pt mâni de
la r s rire. Aşa de exemplu o plant de Galinsoga parviflora are la şase s pt mâni
aproximativ 50-100 capitule care con in fiecare 20-25 semin e mature (Ivany, cit. N.
Şarpe
şi colab. 1976). O comportare identic au Capsela bursa pastoris, Senecio vulgaris,
Urtica urens, care sunt capabile s produc 3-4 genera ii pe an. În privin a matur rii
semin elor unele specii ale genurilor Taraxacum, Sonchus, Bellis, Tussilago au
semin e capabile s germineze înainte de scuturarea total a petalelor. Alte specii ca
Galeopsis tetrahit, Stachis annua, Cerinthe minor, Symphitum officinale au multe
semin e scuturate în timp ce în raceme exist boboci nedeschişi. Aceast maturare
timpurie dup înflorit şi coacere eşalonat sunt prezente la majoritatea speciilor de
buruieni cu excep ia câtorva specii: din familia Crucifere la care maturarea se face
mai grupat (Sinapis arvensis, Raphanus raphanistrum, ş.a.
În afar de semin e, foarte multe buruieni se pot înmul i şi prin organe
vegetative. Unele buruieni se înmul esc prin semin e şi prin muguri de pe rizomi,
cum ar fi de exemplu: pirul (Agropyron repens), pirul gros (Cynodon dactylon),
costreiul (Sorghum halepense), etc.
Buruieni ca: p l mida (Cirsium arvense), susaiul (Sonchus arvense), volbura
(Convolvulus arvensis) etc., se înmul esc prin semin e şi prin mugurii de pe r d cin .
La aceste buruieni capacitatea de reproducere prin formarea de noi muguri
capabili de a da tulpinii asimilatoare şi produc toare de semin e este relativ mare.
Dup Sagar (cit. N. Şarpe şi col., 1976), o plant de Agropyron repens poate produce
anual 400-800 noi muguri auxiliari, greutatea total a rizomilor ajungând la zeci de
tone/ha.
Ujvarosi (1973), citeaz date dup Korsmo care a g sit pe hectar 166
milioane muguri la Sonchus arvensis, 5,2 milioane la Cirsium arvense, 9,1 milioane
la Polygonum amphibium, 26 milioane la Tusilago farfara, 70 milioane la Stachis
palustris şi 260 milioane la Agropyron repens.

44
 Alte buruieni se înmul esc pe lâng semin e şi prin bulbi cum ar fi Allium
rotundum, Poa bulbosa ş.a. sau prin stoloni şi tulpini târâtoare ca: Glechoma
hederacea, Potentila reptans, Rubus caesius ş.a.

4.4.2 Germina ia
Majoritatea semin elor de buruieni germineaz la adâncimea cuprins între
0,5-5 cm. Sunt îns semin e de buruieni care pot germina şi la adâncimi mai mari.
Astfel, semin ele de volbur (Convolvulus arvensis) şi cele de hrişc urc toare
(Polygonum convolvulus) germineaz la o adâncime cuprins între 8-10 cm, iar
odosul (Avena fatua) poate s germineze chiar la 20 cm adâncime.
În tabelul 7 sunt prezentate rezultatele cercet rilor întreprinse de Korsmo (cit.
de N. Şarpe şi col., 1976) privind procentul de plantule r s rite de la diferite
adâncimi.
Tabelul 7
Procentul de plante r s rite de la diferite adâncimi
Plantulele în % de la adâncimea de:
Specia cm
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
Achilea milefolium 22-50 24 20 - - - - - - - - -
Agropyron repens 6-80 44 20 22 10 6 10
Agrostema githago 10-80 66 92 80 78 76 0 - - - - -
Bromus secalinus 58 64 80 38 42 - 4 2 - 2 2 -
Centaurea cyanus 28 12 8 12 6 2 - - - - - -
Euphorbia helioscopia 4-14 48 44 18 16 12 4 - - - - -
Lepidium campestre 66-70 26 4 - - - - - - - - -
Urtica dioica 30-40 16 18 - - - - - - - - -

Din datele prezentate rezult c majoritatea semin elor de buruieni

germineaz la o adâncime de 1-3 cm.
Pentru germinare, semin ele de buruieni au nevoie de o anumit umiditate,
temperatur , oxigen şi în unele cazuri de lumin . Semin ele care se g sesc în stratul
superficial al solului, germineaz bine când umiditatea este de circa 40% din
capacitatea capilar iar pentru cele care se g sesc mai în profunzime cantitatea de ap
necesar germin rii este mai mic .
În ceea ce priveşte temperatura minim de germinare, aceasta este diferit în
func ie de specie. Aşa de exemplu, unele specii germineaz la 1-5oC (Thlapsi

45
arvense, Capsella bursa pastoris etc.), altele la 5-10oC (Amaranthus albus,
Chenopodium album etc.), iar altele la peste 10-12oC (Cuscuta epilinum,
Echinochloa crus-galii, Digitaria sanguinalis, Galinsoga parviflora etc.). Din cauz
c temperatura de germinare este diferit , apari ia în câmp a diferitelor specii este
eşalonat .
Timpul când apar diferitele specii cât şi adâncimea la care germineaz
constituie criterii de baz în alegerea celor mai eficace metode de combatere.
O particularitate biologic a semin elor de buruieni, deosebit de important ,
este germina ia lor eşalonat în timp.
Gh. Ionescu Sişeşti şi Ir. Staicu (1958), citeaz rezultatele ob inute într-o
experien f cut de P.A. Costîrev, prin care se demonstreaz germina ia eşalonat .
Au fost puse la germinat 400 semin e de traista ciobanului (Capsella bursa pastoris).
Acestea au germinat în timp, aşa cum se observ din tabelul 8.
Tabelul 8
Germina ia eşalonat în timp a semin elor de traista ciobanului
Dup câte zile 7 145 351 519 874 1.082 1.173
Semin e germinate 6 4 4 20 24 10 7

Se observ c dup mai bine de 3 ani (1173 de zile) au germinat la diferite

intervale de timp 75 semin e din totalul de 400. Restul semin elor şi-au p strat
capacitatea germinativ şi dac observa iile s-ar fi prelungit, ar mai fi germinat şi
altele.
Datorit germin rii eşalonate a semin elor de buruieni, lupta împotriva
buruienilor este îngreuiat şi ea trebuie continuat cu perseveren ani de zile pân
când se va reuşi s se reduc cât mai mult rezerva de semin e din sol.
În unii ani pot s apar anumite specii de buruieni datorit condi iilor
climatice din anii respectivi şi s nu r sar altele. Aşa de exemplu în anii umezi
creşte în cereale în mod masiv muştarul s lbatic, în anii mijlociu de ploioşi cresc
p l mida şi volbura, iar în anii secetoşi poate creşte masiv în step ciurlanul.

4.4.3 Vitalitatea şi longevitatea

Dup Gh. Ionescu Şişeşti şi Ir. Staicu (1958) prin vitalitate se în elege
proprietatea pe care o au semin ele de buruieni de a rezista la condi iile de mediu f r
s -şi piard puterea de germina ie, iar longevitatea este capacitatea semin elor de

46
buruieni de a-şi p stra puterea de germina ie timp foarte îndelungat în condi ii de
mediu determinate.
Semin ele de buruieni au vitalitatea mai mare când au membrane groase, greu
permeabile.
Semin ele care au ca substan e de rezerv gr simi, cum sunt cele din familia
Umbelifere, au o vitalitate mai mare. Semin ele de buruieni p strate în condi ii de
laborator, la umiditate redus şi la o temperatur constant şi sc zut , au o vitalitate
mai mare decât atunci când se g sesc în sol. Vitalitatea semin elor se micşoreaz
când sunt varia ii de temperatur în sol. Au o vitalitate mai mic semin ele de
buruieni care nu au ajuns la maturitate deplin .
Semin ele care se g sesc la adâncimi mai mari în sol, au o vitalitate mai mare,
decât acelea care sunt la suprafa a solului, supuse varia iilor de temperatur .
În ceea ce priveşte longevitatea s-a constatat c multe semin e de buruieni
sunt capabile s -şi men in capacitatea germinativ un num r foarte mare de ani. Aşa
de exemplu Beal (cit. Burnside, 1970) a îngropat la adâncimea de 45 cm semin ele a
20 specii de buruieni. Dup 80 de ani şi-au p strat capacitatea germinativ semin ele
din speciile: Oenothera biennis, Rumex crispus şi Verbascum blattaria.
În func ie de longevitatea semin elor buruienile au fost clasificate în 3 grupe:
1. buruieni la care longevitatea semin elor este pân la 3 ani;
2. buruieni cu longevitatea cuprins între 3 şi 17 ani;
3. buruieni cu longevitatea de 17-100 ani.
Aceste dou particularit i biologice ale buruienilor vitalitatea şi longevitatea
sub aspect agronomic sunt înglobate în termenul de viabilitate (N. Şarpe şi col.,
1976).

4.4.4 Adaptabilitatea şi plasticitatea buruienilor

Adaptabilitatea buruienilor este proprietatea pe care o au acestea de a

conve ui intim cu anumite plante cultivate şi de a rezista la factorii negativi de
creştere şi dezvoltare. Plasticitatea este o alt proprietate a buruienilor de a creşte şi a
se dezvolta variat în raport cu condi iile de mediu.
Unele buruieni, apar în toate culturile, altele sunt adaptate s conve uiasc
intim numai cu anumite plante de cultur ca de exemplu: lubi ul (Camelina alyssum)
este adaptat s creasc de preferin în in, odosul sau ov zul s lbatic, (Avena fatua)
în culturile de ov z, lintoiul (Vicea lentisperma) creşte în culturile de linte, obsiga

47
sec rii (Bromus secalinus) în lanurile de secar , costreiul orezului, (Echinochloa
oryzicola) creşte în orez rii.
Buruienile au o mare plasticitate. Aşa de exemplu, ştirul (Amaranthus
retroflexus) poate s creasc pe un sol b t torit şi uscat, pe marginea unui drum,
creşte de numai câ iva centimetri din cauza factorilor negativi dar se dezvolt şi face
semin e.
Ştirul într-un sol îngr şat poate creşte peste 70-80 cm în l ime, se ramific
puternic şi fructific abundent. Acelaşi lucru se întâmpl şi cu loboda care, chiar dac
nu are o în l ime mai mare de 1,5 cm produce câteva semin e. Mohorul (Setaria
glauca) când nu are condi ii de creştere formeaz de-abia o mic tulpin şi produce
câteva semin e, dar când are spa iu, hran şi umezeal , înfr eşte puternic şi produce
un num r mare de semin e.

4.5 Clasificarea buruienilor

În afara criteriului strict sistematic, buruienile se pot clasifica: dup modul de

r spândire a semin elor, dup locul unde se dezvolt în propor ie mare, dup
preferin ele fa de hran , dup modul de înmul ire, perioada de înflorire şi modul de
desf şurare a ciclului biologic şi clasificarea dup modul de procurare a hranei.

4.5.1 Clasificarea buruienilor dup modul de r spândire a semin elor

Se deosebesc mai multe categorii: autohore la care semin ele au dispozitive

proprii de r spândire şi alohore la care semin ele se r spândesc cu ajutorul unor
mijloace str ine. În cea din urm grup în func ie de mijloacele prin care se
r spândesc distingem: buruieni anemohore la care semin ele se r spândesc prin vînt;
hidrohore, r spândirea se face prin ap ; zoohore, r spândirea se face prin animale şi
antropohore când semin ele se r spândesc cu ajutorul omului.
Anemohore. Sunt buruieni a c ror semin e au pe suprafa a lor forma iuni
foarte variate ca form . Majoritatea lor fac parte din compositele cu papus cum sunt:
susaiul (Sonchus sp.) alb stri a (Centaurea cyunus), busuiocul dracului (Galinsoga
parviflora), p l mida (Cirsium arvense) etc. La unele buruieni planta întreag este
purtat de vânt peste câmpuri şi astfel se împr ştie semin ele. O astfel de plant este
ciurlanul (Salsola kali ssp. ruthenica), îndeosebi în B r gan.

48
 Hidrohore. R spândirea semin elor se face prin ap la cele mai multe specii
din orez rii. Semin ele acestor specii plutesc uşor.
Zoohore. În aceast categorie sunt incluse toate speciile la care semin ele se
r spândesc cu ajutorul animalelor. La multe buruieni r spândirea se produce prin
prinderea semin elor de blana animalelor (îndeosebi a oilor) întrucât semin ele sunt
prev zute cu spini care uşureaz prinderea. Aceste buruieni se numesc epizoohore.
Dintre epizoohorele mai r spândite men ion m: holera (Xanthium spinosum),
scaietele (Xanthium strumarium) brusturele (Lappa sp.), turi a (Galium tricornutum),
mohorul (Setaria verticilata) etc.
La alte plante, semin ele consumate de c tre animale, întrucât la trecerea lor
prin tubul digestiv o parte din acestea îşi p streaz capacitatea germinativ , ajung din
nou în sol. Aceast categorie de buruieni poart numele de endozoohore. În afara
semin elor de buruieni consumate de erbivore în timpul p şunatului amintim aici şi
câteva specii de buruieni a c ror semin e sunt consumate de c tre p s ri cum ar fi
rugii (Rubus caesius), m z richea (Vicea sp.) etc.
Antropohore. Sunt buruienile ale c ror semin e sunt transportate de om
odat cu semin ele plantelor cultivate.

4.5.2 Clasificarea buruienilor dup locul unde cresc

Dup locul unde cresc deosebim buruieni ruderale, din sem n turi (segetale),
din gr dinile de legume şi din pajişti.
Buruieni ruderale sunt acelea care cresc pe marginea drumurilor, prin cur i,
pe lâng garduri etc. Din aceast grup amintim: nalba s lbatic (Malva neglecta),
c tuşele (Ballota nigra), talpa gâştei (Leonurus cardiaca), urzica moart (Lamium
purpureum) etc.
Buruieni din sem n turile de câmp (segetale). Sunt cele mai numeroase
buruieni şi le întâlnim în diferite culturi. Amintim din aceast grup : pirul
(Agropyron repens) pirul gros (Cynodon dactylon), p l mida (Cirsium arvense),
muştarul s lbatic (Sinapis arvensis) ş.a.
Buruieni din grădinile de legume: m selari a (Hyoscyamus niger), laurul sau
cium faia (Datura stramonium) etc.
Buruieni din pajişti: laptele câinelui (Euphorbia sp,), p p dia (Taraxacum
officinale), pelinul (Artemisia absinthium) etc.

49
 Exemplele de buruieni care s-au dat în anumite grupe nu sunt caracteristice
numai grupei respective. Aşa de exemplu, ştirul (Amaranthus retroflexus) este o
buruian ruderal , poate invada şi gr dinile de legume şi culturile de câmp şi este
foarte rar întâlnit şi în p şuni.

4.5.3 Clasificarea buruienilor dup preferin ele fa de hran : azotofile,

calcicole, calcifuge halofile.
Azotofile, sunt buruienile care prefer soluri bogate în azot. În aceast
categorie intr : ştirul (Amaranthus retroflexus), urzica (Urtica dioica), loboda
(Chenopodium album) etc.
Calcicole, sunt buruienile care prefer solurile bogate în calciu. Din aceast
grup fac parte: rugii (Rubus caesius ), sulfina (Melilotus officinalis), linari a
(Linaria vulgaris) etc.
Calcifuge, buruieni care cresc şi se dezvolt bine pe soluri acide. Din aceast
grup amintim: m crişul mic (Rumex acetosella), coada calului (Equisetum arvense)
etc.
Halofile, sunt buruienile care prefer solurile saline şi alcaline. Din aceast
grup amintim: Lactuca saligna, Statice gmelini, Salichornia herbacea etc.
Plantele cuprinse în primele 3 grupe sunt facultative, nu obligate, ele pot trece
şi pe soluri mai s race în substan ele nutritive pe care le prefer . Plantele din ultima
grup , acelea care cresc pe terenurile saline sau alcaline sunt obligate.

4.5.4 Clasificarea buruienilor dup modul de înmul ire, perioada de înflorire şi

modul de desf şurare a ciclului biologic

Aceast clasificare este cea mai important din punct de vedere agronomic
deoarece ne d posibilitatea s cunoaştem particularit ile de înmul ire a buruienilor
şi durata vie ii lor, în vederea stabilirii celor mai corespunz toare m suri de
combatere.
Clasificarea a fost întocmit de Raunkiaer, adoptat şi completat ulterior de
numeroşi al i autori. Aceast clasificare cuprinde 6 grupe principale de buruieni (N.
Şarpe şi colab., 1976).
Grupa Terofite (T). Cuprinde buruieni anuale ale c ror organe vegetative
apar şi dispar în fiecare an. Se înmul esc în exclusivitate prin semin e. În acest

50
grup exist şi unele forme biologice cu r s rire din toamn şi înflorire – maturare în
prim vara sau vara anului urm tor.
Buruienile terofite se împart în 4 subgrupe:
T1 – buruieni anuale cu r s rire predominant din toamn şi maturare
timpurie prim vara sau la începutul verii. Din acest subgrup amintim: Capsella
bursa pastoris, Lamium purpureum, L. amplexicaule, Senecio vernalis, Stelaria
media, Veronica sp. etc.
T2 – buruieni anuale cu r s rire predominant din toamn şi maturare în var .
Dintre speciile mai importante enumer m: Agrostema githago, Apera spica-venti,
Bromus secalinus, Centaurea cyanus, Matricaria chamomilla, Sysimbrium sp.,
Thlapsi arvense, etc.
T3 – buruieni anuale cu germina ie timpurie de prim var şi maturare în var :
Avena fatua, Cuscuta epilinum, Fumaria sp., Lolium temulentum, Melampyrum
arvense, Poligonum convolvulus, Raphanus raphanistrum, etc.
T4 – buruieni anuale cu germina ia târzie de prim var şi maturare târzie de
var sau toamn : Amaranthus sp., Chenopodium album, Cuscuta campestris, Datura
stramonium, Echinochloa crus-galli, E. oryzicola, Hibiscus trionum, Matricaria
inodora, Orobanche ramosa, Setaria sp., Solanum nigrum, Stachis annua, Xanthium
spinosum etc.
Grupa Hemiterofite (HT), cuprinde buruienile bianuale, care r sar
prim vara mai târziu. În primul an vegeteaz cu mult intensitate acumulând cantit i
însemnate de substan e de rezerv în r d cini. Ierneaz sub form de plant şi în anul
urm tor formeaz tulpini florifere, dup care pier. Aceste buruieni le întâlnim în mod
obişmuit în culturile de mai lung durat , în pajiştile naturale, vii, livezi, terenuri
virane, unde lucr rile agrotehnice se execut rar, sau lipsesc. Dintre reprezentan ii
mai importan i cit m: Arctium sp., Centaurea solstitialis, Conium maculatum,
Daucus carotta, Hyoscyamus niger, Onopordon acanthium, Verbascum phlomoides
etc.
Grupa Criptofite (K), cuprinde buruieni multianuale ale c ror organe
vegetative de înmul ire sunt situate în sol la diferite adâncimi. Când aceste organe se
g sesc în soluri uscate, plantele se încadreaz în subgrupa Geofite (G), iar când se
g sesc în soluri submerse sau turb rii, se încadreaz în subgrupa Hidrofite (Hy).
În func ie de aspectul morfologic al organelor de înmul ire pe cale vegetativ ,
geofitele se împart în patru subgrupe:

51
 G1 – buruieni multianuale cu rizomi: Agropyron repens, Aristolochia
clematitis, Cynodon dactylon, Equisetum arvense, Sambucus ebulus, Sorghum
halepense, Urtica dioica, Achilea milefolium etc.
G2 – buruieni multianuale cu tuberculi: Helianthus tuberosus, Lathyrus
tuberosus, Stachys palustris etc.
G3 – buruieni multianuale cu drajoni: Convolvulus arvensis, Cirsium
arvense, Euphorbia cyparisias, Lepidium draba, Linaria vulgaris, Rubus caesius,
Rumex acetosella, Sonchus arvensis etc.
G4 – buruieni multianuale cu bulbi: Allium rotundum, Colchicum autumnale,
Gagea pratensis, Poa bulbosa etc.
Din subgrupa buruienilor Hidrofite (Hy) – acvatice – cit m urm toarele
specii mai r spândite: Caltha laeta, Cicuta virosa, Glyceria aquatica, Tipha
angustifolia etc.
Grupa Hemicriptofite (H) cuprinde buruieni perene cu tulpini incomplet
lignificate ale c ror organe vegetative de înmul ire sunt situate în imediata apropiere
a nivelului solului şi ale c ror surse de regenerare pot fi mugurii de la baza tulpinilor
aeriene întinse la suprafa a solului sau din partea superioar a r d cinilor. Mugurii
sunt proteja i în perioada de iarn de tulpinile uscate ale plantei mum sau eventual
de stratul de z pad . Din aceast grup fac parte genuri diferite, cu cerin e ecologice
foarte variate fa de sol şi umiditate.
În func ie de aspectul morfologic al sistemului radicular, de modul şi
capacitatea de regenerare pe cale vegetativ , buruienile au fost împ r ite în cinci
subgrupe astfel:
H1 – Buruieni perene cu rădăcini fibroase: Caltha palustris, Deschampsia
coespitosa, Holcus lanattus, Nardus stricta etc.
H2 – Buruieni perene cu tulpini repente (stolonifere): Glechoma hederacea,
Potentilla reptans, Ranunculus repens, Trifolium repens etc.
H3 – Buruieni perene cu rădăcini capabile de înmulţire: Cichorium inthybus,
Coronilla varia, Reseda lutea, Taraxacum officinale etc.
H4 – Buruieni perene cu rădăcini incapabile de înmulţire: Atropa bella-
donna, Eryngium campestre, Galega officinalis, Scorsonera cana etc.
H5 – Buruieni perene cu rădăcini drajonante: Adonis vernalis, Chelidonium
majus, Cicuta virosa, Plantago sp. Salvia nemorosa etc.
Grupa Camefite (Ch). Sunt buruieni multianuale de clim rece, mai extinse
în zona montan . Organele generative sunt situate deasupra solului la 10-30 cm.

52
Supravie uirea tulpinii se datoreaz în ce mai mare parte acoperirii cu z pad în
timpul iernii. Dintre reprezentan ii mai importan i cit m: Genista tinctoria, Geum
rivale, Sedum acre, Veronica officinalis etc.
Grupa Fanerofite (F). În aceast grup sunt considerate ca buruieni plantele
multianuale cu tulpini înalte, lignificate, sub form de arbori, (mega şi
mezofanerofite), arbuşti (nanofanerofite) a c ror organe generative (mugurii) sunt
protejate în timpul iernii de c tre frunzele solzoase. Populeaz pajiştile naturale,
terenurile degradate şi luncile râurilor .
Înmul irea lor se poate face prin segmentarea drajonilor sau prin semin e. Din
aceast grup enumer m: Berberis vulgaris, Cornus sanguinea, Corylus avelanna,
Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Prunus spinosa, Rosa canina, Hypophae
rhamnoides etc.

4.5.5 Clasificarea buruienilor dup modul de procurare a hranei

Dup acest criteriu, buruienile se clasific în specii neparazite, semiparazite şi

parazite.
Buruieni neparazite – au capacitatea de a se hr ni independent, prin
propriile organe, concurând plantele cultivate pentru factorii de vegeta ie. Din
aceast grup fac parte majoritatea speciilor de buruieni prezentate în clasific rile
anterioare.
Buruieni semiparazite – au clorofil , producându-şi hrana prin fotosintez
proprie, dar pot parazita pe r d cinile plantelor cultivate sau din flora spontan .
Unele specii pot tr i independent şi fructific f r s paraziteze, formându-şi r d cini
normale; în cazul în care întâlnesc r d cinile unei plante gazd , capetele lor se
fixeaz de r d cinile acesteia, de unde absorb substan ele nutritive brute. Aceste
buruieni îşi formeaz pe r d cinile plantei parazitate organe de sugere sub forma
unor negi.
Din aceast categorie fac parte ciormoiagul sau grâul prepeli ei (Melampyrum
arvense), din ura sau iarba dintelui (Odontites rubra), clocoticiul sau sun toarea
(Rhinanthus sp.), Melampyrum barbatum ş.a.
Buruieni total parazite – sunt lipsite de clorofil , hr nindu-se cu substan e
nutritive gata elaborate de c tre speciile pe care le paraziteaz . Dup organul pe care
paraziteaz se deosebesc buruieni total parazite pe tulpin şi buruieni total parazite
pe r d cin .

53
 a. - buruieni total parazite pe tulpin - sunt reprezentate prin diferite specii de
cuscut ; din cele peste 100 de specii de cuscut identificate pe glob, în ara noastr se
g sesc 13 (D. H l l u şi colab., 1980). Cuscutele paraziteaz un num r mare de
plante agricole, arbuşti, arbori, pomi, vi de vie şi chiar buruieni.
Înmul irea cuscutelor se face, în special, prin semin e, iar în unele cazuri se
înmul esc prin fragmentarea tulpinilor. Pe partea intern a tulpinii cuscutelor, la locul
de contact cu planta gazd , se formeaz organe de sugere, numite haustori, cu
ajutorul c rora extrag din planta gazd apa şi seva elaborat , pân când aceasta este
epuizat şi moare.
Principalele specii de cuscut care paraziteaz pe tulpin , întâlnite în ara
noastr sunt: Cuscuta campestris, Cuscuta trifolii, Cuscuta epilinum, Cuscuta
monogyna şi Cuscuta europaea.
b. – buruieni total parazite pe r d cin - sunt reprezentate prin diferite specii
de lupoaie (Orobanche). Plantele de Orobanche posed , în loc de r d cini, haustori,
cu ajutorul c rora se fixeaz pe r d cinile plantei parazitate, se dezvolt şi fructific .
Principalele specii de lupoaie întâlnite în România sunt: Orobanche cumana,
Orobanche ramosa şi Orobanche brassicae

4.6 Metode de combatere a buruienilor

Prin combaterea buruienilor se în elege, dup Koch W. (cit. Gh. Anghel şi

col. 1972) o reducere a gradului de îmburuienare pân la nivelul la care acesta nu
mai produce pagube.
Pentru combaterea buruienilor se utilizeaz în prezent o gam larg de
metode şi mijloace. Aceste metode şi mijloace de lupt cu buruienile au fost grupate
de diverşi autori dup cum urmeaz : metode preventive, metode agrotehnice, metode
fizico-mecanice, metode biologice şi metode chimice.
Alegerea şi folosirea acestor metode este în func ie de gradul de îmburuienare
a culturilor, de raportul între planta de cultur şi speciile de buruieni, particularit ile
biologice ale buruienilor, sursele de îmburuienare, modificarea îmburuien rii ini iale
prin utilizarea diferitelor m suri precum şi de eficien a economic a metodei de
combatere. Dar, este unanim recunoscut faptul c în lupta cu buruienile nu poate fi
vorba de folosirea unilateral a unei singure m suri ci a unui complex de metode sau
mijloace.

54
4.6.1 Metodele preventive

Acestea se refer în general la sursele de îmburuienare a culturilor care au

fost prezentate în subcapitolul 4.3. Se pot enumera urm toarele metode preventive:
cur area materialului de sem nat, preg tirea ra ional a gunoiului de grajd, evitarea
transportului semin elor de buruieni prin intermediul maşinilor agricole, cur area
apelor de irigat de semin e de buruieni, distrugerea diferitelor focare de infestare cu
semin e de buruieni (între inerea corect a marginilor de drumuri agricole,
neagricole, a canalelor, a suprafe elor de teren din preajma stâlpilor de telegraf sau de
transport a energiei electrice, a zonei c ilor ferate etc.), precum şi organizarea
serviciilor de carantin şi controlul semin elor.

4.6.2 Metodele agrotehnice

Se refer în special la: îngr ş mintele chimice şi amendamente, lucr rile

solului, tehnica de sem nat, folosirea mulciului, lucr ri de între inere (pr şit şi plivit),
irigarea şi desecarea precum şi cositul şi p şunatul ra ional
Rota ia culturilor. Prin folosirea asolamentelor ra ionale se uşureaz mult
lupta cu buruienile întrucât unele culturi în buş buruienile iar altele lupt mai greu
cu buruienile. De asemenea, în orice cultur (sau grup de culturi cu însuşiri
asem n toare) se întâlnesc anumite buruieni caracteristice care sunt adaptate la
particularit ile biologice ale plantei cultivate şi la tehnologia care-i este specific .
În cadrul asolamentului plantele fiind într-o continu succesiune în timp şi în
spa iu, se realizeaz o reducere evident a num rului de buruieni. (Aceast problem
va fi analizat am nun it la capitolul “Asolamente”).
Îngr ş mintele chimice şi amendamentele. Influen a îngr ş mintelor
asupra gradului de îmburuienare este în general mult discutat în literatura de
specialitate. Astfel, dup Rademacher B, (cit. Gh. Anghel şi col. 1972), speciile de
m z riche (Vicia sp.) pot fi puternic stânjenite în culturile de cereale prin aplicarea
unor doze masive de îngr ş minte cu azot. Aceiaşi autori citeaz cercet rile efectuate
de Kott în U.R.S.S. care a întâlnit atât cazuri când prin aplicarea îngr ş mintelor
plantele de cultur s-au dezvoltat puternic, în buşind buruienile cât şi cazuri în care
maz rea fertilizat a fost mai puternic îmburuienat decât cea nefertilizat .

55
 Unele îngr ş minte chimice printre care cianamida de calciu şi cainitul au
fost folosite şi se mai folosesc înc pentru combaterea buruienilor. Ele intr în
categoria îngr ş mintelor-erbicide.
Aplicarea amendamentelor cu calcar pe solurile acide micşoreaz gradul de
îmburuienare. În acest caz se împu ineaz în special buruienile calcifuge ca:
Equisetum arvense, Polygonum convolvulus, Spergula arvensis etc. Pe de alt parte
amendamentele favorizând dezvoltarea plantelor cultivate, acestea lupt mai bine cu
buruienile.
N. Şarpe şi col., (1976) arat c pe solurile puternic acide şi neamendate, prin
aplicarea azotatului de amoniu se reduce valoarea pH, ceea ce favorizeaz înmul irea
puternic a unor specii ca: Oxalis acetosella, Raphanus raphanistrum, Spergula
arvensis ş.a.
Majoritatea cercet rilor arat c folosirea ra ional a îngr ş mintelor chimice
şi amendamentelor influen eaz pozitiv puterea de concuren a plantelor cultivate şi
ca urmare se realizeaz o reducere a gradului de îmburuienare.
Lucr rile solului. Lucr rile de baz ale solului, de între inere a ar turilor de
var ca semiogor cât şi lucr rile de preg tire a patului germinativ au un rol deosebit
în combaterea buruienilor. Astfel, prin efectuarea, în anumite condi ii a dezmiriştirii
în var , dup recoltarea culturilor sem nate des, se creaz posibilitatea germin rii
unui num r mare de semin e de buruieni, care vor fi distruse printr-o lucrare
ulterioar . Dar efectul cel mai pronun at asupra combaterii buruienilor îl are aratul,
opera ie prin care se asigur t ierea şi încorporarea buruienilor în sol. De asemenea,
semin ele de buruieni sunt introduse la adâncimi mari unde unele îşi pierd
viabilitatea iar altele, din cauza slabei capacit i de str batere a stratului de deasupra,
pier între germinare şi r s rire.
Din cercet rile f cute de I. Lungu (1953) rezult c prin ar tura combinat cu
lucrarea de discuire se pot combate cu destul eficien buruienile care se înmul esc
prin rizomi (Agropyron repens, Cynodon dactylon, ş.a.), Ar tura se va executa pân
la adâncimea de unde se g seşte densitatea mare a rizomilor, aceştia sunt scoşi în cea
mai mare parte la suprafa apoi sunt fragmenta i prin dou discuiri. Dup l st rirea
în mas se execut o nou ar tur la 20-22 cm prin care se îngroap sub brazd
fragmentele de rizomi, ajunse la epuizare.
În combaterea buruienilor anuale care germineaz şi r sar prim vara timpuriu
un rol important îl are lucrarea cu grapa care se execut imediat ce se poate intra cu

56
agregatul pe teren. În anumite situa ii gr patul poate fi folosit şi înaintea r s ririi
culturilor pr şitoare pentru distrugerea buruienilor ap rute dup sem nat.
Lucrarea solului cu grapa cu discuri, cultivatorul sau combinatorul, dup caz,
în vederea preg tirii patului germinativ, are un rol deosebit în combaterea
buruienilor.
Tehnica de sem nat. Îns mân area în mod ra ional şi la timp a fiec rei
culturi creeaz condi ii mai bune pentru plante în sensul c acestea acoper repede
terenul putând concura mai uşor cu buruienile.
Densitatea plantelor, sporit pân la limitele ei optime, contribuie substan ial
la combaterea buruienilor, acestea fiind stânjenite din cauza umbririi mai puternice a
terenului. Dimpotriv , sem natul prea rar, ca şi greşurile din lanuri, favorizeaz
îmburuienarea.
Pr şitul şi plivitul, sunt singurele metode agrotehnice a c ror scop principal
îl constituie combaterea buruienilor. Num rul praşilelor depinde de gradul de
îmburuienare. De regul , la culturile de câmp, se execut 2-5 praşile. Distrugerea
buruienilor trebuie s se fac imediat dup apari ia lor. Acest lucru este necesar
pentru c buruienile mici sunt comb tute mult mai uşor şi pentru faptul c la
începutul perioadei de vegeta ie culturile sunt deosebit de sensibile fa de
concuren a buruienilor.
Plivitul se foloseşte la culturile sem nate des, care nu pot fi pr şite. Fiind o
lucrare foarte costisitoare, care necesit un volum mare de munc , se execut ast zi
doar în r sadni e, în procesul de ameliorare a plantelor şi de producere de s mân
din verigile superioare, precum şi la culturi de o mare valoare economic .
Irigarea şi desecarea. Pe terenurile irigate exist tendin a de creştere a
gradului de îmburuienare. Înmul indu-se speciile de Echinochloa crus-galli, Cirsium
arvense, ş.a. Din aceast cauz pe astfel de terenuri lupta cu buruienile trebuie foarte
bine organizat .
Dup Kott (cit. Gh. Anghel şi colab., 1972) irigarea de aprovizionare
stimuleaz germinarea în mas a buruienilor anuale, acestea putând fi distruse apoi
prin lucr ri superficiale. Totodat , ea împiedic uscarea fragmentelor de r d cini şi
rizomi ale buruienilor perene, rezultate în urma ar turii. Din aceast cauz irigarea de
aprovizionare se va aplica mai timpuriu pe terenurile unde predomin buruienile
anuale şi ceva mai târziu - dup uscarea fragmentelor vegetative – pe suprafe ele
puternic infestate cu buruieni perene.

57
 În orez rii, prin aplicarea de lucr ri ra ionale şi reglarea corect a nivelului
apei de irigat, se pot combate în mod eficace cele mai d un toare buruieni ca: iarba
b rboas (Echinochloa crus-galli), costreiul orezului (E. oryzicola), stuful
(Phragmites cumunis) etc. Pe terenurile umede, cu drenaj natural slab, se dezvolt
buruieni caracteristice ca: Ranunculus sp., Carex sp., Glyceria aquatica, Stachys
palustris, etc. Prin desecarea acestor terenuri gradul de îmburuienare se reduce
sim itor favorizându-se dezvoltarea normal a plantelor cultivate şi în acelaşi timp şi
puterea de concuren a acestora cu buruienile.
Cositul şi p şunatul ra ional. Cositul fâne elor la epoca optim de
dezvoltare a plantelor furajere permite s se împiedice formarea şi r spândirea mai
multor specii de buruieni. Sunt îns şi cazuri când momentul cositului trebuie stabilit
tinându-se seama de creşterea buruienilor şi nu de cea a plantelor furajere. Aşa de
exemplu, Gh. Anghel şi col., (1972 ) citeaz date din literatura de specialitate din
care rezult c pentru combaterea clocoticiului (Rinanthus sp.) este necesar ca 2-3
ani la rând fâne ele s fie cosite cu mult înaintea epocii optime obişnuite.
De asemenea, p şunatul ra ional, pe parcele, combinat cu distrugerea prin
cosire a vetrelor r mase neconsumate de c tre animale, contribuie la combaterea
buruienilor.

4.6.3 Metodele fizico-mecanice au la baz utilizarea for ei mecanice sau termice.

Prin folosirea unor maşini şi utilaje speciale sau a uneltelor obişnuite se poate
distruge mecanic vegeta ia lemnoas de pe pajişti sau din luncile râurilor. Prin
aceast metod sunt distruse specii ca: Rosa canina, Prunus spinosa, Crataegus sp.,
Amorpha sp., Salix, Alnus ş.a.
S-a încercat combaterea buruienilor dintre rândurile plantelor pr şitoare, a
vetrelor de cuscut din culturile de leguminoase perene dup cosiri, a buruienilor din
planta iile de pomi, de pe canalele de iriga ie sau de desecare cu ajutorul unor maşini
speciale prev zute cu arz toare a c ror pozi ie poate fi reglat . Fl c rile sunt produse
cu un amestec de propan şi parafin . Datorit temperaturii ridicate sucurile vegetale
se încing, fierb şi sparg pere ii celulelor. Astfel circula ia substan elor nutritive de la
r d cini spre frunze se întrerupe şi planta piere (Cattabriga, cit. N. Şarpe şi col,
1976). Din cauza multor inconveniente, printre care şi acela c fl c rile d uneaz şi
plantelor de cultur , aceast metod nu s-a generalizat în practic .

58
4.6.4 Metodele biologice se refer la folosirea organismelor vii pentru combaterea
buruienilor, aceste metode fiind considerate ca foarte economice.
Folosirea acestor metode presupune îns studii temeinice asupra biologiei
organismului viu folosit în combatere, asupra men inerii vitalit ii sale, asupra
arealului s u de ac iune momentan şi de perspectiv cât şi a consecin elor
determinate. Acest lucru este absolut necesar, deoarece lupta biologic odat
declarat nu poate fi nici oprit la dorin şi nici circumscris la o anumit arie.
În lupta biologic se utilizeaz diferi i agen i patogeni ca virusuri, bacterii,
ciuperci precum şi insecte, peşti, melci, etc.
Pân în prezent cele mai bune rezultate s-au ob inut în combaterea buruienilor
acvatice. N. Şarpe şi col. (1976) citeaz în acest sens cercet rile întreprinse de Yeo şi
Pischer (1970). Astfel, în canalele de iriga ie sau heleştee, în combaterea speciei
Meriophyllum spicatum se folosesc diferi i fungi şi virusuri. Dou specii de
Fusarium au redus popula ia aceleaşi buruieni în estuarele Iugoslaviei cu 50-100%.
Buruiana Potamogeton foliosus atacat de alga epifit Oedogonium, dispare din apa
în curs de câteva zile. Lemna minor elimin , de asemenea, toate algele în mediul în
care se instaleaz . Alisma germineum este un concurent p gubitor al plantelor
submerse din canalele de irigare
În combaterea buruienilor de balt un rol important îl au diferitele specii de
peşti.
Dintre aceştia se eviden iaz în mod deosebit specia aproape “polifag ”
Ctenopharyugodon idellus (crapul chinezesc).
Rezultate promi toare s-au ob inut în combaterea buruienilor din culturile de
câmp. Aşa de exemplu în S.U.A. şi Canada se poate combate Senecio jacobea prin
musca semin elor Hylemyia senecialis şi fluturele Tyria jacobaeae, Euphorbia
cyparissias şi E. wesula se pot distruge cu Chamaesphecia sp. ale c ror larve
perforeaz r d cinile buruienilor. R spândirea lui Cirsium arvense poate fi mult
limitat prin expansiunea coleopterului Altica calduorum, care consum frunzele şi
prin înmul irea dirijat a speciei Ceutorhynchus litura, ale c rei larve distrug la baz
tulpinile de p l mid .
În literatura de specialitate exist de asemenea date din care rezult c în
Australia s-a realizat practic distrugerea totat a cactusului (Opuntia sp.) prin
intermediul lepidopterului Cactoblastis cactorum, iar în vestul S.U.A. s-a limitat
r spândirea speciei Hypericum perforatum, cu ajutorul câtorva insecte folosite
succesiv.

59
 Cu toate rezultatele ob inute, metodele biologice de combatere a buruienilor
nu au fost generalizate în practic , în special în cultura mare. Printre cauzele care
determin acest lucru exist şi teama justificat c înmul ind o insect sau o ciuperc ,
care atac anumite specii de buruieni, s atace şi plantele cultivate dup ce buruiana
preferat a disp rut.

4.6.5 Metodele chimice de combatere a buruienilor, prin folosirea erbicidelor,

reprezint o revolu ie în tehnologia de cultivare a plantelor.
Principalele avantaje ale folosirii erbicidelor care au determinat de altfel şi
extinderea lor pe scar larg sunt:
- eficacitatea lor asupra buruienilor;
- în anii şi în zonele cu precipita ii abundente, aplicarea erbicidelor protejeaz
culturile de concuren a buruienilor, în perioadele critice, când nu se pot utiliza alte
mijloace de combatere;
- creeaz premise favorabile pentru mecanizarea complet a culturilor;
- se reduce num rul de treceri al tractoarelor şi utilajelor pe teren evitându-se
tasarea şi formarea bulg rilor;
- amplific coeficientul de valorificare de c tre plantele cultivate a factorilor
de vegeta ie;
- eficien economic mare;
- degrevarea unei p r i a mâinii de lucru din activit i mai pu in intensive şi
canalizarea disponibilului rezultat în alte direc ii mai productive şi altele.
Pe considerentele prezentate mai sus în ara noastr produc ia de erbicide
precum şi suprafe ele pe care s-au aplicat acestea au crescut an de an.

4.6.5.1 Clasificarea erbicidelor

Deoarece în ultimul timp sortimentul de erbicide s-a l rgit foarte mult s-a
resim it nevoia s se fac o clasificare a lor. N. Şarpe şi col. (1976, 1981)
sistematizând clasific rile f cute de numeroşi cercet tori arat c erbicidele se pot
clasifica dup mai multe criterii şi anume:
Dup spectrul de ac iune:
a. erbicide cu ac iune total ; acestea distrug toate plantele de pe suprafa a
tratat şi din aceast cauz ele se aplic pe locuri necultivate (c i ferate, marginea
şoselelor, cur i, etc.). Aceste erbicide sunt cele pe baz de: Paraquat, Diquat,
Glyphosat, etc.

60
 b. erbicide selective, care distrug numai unele plante şi din aceast cauz se
aplic în culturi agricole. Erbicidele selective se împart în erbicide antigramineice
(toluidine, carbama i, tiocarbama i etc.) şi erbicide active fa de dicotiledonate (2,4
D şi compuşii înrudi i, aminotriazine etc.).
Dup epoca de administrare:
a. erbicide care se aplic înainte de sem nat (pre plant incorporated), cum
sunt cele pe baz de: Benefin, Butilate, EPTC, Molinat, Trifluralin, Atrazin etc.
b. erbicide care se aplic în perioada dintre sem nat şi r s rire (pre-
emergence). În aceast grup intr erbicidele pe baz de Prometrin, Linuron,
Monolinuron, Terbutryn etc.;
c. erbicide care se aplic dup r s rire (post-emergence) cum sunt cele pe
baz de 2,4 D, MCPA, Barban, Dicamba, Bromoxynil, etc.
Dup modul de ac iune:
a. erbicide de contact, care se aplic prin stropiri pe plant şi ac ioneaz în
principal numai asupra locurilor atinse de erbicid; eficien a lor este pu in influen at
de condi iile meteorologice, iar ac iunea asupra buruienilor este foarte rapid ; cele
mai frecvent folosite sunt erbicidele pe baz de: Dinosebacetat, Bentazon,
Bromophenoxim, etc.
b. erbicide sistemice care se absorb în plante prin r d cini sau prin frunze,
circul în sistemele conduc toare (sunt translocate) şi ac ioneaz asupra diferitelor
organe vegetative; eficien a lor depinde foarte mult de condi iile meteorologice şi
ac iunea asupra buruienilor este mai lent decât la erbicidele de contact. În func ie de
locul pe unde p trund în plant se grupeaz în:
- erbicide care se absorb prin frunze (2,4 D, MCPA, Dicamba, Flurenol, etc.);
- erbicide care se absorb prin frunze şi prin r d cini (Atrazin, Prometryn,
Linuron, Monolinuron, Terbutryn, etc.);
- erbicide care se absorb în exclusivitate prin r d cini (Trifluralin, Butylate,
Cycloate, Benefin, Nitralin, Simazin, EPTC, etc);
- erbicide care se absorb prin hipocotil, coleoptil şi radicele (Alachlor,
Metolachlor, Ethofumesate etc.).
Dup procesele metabolice pe care le blocheaz pentru a cauza moartea
plantei:
a. erbicide care inhib respira ia (erbicide pe baz de DNOC, Dinoseb,
Bromoxinil, etc).

61
 b. erbicide cu ac iune similar hormonilor vegetali (2,4 D şi compuşii
înrudi i);
c. erbicide care inhib fotosinteza şi producerea clorofilei (Atrazin, Simazin,
Terbutryn, Prometryn, Terbacil, Bentazol etc.);
d. erbicide care inhib germina ia (Benefin, Trifluralin, Nitralin, Butylate,
EPTC etc).
Din punct de vedere fizic, erbicidele se pot prezenta ca:
a. solu ii, amestecuri moleculare de substan e, în stare lichid şi care nu pot fi
separate prin mijloace fizice (de pild prin centrifugare). Din aceast grup fac parte
erbicidele: Amiben, Basagran, Gramoxone, Reglone, etc.
b. emulsii, amestecuri de lichide la nivel superior celui molecular şi care se
pot separa prin mijloace fizice, cum sunt de exemplu erbicidele: Eradicane, Lasso,
Eptam, Sutan, Betanal, Brominal, etc.
c. pulberi muiabile, care prin amestec cu apa dau suspensii (amestecuri
solid-lichid, la nivel supramolecular), cum sunt erbicidele pe baz de Nitralin,
Oryzalin, Diclorbenil, Monuron, Linuron, Atrazin, Cyanazin etc.
d. granule, care se aplic direct, f r ap , ca de exemplu erbicidele: Walop G
pe baz de Propachlor, Ordram G pe baz de Molinat etc.

4.6.5.2 Absorb ia erbicidelor şi translocarea lor în plante.

Erbicidele ajung în plant pe dou c i principale: prin toat suprafa a lor

aerian şi prin organele subterane. Pentru erbicidele care se aplic postemergent ne
intereseaz absorb ia foliar , iar pentru cele care se aplic preemergent, absorb ia
radicular .
Re inerea şi absorb ia erbicidelor pe cale foliar este diferen iat în func ie de
m rimea suprafe ei foliare, de prezen a sau absen a perilor sau a unui strat de cear
pe frunze precum şi de gradul de dezvoltare a cuticulei. Aşa de exemplu, buruienile
cu frunza lat sunt în general mai sensibile la erbicidele de contact şi sistemice, decât
gramineele, iar când frunzele sunt prev zute cu perişori, erbicidul nu vine în contact
cu suprafa a frunzei, ci numai cu vârful perişorilor, ceea ce face ca suprafa a de
absorb ie s fie micşorat . Stratul de cear , care acoper frunzele la unele specii de
plante micşoreaz suprafa a de aderen a pic turilor de ap ce con in erbicid. La
unele plante cuticula este dezvoltat , format din substan e impermeabile la ap . În
astfel de situa ii se vor folosi erbicide solubile în solven i organici (exemplu: esterii

62
2,4 D). La alte plante, pere ii celulari sunt forma i din celuloz şi pectine (substan e
amorfe şi puternic hidrofile), caz în care se prefer erbicidele solubile în ap
(exemplu, sarea DMA, sarea de sodiu a 2,4 D).
Un rol important în p trunderea erbicidelor în plante îl au stomatele dac
tratamentul se face când acestea sunt deschise.
Cunoaşterea factorilor care influen eaz re inerea şi absorb ia erbicidelor pe
cale foliar , d posibilitatea specialiştilor s aleag erbicidele cele mai adecvate şi
momentul cel mai potrivit de aplicare, asigurându-se în felul acesta succesul
tratamentului. Absorb ia radicular a erbicidelor este mai rapid (ureice, triazine) sau
mai lent (aminotriazol, dalapon) (N. Şarpe şi col.1976). Absorb ia poate fi pasiv
(odat cu apa) sau activ , planta consumând energie pentru a absorbi toxicul (2,4 D).
Unele erbicide, aşa cum sunt de exemplu triazinele, sunt absorbite prin
r d cini atât de buruieni cât şi de plantele cultivate (porumb, sorg). În timp ce
buruienile sunt intoxicate (distruse) plantele de cultur amintite, descompun aceste
erbicide şi în acelaşi timp datorit absorb iei unor cantit i mari din aceste erbicide
fac s se reduc şi efectul lor remanent.
Efectul erbicidelor aplicate în sol este influen at evident de precipita iile
c zute. Astfel, triazinele de exemplu, au un efect puternic numai când cad precipita ii
suficiente, iar în cazul prometrinului, dac precipita iile dep şesc o anumit cantitate,
poate deveni fitotoxic şi pentru plantele de cultur .
De asemenea, efectul erbicidului depinde de condi iile de vegeta ie create
pentru dezvoltarea plantelor. Astfel, plantele de cultur mai slab dezvoltate sunt mai
sensibile la efectul toxic al erbicidelor.
Erbicidele odat ajunse în plante, p trund în sistemul circulator al acestora. În
mod obişnuit erbicidele absorbite prin frunze circul (sunt translocate) spre r d cin
odat cu seva elaborat de acestea adic prin vasele liberiene (prin floem); erbicidele
care se absorb prin r d cin (exemplu triazinele) circul odat cu apa înc rcat cu
ioni minerali spre frunze, prin vasele lemnoase (prin xilem). Sunt îns şi unele
erbicide, ca: aminotriazolul, hidrazida maleic etc., care circul cu mare uşurin în
plant în ambele sensuri.
Cât priveşte erbicidele de contact, acestea au o translocare foarte limitat . Aşa
de exemplu erbicidele Gramoxone şi Reglone, distrug în mod obişnuit esuturile
verzi numai în locul unde intr în contact cu acestea.

63
4.6.5.3 Modul de ac iune al erbicidelor asupra plantelor
Pentru stabilirea erbicidului, a dozei, epocii precum şi a metodei de tratare
este necesar s cunoaştem mecanismele prin care erbicidele provoac oprirea
creşterii sau chiar moartea plantelor. În acest scop se prezint în continuare efectele
pe care principalele categorii de erbicide le produc asupra plantelor.
a. Erbicidele cu ac iune hormonal . Modul de ac iune al acestor erbicide
este asem n tor fitohormonilor naturali şi în func ie de doza aplicat provoac sau
opresc creşterea plantelor.
Aceste erbicide provoac apari ia de anomalii morfologice, de calusuri şi
tumori care rup scoar a plantei dezechilibrându-i balan a hidric şi oferind c i de
acces parazi ilor. Aceste modific ri anatomice şi histologice la plantele sensibile se
datoresc închiderii vaselor liberiene împiedicându-se în felul acesta circula ia sevei
de la frunze spre celelalte organe ale plantei.
Ca reprezentan i tipici ai acestei grupe cit m deriva ii acidului fenoxiacetic,
2,4 D, care în ara noastr se produce sub denumirea de Diclorodon sodic (sarea de
sodiu a acidului 2,4 D), DMA (sarea de amine a acidului 2,4 D), MCPA (cu mai
multe denumiri comerciale: Dicotex, Raphone, Methoxone, Agroxone etc.), 2,4,5 –T
etc.
Cu efecte similare erbicidelor hormonale sunt şi deriva ii flurenolului
(morfactinele), deriva i benzoici (cloramben, dicamba) acizii alifatici halogena i şi
picloramul.
b. Erbicide care inhib fotosinteza (ureice, triazine, diazine, etc.)
Aceste erbicide ajunse în corpul plantelor sensibile fiziologic, provoac un
dezechilibru al metabolismului producând perturb ri în procesul de fotosintez . Se
cunoaşte c reducerea CO2 în corpul plantei se realizeaz de c tre atomii de hidrogen
care rezult în urma descompunerii apei de c tre lumina solar . Descompunerea
(fotoliza) apei este reac ia cheie în procesul de fotosintez şi acest proces este
denumit “reac ia Hill”. Ori, aceste erbicide împiedic oxidarea manganului bivalent
la mangan trivalent, proces indispensabil fotolizei apei.
S-a observat c triazinele inhib şi unele esuturi lipsite de clorofil ,
indiferent de prezen a sau absen a luminii. Printre aceste efecte fitotoxice cel mai
bine cunoscut este efectul asupra r d cinii buruienilor.
Efectul erbicidelor care inhib fotosinteza depinde de nivelul activit ii
hormonale a plantelor. Plantele mari produc toare de fitohormoni (porumbul, sorgul)

64
sunt rezistente la ac iunea acestora întrucât le inactiveaz metabolic, în timp ce
plantele care produc cantit i mici de fitohormoni sunt sensibile.
c. Erbicide care inhib germina ia (carbama i, acilanilide, fenoli
substitui i, toluidine etc.). Din acest grup carbama ii şi acilanilidele au şi ac iune de
inhibitori de fotosintez (N. Şarpe şi col., 1976). Dar ac iunea predominant a lor
este îns inhibarea germina iei şi a diviziunii mitotice. Deoarece ele blocheaz
diviziunile au ac iune tipic antagonist fa de erbicidele din prima grup , fapt pentru
care orice fel de asociere cu erbicidele hormonale este contraindicat . Spectrul de
ac iune pentru aceste erbicide este în special antigramineic.

4.6.5.4 Selectivitatea erbicidelor şi cauzele care o determin

inând cont de cauzele care o determin , selectivitatea erbicidelor a fost

clasificat în mai multe tipuri (Wurgler W., cit. de Gh. Anghel şi col. 1972).
a. Selectivitatea chimic , întâlnit în literatura de specialitate şi sub numele
de selectivitate biochimic şi selectivitate fiziologic . Aceasta este tipul de
selectivitate adev rat deoarece diferen ierea efectului erbicidelor se datoreşte unor
procese fiziologice şi biochimice specifice anumitor plante. Astfel, procesele cu care
s-a tratat pot fi metabolizate de c tre plantele de cultur rezistente - în substan e
inactive sau de c tre unele buruieni - în substan e fitotoxice. Pentru primul caz,
exemplu tipic îl reprezint selectivitatea unor erbicide triazinice fa de porumb.
Porumbul, spre deosebire de multe buruieni transform atrazinul într-o
hidroxitriazin , substan care nu mai este fitotoxic . Pentru al doilea caz se
men ioneaz selectivitatea fa de leguminoase a produselor fenoxibutirice. Aceste
produse nu posed propriet i erbicide dar, odat ajunse în plante pot fi uşor
degradate prin ac iunea β–oxidazelor în produse fitotoxice cunoscute pentru
fitotoxicitatea lor. Enzimele amintite lipsind la culturile leguminoase, metabolizarea
nu poate avea loc astfel c aceste culturi nu sunt afectate. Dimpotriv buruienile
con in de regul fermen i necesari şi ca urmare sunt distruse în urma tratamentului.
b. Selectivitatea fizic este cauzat de pozi ia, forma şi m rimea suprafe ei
frunzelor plantei cultivate şi a buruienilor. Aşa de exemplu în cazul trat rii cerealelor
p ioase cu produse din grupa fenolilor substitui i (DNOC, DNBF), acestea nu le re in
pe frunzele lor, din cauza tensiunii superficiale ridicate a solu iei, pic turile
scurgându-se jos. În schimb pe frunzele late, adesea întinse sub form de rozet ale

65
buruienilor dicotiledonate, pic turile lichidului aplicat se adun , sta ioneaz pe limb
şi produc necrozarea acestuia.
c. Selectivitatea fizico-chimic este oarecum specific tratamentelor f cute
cu unele frac iuni petroliere la culturile din familia Umbeliferae. Sub aspect fizic
efectul diferit se datoreşte deosebirilor dintre morfologia frunzelor, iar sub aspect
chimic, prezen ei la plantele umbelifere a uleiurilor eterice care împiedic
p trunderea produsului petrolier în interiorul celulelor. În schimb la buruienile din
alte familii, uleiurile eterice lipsind, frac iunea petrolier p trunde uşor în interiorul
celulelor şi planta este distrus .
d. Selectivitatea anatomic se datoreşte structurii anatomice mai favorabile
(sub aspectul rezisten ei) pe care o au suprafa a frunzelor la unele plante de cultur
fa de cea a frunzelor de buruieni. Un exemplu tipic îl prezint maz rea la care
prezen a pe frunze a unui strat de cear diminueaz sensibil p trunderea erbicidelor.
e. Selectivitatea localizat (de pozi ie), care este cauzat de pozi ia diferit a
r d cinilor plantelor în raport cu stratul ce con ine erbicid. Acest tip de selectivitate îl
întâlnim de exemplu în cazul erbicidului Prometrin aplicat la floarea-soarelui şi alte
culturi. Floarea-soarelui se îns mân eaz normal la 6-7 cm, iar erbicidul se
administreaz concomitent cu sem natul pe suprafa a solului. Selectivitatea se
datoreşte în cazul acesta stratului de p mânt ce se înterpune între erbicid şi semin ele
plantei de cultur . Buruienile îns care r sar de la adâncime mic (în zona de
concentra ie maxim a erbicidului) absorb uşor produsul chimic şi pier. Pentru
reuşita tratamentului este necesar ca textura solului s nu fie nisipoas , iar dup
tratament s nu cad precipita ii abundente care ar determina antrenarea erbicidului
pân la semin ele plantei de cultur .
f. Selectivitatea periodic , se refer la faptul c plantele de cultur sunt
sensibile la erbicide în anumite faze ale dezvolt rii şi rezistente în altele. Aşa de
exemplu, la cerealele p ioase erbicidele hormonale se pot aplica numai în intervalul
dintre înfr irea deplin şi mijlocul fazei de împ iere. De asemenea, erbicidul
Pyramin se poate aplica la sfecl numai de la sem nat pân la r s rire şi apoi din
nou, dup ce primele dou frunze tipice au m rimea unui bob de maz re.

4.6.5.5 Erbicidele în sol (volatilizarea, levigarea şi adsorb ia)

a. Volatilizarea erbicidelor din sol. Unele erbicide, aşa cum sunt cele din
grupa toluidinelor, au proprietatea de a se volatiliza foarte uşor. Volatilizarea lor are

66
loc atât în sol cât şi în afara solului. Prin volatilizarea lor în sol aceste erbicide
ac ioneaz asupra semin elor de buruieni în special ca înhibitori ai germina iei. În
cazul când volatilizarea erbicidelor are loc în afara solului (proces nedorit) are loc o
reducere a eficacit ii tratamentului şi o creştere a polu rii atmosferei. Odat cu
ploile care survin ulterior erbicide revin pe sol şi pot distruge culturile sensibile.
Efectul acestor erbicide depinde de m sura în care se poate opri volatilizarea
lor în afara solului. În acest scop erbicidele se încorporeaz imediat în sol unde se
fixeaz pe suprafa a agregatelor argilo-humice.
Odat încorporate în sol erbicidele volatile ac ioneaz mai mult sau mai pu in
intens, pe o perioad mai scurt sau mai îndelungat de timp, în func ie de o serie de
factori. Aşa de exemplu, adâncimea de încorporare poate influen a asupra remanen ei
în sol a acestor erbicide. Când trifluralinul se încorporeaz la o adâncime mai mare
de 5 cm, acesta persist mai mult de 6 luni. N. Şarpe şi col. (1976) citeaz date din
literatura de specialitate când uneori chiar o doz de 2,2 kg/ha trifluralin a avut o
remanen de peste 2 ani, reducând recolta de ov z.
Efectul erbicidelor volatile este influen at şi de gradul de tasare a solului. În
solurile mai tasate, datorit creşterii masei de sol, precum şi datorit creşterii mai
rapide a tensiunii de vapori în spa iile mici, volatilizarea este mai slab . Prin urmare,
în astfel de situa ii efectul erbicidelor volatile este îmbun t it dar cresc posibilit ile
de remanen şi deci riscul de fitotoxicitate asupra culturilor urm toare.
În solurile umede erbicidele se fixeaz mai slab şi ca atare se volatilizeaz
mai repede.
Un alt factor care influen eaz volatilizarea erbicidelor îl constituie
temperatura. Din aceast cauz , cu cât solul este mai cald şi mai umed cu atât
erbicidele trebuie încorporate în sol mai repede.
b. Levigarea erbicidelor. Prin levigarea erbicidelor se realizeaz o sc dere a
reziduurilor din sol, dar în acelaşi timp ele pot ajunge în apele freatice şi de suprafa
poluându-le. Din aceast cauz levigarea erbicidelor constituie adesea un fenomen
negativ.
Se citeaz date din literatura de specialitate (N. Şarpe şi col., 1976) când în
urma antren rii erbicidului 2,4 D în apa freatic într-o regiune a S.U.A. apa potabil
a c p tat un gust nepl cut care s-a men inut timp de 4-5 ani.
În condi ii de irigare, levigarea este şi mai periculoas deoarece pe lâng
fauna şi flora acvatic pot fi afectate şi diferite culturi sensibile.

67
 Levigarea depinde îns , şi de solubilitatea erbicidelor. Majoritatea erbicidelor
au o solubilitate foarte redus fapt pentru care în mod obişnuit r mân concentrate în
primii 5-10 cm de la suprafa . Totuşi în cazul acestor erbicide, aşa cum sunt
triazinele, dac se aplic în doze mari şi repetat în timp de mai mul i ani, pot fi
levigate pân la adâncimea de 30-70 cm. În acest caz cantitatea de erbicid antrenat
în profunzime este direct propor ional cu con inutul solului în humus.
Levigarea erbicidelor poate avea efecte foarte nefavorabile asupra plantelor
de cultur în special la erbicidele care posed o selectivitate de pozi ie (exemplu
prometrinului aplicat la floarea soarelui).
c. Adsorb ia erbicidelor. Adsorb ia erbicidelor la suprafa a particulelor de
sol constituie unul din factorii principali care determin doza mai mare sau mai mic
ce trebuie aplicat pe sol. Acest fenomen este în totalitate negativ deoarece se ştie c
distrugerea buruienilor nu depinde de cantitatea de erbicid aplicat pe sol ci de ceea
ce r mâne liber în solu ia solului, dup ce o parte se adsoarbe.
Dar, ca şi cationii minerali, erbicidele pot intra la un moment dat în reac ii de
schimb, favorizate de o multitudine de factori, putând provoca fenomene fitotoxice
chiar la câ iva ani de la tratarea cu astfel de substan e.
Adsorb ia erbicidelor de c tre sol este caracteristic , într-o m sur mai mare
sau mai mic , pentru toate produsele cu caracter bazic, intensitatea de adsorb ie fiind
determinat de pH, temperatut , structur , umiditate, capacitate de schimb cationic,
natura mineralogic şi gradul de saturare cu diferi i cationi ai argilelor din sol precum
şi de con inutul solului în humus.
Astfel, pe m sur ce creşte temperatura ca şi în cazul creşterii umidit ii,
creşte şi cantitatea de erbicid care se solubilizeaz , împiedicându-se astfel adsorb ia
acestora. Solurile f r structur , tasate, au capacit i superioare de adsorb ie. De
asemenea, capacitatea de schimb cationic se coreleaz foarte adesea cu capacitatea
solului de a fixa erbicidele.
Dar, dintre to i factorii aminti i, humusul joac rolul principal în adsorb ia
erbicidelor, în sensul c adsorb ia este direct corelat cu con inutul solului în humus.
În acest caz, orice m sur care duce la creşterea procentului de humus, m reşte
fixarea erbicidelor pe sol şi le reduce eficacitatea. Din aceast cauz , la stabilirea
dozelor de erbicid este absolut necesar s se in cont de procentul de humus în sol,
tratamentele f cându-se diferen iat.

68
4.6.5.6 Influen a erbicidelor asupra calit ii recoltei

Influen a erbicidelor asupra recoltei precum şi modific rile produse de

acestea au constituit şi constituie o preocupare pentru majoritatea cercet torilor.
În primul rând a fost pus în eviden faptul c erbicidele care produc stimul ri
ale plantelor (erbicide hormonale, acizi alifatici halogena i, dicamba, diazine ureice,
triazine, etc.) influen eaz în mod pozitiv sinteza proteinelor reducând în acelaşi timp
cantit ile de zaharuri şi alte substan e energetice.
Cât priveşte inhibitorii de germina ie aceştia au un efect contrar comparativ
cu erbicidele care produc stimul ri ale plantelor.
În tabelul 9 se prezint influen a erbicidului 2,4 D aplicat singur sau
concomitent cu administrarea de îngr ş minte, asupra con inutului de protein din
grâu (dup Gheorghiadir şi Seifulina, 1974, cit. de N. Şarpe şi col., 1976).
Tabelul 9

Efectul erbicidului 2,4 D şi al îngr ş rii asupra con inutului de protein din
grâu
Varianta % Protein
Martor 13,7 – 13,8
2,4 D 13,2 – 13,6
2,4 D + uree 13,9 – 14,1
2,4 D + acid boric 14,3 – 14,7
2,4 D + clorur de potasiu 14,4

Din aceste date se observ c proteina înregistreaz creşteri însemnate în

cadrul îngr ş rii concomitente cu azot, bor şi iod. De asemenea s-a constatat c
proteina vegetal sufer profunde modific ri calitative, reprezentate de schimbarea
raporturilor între aminoacizi, m rimea sticlozit ii boabelor precum şi ameliorarea
calit ii de panifica ie.
Erbicidele din grupa 2,4 D modific şi con inutul plantelor în vitamine din
grupa B şi C.
Cercet rile din ara noastr , printre care şi cele întreprinse de Aurica
Caramete (1975), relev faptul c substituien ii ureici reduc cantitatea de zaharuri din
plante stimulând în schimb metabolismul azotului inclusiv metabolismul proteic şi al
acizilor nucleici.
N. Şarpe şi col. (1976) citeaz concluziile la care au ajuns numeroşi
cercet tori privind efectul triazinelor asupra calit ii plantelor. Astfel, s-a constatat c
69
triazinele stimuleaz absorb ia radicular a numeroase elemente, inhib sinteza
zaharurilor şi în acelaşi timp produc modific ri importante în metabolismul azotului.
Este stimulat absorb ia azotului nitric, ceea ce duce la creşterea con inutului
plantelor în nitra i, uneori peste limita toxic pentru animale. Triazinele nu
stimuleaz absorb ia azotului amoniacal.
Dup Striban şi Vl du iu (1972) (cit. N. Şarpe şi col., 1976), triazinele
stimuleaz sinteza clorofilei în plantele rezistente şi o înhib în cele sensibile.
N. Şarpe şi col. (1976) citeaz şi efectul altor erbicide asupra calit ii recoltei.
Astfel, Diclorbenilul m reşte con inutul fructelor în vitamina C şi le îmbun t eşte
gustul. Nitralinul m reşte con inutul în fosfor al boabelor de fasole. Nitralinul şi
trifluralinul modific şi con inutul plantelor în zaharuri, carotenoizi, vitamina C.
Marea majoritate a cercet rilor demonstreaz c prin folosirea judicioas a
erbicidelor, atât sub aspectul dozei cât şi în ceea ce priveşte cultura pentru care sunt
recomandate, se realizeaz o creştere nu numai cantitativ , dar şi calitativ a
produc iei.

4.6.5.7 Metode de aplicare a erbicidelor

Pe lâng cunoaşterea mecanismului de ac iune al fiec rui erbicid, a

selectivit ii lui fa de plantele cultivate, a spectrului de combatere al buruienilor, în
tehnologia utiliz rii erbicidelor metodele de aplicare a acestora au un rol deosebit de
important. Prin alegerea celei mai potrivite metode de aplicare se realizeaz o
eficacitate mare a erbicidului asupra buruienilor şi în acelaşi timp se înl tur
eventualele efecte negative asupra culturilor.
În func ie de mecanismul de ac iune al erbicidelor se disting dou metode
principale de aplicare a erbicidelor:
a) aplicarea pe sol înainte de sem natul sau r s ritul culturilor;
b) aplicarea în cursul perioadei de vegeta ie, adic dup r s ritul culturii.
Prima metod de aplicare (pe sol), are un caracter preventiv şi este specific
erbicidelor reziduale, cum sunt cele pe baz de atrazin, metolaclor, simazin, butylat,
benefin, cycloat, trifluralin etc.
A doua metod (aplicarea pe vegeta ie) are un caracter curativ şi este
specific erbicidelor de contact, cu ac iune total sau selectiv , precum şi erbicidelor
cu ac iune hormonal , aminotriazolului, dinoseb-acetatului, picloramului,
morfactinelor etc.

70
 Unele erbicide se pot administra prin ambele metode, atât pe sol cât şi pe
vegeta ie, ca: atrazinul, prometrinul, pyrazonul, şi unii substituien i ureici
(cloroxuron, diuron, monolinuron etc.
În cadrul fiec rei metode de aplicare exist o serie de variante determinate de:
perioada din ciclul anual al culturii, lucrarea agrotehnic care precede sau succede
tratamentul, fazialitatea plantelor cultivate şi a buruienilor, cerin ele erbicidului
utilizat, corelate îndeosebi cu condi iile pedoclimatice şi nivelul agrotehnicii
practicate.
Pentru situa ia când erbicidele se aplic pe vegeta ie, p trunderea acestora în
plant poate fi favorizat , în func ie de situa ie cu ajutorul unor substan e ajut toare
ca: muian i, activan i, sau adezivi.
Dintre muian i amintim: petrolul în concentra ie de 0,25-0,50%, polietilen
glicocolii, uleiurile minerale emulsionabile etc. Aceste substan e determin
micşorarea tensiunii superficiale favorizând formarea unei pelicule continue pe
suprafa a frunzei.
Printre activan i cit m: sulfatul de amoniu, clorura de sodiu sau potasiu, ureea
etc., substan e care modific permeabilitatea cuticulei şi amplific sensibilitatea
buruienilor.
Pentru plantele ce au pe frunze un strat ceros sau perişori, în vederea
aderen ei mai bune a solu iei se folosesc anumite substan e adezive cum ar fi:
polimerii solubili în ap , a unor uleiuri, diferite îngr ş minte ş.a.
Eficacitatea unor erbicide reziduale este dependent în cea mai mare m sur
de umiditatea solului. Precipita iile c zute dup tratament favorizeaz dispersarea
erbicidelor reziduale pân la adâncimea de germinare a semin elor de buruieni. Dup
N. Şarpe şi col. (1964), pentru condi iile din ara noastr , necesarul de ap pentru
primele 10-20 zile dup tratament este de 30-50 mm. În aceast grup intr în special
triazinele. Eficacitatea unor erbicide reziduale ca: butylatul, nitralinul, cycloatul,
trifluralinul, nu este dependent de regimul de precipita ii.
Spre deosebire de tratamentele ce se aplic pe sol, la tratamentele efectuate pe
plante este necesar s nu avem precipita ii nici înainte şi nici dup aplicare. Dup
aplicare nu trebuie s plou cel pu in 6-12 ore, timp în care are loc absorb ia şi
translocarea aproape complet a acestor erbicide. Roua c zut dup 10-12 ore de la
tratament influen eaz pozitiv ac iunea erbicidelor foliare.
Eficacitatea metodelor de aplicare a erbicidelor este influen at şi de alte
elemente climatice cum ar fi: temperatura, lumina, umiditatea relativ a aerului etc.

71
 Aşa de exemplu, eficacitatea maxim a erbicidelor hormonale sau de contact
se realizeaz când procesele fiziologice din plante se desf şoar intens. Din acest
cauz aceste erbicide se aplic atunci când temperatura aerului este de 15-20oC. Dac
erbicidul 2,4 D se administreaz la o temperatur în jur de 10oC şi în condi iile unei
nebulozit i accentuate, efectul este redus, iar timpul necesar pentru ac iune este mult
mai lung.
Pentru erbicidele volatile sau cele care se descompun uşor în prezen a luminii
şi care se aplic pe sol (exemplu: toluidine, tiocarbama i, carbama i etc.) este
necesar încorporarea şi omogenizarea intim cu solul, într-un interval de cel mult
15-20 minute dup administrare, opera ie ce se execut cu ajutorul grapei cu discuri,
combinatorului sau frezei. În vederea asigur rii unei eficacit i sporite a produselor
volatile cât şi pentru îmbun t irea parametrilor de productivitate şi a economiei de
carburan i, este necesar ca administrarea şi încorporarea acestor erbicide s se
realizeze într-un singur parcurs, prin folosirea de agregate complexe. În astfel de
condi ii administrarea şi încorporarea erbicidelor în sol se face simultan.

4.6.5.8 Stabilirea dozei de erbicid

Stabilirea corect a dozei are implica ii atât asupra efectului erbicid cât şi
asupra plantei cultivate. Rezultate negative pot s apar atât în cazul micşor rii
dozelor când nu se realizeaz efectul scontat şi eficien a combaterii chimice este pus
sub semnul întreb rii, cât şi în situa ia m ririi dozelor, când este afectat planta
cultivat sau chiar planta postmerg toare, atunci când se folosesc erbicide cu
remanen îndelungat .
Stabilirea dozei se face în func ie de propriet ile erbicidului respectiv,
metoda de aplicare, gradul de îmburuienare (pe specii şi faze de vegeta ie), faza de
vegeta ie a plantelor de cultur etc. Pentru erbicidele aplicate la sol se va ine cont în
mod deosebit de con inutul în humus şi argil deoarece, aşa cum se cunoaşte, o parte
din erbicid este imobilizat în complexul adsorbtiv al solului.
De obicei, produsele erbicide se comercializeaz sub form de concentrate în
care substan a activ particip într-un anumit procent, iar dozele recomandate de
regul sunt indicate în kg, litri s.a./ha. Specialistul trebuie s calculeze doza de
produs tehnic (comercial).
Cantitatea de produs tehnic care trebuie administrat , în cazul când
tratamentul se face pe toat suprafa a (integral), se calculeaz cu ajutorul formulei:

72
 D.s.a.x100
Dt. = , în care:
s.a.
Dt = doza de preparat tehnic în kg - l/ha;
D.s.a. = doza recomandat exprimat în substan activ ;
s.a. = con inutul în substan activ a erbicidului în %.
În situa ia aplic rii erbicidelor în benzi sau fâşii pe rândurile de plante, cum
este cazul la unele culturi pr şitoare sau pe rândurile de pomi, vi de vie, cantitatea
de erbicid se va stabili dup formula:
Dtxl
Dt1 = în care:
L
Dt1= Doza de produs tehnic în kg – l/ha ce trebuie administrat pe benzi sau fâşii;
Dt = Doza de produs tehnic în kg - l/ha, calculat pentru aplicare integral ;
l = L imea fâşiei sau benzii tratate, în cm;
L = Distan a între rândurile de plante, în cm.

4.6.5.9 Prepararea amestecului pentru stropit

Calitatea tratamentului cu erbicide, depinde în mare m sur de modul de

preparare şi de aplicare a amestecului dintre erbicid şi apă. Respectarea normelor de
lucru, preîntâmpin multe neajunsuri, ca de exemplu, depunerea erbicidului pe
fundul rezervorului, formarea de cocoloaşe, înfundarea duzelor etc., cu toate
consecin ele negative ale acestora.
Solu ia este amestecul cu apa al erbicidelor solubile în ea. Erbicidele solubile
în ap sunt formulate ca solu ie apoas concentrat (exemplu SDMA a acidului 2,4
D, Icedin, ş.a.) sau sub form solid ca de exemplu NaTa ş.a.
Solu ia este clar , deşi uneori este colorat . Solu iile se prepar mai uşor
decât celelalte amestecuri pentru erbicidat. Astfel, erbicidul în doza necesar , se
poate introduce direct în rezervorul maşinii de stropit. Având în vedere faptul c
solu ia este un amestec fizic omogen, în timpul tratamentului este necesar numai un
minimum de agitare deoarece constituien ii unui astfel de amestec nu se separ pe
cale mecanic .
Emulsia ca no iune general , este amestecul dintre dou lichide fiecare
men inându-şi identitatea. În cazul erbicidelor, prin emulsie în elegem amestecul
dintre ap şi erbicidele formulate sub form de concentrat emulsionabil. Apa
îndeplineşte rolul de dispersant, iar erbicidul este dispersat, şi nu dizolvat aşa cum

73
este cazul la solu ie. Dac nu se agit , cele dou lichide se separ . Pentru a m ri
stabilitatea amestecului pentru stropit, se adaug erbicidul în procesul de fabrica ie,
substan e dispersante (detergen i etc.). Cu toate acestea, în timpul aplic rii amestecul
trebuie agitat în permanen pentru a realiza o distribu ie uniform în câmp.
Regulile principale, specifice, pentru preg tirea unui astfel de amestec sunt
urm toarele:
- trebuie avut în vedere faptul c multe erbicide din aceast grup sunt
volatile. Pentru a evita pierderile de erbicid, prepararea amestecului se face
introducând direct erbicidul în rezervorul echipamentului pentru stropit. În cazul în
care prepararea se face în cisterne sau în instala ii speciale, se cere ca acestea s fie
prev zute cu capace pentru închidere;
- este necesar ca turnarea erbicidului, s fie direct în rezervorul maşinii, fie în
cisterne sau instala ii, s se fac uniform pe m sura umplerii cu ap ;
- în timpul prepar rii amestecului şi al execut rii tratamentului, amestecul se
agit continuu.
Suspensia este amestecul format din particule solide, dispersate într-un
lichid. În cazul nostru, amestecul este format din erbicidele formulate ca pudr
umectabil sau ca past dispersabil şi din ap . Apa are rolul de diluant şi ca urmare
de transport. Dac amestecul erbicid-ap r mâne în repaus, particulele solide se
depun. De aceea, în timpul aplic rii trebuie agitat continuu. Agitarea trebuie
supravegheat deoarece dac este excesiv , se formeaz mult spum care îngreuiaz
circula ia amestecului prin sistemul de stropit al maşinii.
Pentru a realiza un amestec omogen, mai întâi se face o maia cu erbicidul
respectiv astfel: cantitatea de erbicid calculat pentru o anumit suprafa sau pentru
volumul unui vas cu ap , se amestec (se fr mânt ) treptat cu pu in ap pân se
ob ine o past omogen (un terci) care se las câteva ore la muiat. Când se consider
c pasta este omogen , se amestec cu întreaga cantitate de ap pentru care s-a
calculat erbicidul respectiv. Dac erbicidul, f r a face în prealabil maiaua, se
introduce direct în bazin sau cistern , unde se afl întreaga cantitate de ap , el nu se
disperseaz complet şi rezult un amestec cu grunzuri (cocoloaşe).
Amestecul de dou erbicide. Pentru a m ri spectrul de combatere al
buruienilor, se practic tot mai mult amestecul de dou (uneori trei) erbicide. Adesea
se aplic împreun un erbicid formulat ca pudr umectabil (wp) şi altul în form de
concentrat emulsionabil, ca de exemplu: Ro-Neet + Venzar sau Treflan + Sencor etc.
Pentru a ob ine un amestec cât mai omogen se prepar mai întâi maiaua cu erbicidul

74
formulat ca pudr umectabil , dup modul precizat mai sus. Se introduce în cistern
sau în tancul instala iei de preg tit amestecul jum tate din cantitatea total de ap şi
peste ea se toarn suspensia (maiaua) de erbicid. Se amestec pentru uniformizare. În
continuare, se introduce erbicidul concentrat emulsionabil. Se completeaz cu restul
de ap şi se agit continuu.
Se recomand ca erbicidul concentrat emulsionabil în prealabil s se
rostogoleasc de câteva ori în ambalajul s u original, pentru uniformizare şi numai
dup aceea s se scoat cantitatea necesar pentru realizarea amestecului respectiv.
Amestecul pentru erbicidat de tipul solu iilor sau emulsiilor este
corespunz tor calitativ, numai în ziua în care a fost preparat iar folosirea amestecului
sub form de suspensie se poate amâna cel mult o zi. De aceea prepararea
amestecurilor pentru erbicidat trebuie corelat cu randamentul de lucru al maşinilor
şi cu mersul vremii.

4.6.5.10 Principii şi reguli ce stau la baza elabor rii programului de aplicare a

erbicidelor
Odat cu apari ia erbicidelor şi utilizarea lor pe scar larg nu trebuie s se
minimalizeze rolul deosebit pe care îl au în combaterea buruienilor, metodele
preventive, agrotehnice ş.a. De aceea este necesar s se vorbeasc despre combaterea
integrat a buruienilor din cultur , în acest scop recurgându-se la toate m surile.
În vederea folosirii cu maxim eficien a erbicidelor, este necesar s se
elaboreze un “program” de combatere chimic a buruienilor. Acest lucru este absolut
necesar întrucât se cunoaşte c nici un erbicid aplicat singur nu rezolv în mod
satisf c tor problema combaterii buruienilor dintr-o cultur .
La elaborarea programului de aplicare al erbicidelor într-o unitate agricol
trebuie s se aib în vedere urm toarele principii şi reguli:
a) Stabilirea tipurilor de asolament şi a rota iei culturilor. Nimai dup ce s-a
stabilit ce plante se cultiv , rota ia acestora, suprafe ele ce revin fiec rei plante, se
pot include în program erbicidele necesare. Odat cu acestea este imperios necesar
înfiin area unui registru pentru inerea eviden ei aplic rii erbicidelor pe sole şi
culturi.
b) Identificarea prin cartare a buruienilor predominante pe fiecare sol .
Cunoscând ponderea principalelor specii de buruieni se poate stabili şi se pot alege
acele erbicide cu ajutorul c rora se realizeaz o combatere maxim a buruienilor.

75
 c) Stabilirea dozelor optime pentru fiecare erbicid în cazul când este aplicat
singur şi în cazul când este asociat cu alte erbicide. Pentru stabilirea dozelor optime
şi a rapoartelor dintre erbicide în cazul aplic rii asociate, trebuie s se cunoasc bine
recomand rile institutelor de cercet ri şi ale sta iunilor experimentale.
d) La alegerea erbicidelor este necesar s se in seama şi de baza tehnico-
material de care dispune unitatea deoarece unele erbicide se pot aplica atât cu
aparatur terestr cât şi cu mijloace avio în timp ce alte erbicide (în special cele
volatile) se pot administra numai cu maşini terestre.
e) Dup stabilirea sortimentului de erbicide precum şi a dozelor de aplicare a
acestora, se va calcula necesarul (în kg sau litri) pentru fiecare erbicid în parte şi se
va întocmi planul de aprovizionare în func ie de epoca de aplicare a fiec rui erbicid.
În afara regulilor de baz enun ate mai sus, pentru reuşita tratamentului este necesar
şi respectarea unor cerin e tehnice şi anume: p strarea şi conservarea erbicidelor în
bune condi ii, preg tirea solului destinat aplic rii erbicidelor (m run irea şi nivelarea
terenului), respectarea vitezei de lucru în tot timpul ac iunii de mineralizare a
erbicidelor precum şi jalonarea corect a terenului. De asemenea, în zonele cu
terenuri supuse fenomenelor de eroziune, pe solurile nisipoase, pe cele cu ap
freatic la adâncime, pe terenurile irigate unde se cultiv mari suprafe e de cereale şi
plante tehnice, aplicarea erbicidelor trebuie s se fac cu mult aten ie pentru a
reduce la maximum efectul polu rii.

4.6.5.11 M suri de protec ia muncii ce se impun la executarea tratamentelor cu

erbicide
În etapa actual evolu ia agriculturii nu poate fi conceput f r utilizarea
larg a produselor chimice. Dintre acestea erbicidele joac un rol deosebit în
tehnologiile moderne practicate la majoritatea culturilor. Dar, substan ele folosite ca
erbicide sunt mai mult sau mai pu in toxice, pentru om şi animalele cu sânge cald.
Dup doza letal -DL 50 – (doza la care mor 50% din animalele de experien )
acestea se împart în patru categorii:
a. extrem de toxice, DL50 sub 50 mg/kg corp, marcate cu etichet roşie;
b. puternic toxice DL50 între 50 şi 200 mg/kg corp, marcate cu etichet
verde;
c. ponderat toxice cu DL50 între 200 şi 1000 mg/kg corp, marcate cu etichet
albastr ;
d. slab toxice cu DL50 peste 1000 mg/kg corp, marcate cu etichet neagr .

76
 Majoritatea erbicidelor se încadreaz în ultimele dou categorii de toxicitate.
În prevenirea unor fenomene de poluare şi toxicitate este absolut necesar s se
cunoasc modul în care sunt p strate şi manipulate aceste produse, modul cum sunt
preg tite amestecate pentru stropit şi de asemenea, m surile ce trebuiesc respectate la
aplicarea tratamentelor.
Principii generale ce trebuiesc respectate la aplicarea erbicidelor.
Cei ce recomand şi aplic produsele trebuie s cunoasc bine caracteristicile
fiec rui produs şi mai ales aspectul toxicologic. Orice persoan care va lucra cu
erbicide este necesar s fie instruit periodic cu regulile de protec ia mincii ce trebuie
respectate; de asemenea, s fie examinate medical la angajare şi periodic pe parcursul
anului.
Erbicidele se depoziteaz în magazii departe de cl diri, ad posturi de
animale, depozite de furaje sau alimente, surse de ap etc.
Eliberarea erbicidelor se face numai de c tre responsabil în baza unui act ce
se înregistreaz .
Transportul se efectueaz astfel încât s se evite spargerea ambalajelor,
contaminarea produselor alimentare şi contactul cu oamenii.
Nu se fac tratamente decât cu muncitori instrui i, prev zu i cu materialul de
protec ie necesar.
Înainte de începerea unor lucr ri de mare amploare în câmp cu produse care
au un grad mare de toxicitate se va anun a popula ia, unitatea sanitar uman şi
veterinar cele mai apropiate.
La depozite şi pe teren trebuie s existe o trus de prim ajutor, care s
cuprind tot ce este necesar pentru întoxica ii cu pesticide.
La tratamentele cu erbicide se vor folosi numai maşini omologate.
Echipamentul de protec ie dup utilizare se va denociviza.

Depozitatea p strarea şi distribuirea erbicidelor.

Depozitele sunt prev zute cu cântar propriu care nu mai este folosit şi pentru
alte produse, cu m rimi de doze pentru lichide şi un pichet de incendiu.
Magaziile trebuie amplasate la distan e mai mari de 50 m de locuin e şi surse
de ap .
În vederea asigur rii unei p str ri corespunz toare a produselor lichide,
acestea se depoziteaz în înc peri cu temperaturi între 0o şi 25oC.

77
 Nu este permis p strarea erbicidelor împreun cu alimente, furaje, obiecte
casnice sau alte materiale şi în general p strarea în poduri sau la etaj. Este bine ca
aceste depozite s fie marcate cu semne distinctive, indicând prezen a de substan e
toxice.
Înc lzirea cu sobe a depozitelor de erbicide este interzis din cauza riscurilor
de toxicitate şi incendii.
Erbicidele se livreaz în ambalaje închise şi nu se vor distribui în stare
v rsat . Scoaterea lichidelor din ambalaje mari se va face numai cu pompa cu
amorsare mecanic .
Ambalajele care se returneaz la fabric trebuie sp late înainte cu o solu ie
cald de 3% sod calcinat , urmat de o sp lare cu detergent. Celelalte ambalaje se
spal de trei ori cu o cantitate de ap de 5-20% din volumul containerului. Cele de
plastic se ard atunci când este posibil. Ambalajele de sticl , dup sp lare se sparg, iar
cele metalice se turtesc şi se trimit la depozitele de colectare a metalelor.
Fiecare depozit trebuie s aib o surs de ap , s pun, şervet şi farmacie de
prim ajutor.
Gunoiul şi resturile ce rezult din cur irea magaziei se vor îngropa în locuri
ferite, evitând ca pesticidele s ajung în apa freatic prin sp lare.
Nu au voie s p trund în depozite femeile gravide, copii şi persoanele cu
afec iuni pulmonare sau ale ficatului. Distribuirea erbicidelor de c tre persoanele
particulare este strict interzis .
Transportul erbicidelor, vehiculele trebuie s fie în stare corespunz toare şi
s fie mai ales bine încheiate, ca s nu se piard ambalajele.
Este interzis transportul apei, alimentelor şi furajelor odat cu cel al
erbicidelor.
Dac se observ scurgeri de produse lichide sau solide se opresc toate
lucr rile de înc rcare sau desc rcare, se identific ambalajul deteriorat şi se repar .
Preg tirea amestecului pentru stropit (erbicidat). În lipsa unor sta ii
speciale de preg tire, se va amenaja în locuri speciale un spa iu de preg tire a
amestecului pentru stropit departe de sursa de ap potabil , de ape curg toare şi
împrejmuite cu un şan de o cazma adâncime.
Butoaiele, g le ile, m surile de dozare, cântarele şi orice alte vase utilizate la
preg tirea amestecurilor nu trebuie folosite în alte scopuri (ad patul animalelor sau în
uz casnic).

78
 Pe locul unde se prepar amestecurile este interzis odihna, servirea mesei,
p strarea alimentelor sau îmbr c min ii muncitorilor.
Dup terminarea lucr rilor, locul de preg tire se cur prin r zuirea cu sapa
şi p mântul cu resturi este îngropat. Amestecurile r mase neutilizate se vars în gropi
şi se astup . Substan ele nefolosite se returneaz la magazie.
Aplicarea tratamentelor.
Este important de subliniat faptul c toate lucr rile de protec ia plantelor cu
pesticide trebuie efectuate sub conducerea unui specialist în protec ia plantelor, cu
studii medii sau superioare.
Din punct de vedere al organiz rii protec iei muncii, conform legisla iei
noastre, r spunderea revine conduc torilor unit ii.
Pentru aplicarea tratamentelor chimice este important s se formeze echipe
permanente de lucru, compuse din muncitori preg ti i special în acest scop şi care au
un anumit stagiu de munc la lucr rile de combatere. Aceştia în fiecare an trebuie
preg ti i prezentându-li-se noile erbicide, modul de utilizare şi mai ales
caracteristicile toxicologice şi regulile de protec ia muncii. Instruirea specialiştilor şi
a muncitorilor ce lucreaz cu erbicide este obligatorie deoarece ritmul de introducere
a noilor produse şi volumul tratamentelor cresc de la an la an.
La lucr rile de erbicidare nu trebuie admişi copii şi tineri sub 18 ani, femeile
gravide sau care al pteaz , sau persoanele care au afec iuni ce nu le permit lucru cu
substan e chimice.
Respectarea regulilor de igien personal are o importan deosebit pentru
to i cei ce vin în contact cu erbicidele. Este interzis s se m nânce în timpul lucrului,
s se bea sau s se fumeze. În pauzele pentru servirea mesei se rezerv un loc
îndep rtat, la circa 150 m în partea dinspre vânt a locurilor unde se lucreaz , se
depoziteaz sau se preg tesc solu iile. Masa se ia numai dup dezbr carea
echipamentului de protec ie si sp larea cu s pun a fe ei şi a mâinilor.
Unitatea agricol care efectueaz lucr rile de combatere este obligat s
asigure tuturor persoanelor ce lucreaz cu erbicide mijloacele individuale de
protec ia muncii. Conduc torul locului de munc este obligat s urm reasc starea de
s n tate a muncitorilor şi la cea mai mic sesizare din partea celor ce lucreaz cu
erbicide trebuie s -i îndep rteze de la lucru cu erbicide, s asigure primul ajutor şi s
anun e medicul.
Specialiştii în protec ia plantelor trebuie s utilizeze numai produse de
calitate, în ambalaje care au indica ii clare privind con inutul şi natura erbicidelor. În

79
cazul când exist îndoieli sau nu se cunoaşte produsul exact, trebuie luate probe şi
trimise la laboratorul de controlul pesticidelor.
Înainte de începerea lucr rilor de combatere, popula ia din zona adiacent
locurilor de tratare este anun at de momentul aplic rii tratamentelor, locul şi
substan ele ce se folosesc, pentru a se feri copiii, vitele şi stupii de albine, de a ajunge
în zona tratat . La marginile tarlalelor este bine s se pun anun uri privind
efectuarea tratamentelor care se ridic la 3-4 zile dup terminarea lor.
Zonele tratate trebuie marcate cu indicatoare “Teren otr vit” şi “P şunatul
interzis”. Efectuarea lucr rilor agrotehnice pe locurile tratate se pot face la 3 zile
dup stropire sau pr fuire.
La aplicarea produselor foarte toxice este necesar ca pe lâng echipamentul
obişnuit de protec ie, s fie utilizat masca de gaze, cizmele şi m nuşile.
Semnalizatorii de la lucr rile aeriene vor purta obligatoriu haine de protec ie.
Respectarea întocmai a acestor norme, duce la o utilizare sigur a erbicidelor,
f r riscuri pentru s n tatea oamenilor şi cu influen e minime asupra mediului
înconjur tor.

4.6.5.12 Principalele erbicide folosite pentru combaterea buruienilor din

culturile de câmp

Folosirea corect a erbicidelor se bazeaz pe rezultatele cercet rilor riguroase

efectuate în cadrul institutelor şi sta iunilor de cercet ri agricole precum şi în cadrul
institutelor de înv mânt superior agronomic.
În continuare se prezint în tabelul 10 erbicidele cele mai fecvente utilizate
pentru combaterea buruienilor din principalele culturi. Epoca de administrare a
acestora este precizat prin prescurt rile ppi - înainte de sem nat, la preg tirea
patului germinativ, preem - între sem nat şi r s rire şi postem – dup r s rire, pe
vegeta ie.

80
 Tabelul 10
Erbicide folosite pentru combaterea buruienilor din culturile de :
CEREALE P IOASE
Doza de produs
Perioada
comercial Buruienile comb tute
Erbicidul aplic rii
kg, l/ha
SDMA (2,4 D) 1,5 – 2,5 postem Dicotiledonate
DICOTEX (MCPA) 2,0 – 4,0 postem Dicotiledonate
ICEDIN SUPER (2,4D+Dicamba) 1,0 – 1,5 postem Dicotiledonate
OLTISAN EXTRA (2,4D+Dicamba) 0,8-1,0 postem Dicotiledonate
STARANE (fluroxipir) 0,8 – 1,0 postem Dicotiledonate
GLEAN (clorsulfuron) 15 - 20 postem Dicotiledonate
ASSERT (imazametabenz) 2,0 postem Apera spica venti, Avena fatua
PUMA SUPER
0,8 – 1,0 postem Apera spica venti, Avena fatua
(fenoxapropetil+fenclorazol etil)
AVADEX (triallat) 5,0 – 6,0 ppi (preem) Apera spica venti, Avena fatua
ILLOXAN (diclofopmetil) 2,0 – 2,5 postem Avena fatua
SUFFIX (benzoylprop etil) 5,0 - 7,0 postem Avena fatua
OREZ
x
ORDRAM (molinat) 7,0 – 8,0 ppi Monocotiledonate
DREPAMON (tiocarbacil)x 5,0 – 6,0 ppi Monocotiledonate
Monocotiledonate inclusiv
RONSTAR (oxadiazon) 3,5 – 4,0 postem
Leersia oryzoides
SATURN (tiobencarb) 8,0 – 10,0 postem Monocotiledonate
SURCOPUR (propanil) 8,0 – 10,0 postem Monocotiledonate
STAM (propanil) 14,0 postem Monocotiledonate
BASAGRAN (bentazon) 3,0 – 4,0 postem Dicotiledonate
HERBIT (phenothyool) 4,0 postem Dicotiledonate
Erbicidele Stam, Surcopur, Basagran şi Herbit se aplic dup ce în prealabil s-a eliminat apa din parcele.
Tratamentele se fac când buruienile sunt complet zvântate. Dup 24-48 ore de la aplicarea erbicidelor pe
vegeta ie se va introduce ap în parcele.
PORUMB
ONEZIN (atrazin) 5,0 – 8,0 ppi Mono şi Dicotiledonate anuale
PITEZIN (atrazin) 5,0 – 8,5 ppi Mono şi Dicotiledonate anuale
ERADICANE (EPTC + antidot) 8,0 – 8,0 ppi Mono şi Dicotiledonate anuale
DIIZOCAB (butilat)x 5,0 – 8,0 ppi Mono şi Dicotiledonate anuale
LASSO (alaclor) 8,0 – 10,0 ppi Mono şi Dicotiledonate anuale
ACENIT (acetaclor) 2,5 – 6,0 preem Mono şi Dicotiledonate anuale
DUAL (metolaclor) 2,0 – 2,5 ppi Mono şi Dicotiledonate anuale
PRIMEXTRA (metolaclor + atrazin) 4,0 – 6,0 ppi Mono şi Dicotiledonate anuale

81
BUTIZIN (butilat + atrazin) 6,0 – 10,0 ppi Mono şi Dicotiledonate anuale
FRONTIER (dimetenamid) 1,5 – 2,0 preem Mono şi Dicotiledonate anuale
SDMA (2,4 D) 1,5 – 2,0 postem Dicotiledonate anuale şi perene
ICEDIN (2,4 D + dicamba) 1,0 postem Dicotiledonate anuale şi perene
OLTISAN EXTRA (2,4 D + dicamba) 1,0 – 1,5 postem Dicotiledonate anuale şi perene
Monocotiledonate inclusiv Sorghum
MISTRAL (nicosulfuron) 1,0 – 1,5 postem
halepense din rizomi
Monocotiledonate inclusiv Sorghum
TELL (primisulfuron) 40 g postem
halepense din rizomi
Monocotiledonate inclusiv Sorghum
TITUS (rimsulfuron) 40 – 60 g postem
halepense din rizomi
SOIA
TRIFLUREX (trifluralin) 3,5 – 5,0 ppi Monocotiledonate anuale
Monocotiledonate şi unele
MECLORAN (alaclor) 8,0 – 10,0 ppi
dicotiledonate anuale
Monocotiledonate şi unele
DUAL (metolaclor) 4,0 – 6,0 ppi
dicotiledonate anuale
SENCOR (metirbuzin) 0,2 – 0,3 asociat ppi Mono şi Dicotiledonate anuale
Dicotiledonate şi unele
PIVOT (imazetapir) 0,5 – 0,75 postem
monocotiledonate
BASAGRAN (bentazon) 0,5 – 3,0 postem Dicotiledonate
FLEX (fomesafen) 1,0 – 1,5 postem Dicotiledonate
Monocotiledonate anuale şi perene
TARGA SUPER (quizalofopetil) 2,0 – 3,0 postem inclusiv Sorghum halepense din
rizomi
Monocotiledonate anuale şi perene
GALANT SUPER (haloxifop-R-metil) 1,0 – 1,5 postem inclusiv Sorghum halepense din
rizomi
Monocotiledonate anuale şi perene
FUSILADE SUPER (fluazifop-p-butil) 2,0 – 3,0 postem inclusiv Sorghum halepense din
rizomi
Monocotiledonate anuale şi perene
FOCUS ULTRA (cicloxidim) 2,5 – 3,0 postem inclusiv Sorghum halepense din
rizomi
FASOLE
TRIFLUREX (trifluralin)x 3,5 – 5,0 ppi Monocotiledonate anuale
ERADICANE (EPTC) x
6,0 –8,0 ppi Mono şi unele dicotiledonate
EPTAM (EPTC) 6,0 – 8,0 ppi Mono şi unele dicotiledonate
LASSO (alaclor) 6,0 – 9,0 ppi Mono şi unele dicotiledonate
FLEX (fomesafen) 1,0 – 1,5 postem Dicotiledonate anuale
PIVOT (imazetapyr) 0,5 – 0,75 postem Dicotiledonate şi unele

82
 monocotiledonate
BASAGRAN (bentazon) 2,0 – 4,0 postem Dicotiledonate
Pentru combaterea speciei Sorghum halepense din rizomi se folosesc aceleaşi erbicide indicate pentru cultura
de soia.
MAZ RE
TRIFUREX (Trifluralin)x 2,5 - 3,5 ppi Monocotiledonate anuale
GESAGARD (prometrin) 3,0 – 5,0 preem Mono şi dicotiledonate anuale
DUAL (metolaclor) 3,0 – 5,0 ppi Mono şi unele dicotiledonate anuale
Dicotiledonate şi unele
PIVOT (imazetapyr) 0,5 - 0,75 postem
monocotiledonate
DICOTEX (MCPA) 1,5 – 2,0 postem Dicotiledonate
Monocotiledonate anuale şi din
AGIL (propaquizafop) 0,8 – 1,0 postem
rizomi
BASAGRAN (bentazon) 2,0 – 3,0 Dicotiledonate
FLOAREA SOARELUI
x
TRIFLUREX (trifluralin) 3,5 – 5,0 ppi Monocotiledonate anuale
ERADICANE (EPTC + antidot) x
5,0 – 8,0 ppi Mono şi unele dicotiledonate
DIIZOCAB (butilat) 6,0 – 10,0 ppi Mono şi unele dicotiledonate
GOAL (oxyfluorfen) 1,0 preem Mono şi unele dicotiledonate
MECLORAN (alaclor) 6,0 – 10,0 ppi/preem Mono şi unele dicotiledonate
GESAGARD (prometrin) 3,0 – 4,0 preem Mono şi dicotiledonate
RELAY (acetaclor) 1,7 – 2,2 preem Mono şi dicotiledonate
STOMP (pendimetalin) 4,0 ppi/peem Mono şi unele dicotiledonate
RAFT (oxadiargil) 1,0 – 2,5 postem Dicotiledonate anuale
ASSERT (imazametabenz) 1,0 – 1,5 postem Dicotiledonate anuale
Pentru combaterea speciei Sorghum halepense din rizomi şi a altor monocotiledonate se folosesc aceleaşi
erbicide indicate pentru cultura de soia.
IN PENTRU ULEI ŞI FIBR
BALAN (benfluralin)x 4,0 ppi Mono şi unele dicotiledonate
DIIZOCAB (butylate) x
4,0 – 6,0 ppi Mono şi unele dicotiledonate
DUAL (metolaclor) 3,0 – 4,0 ppi Dicotiledonate
DICOTEX (MCPA) 1,0 – 1,5 postem Dicotiledonate
BASAGRAN (bentazon) 2,0 – 4,0 postem Dicotiledonate
BUCTRIL M (bromoxinil + MCPA) 0,75 – 1,0 postem Dicotiledonate
GLEAN (clorosulfuron) 10 – 15 g postem Dicotiledonate
AGIL (propaquizalofop) 1,0 – 1,5 postem Monocotiledonate anuale şi perene
Monocotiledonate inclusiv Avena
FURORE SUPER (fenoxaprop – etil) 0,8 – 1,0 postem
fatua
Monocotiledonate inclusiv Avena
NABU (setoxidim) 1,0 – 1,5 postem
fatua

83
 SFECLA PENTRU ZAH R
OLTICARB (cicloat)x 6,0 – 8,0 ppi Mono şi unele dicotiledonate anuale
DIIZOCAB (butilat) x
6,0 – 8,0 ppi Mono şi unele dicotiledonate anuale
ERADICANE (EPTC + antidot) 6,0 – 8,0 ppi Mono şi unele dicotiledonate anuale
DUAL (metolaclor) 3,0 – 5,0 ppi Mono şi unele dicotiledonate
MECLORAN (alaclor) 4,0 – 6,0 ppi Mono şi unele dicotiledonate anuale
ADOL (lenacil) 1,0 – 2,0 asociat ppi Dicotiledonate anuale
VENZAR (lenacil) 1,0 – 2,0 asociat ppi Dicotiledonate anuale
BETANAL (fenmedifan + desmedifan) 4,0 – 5,0 postem Dicotiledonate anuale
LONTREL (clopiralid) 0,3 – 0,5 postem Cirsium arvense, Sonchus arvensis
Pentru combaterea speciei Sorghum halepense din rizomi şi a altor monocotiledonate se folosesc aceleaşi
erbicide indicate pentru cultura de soia.
CARTOF
GESAGARD (prometrin) 2,0 – 8,0 preem Mono şi dicotiledonate anuale
SENCOR (metirbuzin) 1,0 – 2,0 preem Mono şi dicotiledonate anuale
AFALON (linuron) 2,0 – 8,0 preem Dicotiledonate şi unele mono anuale
DUAL (metolaclor) 3,0 – 5,0 ppi Mono şi unele dicotiledonate
ARESIN (monolinuron) 2,0 – 8,0 preem Mono şi dicotiledonate anuale
LASSO (alaclor) 4,0 – 8,0 ppi Mono şi unele dicotiledonate
BLADEX (cianazin) 3,0 – 5,0 ppi Dicotiledonate şi unele mono
IGRAN (terbutin) 2,0 – 8,0 preem Mono şi dicotiledonate anuale
Pentru combaterea speciilor Agropyron repens, Sorghum halepense şi a altor monocotiledonate se vor folosi
aceleaşi erbicide administrate la sfecla pentru zah r.
TUTUN
BALAN (benfluralin)x 6,0 – 8,0 ppi Mono şi unele dicotiledonate anuale
DEVRINOL (napropamid) 2,5 – 3,0 ppi Mono şi unele dicotiledonate anuale
DUAL (metolaclor) 5,0 – 6,0 ppi Mono şi unele dicotiledonate anuale
MECLORAN (alaclor) 5,0 – 6,0 ppi Mono şi unele dicotiledonate
TRIFLUREX (trifluralin) 4,0 ppi Mono şi unele dicotiledonate anuale
DIIZOCAB (butilat)x 5,0 – 7,0 ppi Mono şi unele dicotiledonate anuale
ENIDE (difenamide) 8,0 – 12,0 ppi Mono şi unele dicotiledonate
TRIFOLIENE
EPTAM (EPTC) x
6,0 – 8,0 ppi Mono şi unele dicotiledonate
Dicotiledonate şi unele
BALAN (benfluralin)x 4,0 – 5,0 ppi
monocotiledonate anuale
BUTIRAN (butilat + alaclor) 6,0 – 8,0 ppi Mono şi unele dicotiledonate
BASAGRAN (bentazon) 2,0 – 4,0 postem Dicotiledonate
PIVOT (imazetapyr) 0,5 – 0,75 postem Dicotiledonate şi unele mono
în perioada Mono şi dicotiledonate anuale şi
KERB (propizamid) 4,0 – 5,0
de repaus perene

84
 în perioada
SENCOR (metribuzin) 1,0 – 1,5 Mono şi dicotiledonate anuale
de repaus
FOCUS ULTRA (cicloxidin) 3,0 – 4,0 postem Monocotiledonate anuale şi perene
AGIL (propaquizafop) 0,5 – 1,0 postem Monocotiledonate anuale şi perene

85
CAPITOLUL V

ASOLAMENTE

5.1 Considera ii generale

Asolamentul şi respectiv rota ia reprezint prima verig din tehnologia unei

plante de cultur de care depinde în bun m sur produc ia ob inut , ca urmare a
efectelor multiple pe care le are asupra însuşirilor solului, a combaterii buruienilor,
bolilor şi d un torilor etc.
Concep iile despre necesitatea succesului culturilor au evoluat şi înso it
diferite trepte de dezvoltare a societ ii omeneşti.
Astfel, în comuna primitiv ca urmare a lucr rilor foarte superficiale cât şi
din cauza îmburuien rii excesive solul îşi pierde dup un num r de ani fertilitatea.
Aceasta îi determin pe oameni s p r seasc aceste terenuri şi s ia în cultur alte
suprafe e cu fertilitate natural ridicat .
Odat cu creşterea popula iei şi cu dezvoltarea uneltelor de produc ie s-a
impus cu necesitate reluarea în cultur a terenurilor care au fost p r site. Suprafa a
de teren luat în cultur se împ r ea în mai multe sole din care unele se cultivau 8-10
ani în special cu cereale, iar altele se l sau o perioad mai îndelungat de timp
necultivate. Terenul l sat nelucrat a fost numit pârloagă, fiind folosit ca p şune şi
fânea . Acest sistem de agricultur a fost denumit pastoral mixt şi el corespunde
orânduirii sclavagiste şi feudale.
Ca urmare a cerin elor agroalimentare din ce în ce mai mari s-a redus
perioada de “odihn ” a solului ca pârloag la 1-2 ani, acest mod de folosire a
terenului c p tând denumirea de sistem de agricultură cu ogor. Terenul neocupat
poart numele de ogor sterp şi era folosit adesea pentru p şunat. Uneori acest teren se
ara din toamn şi se men inea curat de buruieni în anul urm tor pân la sem natul
cerealelor de toamn , constituind aşa numitul sistem de agricultură cu ogor negru.
Odat cu dezvoltarea industriei a ap rut necesitatea aprovizion rii cu materie
prim vegetal , cum ar fi cartof, sfecl etc. De asemenea, încep s se extind pe
suprafe e tot mai mari, în special în Europa şi America, culturile de porumb şi floarea
soarelui. În astfel de condi ii a ap rut sistemul de agricultură cu ogor neocupat şi
plante prăşitoare. Acest sistem avea avantajul c permitea preg tirea solului în cele
mai bune condi ii pentru cultura principal - grâul de toamn şi în acelaşi timp
86
permitea alternarea culturilor în asolamente de 2-4 ani. Acest sistem de agricultur a
fost practicat şi de noi, cu deosebire în Transilvania.
Totuşi, sistemul de agricultur cu ogor neocupat este un sistem extensiv
neputând s asigure creşterea continu a recoltelor pe m sura nevoilor de hran şi de
materii prime pentru industrie.
Ca urmare a dezvolt rii rapide a industriei care solicit materii prime în
cantit i din ce în ce mai mari şi datorit dezvolt rii sectorului zootehnic, în
asolament, în locul ogorului neocupat s-a introdus o plant leguminoas şi anume
trifoiul. Astfel, a luat naştere asolamentul: 1 cereale de prim var cu trifoi; 2 – trifoi;
3 – cereale de toamn .
Acest sistem de agricultur s-a introdus la început în Anglia, apoi în Belgia şi
Olanda iar ast zi este r spândit în foarte multe ri ale Europei şi Americii.
Mai târziu, prin introducerea în asolament a culturilor industriale pr şitoare
acest asolament a fost modificat c p tând urm toarea rota ie: 1 – cereale de
prim var cu trifoi; 2 – trifoi; 3 – grâu de toamn ; 4 – pr şitoare. Dup cum se
observ în acest asolament cerealele p ioase alternau odat cu trifoiul şi cu
pr şitoarele. În felul acesta s-au pus bazele agrotehnice ale asolamentului cu
alternarea culturilor, denumit rotaţie. De asemenea, aşa cum s-a observat din
asolamentul prezentat, în vederea men inerii fertilit ii solului plantele leguminoase
alternau cu plantele pr şitoare mari consumatoare de substan e hr nitoare.
Practicarea sistemului de agricultur altern a dus la sporirea produc iei agricole şi
zootehnice şi la creşterea fertilit ii solului.
Practicarea asolamentului altern în ara noastr a fost posibil în regiunile
umede, ca Transilvania, cu urm toarea succesiune a culturilor: 1 – trifoi; 2 – cereale
de toamn , în special grâu de toamn ; 3 – pr şitoare (cartof, sfecl , porumb); 4 –
cereale de prim var cu trifoi. În zonele mai secetoase trifoiul a fost înlocuit cu o
leguminoas anual .
Pe lâng avantajele din punct de vedere agrotehnic, acest sistem are şi
dezavantajul c propor ia principalelor plante de cultur , nu satisface cerin ele
economice.
Datorit ponderii mari pe care o are porumbul şi grâul, în ara noastr s-a
dezvoltat foarte mult sistemul de agricultur cu pr şitoare şi cereale p ioase.
No iunea de asolament a c p tat în ultimul timp un sens mai larg şi ca atare
asolamentul nu reprezint numai succesiunea culturilor în timp şi în spa iu ci şi
sistemul de îngr şare şi de lucrare ce se aplic fiec rei culturi.

87
 Aşadar prin asolament se în elege succesiunea culturilor în timp şi în
spa iu înso it de un sistem corespunz tor de lucrare şi fertilizare care asigur
creşterea fertilit ii solului şi sporirea cantitativ şi calitativ a produc iei.
Rezult clar din aceast defini ie c succesiunea culturilor nu este un scop în
sine, ci trebuie s se fac în mod ra ional dup anumite principii, reguli ştiin ifice în
aşa fel ca fiecare plant s g seasc în sola unde este cultivat condi ii de vegeta ie
optime, asigurând o produc ie mare şi cu eficien economic maxim posibil , iar
fertilitatea solului s creasc .
Asolamentul presupune în primul rând împ r irea teritoriului unit ii pe
categorii de folosin şi în cadrul fiec rei categorii de folosin , delimitarea solelor
aproximativ egale ca m rime. În al doilea rând repartizarea diferitelor plante pe
tarlale sau sole şi în al treilea rând rota ia culturilor pe aceste suprafe e în decursul
anilor.
Deci asolamentul se refer la distribuirea culturilor în spa iu, iar rota ia la
succesiunea lor în timp pe aceeaşi sol . Adeseori, aceste dou no iuni se confrunt şi
se întrebuin eaz una în locul celeilalte.
Rota ia în care într-un num r egal de ani cu num rul de sole, pe fiecare sol
se succed toate culturile din cadrul asolamentului poart numele de rotaţie ciclică.
În condi ii de produc ie se mai întâlneşte şi aşa numita rotaţie aciclică sau
liberă. În acest caz culturile se amplaseaz în fiecare an dup criteriul premerg toarei
celei mai potrivite, iar îngr ş mintele se administreaz la culturile cu cea mai mare
importan economic . Astfel de rota ie prezint o serie de dezavantaje printre care
amintim: nu se poate stabili o orientare în timp, în ceea ce priveşte alternan a
culturilor, nu se pot stabili sisteme de lucrare şi fertilizare ra ionale, nu se poate
elabora un program corespunz tor de folosire a erbicidelor şi insecto-fungicidelor
ş.a.m.d.
În anumite situa ii aceeaşi plant se cultiv dup ea îns şi, adic în
monocultură. Trebuie s se fac deosebire între monocultur şi cultur repetat
întrucât monocultura presupune cultivarea unei plante pe aceeaşi sol mai mul i ani
(peste 5-6 ani), situa ie în care totdeauna apar efecte negative ale acestei practici.
Definirea acestei no iuni este legat de perioada de timp dup care se înregistraz
sc deri semnificative de recolt , continuarea acestui sistem de cultur nefiind
justificat economic.

88
 Cultura repetată se refer la plantele care se cultiv pe aceeaşi sol 2-3 ani
consecutiv, deoarece se autosuport (exemplu: cultivarea porumbului dup porumb
timp de 2-3 ani).

5.2 Principii ce stau la baza organiz rii de asolamente ra ionale în unit ile
agricole

Alc tuirea ra ional a unui asolament trebuie s aib la baz principii care s
ia în considera ie factorii naturali, aspectele economico-organizatorice şi cerin ele
agrobiologice ale plantelor.

5.2.1. Factorii naturali

La introducerea asolamentului în unit i este absolut necesar s se in seama

de condi iile naturale, concrete pentru fiecare zon .
Neglijarea condi iilor naturale, cum sunt solul şi clima, are influen negativ
nu numai asupra însuşirilor de fertilitate ale solului dar în mod deosebit asupra
eficien ei economice. Tipul de sol şi respectiv aprovizionarea acestuia în elemente
fertilizante, relieful, expozi ia, nivelul apei freatice, clima prin elementele ei
(temperatura, presiunea şi umiditatea aerului, vântul, nebulozitatea, precipita iile),
constituie condi ii obligatorii care trebuie s stea la baza alegerii plantelor ce
urmeaz a fi cultivate într-o anumit zon şi chiar unitate agricol .
În momentul de fa nu numai alegerea speciilor de plante prezint
importan . Num rul mare de soiuri şi hibrizi de plante cu perioade diferite de
vegeta ie, cu grade diferite de rezisten la boli şi d un tori, secet , etc., oblig s fie
luate de fiecare dat în considera ie atunci când se stabileşte sortimentul de plante
pentru o anumit zon natural .

5.2.2. Principii economico-organizatorice

Asolamentul trebuie s cuprind în primul rând acele culturi şi într-o astfel de

propor ie, încât s asigure îndeplinirea obiectivelor propuse.
În cadrul fiec rei asocia ii agricole trebie s se ia în considera ie şi
necesit ile proprii ale unit ii atât din punct de vedere cantitativ, cât şi în ceea ce
priveşte sortimentul produselor necesare pentru membrii asocia i.

89
 Alegerea plantelor de cultur , stabilirea ramurilor de produc ie principale şi
secundare depind, în mare m sur , de factorii social-economici locali. În acest sens,
dac bra ele de munc sunt asigurate, va creşte ponderea culturilor intensive, care
necesit un volum mare de munc manual , chiar în cazul unei mecaniz ri şi
chimiz ri înaintate. Astfel de culturi care necesit un num r mare de bra e de munc
sunt: sfecla pentru zah r, tutunul, legumele, plantele medicinale etc. În cazul c
bra ele de munc nu pot fi asigurate, o pondere mai mare în structura culturilor o vor
avea culturile mecanizate (cerealele p ioase, soia, inul pentru ulei etc.).
În cadrul unei zone mari de produc ie se va avea în vedere ca plantele care
dau produc ii mari la hectar sau a c ror produse nu se pot p stra în cantit i mari în
unit ile agricole (sfecla pentru zah r, legumele etc), s fie amplasate în apropierea
c ilor de comunica ie şi pe cât posibil în apropierea fabricilor prelucr toare sau a
centrelor de desfacere. Pe suprafe ele situate la distan e mari de c i bune de
comunica ie se vor amplasa culturi a c ror produse se pot p stra o perioad mai
lung de timp în unitate (cereale, leguminoase pentru boabe etc.).
La stabilirea structurii culturilor se va avea în vedere c atât cheltuielile de
produc ie cât şi veniturile s fie eşalonate cât mai ra ional în timpul anului, în aşa fel,
încât s se poat acorda avansuri b neşti ranilor asocia i în fiecare lun .
Un alt principiu organizatoric care trebuie avut în vedere la întocmirea
asolamentelor îl constituie forma şi m rimea solelor.
Sola este veriga de baz în organizarea teritoriului, în executarea lucr rilor
agricole precum şi în organizarea procesului de produc ie. Pentru îndeplinirea în cele
mai bune condi ii a celor 3 func ii, solele trebuie s întruneasc urm toarele condi ii:
fiecare sol s cuprind terenuri cât mai omogene ca favorabilitate pentru culturi şi
poten ial de produc ie, pentru a permite aplicarea unor tehnologii unitare pe întreaga
suprafa ; solele din cadrul unui asolament s fie pe cât posibil egale ca suprafa sau
cu abateri care s nu dep şeasc 3-5% fa de sola medie; forma şi dimensiunile
laturilor solelor trebuie s permit folosirea cu randament a tractoarelor şi agregatelor
la executarea lucr rilor agricole, s permit mutarea mecanizat a aripilor de udare
pe terenurile irigate şi aplicarea m surilor şi lucr rilor pentru prevenirea şi
combaterea eroziunii solului pe terenurile cu pant mai mare de 3-5%.
Sola poate fi format din una sau mai multe parcele de lucru. De regul
parcela de lucru este delimitat de drumuri, canale, c i ferate, râuri, limite de
categorii de folosin şi alte limite obligatorii existente în teritoriu.

90
5.2.3 Cerin e agrobiologice

Odat cu dezvoltarea ştiin ei s-a fundamentat şi necesitatea altern rii

diferitelor culturii în cadrul asolamentelor. Aceat necesitate este determinat de mai
mul i factori printre care amintim: factori de ordin chimic în ce priveşte nutri ia
plantelor cu elemente minerale; influen a diferit a culturilor agricole asupra st rii
fizice a solului; cauze biologice ce se refer la rela iile variate dintre plantele de
cultur şi celelalte organisme vegetale şi animale ş.a. factori.
Plantele agricole se diferen iaz prin consumul specific de apă şi substanţe
nutritive. Consumul de ap al plantelor fiind diferit este necesar ca dup o plant cu
un consum mai mare de ap în condi ii de neirigare s urmeze o alta cu consum mai
mic. Astfel nu se recomand ca floarea soarelui s urmeze dup sfecl , ambele plante
fiind mari consumatoare de ap . De asemenea, grâul de toamn nu trebuuie amplasat
dup lucern în zonele secetoase, întrucât lucerna consum cantit i mari de ap şi
las solul uscat pe adâncime mare.
Aceeaşi situa ie se întâmpl şi cu substan ele nutritive din sol. Sunt culturi ca
de exemplu floarea soarelui, sfecla, bumbacul care extrag cantit i mari de substan e
nutritive sec tuind solul în timp ce altele, ca de exemplu leguminoasele, îmbog esc
solul cu azot. În acest caz dup leguminoase se vor amplasa plante cu un consum
ridicat de azot, cum sunt cerealele. Plantele care consum mult potasiu ca sfecla,
cartoful, floarea soarelui, se vor alterna cu altele ce au un consum mai redus în acest
element, cum sunt majoritatea cerealelor p ioase.
Unele plante cum sunt: secara, ov zul, lupinul, hrişca, pot folosi fosforul din
compuşii greu solubili, în timp ce grâul, ov zul, fasolea, ş.a. folosesc pentru nutri ie
substan e uşor solubile.
Aprovizionarea cu ap şi substan e nutritive a plantelor de cultur se
realizeaz de la diferite adâncimi în func ie de stratul de sol explorat de c tre
sistemul radicular. Aşa de exemplu, lucerna extrage apa şi elementele nutritive de la
o adâncime foarte mare, de pân la 10 m, în timp ce leguminoasele anuale şi
cerealele p ioase extrag apa şi substan ele nutritive pe o adâncime de 1-1,5 m.
Trebuie precizat şi faptul c sunt plante care las pu ine resturi vegetale în
sol, cum ar fi de exemplu sfecla şi inul. Altele cum sunt cerealele şi leguminoasele
las în sol cantit i mai mari de materie organic , asigurând regenerarea humusului
consumat.

91
 Modul de cultivare a diferitelor plante influen eaz asupra însuşirilor fizice
ale solului. Astfel, pr şitoarele (porumb, sfecl , floarea soarelui, cartof ş.a. ) datorit
lucr rilor repetate de mobilizarea solului ce le primesc în perioada de vegeta ie
contribuie la pulverizarea solului, respectiv degradarea structurii acestuia, în timp ce
leguminoasele şi cerealele p ioase contribuie la îmbun t irea însuşirilor fizice ale
solului şi în special la refacerea în parte a structurii. Pentru men inerea însuşirilor
fizice ale solului la parametri corespunz tori, se impune cu necesitate alternarea celor
dou grupe de plante. Pe terenurile cu însuşiri fizice deteriorate (terenuri irigate,
soluri podzolice etc.) un rol important în refacerea acestora îl au leguminoasele şi
gramineele perene.
Necesitatea alternan ei culturilor apare datorit condi iilor diferite pe care
acestea le creeaz pentru dezvoltarea buruienilor. Unele culturi, prin densitate, felul
dezvolt rii, timpul când se îns mân eaz , lucr rile care le necesit în timpul vegeta ie
etc. lupt bine cu buruienile, pe când altele pot fi uşor invadate de buruieni.
Astfel, plantele pr şitoare datorit lucr rilor de îngrijire ce le primesc în
cursul perioadei de vegeta ie contribuie în mare m sur la combaterea buruienilor.
Dintre culturile de toamn , secara lupt mai bine cu buruienile decât orzul şi grâul de
toamn . În acelaşi timp cerealele de toamn lupt mai bine cu buruienile decât cele
de prim var iar dintre cerealele de prim var , ov zul şi orzul lupt mai bine cu
buruienile decât grâul de prim var şi meiul.
Cultivarea unei plante mai mul i ani pe aceeaşi sol duce la înmul irea
exagerat a unor buruieni specifice. Astfel, în cultura repetat de cereale p ioase se
înmul esc puternic buruieni specifice ca: Polygonum convolvulus, Sysimbrium
sophya, Veronica sp., iar în cultura repetat de porumb, mai ales când se folosesc
erbicide triazinice, se r spândesc numeroase specii din grupa gramineelor: Sorghum
halepense, Digitaria sanguinalis, Setaria sp., Panicum capilare etc.
Asolamentul d posibilitatea s se combat şi buruienile parazite cum ar fi
lupoaia (Orobanche sp.) care paraziteaz pe r d cinile de floarea soarelui, tutun şi
alte culturi. Întrucât semin ele de lupoaie îşi pierd viabilitatea în timp de 7-8 ani,
culturile respective nu vor reveni pe aceeaşi sol decât dup acest interval.
Alternan a culturilor nu este diminuat ca urmare a extinderii utiliz rii
erbicidelor. Acest lucru se datoreşte faptului c fiecare erbicid are un anumit spectru
de ac iune şi ca urmare combate numai anumite specii de buruieni dintr-o cultur .
Prin alternarea culturilor se realizeaz şi o alternare a folosirii erbicidelor astfel c
buruienile rezistente la un erbicid pot fi distruse prin folosirea altuia.

92
 Asolamentele contribuie la combaterea bolilor şi dăunătorilor.
Ca şi în cazul buruienilor, folosirea insectofungicidelor pentru combaterea
unor boli şi d un tori nu exclude practicarea alternan ei culturilor. Sunt boli şi
d un tori împotriva c rora trebuiesc folosite atât metode chimice de combatere cât şi
metode agrotehnice şi dintre care un rol deosebit îl are asolamentul. Acest lucru este
necesar atât pentru o combatere mai eficient cât şi pentru reducerea polu rii
provocat prin folosirea unor cantit i mari de insectofungicide, cantit i determinate
uneori şi de adaptarea anumitor agen i fitopatogeni la tratamentele efectuate.
Cultura repetat sau succesiunea a dou culturi atacate de aceeaşi parazi i
creaz condi ii optime de dezvoltare şi înmul ire a acestora. Aşa de exemplu,
asolamentul are un rol deosebit de important în combaterea manei (Plasmopara
helianti) la cultura de floarea soarelui. În acest caz cultura de floarea soarelui va
reveni pe aceeaşi sol dup 6-7 ani, timp în care rezerva de agen i patogeni din sol se
epuizeaz . De asemenea, în monocultura de grâu se pune în eviden un atac mai
puternic de Fusarium sp., Cercosporella herpotrichoides şi Erysipha graminis
comparativ cu grâul cultivat în asolament.
Nerespectarea asolamentului duce la creşterea atacului de boli şi la sfecla
pentru zah r, aşa cum este cazul cu cercosporioza (Cercospora beticola).
Alternan a culturilor în asolament trebuie f cut astfel încât s nu se cultive
una dup alta, plante atacate de aceeaşi d un tori.
Astfel, nematozii care produc importante pagube culturilor de sfecl pentru
zah r, ov z, cartof şi unor culturi din familia Crucifere,(varz , muştar, ridichi,
rapi ), precum şi puricii de p mânt care atac sfecla, inul, cânepa, nu pot fi
comb tu i în mod eficient decât prin asolament.
Grâul de toamn cultivat an de an pe aceeaşi sol poate fi puternic atacat de
gândacul ghebos (Zabrus tenebrioides) iar porumbul de r işoar (Tanymecus
dilaticollis).
Din cele prezentate rezult c folosirea pe scar larg a îngr ş mintelor,
erbicidelor şi insectofungicidelor nu diminueaz cu nimic rolul asolamentului ci
dimpotriv importan a folosirii unor succesiuni ra ionale a culturilor agricole r mâne
actual .
Din cerin ele agrobiologice prezentate rezult şi regulile ce trebuie s stea la
baza succesiunii culturilor în asolament.
Dintre acestea mai importante sunt:

93
 - alternarea plantelor care au consum mare de ap , cu plante cu consum mai
redus;
- alternarea plantelor mari consumatoare de azot cu plantele leguminoase;
- alternarea plantelor cu înr d cinare superficial cu plante cu înr d cinare
mai profund , a celor cu r d cini fasciculate care împânzesc bine solul cu cele care
au r d cini pivotante;
- alternarea culturilor care prin desimea lor şi lucr rile specifice de între inere
stârpesc buruienile, cu plante care sunt sensibile la îmburuienare;
- evitarea succesiunii culturilor atacate de aceleaşi boli şi d un tori;
- alternarea culturilor în aşa fel, ca între data recolt rii uneia şi sem natul
celeilalte, s r mân timp suficient pentru aplicarea îngr ş mintelor, executarea
lucr rilor de baz şi de preg tire pentru sem nat, ş.a.
Orientativ, la stabilirea rota iilor pot fi luate în considerare clasific rile f cute
în tabelul 11 cu privire la valoarea ca premerg toare pentru diferite culturi.

5.3 Perioada sau ciclul de rota ie al asolamentului

Schema şi tipul de asolament

Aşa cum s-a ar tat în prima parte a acestui capitol, o particularitate esen ial a
asolamentului este caracterul s u ciclic, adic faptul c dup un num r de ani egal cu
num rul de sole, pe fiecare sol se succed toate culturile din cadrul asolamentului.
Aceast ordine se realizeaz în situa ia când structura culturilor nu se schimb în
timp. În cazul când apar modific ri în acest sens exist posibilit i de rezolvare f r a
proceda la o reorganizare radical a asolamentului. În acest scop este necesar ca
plantele de cultur s se grupeze pe baza cerin elor agrobiologice asem n toare şi cu
tehnologii cât mai apropiate. Astfel exist posibilitatea ca într-o sol o cultur s fie
înlocuit cu alta din aceeaşi grup agrobiologic . Pentru uşurarea planific rii şi
organiz rii lucr rilor este de preferat ca fiecare sol s fie ocupat de o singur plant
de cultur . Datorit îns structurii culturilor şi a ponderii lor în planul de cultur ,
acest lucru nu este posibil. Din aceast cauz în cadrul asolamentelor vor fi şi sole a
c ror suprafa va trebui ocupat cu 2-3 culturi. Aceste sole poart numele de sole
mixte. Este necesar ca plantele care ocup aceste sole s aib cerin e agrobiologice
comune.
Principalele grupe de plante sunt:
1. Cerealele de toamn : grâu, orz, secar ;

94
 Tabelul 11
VALOAREA PREMERG TOARE A PRINCIPALELOR CULTURI DE CÂMP (DATE ORIENTATIVE)

Planta premerg toare

Nr.
Grâu Secar Orz Ov z Mei Porumb b Maz re Fasole Soia Fl. soarelui Rapi Sfecl Cartof Cânep In Porumb s Sorg Trifoi Lucern
crt.
Planta postmerg toare
1 Grâu ms m m s m m f f f b(t) f b f(t) m b f b f f
2 Secar mx ms -x - - m f f b b f b(t) f(t) b b f b f f
3 Orz m m r s s b(t) f f b(t) b(t) f b(t) f(t) m b f b f b
4 Ov z m m m r r b f f f b b - b m b f b b f
5 Mei m m m s - b b b f b - b b x x f b b b
6 Porumb boabe b b b b b s f f f m (b)+ bx b(+) m(+) m(+) m b(+) b f f
7 Maz re şi linte b b b m c f - - - b x f b m m b b - -
8 fasole b b b m m f - - - b x f b m m b b - -
9 Soia b b b m m f - - b b x b b b b b b - -
10 Floarea-soarelui b b b m m m+ f f f r x b s r b b b f f
11 Rapi m m m x x - b b b - - - - x x - - f f
12 Sfecl pt. zah r b b b r m m f f b r r - m(+) b b b b b b
13 Cartof b b b b b m b b b m x m(+) r x b b b b b
14 Cânep b b b m x m f f f r x b b m m x x f f
15 In b f b s x s f f f s x b f s r x x f f
16 Porumb siloz b b b b b m f f f b b b b m b m m f f
17 Sorg b b b m x s f f f b b x x x x s s b b
18 Trifoi m b m m x b - - - b - f b x m b b - -
19 Lucern b b b s x b - - - b - b b m r b b - -

Legend :
f = premerg toare f. bun ; b = premerg toare bun ; m = premerg toare mijlocie; s = premerg toare slab ; r = premerg toare rea; x = posibil; îns pot fi
necesare m suri deosebite de îmbun t ire, prevenirea bolilor, d un torilor etc.; de obicei nu se foloseşte în aceast combina ie; (t) = soluri timpurii,
semitimpurii; (+) = pe soluri bogate; Not : în rubricile unde se g sesc dou simboluri sunt valabile ambele, depinzând de anumite condi ii.

95
 2. Cereale de prim var : orz, secar , ov z, grâu, mei, hrişc .
3. Pr şitoare: porumb, sfecl , floarea soarelui, cartof, bumbac, sorg etc.
4. Leguminoase anuale: maz re, soia, fasole, m z riche pentru boabe şi sub
form de borceag, iar pe suprafe e mici linte, n ut, bob şi lupin.
5. Leguminoase perene: lucern , trifoi, sparcet etc.
6. Plante furajere anuale: iarb de Sudan, borceaguri, porumbul pt. mas
verde, sorg furajer etc.
Culturile în cadrul unui asolament se prezint în mod obişnuit în ordinea
succesiunii lor cum ar fi de exemplu:
maz re + fasole + m z riche pentru s mân
grâu de toamn
porumb pentru boabe
orz de prim var
porumb pentru boabe
În exemplu prezentat se observ c pe prima sol s-au amplasat 3 culturi, deci
este vorba de o sol mixt . Dar, în acelaşi timp se constat c aceste culturi fac parte
din aceeaşi grup agrobiologic .
În situa ia când pentru fiecare sol se indic cultura sau culturile ce o vor
ocupa se vorbeşte de tip de asolament (ca în exemplu precedent). Atunci când se
specific pentru fiecare sol doar grupa de plante se vorbeşte de schemă de
asolament.
Tipul de asolament exemplificat anterior corespunde schemei urm toare:
1. leguminoase pentru boabe
2. cereale de toamn
3. pr şitoare
4. cereale de prim var
5. pr şitoare
Având în vedere c fiec rei grupe agrobiologice îi corespunde mai multe
culturi este evident c fiec rei scheme de asolament îi corespund mai multe tipuri.
Schema de asolament are avantajul c permite mai uşor unit ilor agricole s
introduc în asolament schimb ri în structura culturilor cerute de nevoile proprii, f r
a schimba rota ia stabilit ini ial.

96
5.4 Clasificarea asolamentelor

Clasificarea asolamentelor se face dup culturile pe care le cuprind şi locul de

amplasare şi dup num rul de sole.

5.4.1 Clasificarea asolamentelor dup culturile care le cuprind şi locul lor de

amplasare

Dup acest criteriu asolamentele pot fi: agricole sau de câmp, furajere,
speciale şi mixte.
Asolamentele agricole sau de câmp, cuprind cea mai mare suprafa
ocupat cu principalele culturi agricole, care în ordinea importan ei lor economice
sunt: cereale (grâu, porumb, secar , orz, orzoaic , ov z, etc.), leguminoase (maz re,
fasole, soia etc.), plante tehnice (sfecla pentru zah r, floarea soarelui, cartof etc.) ş.a.
În func ie de condi iile pedoclimatice şi economico-organizatorice din
unit ile agricole, asolamentele de câmp pot cuprinde diferite propor ii din culturile
prezentate mai sus.
Asolamentele furajere, se introduc în unit i în vederea ob inerii de furaje
variate şi de bun calitate, în cazul când acestea nu se pot produce în celelalte
asolamente.
Asolamentele furajere se plaseaz în primul rând pe suprafe e ocupate de
p şuni şi fâne e şi, în continuare pe suprafe ele arabile în raport cu profilul unit ii.
În mod obişnuit asolamentele furajere se amplaseaz pe formele cele mai
joase ale reliefului, în depresiuni, luncile râurilor, v i şi alte terenuri cu ap freatic
aproape de suprafa .
Unele asolamente furajere cuprind plante care produc cantit i mari de furaje
suculente, voluminoase, cum ar fi: porumb pentru mas verde şi siloz, borceag pentru
mas verde, lucern , gulii furajere etc. Pentru uşurin a transportului aceste
asolamente se amplaseaz mai aproape de fermele de creştere a animalelor şi în acest
caz poart numele de asolamente de fermă sau de lângă fermă.
Alte asolamente furajere cuprind plante de cultur pentru producere de fân,
furaje concentrate (boabe), plante de cultur pentru p şunat, care sunt amplasate în
vecin tatea pajiştilor naturale. Aceste culturi nu necesit un volum mare de transport
şi se pot amplasa mai departe de fermele de creştere a animalelor, purtând numele de
asolamente de păşune şi fâneaţă.

97
 Asolamentele speciale se organizeaz în afara asolamentelor de câmp sau
furajere, în unit ile în care o anumit cultur sau mai multe culturi au o pondere
important datorit unor condi ii specifice. Printre acestea cele mai importante sunt:
asolamente pentru orez rii, asolamente legumicole, asolamente pentru plante
medicinale, asolamente de pepinier ş.a. De asemenea, pot fi considerate ca speciale
şi asolamentele care se introduc în unit i cu un anumit scop şi anume pentru
protec ia antierozional , pentru folosirea ra ional a spa iului liber dintre pomi în
livezi etc.
Asolamentele mixte, se realizeaz prin asocierea culturilor de câmp cu cele
furajere şi chiar din alte tipuri de asolamente. Astfel se poate organiza un asolament
agricol-furajer sau furajer-agricol, dup ponderea pe care o au unele sau altele din
culturile agricole.
Un asolament mixt ce poate fi întâlnit în majoritatea unit ilor care au şi
sector zootehnic este asolamentul cu solă săritoare sau stingheră. În acest caz una
dintre sole este ocupat cu lucern sau trifoi, aceste culturi fiind dependente de
cantitatea de precipita ii ce cad în zon , iar uneori cu un amestec de leguminoase şi
graminee perene. Aceast sol este scoas în afara rota iei timp de 2-5 ani, în func ie
de cultura ce o ocup . În aceast perioad de timp, rota ia culturilor anuale amplasate
pe celelalte sole se produce ca în oricare asolament agricol. Dup 2-5 ani, când
cultura furajer peren care ocup sola stingher s-a r rit aceast sol se des eleneşte,
în locul culturii furajere respective se amplaseaz o cultur valoroas , cum ar fi
porumbul sau grâul în func ie de zon , şi o alt sol în cadrul asolamentului se
îns mân eaz cu o cultur peren şi se scoate în afara rota iei.
Acest asolament în afara faptului c asigur furajele necesare sectorului
zootehnic, contribuie şi la refacerea propriet ilor fizice ale solului.

5.4.2 Clasificarea asolamentelor dup num rul de sole

În cadrul unui asolament num rul de sole depinde de mai mul i factori:
structura culturilor, condi iile de clim şi sol, num rul de ani dup care o plant poate
reveni pe aceeaşi sol , de gradul de mecanizare a lucr rilor pentru fiecare cultur etc.
În func ie de aceşti factori asolamentele pot fi cu dou , trei, patru sau mai multe sole.
În situa ia când num rul de culturi este mai mare şi urm rim s evit m împestri area
exagerat a solelor, num rul solelor va fi mai mare, iar la num r mai redus de culturi
pot fi introduse asolamente cu un num r mic de sole.

98
 Întrucât asolamentele prea lungi (8-10 sole) sunt mai greu de elaborat şi de
aplicat este de preferat a le evita şi înlocui prin dou asolamente mai scurte, mai uşor
de aplicat şi la nevoie de modificat.

5.5 Metodica elabor rii asolamentelor

Elaborarea asolamentelor în unit ile agricole se face concomitent cu lucr rile

de organizare a teritoriului. Lucr rile se concretizeaz în: “Schi a de organizare a
teritoriului şi asolamentelor “care va avea urm torul con inut:
- stabilirea modului de folosin a terenului şi a m surilor şi lucr rilor
necesare pentru realizarea suprafe ei agricole şi arabile planificate;
- stabilirea num rului şi m rimii asolamentelor şi delimitarea teritorial a
acestora;
- delimitarea solelor şi a parcelelor de lucru în cadrul fiec rui asolament;
- stabilirea structurii şi rota iei culturilor pe asolamente;
- stabilirea lucr rilor antierozionale şi agropedoameliorative pe terenurile
arabile.
Elementele organiz rii teritoriului şi asolamentelor sunt strâns legate între ele
şi se condi ioneaz reciproc.
În continuare se prezint etapele principale de lucru în vederea introducerii
asolamentelor ra ionale în unit ile agricole.
a) Stabilirea modului de folosin a terenului şi a m surilor şi lucr rilor
necesare pentru realizarea suprafe ei agricole şi arabile planificate.
Pe baza documenta iei cadastrale actualizat pe de in tori şi categorii de
folosin se stabileşte modul de folosin actual al unit ii respective.
Pentru realizarea suprafe ei agricole şi în mod deosebit a celei arabile
planificate pentru fiecare an agricol, se va analiza parcel cu parcel în scopul
stabilirii surselor de creştere a suprafe ei agricole şi arabile precum şi a m surilor şi
lucr rilor necesare la amenajare şi transformare a acestor surse. În func ie de
complexitatea acestor lucr ri se va face o eşalonare pe ani a execu iei lucr rilor
avându-se în vedere c aceste lucr ri se execut cu mijloacele proprii ale unit ilor.
b) Stabilirea num rului şi m rimii asolamentelor şi delimitarea
teritorial a acestora.
La stabilirea num rului şi m rimii asolamentelor se va ine seama de
urm toarele:

99
 - structura culturilor stabilit de unitate;
- gruparea cea mai economic a culturilor;
- condi iile de favorabilitate a terenurilor pentru culturi; condi iile de relief
şi dispersare a terenurilor;
- sistemul de cultur irigat-neirigat, antierozional.
c ) Stabilirea num rului de sole şi a m rimii acestora.
Delimitarea solelor şi a parcelelor de lucru în cadrul fiec rui
asolament.
Dup stabilirea num rului şi felului asolamentelor se trece la elaborarea
fiec rui asolament în parte.
În vederea stabilirii num rului de sole şi a m rimii acestora este necesar s se
grupeze culturile care au cerin e agrobiologice asem n toare. Dup gruparea
plantelor pe grupe de cultur se calculeaz valoarea procentual a fiec rei grupe. Pe
baza procentului de participare al fiec rei grupe la suprafa a total destinat
asolamentului se stabileşte num rul de sole şi respectiv m rimea acestora. La
stabilirea num rului de sole este necesar s avem în vedere faptul c pentru
asolamentele de câmp se recomand ca durata de rota ie s fie de 3-6 ani.
d) Stabilirea structurii şi rota iei culturilor pe asolamente.
Dup ce s-a stabilit m rimea solelor şi num rul acestora în cadrul
asolamentelor se trece la proiectarea schemelor şi a tipurilor de asolamente.
În cadrul fiec rui asolament se stabileşte rota ia culturilor tinându-se seama
de cerin ele diferitelor plante fa de lucr rile agrotehnice, necesitatea de a se asigura
bune premerg toare pentru culturile din rota ie care s duc la eliminarea
posibilit ilor de înmul ire a bolilor şi d un torilor precum şi efectelor negative de
remanen a tratamentelor chimice.
Se întocmeşte în continuare un plan de rota ie a culturilor în timp şi în spa iu
cel pu in pentru un ciclu de rota ie.
Concomitent cu elaborarea asolamentului se proiecteaz şi sistemele de
lucrare, fertilizare şi de combatere a buruienilor.
e) Planul de tranzi ie al asolamentelor.
Dup ce asolamentul a fost elaborat urmeaz materializarea lui pe teren. Dar,
aplicarea efectiv a asolamentului stabilit pe terenul unit ii agricole respective nu se
poate face imediat, ci în decursul unei anumite perioade de timp. Acest lucru se
datoreşte mai multor cauze dintre care amintim câteva. Astfel, pe unele din solele
delimitate la elaborarea asolamentului nou s-au cultivat anterior plante care nu

100
corespund ca premerg toare pentru culturile care ar urma în succesiune conform noii
rota ii. În unele sole se pot ivi cazuri ca fertilitatea solului sau starea lui cultural s
nu fie cea mai potrivit pentru cultura planificat conform rota iei. De asemenea, se
pot ivi cazuri ca solul de pe cuprinsul unei sole s fie eterogen sub raportul fertilit ii
şi a st rii culturale ca urmare a reorganiz rii solelor. Se poate apoi întâmpla ca în
unele sole, solul s nu se poat fertiliza şi lucra din timp corespunz tor cerin elor
plantelor ce ar urma în rota ie etc.
Aspectele prezentate impun ca pe noile sole trasate s nu fie imediat
introduse culturile conform asolamentului proiectat, deoarece acest lucru se poate
r sfrânge negativ asupra produc iei. Din aceast cauz odat cu delimitarea noilor
sole pe teren se stabileşte şi perioada de tranzi ie (de trecere, de adaptare).
Perioada de tranzi ie nu trebuie s dureze prea mul i ani, dar în timpul ei
trebuie s se realizeze produc ii corespunz toare, ceea ce impune acordarea unor
bune premerg toare culturilor agricole, folosirea îngr ş mintelor la nivelul
cerin elor, folosirea unei agrotehnici ra ionale, în aşa fel încât treptat s se ajung la
forma definitiv a asolamentelor, f r ca produc ia s sufere. În mod obişnuit, în
func ie de rota ie, perioada de tranzi ie dureaz 1-3 ani.
În timpul perioadei de tranzi ie, rota ia culturilor pe noile sole se stabileşte pe
baza unui plan special întocmit, numit plan de tranziţie (ultimul an de tranzi ie
corespunde primului an de rota ie a noului asolament).
Pentru întocmirea planului de tranzi ie este necesar s se cunoasc mai multe
elemente, printre care cele mai importante sunt: delimitarea precis a solelor noului
asolament, plantele premerg toare din ultimii 2-3 ani în cadrul fiec rei sole
delimitate, gradul de îmburuienare şi de infestare a culturilor cu boli şi d un tori,
îngr ş mintele şi erbicidele întrebuin ate şi lucr rile aplicate solului.

5.6 Registrul istoriei solelor

În orice ferm agricol este absolut necesar ca toate interven iile şi respectiv
m surile agrotehnice ce se folosesc pe fiecare sol şi pentru fiecare cultur s fie
înregistrate şi urm rite cum se reflect asupra culturilor din asolament. În acest scop
la nivelul fiec rei ferme trebuie s se in un registru de evidenţă a câmpului sau
registru de istorie a solelor, registru care este completat zilnic de şeful de ferm .
Registrul trebuie s cuprind dou p r i:

101
 Prima parte, partea generală, cuprinde elemente care se refer la: modul de
folosin al terenului, relief, expozi ie, vegeta ie natural , tipul şi categoria de sol,
adâncimea şi calitatea apei freatice, însuşirile fizice şi chimice ale solului, structura
culturilor şi plasarea lor în asolamentul proiectat şi introdus etc.
Partea a doua, istoricul solelor cuprinde tot ceea ce s-a intreprins în unitate pe
fiecare sol şi cultur separat, în vederea îmbun t irii fertilit ii solului şi sporirii
produc iei, ce rezultate s-au ob inut, pentru ca pe baza acestora s se poat stabili ce
m suri mai sunt necesare de întreprins în viitor.
În acest scop pentru fiecare sol şi cultur (în cazul solelor mixte) se las un
num r de pagini cel pu in egal cu num rul de ani necesar pentru un ciclu complet de
rota ie. Pe pagina unde se vor înscrie datele pentru fiecare sol şi respectiv cultur se
trece mai întâi schi a solei, eventual cu parcelele componente, cu dimensiunea
laturilor.
Pe fiecare pagin destinat unei anumite culturi, se vor deschide atâtea rubrici
(coloane) câte m suri agrotehnice se inten ioneaz s se întreprind într-un an
agricol. În mod obişnuit se înscriu urm toarele date: planta premerg toare, lucr rile
de baz ale solului şi de preg tire a patului germinativ, sem natul, îngr ş mintele
organice, chimice şi amendamente folosite, lucr rile de între inere (manuale şi
mecanice), grad de îmburuienare şi erbicidele folosite, apari ia de boli, d un tori şi
insectofungicidele utilizate, observa ii privind condi iile climatice şi de vegeta ie iar
în final se men ioneaz produc ia ob inut .
inându-se aceast eviden strict , se va putea aprecia corect eficien a
m surilor agrotehnice întreprinse.

102
CAPITOLUL VI

AGROTEHNICA DIFEREN IAT

Pe teritoriul rii noastre se distinge o mare diversitate de tipuri climatice, o

gam variat de soluri şi asocia ii vegetale. Diferen ieri se întâlnesc şi în cadrul
aceleaşi zone şi uneori chiar pe teritoriul aceleiaşi unit i agricole, în func ie de
relief, expozi ie, adâncimea apei freatice şi al i factori. De aici rezult c în scopul
asigur rii de condi ii optime pentru creşterea şi dezvoltarea plantelor de cultur este
necesar ca şi m surile agrofitotehnice s se aplice diferen iat.
Se prezint în continuare agrotehnica diferen iat recomandat pentru
principalele zone pedoclimatice din ara noastr (zona de step , zona de silvostep şi
zona forestier ) cât şi pe solurile slab productive.

6.1 Agrotehnica în zonele de step şi silvostep

Zona de step se întâlneşte în ara noastr în Podişul Dobrogean, în cea mai

mare parte a Câmpiei Române şi Câmpiei de Vest. În aceast zon climatul este
temperat-continental caracterizat prin temperaturi medii anuale cuprinse între 10-
11oC şi 400-550 mm precipita ii anual. În Câmpia vestic clima este în general mai
dulce, iernile blânde iar verile mai pu in c lduroase.
Zona de silvostep reprezint o zon de trecere de la step la zona forestier .
Silvostepa ocup suprafe e importante în Câmpia Moldovei, în Câmpia Transilvaniei
şi Podişul Bârladului. De asemenea, mai apare o zon de silvostep în Câmpia
Dun rii, în Câmpia de Vest, ambele sub forma unor fâşii ce despart stepa de zona de
p dure. Se mai disting zone de silvostep în sud-vestul Olteniei, în regiunea
deluroas din nordul Dobrogei cât şi în partea de sud a acesteia. Clima zonei de
silvostep reprezint o tranzi ie de la clima secetoas a zonei de step la clima
subumed a zonei forestiere. Precipita iile sunt cuprinse între 500-600 mm anual, cu
limita maxim în silvostepa din Banat, iar temperatura medie anual este cuprins
între 9-11oC.
Solurile caracteristice stepei sunt cernoziomurile, iar pentru zona mai arid
solurile b lane (brun deschis sau castanii de step ). Zonei de silvostep îi sunt
caracteristice cernoziomurile cambice.

103
 În step şi silvostep se mai întâlnesc l covişti, psamosoluri, soluri saline,
soluri aluvionare, nisipoase etc.
În stepa şi silvostepa din Câmpia de vest pânza de ap freatic se afl , în
general, la mic adâncime, contribuind la aprovizionarea stratului exploarat, de c tre
r d cinile plantelor cu importante cantit i de ap ridicat prin capilaritate.
Plantele cultivate. Stepa din ara noastr este o zon cerealier în care se
cultiv cu preponderen grâul de toamn şi porumbul. Produc ii mari se ob in şi la
culturile de orz de toamn , floarea soarelui, maz re, soia, in pentru ulei ş.a. Tot aici
se recomand extinderea culturilor rezistente la secet cum ar fi sorgul şi iarba de
Sudan. În Lunca Dun rii se cultiv cu succes orezul şi bumbacul. Dintre culturile de
nutre în acest zon se recomand lucerna şi ghizdeiul.
Plantele de cultur amintite se comport mai bine în stepa din Câmpia de vest
rezultate bune ob inânduse şi la alte plante de cultur cum ar fi sfecla pentru zah r,
cânepa rapi a etc.
În zona de step , pe terenurile amenajate pentru irigat dup recoltarea orzului,
grâului şi a altor culturi care elibereaz terenul în var , reuşesc foarte bine culturile în
mirişte (succesive) cum ar fi: porumb pt. mas verde, porumb siloz, şi chiar porumb
pentru boabe, iarba de Sudan ş.a.
Cea mai favorabil zon pentru cultura plantelor de la noi din ar este zona
de silvostep . În structura culturilor ponderea cea mai mare o de ine porumbul şi
grâul care ocup cca. 70% din suprafa . Spre deosebire de step , în silvostep sunt
condi ii favorabile şi pentru cerealele de prim var .
În zona de step şi silvostep cele mai r spândite asolamente sunt
asolamentele cerealiere, cu predominarea porumbului şi grâului de toamn .
Problema care trebuie rezolvat în aceste zone este s se asigure grâului şi
porumbului plantele premerg toare cele mai potrivite şi s se evite cultivarea
porumbului şi grâului de toamn în monocultur .
În zona de silvostep se folosesc cu succes şi asolamente cu sol s ritoare
ocupat cu lucern . De asemenea, în aceast zon pomii fructiferi, vi a de vie cât şi
legumele g sesc condi ii optime pentru creştere şi dezvoltare. Legumele protejate şi
irigate, mai ales în zonele preor şeneşti şi în bazinele specializate din luncile râurilor,
contribuie la aprovizionarea regiunilor învecinate şi îndep rtate.
Folosirea îngr ş mintelor. Pe solurile brun deschise de step necesitatea de
îngr ş minte este, în general, moderat . Valorificarea îngr ş mintelor este
condi ionat îns de regimul de precipita ii. Aşa de exemplu, eficacitatea

104
îngr ş mintelor cu azot este mult diminuat sau chiar anulat în anii cu precipita ii
sc zute. Îngr ş mintele cu fosfor, fiind încorporate în sol cu ar tura de var sau
toamn , sunt mai bine valorificate, deoarece beneficiaz de un regim de umiditate
mai favorabil.
Cernoziomurile care predomin în aceast zon prezint însuşiri fizice,
chimice şi biologice bune, având un con inut normal de humus şi substan e nutritive.
Deşi fertilizarea acestor soluri este în general ridicat , cernoziomurile
reac ioneaz favorabil la aplicarea gunoiului de grajd şi a îngr ş mintelor cu azot. În
aceste soluri cantitatea de fosfor accesibil plantelor este, în general, sc zut , din
cauza reac iei neutre sau slab alcaline a solului, cât şi prezen ei CaCO3 la suprafa .
Eficacitatea îngr ş mintelor cu fosfor creşte dac acestea sunt administrate împreun
cu îngr ş mintele cu azot şi dac regimul precipita iilor este favorabil.
Cât priveşte îngr ş mintele cu potasiu, nu sunt folosite de c tre plante în mod
eficient, deoarece aceste soluri sunt formate pe loess şi con in minerale bogate în
acest element.
În silvostep , pe cernoziomurile cambice argilice, îngr ş mintele sunt bine
valorificate de majoritatea plantelor de cultur şi în mod deosebit de cele îns mân ate
toamna.
În silvostepa din vestul rii, mai ales în Banat, l coviştile ocup o suprafa
relativ mare. Întrucât aceste au o fertilitate natural ridicat , efectul îngr ş mintelor
la principalele culturi este mai pu in pronun at.
Lucr rile solului. Solurile din zonele de step şi silvostep , cu excep ia
l coviştilor şi a celor formate pe marne şi argile, prezint , în general, însuşiri fizice
care permit efectuarea lucr rilor în bune condi iuni. În aceste zone îns insuficien a
apei este unul din factorii principali care limiteaz produc ia la multe culturi.
Din aceast cauz prin lucr rile solului se urm reşte s se înmagazineze
cantit i cât mai mari de ap în orizonturile active ale solului şi s se împiedice pe cât
posibil pierderea acesteia prin evapora ie direct la suprafa a solului. Cu alte cuvinte
solul trebuie s fie mereu deschis pentru a înmagazina apa în adâncime şi în acelaşi
timp închis, cu capilaritatea închis la suprafa , pentru a împiedica pierderea apei
prin evapora ie.
Pentru realizarea acestor obiective ar turile de var trebuie s se execute
imediat dup recoltarea culturilor, de preferat în flux continuu, adic concomitent cu
recoltarea. Aceste ar turi trebuie bine gr pate şi s se men in în permanen

105
suprafa a solului bine afânat , prin lucr ri efectuate cu grape cu discuri sau
cultivatorul în agregat cu grapa sau numai cu grapa, în func ie de situa ie.
Ar turile de toamn se execut de obicei adânc (25-30 cm) contribuind la
înmagazinarea unor importante cantit i de ap din precipita iile c zute toamna şi din
apa provenit din topirea z pezilor. Spre deosebire de zonele unde iarna cad cantit i
suficiente de z pad , aceste ar turi se gr peaz îns din toamn .
În aceste zone trebuie luate toate m surile pentru a evita efectuarea ar turilor
de prim var , a c ror neajunsuri se manifest cu pregnan asupra produc iilor
ob inute la majoritatea plantelor de cultur . De asemenea, în prim var , lucr rile de
preg tire a solului în vederea sem natului trebuie s se execute la adâncimi mici
pentru a reduce la maximum pierderea apei din sol prin evaporare.
Pe l covişti, lucr rile solului trebuie executate mai energic, ar turile în
general se execut mai adânc pentru a îmbun t i regimul aerohidric al solului.
Epoca optim de lucru este mai restrâns decât pe alte soluri. De asemenea,
cernoziomurile levigate formate pe marn sau argil , formeaz uşor hardpan şi din
aceast cauz atât adâncimea cât şi direc ia de executare a ar turilor trebuie alternat
de la un an la altul.
Alte m suri agrotehnice. În aceste zone sem natul se face mai timpuriu iar
semin ele se vor încorpora în sol mai adânc pentru a folosi umiditatea din stratul 0-10
cm. Dup sem nat, în prim verile secetoase, mai ales pentru culturile de cereale de
prim var , maz re ş.a. culturi, apare necesar lucrarea cu t v lugul, în vederea
punerii semin elor în contact intim cu solul.
Aten ie deosebit trebuie acordat desimii de sem nat, num rul de plante la
unitatea de suprafa reglându-se în func ie de condi iile de clim din anul respectiv
şi în func ie de fertilizarea solului.
Pentru împiedicarea pierderii apei din sol, în cursul perioadei de vegeta ie la
culturile de pr şitoare, solul trebuie p strat curat de buruieni, nivelat, f r crust şi
m run it la suprafa .
În aceste zone seceta poate fi comb tut radical prin iriga ii.

6.2 Agrotehnica în zona forestier

Zona forestier în ordinea creşterii altitudinii reliefului cuprinde trei subzone:

a – stejarului, b – fagului, c – coniferelor. Dintre acestea primele dou prezint
importan pentru agricultur .

106
 Subzona stejarului, numit şi subzona forestier cu veri calde se învecineaz
pretutindeni cu zona de silvostep . Se întinde în centrul Câmpiei Dun rii, la vest de
zona de silvostep , continuându-se apoi sub forma unor fâşii spre vestul rii. În
Banat se g seşte mai ales în jude ul Timiş, pe câmpia înalt şi în regiunea colinar ,
continându-se spre nord sub forma unei fâşii. În Transilvania înconjoar zona de
silvostep ca un inel, în Moldova se închide între Prut şi Siret sub form de fâşii, iar
în Dobrogea este r spândit sub form de insule.
În aceast subzon cad anual 600-650 mm precipita ii, iar temperatura medie
anual este cuprins între 9-10,5oC.
Subzona fagului, numit şi subzona forestier cu veri reci se întinde în zona
dealurilor şi câmpiilor submontane.
Precipita iile atmosferice dep şesc 650 mm ajungând pân la 1000 mm, iar
temperatura medie anual variaz între 8-9,5oC.
Solurile. În subzona forestier cu veri calde tipul caracteristic de sol este
solul brun-roşcat de p dure, cu excep ia zonei corespunz toare din Moldova şi
Transilvania unde se întâlnesc soluri brune şi cenuşii de p dure. Se mai întâlnesc
soluri brun-roşcate podzolite, l covişti, vertisoluri, rendzine, pseudorendzine, soluri
aluvionare etc.
În subzona forestier cu veri reci tipurile caracteristice de sol sunt podzolurile
argiloiluviale, solurile pseudogleice şi solurile brun podzolite. Se mai întâlnesc
rendzine, soluri aluviale, l covişti, soluri turboase.
Plantele cultivate. Subzona forestier cu veri calde, în general, este
favorabil majorit ii plantelor de cultur , grâul şi porumbul ocupând 60-65% din
suprafa a asolamentelor. Grâul are îns calit ile de panifica ie mai slabe decât cel
ob inut în step şi silvostep , iar porumbul d produc ii mai mici. Cu rezultate bune
se cultiv şi secara, orzul, ov zul, sfecla pentru zah r, floarea soarelui, maz rea,
fasolea, lintea, etc. În zonele corespunz toare din Moldova şi Transilvania se ob in
produc ii ridicate şi la cartof. Dintre culturile de nutre reuşesc bine borceagul,
porumbul pentru siloz, sfecla furajer , trifoiul, lucerna, etc.
În aceast subzon pomicultura şi viticultura g sesc cele mai prielnice
condi ii.
În subzona forestier cu veri reci, condi ii bune de creştere şi dezvoltare
întâlnesc un num r mai restrâns de plante şi anume: secara, ov zul, orzoaica de
prim var , sfecla pentru zah r şi nutre , inul pentru fuior, cartoful.

107
 Plantele termofile: porumbul, fasolea, cânepa, soia şi altele g sesc condi ii
mai pu in favorabile, aceste culturi întâlnindu-se pe suprafe e mai mari în zona de
contact cu solurile brune şi brun-roşcate de p dure.
Dintre plantele de nutre întâlnim pepenele furajer, varza şi gulia furajer ,
borceagul de toamn şi prim var , porumbul de nutre . În aceast subzon sunt
condi ii favorabile pentru dezvoltarea zootehniei.
Folosirea îngr ş mintelor şi amendamentelor. În zona forestier folosirea
îngr ş mintelor şi amendamentelor cap t o mare importan fa de celelalte zone,
deoarece solurile au o fertilitate mai sc zut . Dintre solurile din aceast zon , solurile
brun-roşcate sunt cele mai fertile. Datorit îns gradului de levigare mai accentuat
fertilitatea este ceva mai sc zut decât a cernoziomurilor cambice fapt pentru care
efectul îngr ş mintelor este mai pronun at. Şi fertilitatea solurilor cenuşii şi brune-
argilice este bun , dar necesitatea îngr ş mintelor pe aceste soluri în compara ie cu
cernoziomurile cambice este mult mai mare.
Produc iile cele mai mari se ob in prin aplicarea îngr ş mintelor de azot şi
fosfor împreun , în raport de 1,5-1: 2-1. La culturile cu perioad de vegeta ie mai
lung este util frac ionarea îngr ş mintelor cu azot.
Gunoiul de grajd este valorificat de majoritatea plantelor cultivate
recomandându-se doze medii de 20-30 t/ha.
Solurile podzolice sunt acide, s race în humus, levigate şi cu un con inut
sc zut în calciu, azot şi fosfor. De asemenea, au un con inut redus în microelemente.
Aceste soluri reac ioneaz puternic la îngr ş mintele minerale cu azot,
întrucât regimul azotului este foarte deficitar.
Deşi con inutul în fosfor al solului este mic, îngr ş mintele cu fosfor
administrate singure sunt, în general, slab valorificate. Eficacitatea acestora creşte
considerabil când sunt administrate împreun cu cele cu azot pe fond amendat.
Pe solurile podzolice, îngr ş mintele organice au mare eficacitate,
contribuind atât la îmbog irea solului în substan e nutritive cât şi la ameliorarea
stratului arabil.
Pentru corectarea reac iei acide, pe lâng îngr ş minte este necesar s se
aplice şi amendamente. Dup Cernescu şi col., (1974) aplicarea amendamentelor este
o m sur economic pe solurile cu pH sub 5,8 şi grad de satura ie în baze de 75%.
În ara noastr s-au f cut numeroase cercet ri privind stabilirea celor mai
corespunz toare doze de îngr ş minte şi amendamente.

108
 Aşa de exemplu pe un podzol exogleic de la Albota-Argeş, în medie pe 15
ani, f r îngr ş minte s-a ob inut la porumb o produc ie de 2.070 kg/ha. Cu 100
kg/ha N s.a. produc ia a crescut la 3.240 kg/ha, iar în situa ia când pe lâng azot s-a
mai administrat şi 100 kg/ha P2O5, produc ia a sporit fa de martorul neângr şat cu
peste 2,5 ori, ob inându-se 5.200 kg/ha. Prin administrarea a 100 kg/ha K2O pe lâng
îngr ş mintele cu azot şi fosfor, produc ia a crescut de cca. 3 ori, atingând 6000
kg/ha (V. Mih il , 1984).
Gh. Cernescu şi col. (1974) arat c la grâu produc ia sporeşte sim itor în
urma aplic rii amendamentelor. Astfel, la Livada, cu 5 t/ha CaCO3 s-a realizat un
spor de produc ie de 1.040 kg/ha, iar cu 10 t/ha, 1.290 kg/ha. La Albota Argeş
sporurile de produc ie au fost cuprinse între 530-1.010 kg/ha, în func ie de doza
aplicat , iar la Oradea, sporuri economice de produc ie s-au înregistrat la dozele de 8
şi 10 t/ha CaCO3 (420 şi respectiv 410 kg/ha).
La porumb s-au pus în eviden sporuri, datorit folosirii amendamentelor,
superioare celor înregistrate la grâu. Astfel, cu 4 t/ha CaCO3 sporurile au fost
cuprinse între 420-810 kg/ha, iar cu 10 t/ha, între 540-1.490 kg/ha.
Cât priveşte repetarea în timp a calcariz rii, aceast problem trebuie privit
atât prin prisma îmbun t irii propriet ilor fizico-chimice ale solului cât şi sub
aspectul eficien ei economice. Autorii cita i mai sus recomand s se fac
recalcarizarea cu doze moderate, de 4-6 t/ha de CaCO3, la intervale de 9-10 ani.
Îngr ş mintele minerale şi organice precum şi amendamentele cu calciu
aplicate în cantit i diferite îşi sporesc efectul când se cultiv în asolament şi
leguminoase perene (ex. trifoi).
Pe solurile podzolice argilo-iluviale se pot folosi cu succes şi îngr ş mintele
verzi, efectul lor fiind apropiat de cel al gunoiului de grajd.
Lucr rile solului. Solurile brun-roşcate pe m sura podzolirii şi
pseudogleiz rii prezint propriet i fizice şi fizico mecanice din ce în ce mai pu in
favorabile, care se reflect în regimul de ap şi aer al solului. Cu toate c climatul
este mai umed, asigurarea culturilor cu ap constituie uneori o problem şi în zona
solurilor brun-roşcate. Întrucât aceste soluri sunt mai pu in permeabile, în special
cele podzolite, şi deoarece relieful prezint denivel ri, apa din precipita ii p trunde
numai în stratul superior al solului, uneori stagneaz la suprafa fiind supus
pierderii prin evapora ie. Din aceast cauz , lucr rile solului trebuie f cute în aşa fel
încât s permit atât p trunderea apei în sol cât şi micşorarea pierderilor prin
evaporare.

109
 Solurile cenuşii, cu toate c au propriet i fizice inferioare cernoziomurilor
levigate, asigur o mai bun aprovizionare a plantelor cu ap deoarece sunt situate în
zone mai umede. Pe aceste soluri o aten ie deosebit trebuie acordat adâncimii la
care trebuie s se efectueze ar turile, pentru a nu scoate la suprafa material mai
pu in fertil din stratul subarabil. Pentru mobilizarea stratului arabil se va folosi un
subsolier sau se vor face ar turi f r întoarcerea brazdelor.
Solurile brune deşi nu au propriet i fizice şi fizico-mecanice din cele mai
bune, fiind situate în zone umede, asigur o bun aprovizionare cu ap a plantelor. Pe
aceste soluri se poate realiza îmbun t irea regimului aerohidric exclusiv prin m suri
agrotehnice prin afânare adânc sau scarific ri, lucr ri ce se execut periodic, la un
interval de timp mai mare sau mai mic în func ie de condi iile concrete precum şi de
eficien a acestora.
Solurile podzolice argilo-iluviale prezint propriet i fizice şi fizico-mecanice
mai nefavoravile decât solurile precedente. Afânarea acestor soluri se face prin
lucr ri mecanice şi ar turi cu sau f r întoarcerea brazdei.
Afânarea solurilor argilo-iluviale trebuie f cut , cu discern mânt deoarece,
efectuat f r a ine cont de anumite principii poate duce la rezultate contrarii
scopului urm rit, ap rând fenomenul b ltirii apei.
Afânarea adânc prin desfundare total cu întoarcerea brazdei se poate
efectua pe solurile podzolice de lunc , cu orizonturi mai grele la suprafa , aşezate pe
straturi mai uşoare, care con in nisip şi pietriş. Prin spargerea cu plugul de desfundat
a hardpanului argilos de sub orizontul arabil se asigur trecerea apei în straturile
inferioare, evitându-se în felul acesta fenomenul b ltirii.
În cazul solurilor argilo-iluviale grele, aşezate pe podişuri, platouri şi terase,
deoarece în subarabil se acumuleaz compuşi nocivi pentru plante (ex. oxizi de fier şi
mangan, oxizi de aluminiu etc.) nu se recomand afânarea adânc prin desfundarea
total cu întoarcerea brazdei. În acest caz se vor executa lucr rile de subsolaj,
folosind pluguri de desfundare f r corman .
Aşadar, lucr rile de afânare trebuie executate astfel încât s asigure
înmagazinarea apei în sol, f r a crea exces de umiditate şi f r a aduce la suprafa
materiale nedorite.
Rezultate bune pe astfel de soluri se ob in şi prin afânarea profund , în benzi,
a solului, metod r spândit pe suprafe e mari în S.U.A., R.F.G., Canada etc.
Alte m suri. Respectarea epocii de sem nat are mare importan .
Calendaristic, sem natul culturilor de toamn se face mai devreme, iar prim vara mai

110
târziu, comparativ cu zonele de step şi silvostep . Trebuie avut în vedere c
sem natul sau plantatul prim vara prea timpuriu, este tot atât de p gubitor ca şi cel
executat prea târziu, mai ales pentru plantele care au nevoie mai mare de c ldur .
Sem natul culturilor de toamn în special pe solurile lutoase şi luto-argiloase
se va efectua mai adânc pentru ca plantele tinere s nu fie expulzate din sol, prin
dezr d cinare (“desc l are”).
În subzona forestier din Transilvania şi cea din nordul rii se vor cultiva
hibrizi de porumb timpurii.
Calamitatea cea mai mare din aceast zon o constituie eroziunea solului şi
mai pu in seceta. Neajunsuri frecvente sunt produse de gerurile târzii de prim var .
Ca şi în celelalte zone trebuie comb tute energic buruienile. Sistemul de
combatere al buruienilor trebuie s se adapteze condi iilor edafo-climatice specifice
care, în unele subzone creeaz exces de umiditate prelungit, pân în mai-iunie, o
stare de îmburuienare bogat şi caracteristic precum şi dificult i frecvente în
executarea la timp a lucr rilor de îngrijire a culturilor.
La stabilirea dozelor de erbicide aplicate la sol se va avea în vedere con inutul
mai redus în humus şi argil şi solubilizarea acestora mai accentuat datorit
regimului de precipita ii.
Împotriva gerurilor se poate lupta prin cultivarea de soiuri rezistente,
sem nate la epoca optim , prin aplicarea îngr ş mintelor organice etc.
Pentru combaterea eroziunii solului se va aplica întreaga gam de m suri
agrotehnice specifice pentru terenurile situate în pant .

6.3 Agrotehnica pe terenurilor arabile situate în pant

Eroziunea este fenomenul prin care solul îşi pierde par ial sau total orizontul
A, sau sunt distruse toate orizonturile pân la roca mam , ca urmare a desprinderii
particulelor materiale de sol sau roc şi apoi transportarea lor de la locul de origine
sub influen a apei sau vântului.
Existen a unei mari suprafe e de teren situat în pant , regimul precipita iilor,
precum şi practicarea nera ional a p şunatului, au favorizat manifestarea
fenomenului de eroziune pe suprafe e mari. Astfel, aproximativ 2/3 din suprafa a rii
şi peste 35% din suprafa e arabil se afl situat pe pante, solul fiind în diferite grade
de eroziune.

111
 Cele mai favorabile condi ii pentru manifestarea fenomenului de eroziune se
întâlnesc în regiunile de munte şi regiunile deluroase. Dar în timp ce în regiunile de
munte vegeta ia lemnoas şi ierbas protejeaz solul împotriva eroziunii, în regiunile
deluroase acest fenomen afecteaz suprafe e foarte mari, întâlnindu-se atât eroziunea
de suprafa cât şi eroziunea de adâncime.
În regiunile deluroase se pot distinge dou zone (N. Dumitrescu, A. Popa,
1979):
- zona subcarpatic , cu morfologie, în general, asem n toare mun ilor, în care
cele mai afectate de eroziune sunt zonele situate între Argeş şi Trotuş, între Motru şi
Olt;
- zona platformei deluroase care cuprinde podişurile Şomeşan, Getic,
Moldovenesc şi Dobrogean.
Dintre factorii care influen eaz eroziunea solului amintim: relieful, condi iile
climatice, solul, vegeta ia şi omul.
Relieful este acela care influen eaz mişcarea apei pe versan i, apa fiind
factorul activ al desprinderii, dispers rii şi transportului particulelor de sol. În cadrul
fiec rui bazin hidrografic, eroziunea solului variaz în func ie de caracteristicile
versan ilor, (form , înclinare, lungime, expozi ie, suprafa ) fiind mai redus sau mai
puternic .
Precipita iile, sub raportul cantit ii, reparti iei şi intensit ii, joac un mare
rol în reducerea sau amplificarea procesului de eroziune. Pic turile de ploaie, prin
ac iunea mecanic de izbire a solului, în prima faz disperseaz particulele de
p mânt, iar în faza a doua favorizeaz transportul lor. Cele mai mari cantit i de sol
erodat se înregistreaz la acele ploi la care cade o cantitate mare de ap într-o
perioad scurt de timp.
Solul joac un rol deosebit în procesul de erodare, rezisten a acestuia fiind
determinat de permeabilitatea, acoperirea terenului, starea în care se g seşte
suprafa a solului, con inutul s u în umiditate, compozi ia chimic şi roca mam .
Solurile lutoase şi luto-nisipoase, structurate, sunt cele mai rezistente la
eroziune. Atât solurile nisipoase cu permeabilitate mare şi coeziune mic , cât şi cele
argiloase cu o mic capacitate de infiltra ie a apei, se erodeaz mai uşor. Solurile
sub iri formate pe roci tari sau soluri formate pe calcar ca şi cele nestructurate sunt
cel mai mult afectate de fenomenul de eroziune.
Vegeta ia condi ioneaz în mare m sur procesul de eroziune. Dac covorul
vegetal este bine încheiat, cu o densitate mare, acoperind solul în propor ie de 100%,

112
cum este cazul cu ierburile de pe pajiştile încheiate, eroziunea este practic egal cu
zero.
O rezisten mare asupra fenomenului de eroziune o asigur structura solului,
deoarece aceasta m reşte permeabilitatea şi ca urmare capacitatea de infiltra ie, în
timp ce solurile cu structur deteriorat sunt foarte pu in rezistente la eroziune
întrucât re in pu in ap pe care o pierd uşor prin evaporare, iar crusta care se
formeaz favorizeaz scurgerea apei pe versan i. Din aceast cauz solurile bogate în
humus şi calciu, care au rol important în formarea structurii sunt mai rezistente la
fenomenul de eroziune decât solurile al c ror complex absorbtiv este saturat cu
sodiu.
Accelerarea procesului de eroziune poate fi determinat şi de activitatea
omului. Astfel, prin defriş ri nera ionale, parcelarea pe linia de cea mai mare pant ,
des elenirea pajiştilor naturale, p şunatul nera ional şi agrotehnica necorespunz toare
pot deteriora într-un timp relativ scurt, imense suprafe e de teren, care sunt scoase
din circuitul agricol.
Eroziunea provoac pagube foarte mari agriculturii şi silviculturii precum şi
altor sectoare din economie.
Eroziunea influen eaz negativ structura şi textura. Stabilitatea hidric a
structurii se înr ut eşte ca urmare a îndep rt rii orizontului cu humus de c tre ap .
De asemenea, ca urmare a scurgerii apei la suprafa a solului se modific şi textura
acestuia, în sensul c particulele fine de sol sunt transportate mai uşor decât cele
grosiere. Datorit acestui fenomen, solurile erodate îşi m resc propor ia de schelet.
Distrugerea structurii şi modificarea texturii, paralel cu pierderea unor
cantit i mari de sol, duc la înr ut irea regimului de ap din sol. Acest lucru se
datoreşte apari iei la suprafa a orizonturilor mai tasate şi mai pu in structurate care
determin o reducere treptat a infiltra iei, fapt pentru care apa din precipita ii se
scurge la suprafa . Din aceast cauz nu are loc alimentarea pânzei de ap freatic ,
izvoarele seac , regiunea devine arid .
Eroziunea afecteaz în primul rând orizontul A ducând la sc derea
con inutului de humus şi azot din sol; con inutul de fosfor se modific mai pu in în
timp ce con inutul de potasiu r mâne aproape neschimbat. Con inutul în elemente
nutritive scade odat cu intensificarea procesului de eroziune.
În solurile erodate fiind foarte pu in materie organic , activitatea
microorganismelor este mult redus .

113
 Modificarea propriet ilor fizice, chimice şi biologice pe terenurile în pant
are ca prim efect sc derea fertilit ii solului şi în cosecin reducerea pronun at a
produc iilor la unitatea de suprafa , dac nu se iau m suri speciale. Aşa de exemplu,
pe solurile cu eroziune puternic , produc ia agricol scade fa de produc ia normal
cu 30-50%, iar pe soluri cu eroziune foarte puternic şi excesiv , produc iile scad cu
pân la 80%, uneori şi mai mult. (M. Mo oc, 1975).
Refacerea fertilit ii terenurilor erodate şi aducerea acestora în circuitul
agricol impune luarea unor m suri eficace pentru organizarea pe scar larg a
ac iunilor de st vilire a eroziunii solului, ac iuni la care trebuie s participe to i
lucr torii din agricultur .
Organizarea antierozional a teritoriului. Pentru folosirea ra ional a
fondului funciar este necesar s se aplice un complex de m suri organizatorice,
tehnice şi economice pe bazine hidrografice. În cadrul lucr rilor de organizarea
teritoriului trebuie s se stabileasc categoriile de folosin în func ie de pretabilitatea
terenului, pentru vegeta ia forestier sau agricol (arabile, pajişti, planta ii pomicole
etc.) inând cont de necesitatea protec iei antierozionale. În aceste studii şi proiecte se
prev d şi lucr ri de îmbun t iri funciare, nivelarea terenului, defriş ri şi des eleniri,
amplasarea re elei de drenuri, lucr ri speciale de terasare, benzi înierbate, culturi în
fâşii etc. La parcelarea terenului se va ine seama de relief, expozi ia pantelor, iar
m rimea şi forma parcelelor trebuie s permit mecanizarea lucr rilor agricole şi
aplicarea m surilor antierozionale.
Sortimentul de plante şi gruparea lor în asolamente.
Unul din mijloacele sigure de st vilire a procesului de eroziune pe terenurile
în pant este alegerea celor mai potrivite culturi şi gruparea lor în asolamente
ra ionale.
Primul criteriu de alegere a culturilor pentru terenurile în pant este
considerat gradul de protec ie pe care îl pot realiza plantele cultivate împotriva
eroziunii.
A. Popa (1977) în urma cercet rilor efectuate la S.C.C.C.E.S. Perieni, jude ul
Vaslui, a determinat urm toarele pierderi medii anuale de sol:
- ierburi perene în anul II de vegeta ie 0,5-1,2 t/ha
- grâu de toamn 4,0 – 10,0 t/ha
- maz re 7,0 – 14,0 t/ha
- porumb pentru boabe 32,5 – 72,5 t/ha

114
 În func ie de protec ia antierozional oferit solului, culturile au fost împ r ite
în urm toarele grupe (M. Mo oc şi col. 1975):
1. Culturi foarte bune protectoare care asigur un grad de acoperire a
solului de peste 75%, ca de pild , gramineele şi leguminoasele perene începând cu al
doilea an de folosin .
2. Culturi bune protectoare, care asigur un grad de acoperire a solului între
75-50%, cum ar fi cerealele p ioase, plantele furajere anuale etc.
3. Culturi mijlociu protectoare, care asigur un grad de acoperire a solului
de 50-25%, ca leguminoasele anuale.
4. Culturi slab protectoare, care asigur un grad de acoperire a solului sub
25% , din care fac parte pr şitoarele (porumbul, floarea soarelui, sfecla, cartoful
etc.).
inându-se cont de aceast grupare se vor alege culturile cele mai potrivite
pentru terenurile în pant avându-se în vedere tipul de sol, panta terenului şi cerin ele
economice din fiecare unitate agricol .
În condi iile rii noastre, rezultatele experimentale au ar tat c se pot cultiva
pe terenurile în pant , f r m suri diferen iate de combatere a eroziunii, pr şitoarele
pân la panta de 6%, leguminoasele anuale pân la panta de 10-14%, cerealele
p ioase pân la panta de 15-18%, iar leguminoasele şi gramineele perene la orice
pant , dac se asigur o vegeta ie încheiat . În astfel de situa ii sunt obligatorii îns
lucr rile pe curbele de nivel şi celelalte m suri de combatere a eroziunii solului
recomandate pentru anumite limite de pant .
La alegerea culturilor ce vor fi amplasate pe terenurile în pant trebuie s
inem seama şi de posibilitatea efectu rii lucr rilor mecanizat. În acest sens, culturile
nepr şitoare necesit cele mai pu ine lucr ri şi deci trebuie s aib ponderea cea mai
mare. Cât priveşte culturile de pr şitoare acestea vor fi cultivate cu pruden ,
aplicându-se în acelaşi timp m suri agrotehnice speciale.
O importan deosebit la alegerea culturilor pe terenurile în pant o prezint
şi criteriul organizatoric economic. El const în buna organizare şi eşalonare a
lucr rilor din unitate precum şi îndeplinirea sarcinilor izvorâte din planul economic
ce ni l-am propus.
La alegerea plantelor ce se vor cultiva pe terenurile în pant , trebuie luat în
considerare şi criteriul tehnic, adic aplicarea tuturor mijloacelor, m surilor şi
metodelor puse la îndemân de ştiin .

115
 Introducerea asolamentelor ra ionale pe terenurile în pant joac un rol
hot râtor în ceea ce priveşte men inerea şi îmbun t irea propriet ilor fizice ale
solului, îmbog irea acestuia în substan e nutritive, prevenirea atacului de boli şi de
d un tori şi în mod special prevenirea eroziunii solului.
La introducerea asolamentelor pe terenurile în pant s avem în vedere c
pân la panta de 10% pr şitoarele pot avea aceeaşi pondere ca şi culturile dese, iar pe
terenurile cu panta pân la 15%, ponderea culturilor trebuie s se schimbe în
favoarea acelora care asigur o protec ie mai bun . Pe terenurile în pant de obicei
asolamentele cuprind 2-5 sole, deci rota ii scurte.
Se prezint în continuare câteva exemple de rota ii cu diferite propor ii de
culturi pr şitoare (N. Dumitrescu, A. Popa, 1979).
Asolament de 3 ani
I Leguminoase anuale + plante furajere + plante tehnice
II Cereale p ioase
III Pr şitoare
Asolament de 4 ani
I Leguminoase anuale + plante furajere anuale
II Cereale p ioase
III Pr şitoare
IV Pr şitoare + plante tehnice
Asolament de 5 ani
I Leguminoase anuale + plante furajere anuale
II Cereale p ioase
III Pr şitoare
IV Pr şitoare + plante tehnice
V Ierburi perene
În zone cu pante mai mari de 15-20% şi cu precipita ii mai abundente se vor
introduce asolamente de protec ia solului. Acestea, spre deosebire de asolamentele de
câmp cuprind 6-9 sole, din care majoritatea sunt ocupate de ierburi perene, iar 2-3
sole cu plante de nutre anuale, leguminoase, cereale p ioase şi chiar porumb pentru
boabe. Pe pantele mari se vor exclude plantele pr şitoare din asolamentele de
protec ie şi în locul lor se vor cultiva plante textile, cereale p ioase etc.
Folosirea îngr ş mintelor. Pe terenurile în pant , comparativ cu terenurile
plane solul nu mai este omogen. Astfel, în partea superioar a versantului solul este
mai sub ire şi mai pu in fertil, iar în partea inferioar solul este mai greu şi mai fertil.

116
Solul format la piciorul pantei este un sol coluvial. Relieful influen eaz fertilitatea
solului şi în raport cu expozi ia versan ilor. În zonele cu precipita ii mai abundente
solurile mai fertile se g sesc pe versan ii sudici, iar în zonele secetoase cele mai
fertile se g sesc pe versan ii nordici.
Este necesar s se precizeze c toate terenurile în pant sunt în deficit de
materie organic fa de terenurile plane. Dup M. Mo oc, (1975) solurile cu
eroziune moderat au un con inut de humus cu 0-33% mai mic decât solurile
neerodate, solurile cu eroziune puternic au un con inut în humus cu 33-66% mai
mic şi solurile cu eroziune foarte puternic au un con inut în humus cu 66-100% mai
mic decât solurile neerodate.
Ca urmare a fertilit ii diferen iate a terenurilor în pant este necesar ca
îngr ş mintele s se aplice întotdeauna în cantit i mai mari în partea superioar a
versantului, deoarece apa de scurgere transport elementele nutritive spre piciorul
pantei.
Pe terenurile în pant , sporirea produc iei la toate culturile se poate realiza
prin folosirea pe scar larg a îngr ş mintelor.
Se prezint în continuare câteva concluzii la care s-a ajuns în urma
cercet rilor efectuate la principalele culturi (sintez efectuat de N. Dumitrescu şi A.
Popa, 1979).
La cultura grâului de toamn se asigur cele mai mari sporuri de produc ie
cu 200 kg/ha azotat de amoniu şi 300-400 kg/ha superfosfat pentru zonele mai umede
şi 100 kg/ha azotat de amoniu şi 200 kg/ha superfosfat, pentru zonele mai secetoase.
Îngr ş mintele organice singure, în cantitate de 20 t/ha gunoi de grajd, sunt
mai eficiente numai în zone umede şi cu soluri puternic podzolite. Aplicarea
combinat a îngr ş mintelor organice şi minerale, în cantitate de 20 t/ha gunoi, 100
kg azotat de amoniu şi 200 kg/ha superfosfat, poate determina sporuri de produc ie
de 10-12% fa de îngr ş mintele administrate singure.
La 1 kg substan activ se poate ob ine sporuri de 3,5-17,1 kg boabe.
La cultura porumbului pentru boabe, aplicarea îngr ş mintelor minerale în
doze moderate, în zona solurilor de p dure în diferite grade de eroziune şi de
podzolire, determin sporuri de 2,4-7,4 kg boabe la 1 kg substan activ :
îngr ş mintele organice singure dau sporuri de 11,4-31,9 kg/ton iar îngr ş mintele
minerale şi organice combinate dau sporuri de 28-47 kg/ton .
Pe cernoziomurile de tip nordic, îngr ş mintele minerale singure (N64P48)
determin sporuri de 3,8-13,1 kg boabe/1kg s.a.; îngr ş mintele organice singure

117
pân la 26,7 kg/tona de gunoi şi îngr ş mintele minerale şi organice combinate (20
t/ha gunoi + N64P48) sporuri de 14,7 – 28,7 kg/tona de gunoi + 6,7 – 7,5 kg/kg
substan activ .
Din cele prezentate rezult c prin aplicarea de îngr ş minte la plantele
cultivate pe terenurile în pant se ob in sporuri apreciabile de produc ie, produc iile
apropiindu-se mult de cele ob inute pe terenurile plane. Este necesar îns ca
îngr ş mintele pe terenurile în pant s se administreze diferen iat, în func ie de sol,
de condi iile climatice şi de planta cultivat .
Lucr rile solului. Rolul principal al lucr rilor solului const în a înmagazina
o cât mai mare cantitate de ap din precipita ii şi în acelaşi timp de a reduce la
maxim scurgerile de ap şi sol. Prin lucr ri se urm reşte s se creeze la suprafa a
solului un microrelief, care s fie capabil s st vileasc şi s divizeze scurgerile
superficiale de ap . Pentru ca lucr rile solului s -şi ating scopul trebuie s se
execute diferen iat, în func ie de condi iile pedoclimatice corespunz toare fiec rei
zone.
Ca regul general , lucr rile de baz , de preg tire pentru sem nat, sem natul
precum şi lucr rile de îngrijire a culturilor pe terenurile în pant trebuie s se execute
pe direc ia curbelor de nivel. Dac aceste lucr ri se execut pe direc ia deal-vale, se
formeaz în urma ploilor mici canale care contribuie la concentrarea scurgerii şi
favorizeaz eroziunea solului. Dintre lucr rile solului cel mai mult poate influen a
scurgerea şi eroziunea, ar tura. Prin efectuarea ar turii pe direc ia general a curbelor
de nivel, scurgerea medie anual se reduce cu 60-70%, iar pierderile de sol se reduc
de 2-9 ori, fa de ar tura efectuat pe direc ia deal-vale (M. Mo oc, 1975).
Tabelul 12
Influen a direc iei de arat asupra eroziunii
Panta terenului Arat pe curba de nivel (Mt) Arat din deal în vale
% t/ha t/ha % fa de martor
9-10 11,4 32,3 283,3
14-15 17,2 45,7 265,6
18-20 23,3 55,2 231,9

Cercet rile efectuate la S.C.C.C.E.S. Perieni scot în eviden c numai prin

executarea ar turii pe direc ia curbelor de nivel, pierderile de sol se reduc de 2-3 ori
fa de ar tura executat din deal în vale (D. Nistor şi col., 1979) (tab. 12).
La executarea ar rurilor pe terenurile în pant nu se admit abateri mai mari de
2-3% fa de direc ia curbelor de nivel, deoarece denivel rile r mase în urma
plugului ar favoriza concentrarea scurgerilor şi ca urmare s-ar declanşa mai puternic
118
eroziunea. De men ionat c pe m sur ce panta terenului creşte, eficien a
antierozional a ar turii pe direc ia curbelor de nivel scade.
Pentru efectuarea ar turilor pe curba de nivel cea mai indicat unealt este
plugul reversibil. Cu plugul reversibil brazda se poate r sturna numai într-un singur
sens. De obicei, când se ar cu acest fel de plug, brazda se r stoarn în amonte.
R sturnarea ei în aval (M. Mo oc, 1975) provoac deplasarea unei cantit i de sol de
5 ori mai mare decât în cazul când r sturnarea se face în amonte. Pe pantele cu
înclina ii mai mari, începând de la 15%, r sturnarea brazdei în amonte nu mai este
preferat , o parte din p mântul întors r sturnându-se în brazd .
Prin r sturnarea brazdei în aval ar tura prezint o uniformitate mai mare şi
lucr rile ulterioare, care se fac în vederea preg tirii patului germinativ, sunt de
calitate mai bun . Dac inem seama îns c unul din scopurile principale ale ar turii
este de a atenua scurgerile, atunci trebuie practicat varianta cu r sturnarea brazdei în
amonte.
Pe versan ii afecta i de un grad mai înaintat de eroziune se recomand ar tura
adânc cu plugul f r corman . Astfel de ar turi au ca principal scop m rirea
capacit ii de infiltrare a apei şi implicit, diminuarea scurgerilor şi a sp l rii solului.
De asemenea, resturile vegetale ale culturilor premerg toare r mânând la suprafa a
solului, constituie un bun strat protector Ca dezavantaje ale ar turii cu plugul f r
corman amintim în primul rând efectul mai slab asupra combaterii buruienilor şi în
al doilea rând nu se pot încorpora îngr ş mintele organice şi chimice la adâncimi mai
mari. Se recomand pe soluri mai uşoare şi în zone mai secetoase.
Pe solurile îmburuienate rezultate mai bune se ob in când ar tura se execut
cu plugul cu subsolier. Pe lâng faptul c se combat mai bine buruienile comparativ
cu plugul f r corman , se poate regla adâncimea de întoarcere a brazdei, f r a se
scoate la suprafa suborizonturile mai pu in fertile.
Pentru sporirea capacit ii de re inere a scurgerilor de suprafa pe terenurile
în pant se mai folosesc unele procedee de lucrare a solului, care modific
microrelieful suprafe ei, cu scopul de a dispersa şi încetini scurgerile. Astfel, ar tura
se poate executa cu plugul cu corman prelungitoare. În acest caz la plugul obişnuit
cu trei br zdare se adaug la cormana br zdarului al doilea înc o corman
prelungitoare. În momentul când se execut ar tura pe direc ia curbelor de nivel se
creeaz , cu ajutorul acestei cormane prelungitoare un bilon de p mânt, mai înalt cu
15-20 cm decât restul ar turii. Aceste biloane constituie obstacole în calea scurgerii
apelor. Opus acestei metode se poate executa aşa numita ar tur în rigole care se

119
realizeaz prin scoaterea unei cormane de la plug. Astfel se creaz rigole paralele
care joac acelaşi rol în dispersarea şuvoaielor, acumul rii apei şi combaterii
eroziunii.
Anihilarea în bun parte a scurgerilor pe pant se poate realiza şi prin
executarea ar turii în benzi. În acest caz unele tractoare ar pe direc ia curbelor de
nivel la adâncimea de 20 cm, iar altele care vin dup primele, execut ar tura la 30
cm. Astfel se va realiza pe versan i o succesiune de valuri de p mânt, datorit
gradului diferit de afânare a solului prin varia ia adâncimii ar turii şi în acelaşi timp
pe fundul brazdei se vor crea benzi cu adâncimi diferite.
Pe terenurile în pant , în special pe cele amenajate antierozional, lucr rile
superficiale în vederea preg tirii patului germinativ (ex. lucrarea cu grapa cu discuri,
combinatorul etc.) nu se pot efectua decât pe direc ia curbelor de nivel.
O importan deosebit pe terenurile în pant o prezint direc ia de sem nat,
mai ales pentru culturile de pr şitoare.
Când sem natul se face din deal în vale, urmele ro ilor de tractor ca şi cele ale
ro ilor de tasare de la sem n toare devin tot atâtea posibilit i de concentrare a
scurgerii şi de declanşare a eroziunii. Rezultatele cercet rilor de la S.C.C.C.E.S.
Perieni pledeaz pentru sem natul culturilor pr şitoare numai pe direc ia curbelor de
nivel (D. Nistor şi col. 1979) (tab. 13).
Tabelul 13
Influen a direc iei de sem nat asupra densit ii, produc iei şi eroziunii la
porumb
Plante distruse Produc ia Sol erodat
Direc ia de sem nat
total % % t/ha %
Pe curba de nivel 3.580 10,2 100,0 48,2 100,0
Din deal în vale 14.120 40,3 63,0 174,5 362,0

Din analiza datelor din tabelul 13 rezult c prin efectuarea sem natului la
porumb din deal în vale, num rul plantelor distruse prin desr d cinare şi colmatare
creşte de 3-4 ori fa de sem natul pe direc ia general a curbelor de nivel.
Şi în cazul grâului şi maz rii dac s-au sem nat din deal în vale, cantitatea de
sol erodat a crescut cu 1,6 respectiv 2,0 ori, în compara ie cu varianta sem nat pe
curba de nivel (T. Neam u şi col., 1984).
Toate lucr rile de între inere obligatoriu trebuiesc efectuate pe direc ia
curbelor de nivel. Pr şitul plan, care se execut în mod curent, nu contribuie în mare

120
m sur la diminuarea scurgerilor. Este necesar ca pe rândurile de porumb, s se
creeze obstacole care s frâneze viiturile şi s atenueze sp larea solului. În acest scop
se recomand una sau dou lucr ri de r ri at între rânduri.
Pe terenurile în pant , de perspectiv sunt unele variante ale sistemului minim
de lucrare a solului prin care pe lâng reducerea substan ial a fenomenului de
eroziune şi acumulare a unor cantit i mai mari de ap în sol, realizeaz şi o reducere
pronun at a consumului de carburan i.
Sisteme de cultur pe terenurile în pant .
Pentru ca lupta contra eroziunii s fie mai eficient sunt necesare înc o serie
de m suri care s întregeasc efectul pozitiv al metodelor ce s-au descris anterior.
Aceste m suri se refer la amplasarea şi modul de îns mân are a culturilor pe
terenurile în pant . Principalele sisteme de cultur pe terenurile în pant sunt:
sistemul de cultur în fâşii, sistemul de cultur cu benzi tampon şi sistemul de cultur
cu agroterase.
Sistemul de cultur în fâşii. Acest sistem impune crearea pe direc ia
general a curbelor de nivel a unor fâşii, l imea acestora stabilindu-se în func ie de
m rimea pantei. L imea fâşiilor se recomand s fie, pe cât posibil, egal pe toat
lungimea lor.
inând seama de gradul de protec ie pe care-l ofer solul la diferitele culturi,
aşa cum s-a ar tat anterior, este necesar s se combine efectul antierozional al unora
cu efectul negativ al altora. Aşadar se vor alterna începând de la cump na apelor
pân la piciorul pantei, fâşii cultivate cu cereale p ioase şi leguminoase cu plante
pr şitoare. În felul acesta şuvoaiele de ap care încep s se formeze pe fâşiile
cultivate cu plante pr şitoare sunt interceptate, dispersate şi filtrate, în fâşiile cu
plante dese.
La amplasarea fâşiilor trebuie s se aib în vedere şi comportarea diferitelor
culturi fa de gradul de fertilitate a terenului, inând seama c acesta este strâns legat
de gradul de eroziune.
Pentru plantele mai preten ioase se aleg la început fâşiile, unde terenul este
mai pu in erodat, urmând ca în anii urm tori, în func ie de rota ie, acesta s se
amplaseze şi pe celalte fâşii.
Sistemul de cultur în fâşii se practic în mod obişnuit în zone cu precipita ii
mai pu ine şi în special pe versan ii cu lungime mare.

121
 În urma cercet rilor efectuate la sta iunile experimentale agricole Turda,
Perieni şi Podu-Iloaiei, s-a stabilit ca l imea fâşiilor, în raport cu înclinarea terenului
d fie dup cum urmeaz :
- la pante de 4-10% l imea fâşiilor = 150 – 60 m
- la pante de 10-15% l imea fâşiilor = 60-30 m
- la pante de 15-20% l imea fâşiilor = 30-20 m.
La S.C.C.C.E.S. Perieni-Vaslui s-a cercetat influen a altern rii culturilor
asupra pierderilor de sol (N. Dumitrescu, A. Popa, 1979). S-a constatat c cele mai
mari pierderi de sol pe toate categoriile de pant , s-au înregistrat în cazul când
versantul a fost cultivat în întregime cu porumb. Pe acelaşi versant cultivat numai cu
grâu s-au redus pierderile de sol de peste 7 ori, iar pe pantele mari şi în cazul fâşiilor
mai înguste, alternarea culturilor de pr şitoare cu cereale p ioase a dus la reducerea
important a cantit ilor de sol sp lat.
Sistemul de cultur cu benzi tampon. În zonele mai umede unde eroziunea
poate c p ta forme mai accentuate se foloseşte sistemul de cultur cu benzi tampon.
Aceasta presupune crearea pe direc ia general a curbelor de nivel a unor benzi
înierbate, care m rginesc fâşiile sau marginile solelor. Benzile înierbate sau benzile
tampon, constituite de regul din amestecuri de ierburi perene, au rolul de a re ine şi
filtra suspensiile solide din apa care se scurge pe versan i. Materialul erodat se
depune în partea din amonte a benzii, formându-se în timp un taluz de agroteras .
La acest sistem de cultur este necesar în primul rând s se stabileasc
distan a dintre benzi şi l imea lor, pentru ca efectul antierozional s fie cât mai
mare.
Fâşiile dintre benzile tampon se îns mân eaz cu diferite culturi sau de cele
mai multe ori cu o singur cultur . În astfel de cazuri benzile tampon trebuie s fie
capabile s absoarb excesul de ap care se scurge pe fâşiile cultivate şi s re in
materialul solid.
M. Mo oc (1975), recomand în partea din amonte a versantului l imea
benzilor de 4-6 m, în partea din mijloc 6-8 m, iar în treimea din aval 8-10 m.
Benzile înierbate se pot men ine pân când se r resc ierburile, apoi se
des elenesc şi se înfiin eaz altele, amplasate în amonte sau în avalul vechiului
traseu. Pe terenurile cu pante mai mari de 20% benzile nu se mai des elenesc,
urmând ca treptat s se transforme în taluze de agroterase.
L imea fâşiei, respectiv distan a dintre benzi trebuie s fie aleas în aşa fel
încât s nu permit pierderea unor cantit i prea mari de sol peste limita admisibil .

122
 Pentru stabilirea l imii optime la fâşiile cultivate trebuie s se in seama ca
distan a dintre benzile înierbate s fie egal sau mai mic decât distan a critic de
eroziune (distan a de la care procesele de eroziune încep s fie vizibile).
Distan ele dintre benzi la noi în ar s-au stabilit în urma calculelor f cute şi a
observa iilor de pe teren în func ie de m rimea pantei (N. Dumitrescu, A. Popa
1979)(tab. 14).
Tabelul 14
Distan ele dintre benzi în func ie de pant
Panta terenului (%) Distan a dintre benzi (m)
8-12 250-150
12-16 150-80
Peste 16 sub 80

În cazul solurilor rezistente la eroziune sau a unui procent mare de culturi

bune protectoare se va utiliza limita maxim , iar în cazul solurilor slab rezistente la
eroziune sau a unor propor ii mari de culturi slab protectoare se va utiliza limita
minim .
Numeroşi autori apreciaz c se pot ob ine rezultate mai bune prin
combinarea sistemului de cultur cu benzi tampon cu sistemul de cultur în fâşii,
deoarece fiecare dintre aceste sisteme prezint unele avantaje şi dezavantaje.
Sistemul combinat “culturi în fâşii cu benzi înierbate” prezint urm toarele
avantaje:
- alternarea culturilor şi benzilor înierbate sporesc protec ia solului şi
frâneaz mai mult scurgerile, re inerea apei şi a solului f cându-se atât în
fâşii cât şi în benzile înierbate;
- fâşiile sunt mai bine delimitate fiind m rginite de benzile tampon.
Aceast delimitare se poate p stra câ iva ani, fapt care uşureaz
amplasarea culturilor pe treren;
- l imea fâşiilor se poate m ri peste limita indicat , ceea ce uşureaz
exploatarea maşinilor şi concentreaz culturile pe sole cu suprafe e mai
mari, reducând astfel cheltuielile la hectar. Acest sistem se poate aplica cu
rezultate destul de bune şi pe pante mai mari de 20%.
Sistemul de cultur cu agroterase. Terasarea versan ilor este una din
m surile eficiente de lupt cu eroziunea. Terenurile interesate la ac iunea de terasare
sunt cele care dep şesc panta de 16-18%, pentru c pân la aceast pant , cu actuala

123
sistem de maşini, se pot executa în condi ii bune lucr ri mecanizate de preg tire a
solului, de sem nat şi de îngrijire a culturilor.
Pentru terenurile arabile este indicat s se aplice metoda de creare a teraselor
în timp, care nu necesit de la început un volum mare de terasament.
Pentru realizarea de agroterase terenul se cultiv pe direc ia general a
curbelor de nivel în fâşii de l imi diferite, în func ie de m rimea pantei, fâşii care
alterneaz cu benzi înierbate permanent, cu l imea de 2-4 m. Fâşiile cultivate se
lucreaz în timp cu plugul reversibil, brazdele întorcându-se înspre aval. Astfel,
benzile înierbate ce re in solul în urma efectu rii ar turilor şi a ploilor toren iale,
devin taluze, iar fâşiile cultivate platformele agroteraselor.
Acest sistem d rezultate bune în zonele mai umede pentru c ierburile perene
care formeaz benzile g sesc condi ii corespunz toare de creştere şi dezvoltare.
În vederea exploat rii ra ionale a agroteraselor este obligatoriu ca l imea lor
s fie un multiplu al l imii de lucru a sem n torilor.
La sta iunea Perieni - Vaslui, A. Popa şi col. (1977) arat c prin executarea a
nou ar turi cu plugul reversibil cu r sturnarea brazdei în aval şi prin deplasarea
solului în timpul ploilor toren iale panta platformelor agroteraselor s-a redus cu 25-
40%, iar a taluzurilor a crescut cu 33,3%-48,1%. De asemenea, pierderile de sol au
fost sub limita admisibil , fiind de 2-3 ori mai mici comparativ cu terenul
neamenajat.
Produc iile plantelor cultivate pe agroterase la Sta iunea Perieni, au fost
superioare celor ob inute pe terenul neamenajat. Totodat , de pe taluzuri s-au ob inut
produc ii ridicate de fân, care au ajuns pân la 26,5 q/ha.

6.4 Agrotehnica pe terenurile nisipoase

Nisipurile sunt soluri caracterizate printr-un con inut de peste 95% particule
grosiere, un con inut de mâl şi argil sub 5% şi de humus de circa 0,5%.
Solurile nisipoase sunt soluri cu un con inut de nisip de cel pu in 85%, de mâl
şi argil pân la 15%, iar procentul de humus dep şeşte în general 1%.
Nisipurile şi solurile nisipoase ocup în ara noastr o suprafa de circa
540.000 ha, cele mai mari suprafe e fiind r spândite în zona de step şi silvostep , pe
câmpii joase, în lunci, în Delta Dun rii şi pe litoralul M rii Negre. Aproximativ dou
treimi din suprafa a total de nisipuri şi soluri nisipoase sunt localizate în Câmpia
Român , din care, cca. 250.000 ha se g sesc în vestul Câmpiei Române (nisipurile

124
din sudul Olteniei). Circa 100.000 ha sunt r spândite în partea nord-estic a Câmpiei
Române, în B r ganul sudic de pe partea dreapt a râului Ialomi a, în B r ganul
central, în dreapta râului Buz u şi în Câmpia Siretului inferior, în stânga râului
Bârlad şi a Siretului, în aval de confluen a cu Bârladul, pân la Hanu Conachi.
Suprafe e importante se mai întâlnesc în delta fluvial şi maritim a Dun rii.
Se întâlnesc de asemenea, nisipuri şi soluri nisipoase în partea din nord-vestul rii
(Valea lui Mihai-Carei) şi suprafe e mai restrânse în Câmpia Banatului (la Teremia
Mare) şi în depresiunea Bârsei.
Nisipurile din ara noastr sunt foarte heterogene. Particulele de nisip sunt
cuprinse între 70-100%, particule care influen eaz în mod deosebit propriet ile
fizice, hidrofizice şi chimice ale acestor soluri. Astfel, solurile nisipoase au
densitatea aparent mare, fiind cuprins între 1,50-1,80 g/cm3. Datorit porozit ii
totale ridicate este favorizat activitatea microorganismelor aerobe şi ca atare o
accentuat descompunere aerob a materiei organice.
Terenurile nisipoase au capacitatea de re inere a apei mic . Coeficien ii de
higroscopicitate şi de ofilire au valori relativ mici, fiind cuprinse între 0,5-1% şi
respectiv 0,75-2,25%. Pe astfel de soluri şi evaporarea apei este mai intens .
Datorit texturii grosiere, permeabilitatea pentru ap a solurilor nisipoase este
mare. Ca urmare a acestui fapt şi al celorlalte însuşiri, capacitatea de câmp pentru
ap este, în general mic , fiind cuprins între 6-10% pe adâncimea de 1 m.
Nisipurile şi solurile nisipoase prezint o coeziune şi adeziune mic . Aceste
valori cresc foarte pu in odat cu sporirea con inutului de umiditate. Datorit acestui
fapt astfel de soluri opun o rezisten mic la efectuarea lucr rilor, acestea putându-
se executa corespunz tor indiferent de con inutul de umiditate.
Nisipurile şi solurile nisipoase sunt s race în elemente chimice nutritive, ca
urmare a re inerii reduse a acestor elemente datorit particulelor grosiere care
determin o suprafa exterioar mic .
Pe astfel de soluri descompunerea materiei organice se produce mai repede,
datorit abunden ei oxigenului şi lipsei mineralelor argilice care pot fixa acizii
humici.
Ca urmare a con inutului redus de ap şi substan e nutritive şi activitatea
microbiologic este mult stânjenit . Din aceast cauz nisipurile şi solurile nisipoase
sunt, în general, slab productive, necesitând m suri speciale pentru crearea de
condi ii favorabile în vederea valorific rii acestora în aşa fel încât s se ob in
produc ii satisf c toare la principalele plante de cultur .

125
 Sortimentul de plante şi gruparea lor în asolamente.
Pe solurile nisipoase sortimentul de plante ce urmeaz a fi cultivat este
determinat de faptul dac astfel de soluri sunt neirigate sau irigate.
Pe nisipurile şi solurile nisipoase, în condi ii de neirigare pot fi cultivate:
secara, grâul, porumbul, sorgul hibrid pentru boabe, fasolea, fasoli a, tutunul,
cartoful, floarea soarelui, ricinul, lupinul, bost noasele şi borceagul (L. Pop şi col.
1977).
Secara este indicat a se cultiva pe nisipurile semimobile şi mobile, ca urmare
a preten iilor mai sc zute şi a posibilit ilor pe care le ofer de a asigura produc ii
satisf c toare. De asemenea, secara îndeplineşte un rol foarte important de fixare a
nisipurilor.
Grâul şi porumbul pot fi cultivate pe nisipurile fixate, cu un procent mai mare
de argil şi humus.
Sorgul hibrid pentru boabe poate fi cultivat pe toate terenurile nisipoase din
sudul rii, dând produc ii în general mai mari decât porumbul.
Fasolea, soiuri timpurii de p st i, reuşesc pe nisipuri cu fertilitate natural
mai bun .
Fasoli a (Vigna sinensis) este o plant specific terenurilor aride şi calde. Se
cultiv pentru boabe sau ca îngr ş mânt verde.
Floarea soarelui se poate cultiva numai pe terenurile nisipoase fixate şi cu
fertilitate bun .
Ricinul este indicat a se cultiva pe nisipuri şi soluri nisipoase mai fertile, din
incinta aşez rilor omeneşti şi a fermelor zootehnice, deoarece nu este distrus de nici
o specie de animale.
Cartoful, poate fi cultivat numai pe nisipurile din nord-vestul rii şi mai ales
în zona de nisipuri din Depresiunea Braşov.
Tutunul poate fi cultivat pe toate terenurile nisipoase, fiind foarte rezistent la
secet , pu in preten ios la condi iile de fertilitate şi foarte receptiv la condi iile de
c ldur şi luminozitate.
Lupinul este recomandat pentru îngr ş mânt verde, dând rezultate bune în
condi ii de neirigare numai în cultur principal .
Pepenele verde poate fi cultivat pe toate solurile nisipoase dac i se asigur o
fertilitate organic sau organo-mineral la cuib sau chimic pe toat suprafa a.
Borceagul de toamn (secara + m z richea de toamn ) se poate cultiva pe
toate nisipurile inclusiv pe cele semifixate şi zbur toare.

126
 Pe nisipurile şi solurile nisipoase irigate, sortimentul de plante ce poate fi
cultivat se îmbog eşte substan ial deoarece fiecare plant în parte g seşte condi ii
mult îmbun t ite pentru creştere şi dezvoltare. De asemenea, în condi ii de irigare
cunosc o mare extindere, culturile succesive în mirişte, ca urmare a eliber rii
devreme a terenului, a verilor calde şi toamnelor lungi.
Cât priveşte asolamentele pe nisipuri şi soluri nisipoase trebuie s asigure
condi ii favorabile de mediu pentru fiecare plant şi în plus s împiedice dezvoltarea
procesului de eroziune eolian .
Prin introducerea de asolamente ra ionale putem împiedica spulberarea
nisipului prin urm toarele c i:
- solele s fie de form dreptunghiular , orientate cu latura lung
perpendicular pe direc ia vântului dominant;
- alternarea plantelor în cadrul asolamentelor astfel încât în perioadele de
spulberare intens a nisipului, terenul s fie acoperit cât mai bine cu
vegeta ie;
- prezen a culturilor succesive care asigur acoperirea terenului în a doua
jum tate a verii;
- folosirea culturilor ascunse în condi ii de irigare, care dup recoltarea
plantelor protectoare asigur acoperirea solului;
- prezen a culturilor intermediare de toamn (secar , borceag de toamn ,
rapi , m z riche de toamn etc), care realizeaz acoperirea terenului în
perioada toamn -prim var ;
- utilizarea culturilor în fâşii, alternând plante bune protectoare cu mai
pu in bune protectoare.
Se prezint în continuare câteva din asolamentele indicate pe nisipuri şi soluri
nisipoase (L. Pop şi col., 1977).
În condi ii de cultur neirigat :
1)secar + grâu, 2) porumb + sorg sau 1) secar + grâu; 2) cartofi timpurii
urma i de o cultur succesiv pentru furaj sau 1) secar + grâu; 2) floarea soarelui +
porumb + secar mas verde cultur intermediar de toamn ; 3) tutun + pepeni verzi.
În condi ii de irigare:
1)grâu + îngr ş mânt verde; 2) porumb sau 1) grâu + porumb siloz în mirişte;
2) porumb; 3) tutun + pepeni; 4) porumb; 5) porumb sau 1) cartofi timpurii de
prim var urma i de porumb boabe; 2) porumb; 3) porumb sau 1) lucern 4 ani; 2)
porumb; 3) porumb; 4) porumb sau cartofi sau 1) borceag de toamn + porumb

127
boabe sau siloz; 2) porumb; 3) porumb sau 1) soia sau arahide; 2) grâu cu plant în
mirişte; 3) cartofi timpurii urma i de tutun; 4) floarea soarelui; 5) porumb; 6) sfecl
pentru zah r; sau 1) porumb urmat de cultur intermediar de toamn ; 2) soia.
Folosirea îngr ş mintelor. Ca urmare a a aprovizion rii slabe a nisipurilor
în elemente nutritive, folosirea îngr ş mintelor pe astfel de terenuri cap t o
importan deosebit . Con inutul sc zut în elemente nutritive este determinat de
natura mineralogic a nisipului, de con inutul sc zut în materie organic , de
intensitatea procesului de mineralizare a humusului şi de levigarea elementelor
chimice nutritive de c tre apa din precipita ii şi de iriga ii.
Sintetizând principalele însuşiri chimice ale nisipurilor şi solurilor nisipoase
din ara noastr , A. Dorneanu, (1976), arat c aceste soluri au con inutul în azot
total cuprins între 0,2-0,8%, în fosfor 0,03-0,15 %, iar în potasiu schimbabil 2-15
mg/100 g sol.
Aplicarea îngr ş mintelor modific direct şi indirect con inutul solurilor în
elemente chimice nutritive, precum şi regimul apei din sol şi posibilit ile de folosire
a acestora. Ac iunea indirect a îngr ş mintelor este determinat de cantitatea mai
mare de mirişte şi r d cini şi de adâncimea sporit de p trundere a acestora în sol.
Ca importan , pe primul loc, dintre îngr ş mintele chimice se situeaz cele
cu azot, care aplicate singure aduc sporuri mari de recolt . Îngr ş mintele cu fosfor,
aduc sporuri de recolt numai când se folosesc al turi de cele cu azot iar cele cu
potasiu numai uneori şi numai atunci când se administreaz împreun cu cele de azot
şi fosfor.
Pe nisipuri şi soluri nisipoase apare necesitatea aplic rii diferen iate a
îngr ş mintelor în func ie de forma de relief şi respectiv fertilitatea acestor soluri (ex.
vârfurile de dun cu o fertilitate mai sc zut ).
În acelaşi timp trebuie avut în vedere c pe astfel de soluri un proces care
pune probleme este acidifierea, care se înregistreaz odat cu folosirea
îngr ş mintelor chimice cu azot şi în mod deosebit când acestea se utilizeaz
unilateral. Din aceast cauz este absolut necesar ca pe lâng îngr ş mintele cu azot
s se administreze şi doze mici de îngr ş minte cu fosfor.
Îngr ş mintele chimice cu azot gr besc parcurgerea fazelor de vegeta ie a
plantelor pe nisipuri, reducând într-o oarecare m sur pagubele produse de secet în
zonele aride.
În experien ele efectuate în condi ii de neirigare, atât pe nisipurile din stânga
Jiului, cât şi pe nisipurile din nord-vestul rii şi din Câmpia B r ganului, s-a

128
înregistrat un efect prelungit al îngr ş mintelor chimice cu azot în al doilea an de la
aplicare (L. Pop şi col. 1977). Acesta se datoreşte faptului c în perioada rece şi
umed din timpul iernii are loc o levigare a nitra ilor, iar în perioada cald şi uscat
nitra ii sunt antrena i de curen ii ascenden i de ap şi depozita i în straturile de la
suprafa a solului.
În condi ii de irigare, în cazul folosirii unor doze mari de îngr ş minte
chimice cu azot, levigarea nitra ilor are loc cu intensitate mare.
Pe nisipuri şi soluri nisipoase o importan deosebit o prezint
microelementele, în special în condi ii de irigare şi de folosire a unor doze mari de
îngr ş minte cu azot, fosfor şi potasiu. Caren a apare în special în cazul magneziului,
zincului şi borului, situa ii în care se vor face tratamente foliare sau la sol cu
îngr ş minte ce con in astfel de microelemente.
O importan deosebit pe solurile uşoare o prezint îngr ş mintele organice
ca urmare a influen ei lor favorabile asupra propriet ilor fizice, chimice şi biologice
ale acestora.
Dintre îngr ş mintele organice, gunoiul de grajd ocup primul loc ca
importan întrucât sub influen a acestuia, în general, toate plantele cultivate pe
nisipuri înregistreaz sporuri de recolt .
Eficacitatea gunoiului de grajd depinde foarte mult de adâncimea la care este
încorporat în sol. Încorporat la 0-20 cm eficacitatea lui este redus deoarece în urma
spulber rii nisipului, gunoiul r mâne la suprafa şi se descompune aerob. De
asemenea, sistemul radicular al plantelor se dezvolt în stratul superficial, iar
mineralizarea materiei organice se face cu întreruperi datorit perioadelor de
usc ciune.
Încorporat adânc, gunoiul are rol deosebit în re inerea elementelor nutritive
supuse levig rii, iar plantele îşi dezvolt sistemul radicular mai profund, în stratul în
care a fost încorporat gunoiul.
A. Dorneanu (1976) citeaz o metod de încorporare adânc a gunoiului, cu
unele modific ri, preconizat de S. Egerszegi. Astfel la primul tratament se
încorporeaz în sol printr-o ar tur de desfundare la 60-70 cm o cantitate de 30-50
t/ha gunoi de grajd. Dup 4-5 ani aceeaşi doz de gunoi de grajd se încorporeaz la
40-50 cm, iar dup al i 4-5 ani, o doz asem n toare se încorporeaz la 25-30 cm.
Deoarece în condi ii de produc ie aceast metod este greu de realizat,
r mâne ca o necesitate pentru practica actual pe nisipuri, ca gunoiul de grajd s se
încorporeze în sol cu ar tura cea mai adânc ce poate fi realizat cu dotarea existent .

129
 În ceea ce priveşte dozele de gunoi de grajd I. I. Popescu (cit. L. Pop şi col.,
1977) arat c acestea nu pot asigura, pe parcursul perioadei de vegeta ie, o nutri ie
în pas cu cerin ele plantelor chiar şi atunci când se aplic în doze mari, întrucât
punerea în libertate a elementelor nutritive are loc în timp, pe m sura desf şur rii
procesului de mineralizare. Din aceast cauz , precum şi din nevoia de a spori
suprafe ele fertilizate organic este necesar folosirea unor doze moderate (20-30 t/ha)
şi asociate cu îngr ş minte chimice.
Datorit cantit ilor relativ mici de gunoi de grajd, pe nisipuri şi soluri
nisipoase se folosesc şi alte materiale organice.
Foarte eficace sunt composturile. Aşa de exemplu, compostul de gunoi de
grajd cu argil , în doz de 15 t/ha încorporat la 55 cm, a sporit produc ia de porumb
şi secar cu 36- 91% (L. Pop, 1977).
Turba pe nisipuri se aplic în doz de 10-15 t/ha.
Pe nisipuri şi soluri nisipoase o surs important de fertilizare o reprezint
îngr ş mintele verzi (lupinul, fasoli a, maz rea furajer etc.). În vederea sporirii
eficacit ii îngr ş mintelor verzi folosirea lor se va face asociat cu îngr ş mintele
chimice. L. Pop şi col. (1997), arat c prin folosirea lupinului ca îngr ş mânt verde
împreun cu N64P32, produc ia de secar a crescut cu 31%.
Folosirea amendamentelor. Nisipurile şi solurile nisipoase pot avea reac ie
acid , bazic sau neutr .
Reac ia acid a nisipurilor, aşa cum s-a ar tat, se accentueaz în situa ia
folosirii azotatului de amoniu în special la doze mari şi în regim irigat. La acelaşi
grad de aciditate, plantele cultivate sufer mai mult pe nisipuri decât pe alte soluri,
datorit con inutului ridicat de particule grosiere şi a cantit ii reduse de humus.
Prin folosirea îns a unor cantit i prea mari de amendamente calcaroase şi
dac valoarea pH-ului dep şeşte 6,2 se provoac o mineralizare intens a humusului
şi are loc blocarea unor microelemente. Din aceast cauz se recomand ca
administrarea amendamentelor s se fac în doze mai mici. Amendamentele se vor
administra la intervale de 4-5 ani, în doze de 2-3 t/ha, în func ie de pH.
Uneori corectarea reac iei solurilor nisipoase se poate face printr-o fertilizare
ra ional , organo-mineral .
Lucr rile solului. Pe terenurile nisipoase pe lâng crearea de condi ii
favorabile pentru creşterea şi dezvoltarea plantelor, prin lucr rile solului trebuie s
urm rim şi prevenirea procesului de eroziune eolian .

130
 Realizarea acestor obiective trebuie s aib loc în condi iile specifice pe care
le ofer nisipurile şi anume:
- lucr rile solului se execut cu un efort mai mic de trac iune ca urmare a
valorilor sc zute pe care le prezint adeziunea şi coeziunea.
- datorit capacit ii mici de re inere a apei şi a con inutului sc zut de
material fin coloidal, lucr rile solului se pot executa corespunz tor atât în
condi ii de secet cât şi de precipita ii bogate;
- ca urmare a adeziunii şi coeziunii mici tractoarele patineaz ceea ce
influen eaz negativ asupra randamentului de lucru;
- uzura mare a tuturor pieselor active ale maşinilor agricole ca urmare a
alc tuirii nisipurilor şi solurilor nisipoase din particule grosiere şi
predomin rii cuar ului în constitu ia lor.
Cercet rile efectuate în ara noastr (L. Pop, 1977) conduc la concluzia c
propriet ile nisipurilor şi solurilor nisipoase, pot suplini în mare parte lipsa ar turii
şi deci c se pot realiza produc ii şi f r a se face apel la ar tur , dar nivelul acestor
produc ii este mai sc zut decât pe terenul arat.
Cercet rile experimentale au demonstrat îns superioritatea ar turilor cu
întoarcerea brazdei în special pe terenurile nisipoase puternic îmburuienate, cu care
ocazie se încorporeaz în sol miriştea şi resturile organice.
În ceea ce priveşte epoca de executare se recomand ca pentru sem n turile
de toamn ar tura s se efectueze cu 2-4 s pt mâni înainte de sem nat, iar pentru
sem n turile de prim var , toamna târziu sau prim vara devreme.
Pe nisipuri se recomand alternarea ar turilor adânci cu cele superficiale.
Efectuarea de ar turi adânci se recomand numai la fertilizarea cu îngr ş minte
organice şi pe terenurile puternic îmburuienate, în special cu buruieni perene.
Ar turile se vor executa perpendicular pe direc ia vântului dominant.
Gr patul ar turilor se va efectua numai atunci când este cazul înainte de sem nat,
deoarece prin nivelare se favorizeaz eroziunea eolian .
În situa ia când lucrarea cu t v lugul apare strict necesar se va folosi
t v lugul care las terenul denivelat.
Pentru preg tirea patului germinativ se foloseşte grapa cu discuri.
Cultivatorul nu este indicat deoarece nu taie bine buruienile, ca urmare a rezisten ei
mici opuse de nisip la ac iunea de înaintare a pieselor active.
Alte m suri agrotehnice. Sem natul se va face perpendicular pe direc ia
vântului dominant şi se va efectua mai devreme decât pe celelalte terenuri. De

131
asemenea, adâncimea de îns mân are va fi mai mare pe terenurile unde nisipul este
luat de vânt şi mai mic în zonele unde are loc o depunere a nisipului transportat de
vânt.
Pe terenurile nisipoase, ca urmare a capacit ii tampon reduse, dozele de
erbicide şi insecticide care se administeaz la sol vor fi mai mici.
Folosirea ra ional a iriga iei, înso it de m suri agrofitotehnice
corespunz toare, determin realizarea pe nisipuri de sporuri de produc ie la toate
culturile.
Alte m suri speciale se refer la fixarea nisipurilor nivelarea acestora şi
îmbog irea lor în material fin.
Fixarea nisipurilor se poate realiza prin perdele forestiere, prin sem natul
culturilor în culise, folosirea de paranisipuri (garduri de nuiele, trestie, coceni de
porumb, tulpini de floarea soarelui etc.) sau prin utilizarea de substan e chimice care
leag particulele de nisip între ele.
Nivelarea şi modelarea terenului. Modelarea se refer la reducerea
diferen elor de nivel între dune şi interdune prin decopertarea şi translocarea
nisipului din p r ile superioare ale dunelor în interdune. Nivelarea se refer la
modelarea suprafe elor dunelor şi interdunelor la diferen e de nivel foarte mici, sub 5
m, şi pante cu înclina ii mai mici de 0,2%. Aceste lucr ri sunt necesare pentru
efectuarea mecanizat a tuturor lucr rilor şi pentru efectuarea irig rii prin aspersiune
în condi ii optime.
Îmbog irea nisipului în material fin este un alt mijloc de folosire intensiv a
acestor soluri. Pentru aceasta se foloseşte în func ie de condi iile de zon , mâlul de
pe fundul b l ilor, argil sau p mânt argilos, bentonit etc.

6.5 Agrotehnica pe solurile saline şi alcaline

Solurile saline şi alcaline, în procesul de produc ie agricol mai poart

numele de s r turi sau soluri s r turoase. În ara noastr ocup o suprafa de circa
250.000 ha, cele mai mari suprafe e întâlnindu-se în Câmpia din vestul rii, în
Câmpia Român , în Lunca Dun rii şi luncile unor râuri interioare (Olt, Jiu, Siret etc.)
în Depresiunea Jijia-Bahlui, în Podişul Moldovei, în zona litoralului M rii Negre şi
sub form de insule în Câmpia Transilvaniei.
Solurile s r turoase au propriet i fizice, chimice şi biologice nefavorabile
pentru creşterea şi dezvoltarea plantelor, fapt pentru care, în vederea lu rii lor în

132
cultur , sunt necesare m suri agrotehnice diferen iate. Aceste soluri sunt în general
compacte, cu o coeziune mare şi o permeabilitate foarte redus pentru ap şi aer.
Datorit capacit ii de hidratare foarte mare a Na+ volumul solului prin înhibare cu
ap creşte mult, iar dac solul se usuc volumul lui scade propor ional şi se formeaz
cr p turi mari.
Solurile saline şi alcaline con in cantit i mari de s ruri uşor solubile, cum
sunt: NaCl, Na2SO4, MgCl2; Na2CO3, NaHCO3; MgSO4, Mg(HCO3)2; CaCl2,
CaCO3, Ca(CO3H)2 etc. Cele mai d un toare dintre aceste s ruri sunt: Na2CO3,
NaCl, Na2SO4, MgCl2, MgSO4, care nu pot fi suportate decât de un num r restrâns
de plante adaptate.
Activitatea microorganismelor pe s r turi este mult stânjenit datorit
influen ei negative exercitate de s rurile din solu ia solului asupra însuşirilor fizice şi
chimice ale protoplasmei microorganismelor.
Toate aceste însuşiri fac ca solurile saline şi alcaline s fie slab productive
pân la neproductive.
Sortimentul de plante şi gruparea lor în asolamente. Pe s r turi se pot
cultiva plante care rezist la concentra ii mari de s ruri şi la secet , precum şi plante
cu o perioad scurt de vegeta ie care se dezvolt în perioada când solul con ine mai
mult umiditate. În general, plantele nu se pot dezvolta în solurile saline a c ror
solu ie are o presiune osmotic ce dep şeşte 10-12 atmosfere.
Efectul negativ al s rurilor asupra plantelor depinde îns nu numai de
concentra ia solu iei, ci şi de natura s rurilor. Astfel, ionii de clor sunt mai toxici
pentru plante decât cei de sulf, ionii de magneziu mai toxici decât cei de calciu sau
sodiu, iar cei de bor au efect nociv în special asupra pomilor fructiferi.
Toleran a plantelor la s ruri este în func ie de faza de vegeta ie, clim ,
concentra ia s rurilor, raportul între diferi i ioni, textura solului, regimul hidric al
solului etc.
Mai sensibile la concentra ia mare de s ruri sunt plantele în primele faze de
vegeta ie.
Unele plante ca: ov zul, maz rea, fasolea, floarea soarelui etc. sunt foarte
sensibile la prezen a s rurilor în sol. Altele ca: orezul, sfecla pentru zah r, etc. sunt
rezistente, iar altele ca: sorgul, secara, etc. ocup un loc intermediar. Porumbul este
foarte sensibil la condi iile vitrige de pe s r turi. Nu creşte decât în s r turi
ameliorate şi bine îngr şate cu gunoi de grajd.

133
 Pe s r turile din vestul rii plantele care reuşesc mai bine sunt cele sem nate
toamna: rapi a, secara, grâul, orzul şi borceagurile. Cu umiditatea din toamn şi cea
din prim var aceste plante cresc şi ajung la maturitate.
În general, recoltele ob inute pe s r turi sunt calitativ inferioare celor ob inute
pe soluri normale. Aşa de exemplu, r d cinile sfeclei de zah r con in mai pu in zah r
şi se rafineaz mai greu, la cereale creşte raportul între paie şi boabe, plantele
furajere con in o cantitate mai mare de s ruri de care organismul animal nu are
nevoie.
Întrucât în perioada amelior rii solurilor s r turoase sortimentul de plante şi
rota ia culturilor se modific , scheme de asolamente se vor putea stabili abia în etapa
a doua a amelior rii.
Folosirea amendamentelor şi îngr ş mintelor. Pe solurile saline şi alcaline
trebuie s se acorde o aten ie deosebit amendamentelor, f r de care îngr ş mintele
nu pot avea efectul scontat. Atât amendamentele cât şi îngr ş mintele urm resc
sporirea productivit ii solurilor s r turate.
Pentru ameliorarea solurilor saline şi alcaline, cu excep ia solodiilor şi
solurilor solodizate, se folosesc amendamente ghips (CaSO4 + 2 H2O). În urma
reac iilor de schimb rezult Na2SO4, o sare cu reac ie alcalin mai redus decât
Na2CO3, şi totodat foarte solubil , putând fi eliminat uşor cu apa de sp lare,
Întrucât gipsul este folosit în cantit i mari în industrie, amendamentul cel
mai utilizat în prezent este fosfogipsul, deşeu de la fabricile de îngr ş minte cu
fosfor şi acid sulfuric, cu urm toarea compozi ie chimic : 75-80% CaSO4+2H2O; 5-
8% P2O5. Se administreaz în doz de 10-20 t/ha, dup efectuarea ar turii cu care se
încorporeaz gunoiul de grajd. Fosfogipsul se împr ştie la suprafa şi se introduce în
sol prin discuire. Fosfogipsul contribuie la desalinizarea solului şi în acelaşi timp se
îmbun t eşte permeabilitatea acestuia pentru ap şi ca urmare se m reşte capacitatea
de înmagazinare a apei accesibile plantelor.
Al turi de amendamente, îngr ş mintele organice au un rol important în
îmbun t irea propriet ilor fizice şi biologice. Dintre îngr ş mintele organice
importan deosebit prezint gunoiul de grajd şi îngr ş mintele verzi.
Gunoiul de grajd contribuie la creşterea con inutului de materie organic , la
ameliorarea structurii, la îmbun t irea porozit ii, reducerea alcalinit ii şi
stimularea activit ii microbiologice. CO2 care se degaj în timpul descompunerii
gunoiului, împreun cu apa formeaz acid carbonic, care reduce alcalinitatea

134
solurilor s r turate, favorizând în acelaşi timp anumite procese de transformare
chimic a materiei minerale.
Gunoiul de grajd se administreaz în doze mari, 40-50 t/ha, care se
încorporeaz în sol cu ar tura de baz .
Ca îngr ş minte verzi se pot cultiva: sulfina, floarea soarelui şi sorgul.
Fertilizarea cu îngr ş minte verzi se asociaz cu îngr ş minte chimice.
Dintre îngr ş mintele chimice se recomand în primul rând cele cu azot şi
dintre acestea sulfatul de amoniu. Acest îngr ş mânt este fiziologic acid, astfel c
radicalul SO4 r mas în sol în urma folosirii azotului amoniacal, formeaz cu s rurile
din sol sulfa i, care sunt solubili şi pot fi sp la i de c tre apa din precipita ii.
În condi ii de neirigare şi pe soluri unde s-au aplicat amendamente se
recomand 200-300 kg/ha sulfat de amoniu, iar în condi ii de irigare doza trebuie s
fie mai mare, ajungând pân la 500 kg/ha. Azotatul de amoniu are o reac ie fiziologic
neutr încât poate fi folosit atât pe soluri saline cât şi alcaline.
Îngr ş mintele cu fosfor şi potasiu administrate singure nu aduc sporuri de
produc ie pe solurile s r turoase. În cazul folosirii fosfogipsului ca amendament nu
mai este necesar fertilizarea cu îngr ş minte cu fosfor.
Lucr rile solului. Aşa cum s-a ar tat, însuşirile solurilor s r turoase sunt
nefavorabile, ceea ce face ca în condi ii de usc ciune aceste soluri s fie compacte iar
în stare umed se n cl iesc. Din aceast cauz este foarte greu de prins momentul
optim pentru efectuarea lucr rilor. Aceste soluri se pot ara, f r a scoate bulg ri, la
un con inut de 16-17% umiditate din greutatea solului uscat.
Pe solurile s r turoase rolul ar turii este acela de a contribui la evacuarea
excesului de ap de la suprafa a solului, îmbun t irii însuşirilor hidrofizice prin
afânare şi a cre rii unui pat germinativ corespunz tor pentru îns mân are. Pentru
eliminarea excesului de umiditate de la suprafa se recomand , printre alte m suri,
executarea ar turilor în spin ri, repetat, în mai mul i ani. Prin afânarea treptat în
profunzime, se realizeaz o aerisire a stratului arabil şi totodat se declanşeaz şi se
intensific procesele biologice, se creaz o permeabilitate mai bun pentru ap , care
va determina o sp lare în adâncime a unor cantit i mai mari de s ruri etc. Pentru
efectuarea lucr rilor de afânare, plugurile trebuie s fie prev zute cu subsoliere
pentru a împiedica aducerea la suprafa a s rurilor nocive din profunzime sau a
stratului de sol s rac în substan e nutritive.
Pe solone urile cu coloane de adâncime mic şi mijlocie, adâncimea stratului
arat se va face progresiv, anual cu câ iva cm. Ar turile pe solone urile

135
sulfatoclorurice este necesar s asigure pe cât posibil r mânerea pe loc a orizontului
eluvial, şi afânarea orizontului compact cu coloane. De asemenea, pe solurile
s r turate ar tura cu plugul f r corman s-a dovedit superioar ar turilor cu
întoarcerea stratului arabil (C.V. Oprea şi col., 1971).
În ceea ce priveşte lucr rile de preg tire a patului germinativ, pe solurile
s r turate ameliorate, ele sunt, în general, aceleaşi ca şi pe solurile zonale.
Alte m suri. Pe s r turi este necesar s se întreprind o serie de lucr ri de
îmbun t iri funciare printre care: nivelarea şi amenajarea terenurilor pentru
efectuarea lucr rilor ameliorative, sp larea s rurilor, iriga ia şi cultura orezului.
În urma efectu rii lucr rilor de drenaj se intensific scurgerea apelor freatice
şi a solu iilor saline spre drenuri, asigurându-se astfel colectarea şi evacuarea apelor
freatice şi a solu iilor de sol mineralizate.
Prin nivelare se mobilizeaz solul, se m run esc bulg rii, se omogenizeaz
fertilitatea învelişului de sol şi se îmbun t esc condi iile pentru infiltrarea unifiorm
a apei pe profilul solului.
Prin lucr rile de sp lare se urm reşte reglementarea regimului salin al
solurilor.
O m sur eficient este ameliorarea solurilor saline şi alcaline prin cultura
orezului.
La sem nat, pe s r turi, se foloseşte o cantitate de s mân cu cca. 20% mai
mare, comparativ cu cea utilizat pe solurile normale. De asemenea, adâncimea de
sem nat este mai mic datorit predispozi iei s r turilor la compactarea şi formarea
de crust .
Lucr rile de îngrijire, care contribuie la afânarea solului, prezint o
importan sporit fa de alte soluri, dat fiind tendin a de tasare şi de formare a
crustei.

6.6 Agrotehnica pe terenurile îndiguite şi desecate

În ara noastr terenurile inundabile şi ml ştinoase, cu exces de ap
permanent sau periodic, care necesit lucr ri de îndiguire şi desecare, însumeaz o
suprafa de circa 2.800.000 ha. Aceste terenuri sunt situate în Lunca şi Delta
Dun rii precum şi pe luncile râurilor interioare, în special pe cele din vestul rii.
Lucr rile de îndiguire şi desecare s-au executat pe suprafe e destul de mari în
anii trecu i şi ele continu , în special în Delta Dun rii.

136
 Solurile din aceste zone sunt foarte diferite din cauza condi iilor particulare
în care s-au format şi anume: exces de umiditate, datorit scurgerilor de ap de pe
terenurile înconjur toare, a inunda iilor frecvente, a apelor freatice aproape de
suprafa şi din cauza depunerilor frecvente de material purtat de apele de inundare.
Solurile difer mult din punct de vedere textural. În general predomin
solurile cu un con inut ridicat de argil . Con inutul în materie organic este mare ca
urmare a condi iilor favorabile de creştere a vegeta iei naturale. Apa freatic fiind
aproape de suprafa nu permite descompunerea decât par ial, a matetriei organice
acumulate.
Excesul de umiditate din aceste soluri are efecte nefavorabile asupra
proceselor microbiologice din sol. Procesele de amonificare şi nitrificare sunt
stânjenite dac nu se fac lucr ri de desecare. Apa în exces şi insuficien a aerului
stânjenesc creşterea plantelor cultivate dar înlesnesc înmul irea unor specii de
buruieni şi ciuperci parazite care produc boli ale plantelor agricole. Volumul solului
se modific mult în timpul iernii datorit înghe ului şi dezghe ului şi culturile de
toamn sufer în urma fenomenului de dezr d cinare (“desc l are”).
Datorit insuficien ei oxigenului în solurile cu exces de umiditate are loc
procesul de gleizare; fosfa ii de fier şi aluminiu care se formeaz sunt inaccesibili
plantelor, iar nitra ii sunt descompuşi pân la azot elementar.
Pe solurile inundabile şi ml ştinoase nu se pot aplica tehnologii moderne dac
nu se iau m suri de îndiguire şi desecare.
Sortimentul de plante. Pe terenurile îndiguite, dup îndep rtarea excesului
de umiditate se cultiv diferite plante în func ie de condi iile de sol şi clim . Astfel,
terenurile mai joase, cu apa freatic mai la suprafa şi umiditate mai mare în sol
pân vara târziu se folosesc ca p şuni şi fâne e.
Pe terenurile mai ridicate se cultiv floarea soarelui, soia, grâu şi ov z, iar pe
cele nisipoase culturi timpurii şi semitimpurii. Pe terenurile cu permeabilitate redus
se cultiv orezul.
Pe terenurile foste submerse din Lunca Dun rii, cele mai mari produc ii se
ob in la porumb, în special în situa ia când se cultiv în rota ie cu soia. Se
recomand , în cazul porumbului, s se cultive hibrizi târzii pe terenurile unde
sem natul se poate face timpuriu şi hibrizii semitimpurii pe suprafe ele care se
zvânt mai încet şi deci sem natul se execut mai târziu.
Folosirea îngr ş mintelor. Pe aceste terenuri îngr ş mintele organice au un
rol important în îmbun t irea propriet ilor fizice, chimice şi biologice. Se

137
administreaz gunoi de grajd în doz de 20-40 t/ha. Pe solurile nisipoase se pot folosi
cu succes îngr ş mintele verzi.
Solurile din incintele îndiguite şi desecate sunt în general bine aprovizionate
în materie organic , dar aceasta nu este descompus şi contribuie în mai mic m sur
la dezvoltarea plantelor. Deoarece mineralizarea substan elor organice se produce
într-un ritm mai lent decât absorb ia elementelor nutritive de c tre plante, se simte
nevoia aplic rii pe aceste soluri a îngr ş mintelor azotate şi fosfatice uşor solubile,
iar cele potasice se administreaz la culturile care consum cantit i mari din acest
element.
În situa ia în care solurile îndiguite şi desecate au pH-ul acid sau alcalin se
vor aplica, odat cu primele lucr ri şi amendamentele necesare în doze determinate
de reac ia solului şi în func ie de planta care urmeaz a se cultiva.
Dintre microelemente prezint importan în special cuprul şi borul.
Lucr rile solului. Dup îndep rtarea excesului de umiditate prima lucrarea
care se execut este defrişarea tufişurilor şi a peticelor de p dure care invadeaz
unele p r i ale zonelor cu exces de umiditate. Defrişarea se face manual sau mecanic
şi const în scoaterea r d cinilor groase, inclusiv nivelarea gropilor ce se face cu
aceast ocazie.
Pe terenurile desecate se va executa în timpul verii sau toamnei o ar tur
adânc la 28-30 cm. Odat cu ar tura sunt scoşi la suprafa rizomii şi r d cinile.
Acestea trebuie adunate prin gr p ri şi apoi arse. În prim var , terenul se lucreaz de
mai multe ori cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu col i reglabili.
În primul an este indicat s se cultive o plant pr şitoare, iar dintre acestea
mai potrivite sunt porumbul şi floarea soarelui.
Ar turile adânci, lucr rile repetate cu grapa cu discuri şi cu grapa cu col i
reglabili, precum şi cultivarea unei plante pr şitoare, contribuie în mare m sur la
stârpirea buruienilor şi la îmbun t irea regimului de aer din sol, necesar activit ii
biologice, cu efecte pozitive asupra descompunerii materiei organice şi oxid rii
compuşilor chimici.
Pe terenurile îndiguite şi desecate lucr rile solului, în general, sunt
numeroase, mai greu de executat creând eforturi cu 20-50% mai mari.
Pe solurile grele, impermeabile, cu b ltiri de ap , lucr rile de afânare au o
deosebit importan . Prin aceste lucr ri se contribuie la eliminarea par ial a
excesului de umiditate, a b ltirilor în crovuri, dar în acelaşi timp se îmbun t eşte
porozitatea şi aera ia solului, m rindu-se capacitatea de re inere a apei.

138
 Alte m suri. O m sur important o constituie nivelarea terenului. Prin
aceast lucrare se urm reşte umplerea unor microdepresiuni, rigole, crovuri, în
vederea realiz rii unei pante continue pe direc ia general a terenului.
Pe terenurile îndiguite şi desecate sem natul se face, în general, mai târziu
decât pe celelalte terenuri, datorit men inerii adesea prim vara a unui con inut mai
ridicat de ap în sol, precum şi datorit pericolului mai mare pe care-l prezint aici
brumele şi înghe urile târzii de prim var .
Ca urmare a condi iilor favorabile de aprovizionare cu ap se recomand ca
densitatea plantelor s fie mai mare.
O aten ie deosebit se va acorda combaterii buruienilor şi men inerii afânate a
stratului superficial al solului.
Pentru evitarea fenomenului de salinizare secundar se va folosi drenajul,
utilizarea de norme mai mici de udare în cazul culturilor irigate, practicarea de
culturi succesive care s foloseasc în tot cursul perioadei de vegeta ie apa din sol,
precum şi plantarea de perdele forestiere, care contribuie la micşorarea evapora iei şi
în acelaşi timp m resc consumul de ap din pânza freatic .

Referate
1. Îmbun t irea regimului factorilor de vegeta ie prin m suri agrotehnice.
2. Sisteme de lucr ri ale solului pentru diferite culturi de câmp (se stabilesc
de c tre cadrul didactic) dup premerg toare timpurii şi târzii.
3. Combaterea integrat a buruienilor din culturile de: (se stabilesc de c tre
cadrul didactic).
4. Rolul asolamentului în creşterea fertilit ii solului şi sporirii produc iei la
principalele culturii de câmp.
5. M suri agrotehnice pentru reducerea procesului de eroziune a solului şi
sporire a produc iei la culturile amplasate pe terenuri arabile situate în pant .

Bibliografie
1. Onisie T., Jit reanu G., 2000 – “Agrotehnica”, Editura “Ion Ionescu de la
Brad”, Iaşi.
2. Budoi Gh., Penescu A, 1966 – “Agrotehnica”, Ed. Ceres, Bucureşti.
3. Onisie T., Axinte M., 1987 – “Tehnologia Cultiv rii plantelor”, partea I-a.
“Agrotehnica”, multiplicat I. A. Iaşi.
4. Onisie T., Jit reanu G., 1991 – “Agrotehnica”, Lucr ri practice.

139