Sunteți pe pagina 1din 255

1

INTRODUCERE

O introducere scurtă nu este inutilă pentru înţelegerea evenimentelor care vor urma.

Aş vrea să insist asupra caracterului cu totul şi cu totul obişnuit al vieţii pe care o duceam eu şi cei trei prieteni ai mei până în ziua în care această iniţiere a început. Şi totuşi, acest stil de viaţă a fost pregătitor pentru ceea ce ne aştepta. Eram în 1923 - aveam 16 ani - când am întâlnit-o pe Hanna, în cadrul cursurilor Şcolii de Arte Decorative din Budapesta, eram vecine de bancă. încă de la început a fost foarte prietenoasă şi veselă cu mine. Fiind născută într-o familie de militari, crescută într-o educaţie spartană, mă simţeam cu totul deconcertată de felul tandru, natural de a fi al Hannei. în copilăria şi în adolescenţa mea se considera că manifestarea sentimentelor este un semn de slăbiciune; un simplu sărut de adio putea deveni îngrozitor de stânjenitor. Spre deosebire, tatăl Hannei era directorul unei şcoli gimnaziale şi ea crescuse în atmosfera mult mai destinsă a unei familii moderne de evrei şi nu avea reţineri în a manifesta ceea ce simţea.

în ciuda acestor diferenţe de temperament şi de educaţie, am legat pe timpul acestor

3 ani de studii - o prietenie profundă. Cu toate acestea, după terminarea cursurilor, drumurile ni s-au despărţit şi în anii care au urmat, ne-am revăzut foarte rar. Hanna îşi continua studiile la Munchen, iar eu mă lansasem trup şi suflet în sport. Am devenit astfel, campioană la înot şi timp de 5 ani m-am lăsat îmbătată de idolatria pe care o manifestau compatrioţii mei unguri pentru eroii sportului. Din această perioadă datează întâlnirea cu Lili care practica pe atunci terapia corporală. Fiind foarte călduroasă şi dezinvoltă, îşi făcuse multe eleve şi am înţeles repede cum de cursurile ei erau supraîncărcate: ele nu constau doar dintr-o simplă relaxare, ci era o adevarată “resursare”, pătrunzând în structurile cele mai profunde. Pe parcursul acestei perioade am avut prea puţine veşti de la Hanna; ştiam totuşi că se măritase cu Joseph, un băiat pe care-l cunoştea încă din copilărie: foarte calm, de meserie - designer în domeniul prelucrării lemnului pentru mobilă. Simpla sa prezenţă, am avut ocazia să observ mai târziu, când locuiam împreună la Budapesta, avea darul de a-i

linişti pe cei din jur. Până şi la hanul din sat, discuţiile politice cele mai aprinse se calmau cu desăvârşire când apărea Joseph; în câteva momente atmosfera devenea complet linişită datorită prezenţei sale tăcute.

în cele din urmă, dezgustată şi sătulă de viaţa-mi cantonată în întregime la nivelul

sportului, m-am decis să o caut pe Hanna. Ea îşi instalase împreună cu Joseph pe colina din Buda un atelier cu o vedere somptuoasă asupra Dunării. Cu multă înţelegere şi răbdare Hanna m-a ajutat să-mi reiau activităţile artistice abandonate la sfârşitul liceului. Deşi fusesem o elevă foarte bună, după această perioadă de competiţii sportive brutale, mă regăseam complet incapabilă de a desena şi simpla formă a unui corp uman. Fără ajutorul Hannei n-aş fi putut regăsi bucuria creaţiei. Curând împreună, toţi trei am reuşit să înjghebăm un atelier de grafică şi decor care a început să meargă foarte bine. între 1934-1935 antisemitismul începuse să apară în Ungaria. Iar eu eram singura care nefiind evreică şi datorită renumelui sportiv şi al numelui tatălui meu - ofiţer superior în armata ungară, reuşeam să obţin pentru atelier comenzi importante din partea statului (decorări ale unor obiective turistice în stilul specific unguresc sau publicităţi de tot felul). Din nefericire, eram obligată să disimulez de fiecare dată faptul că ceilalţi doi colegi ai mei erau evrei.

2

Sufletul micului nostru grup continua să fie, fără discuţie, Hanna. Avea un dar remarcabil de a se concentra şi în a stabili dintr-o privire ceea ce era esenţial într-un proiect atât în planul conceperii cât şi al realizării lui. Deţinea arta de a rezolva problemele cele mai diverse cu ajutorul unui amestec minunat de bun simţ, intuiţie psihologică şi - cel mai mult - simţul umorului. în acea perioadă Hanna avea deja câteva eleve şi ani mai târziu, una dintre aceste tinere artiste avea să-mi afirme despre ea: << Hanna nu corecta niciodată o schiţă, un desen fără ca aceasta să nu ne lase adânc mişcaţi. Remarcile sale pătrundeau profund în suflet dincolo de simpla lor dimensiune profesională. Acei dintre noi care nu le-am putut suporta - au preferat să plece. Chiar atunci când era vorba de o banală reclamă, cea mai mică linie reprezenta pentru ea o oglindă sau expresia unui eveniment interior. în timpul cursurilor comunicarea noastră cu Hanna era cu totul specială: ea se situa în mod instinctiv pe o astfel de lungime de undă, încât "citea" desenele noastre aşa cum analizează un medic o radiografie. O făcea cu multă afecţiune, fermitate şi veselie. Câteodată n-avea nici cea mai mică idee de cele ce avea să ne spună când deschidea gura şi exprima idei pe care în mod evident nu le mai avusese niciodată. Tânără fiind, mă ataşasem foarte mult de Hanna care devenise idolul meu. Dar ei nu-i plăcea această dependenţă şi ne spunea:" după ce aţi urmat cursuri timp de 2 sau 3 ani trebuie să vă găsiţi propriul maestru interior". Pentru ea ideea centrală era să facem ca în noi să se nască un om nou: "individul creator, eliberat de frică".>> în tot acest timp atelierul prospera. Cu toate acestea, aveam cu toţii sentimentul de a ne afla pe marginea prăpastiei: inconştienţa generală creştea cu fiecare zi şi marea de minciuni politice organizate avansa fără încetare. Dacă naziştii promiteau ceva, puteai să fii sigur că avea să se întâmple exact invers. Ne doream din ce în ce mai mult să găsim Adevărul - Adevărul nostru. Tot acest proiect a făcut că Hanna şi Joseph au închiriat o căsuţă micuţă, nu prea departe de Budapesta - în satul Budaliget, unde am hotărât să trăim o viaţă consacrată esenţialului. M-am alăturat deci lor, iar munca noastră cotidiană am redus-o la strictul necesar pentru a ne procura hrana de fiecare zi. Lili ne vizita pe vremea aceea în fiecare weekend. Acest tip de viaţă era fără îndoială mult mai favorabil unei mai mari reflectări interioare. Cu toate acestea, aveam sentimentul unui vid care se adâncea tot mai mult. Parcă aşteptam, fără să-mi pot explica în vreun fel această aşteptare, să se întâmple ceva, ceea ce în acelaşi timp mă perturba foarte mult. Deseori plecam să mă plimb ore în şir prin pădure pentru a căuta un pic de linişte, iar în timpul mesei mă surprindeam privind pe fereastră, parcă asteptând ceva, ceva ce ar trebui să survină şi să-mi schimbe viaţa. Seara obişnuiam să discutăm despre trăirile noastre şi încercam să găsim explicaţia problemelor pe care le simţeam. Hanna, cu intuiţia sa ne ajuta mult, dar cu toţii simţeam că suntem într-un impas. Ne întrebam de marile curente religioase ale umanităţii; Biblia, Baghavad Gita si Lao-Tseu se găseau în biblioteca noastră, dar nici unul dintre noi nu-şi practica religia. Ne simţeam răniţi de lumea aceasta în care părea să guverneze minciuna, brutalitatea abjectă şi în care aparent răul triumfa. Cu toate acestea, eram convinşi că sensul (misterul) existenţei noastre se află ascuns undeva şi că obstacolele în a-l descoperi se găseau chiar în noi. Ca să punem capăt discuţiilor interminabile şi să ajungem la ceva mai concret ne-am decis să punem fiecare dintre noi, pe hârtie problemele pe care le avem. Astfel nu mai puteam trişa, încercând în zadar să înfrumuseţăm realitatea. Câteva zile mai târziu, la ora cafelei, am citit cu voce tare cele ce scrisesem: Hanna a găsit că erau poveşti vechi, bune de adormit copiii. Era foarte adevărat, aveam şi eu însămi conştiinţa că ideile rămăseseră supeficiale. îi puneam Hannei întrebări la care putem foarte bine să găsesc şi singură răspunsul, dar era mult mai comod să-l aud de la ea.

3

PRIMA PARTE

întrevederile de la Budaliget

Aici încep notiţele luate pe parcursul acestor întrevederi, care s-au derulat timp de 17 luni, în fiecare vineri pe la ora 3.

= Vineri 25 iunie 1943 = Prima întâlnire cu Gitta

în faţa atitudinii mele superficiale, Hanna simte urcând în ea o presiune şi o

indignare care nu mai erau ale ei. Apoi, deplin conştientă, cu ochii mari deschişi

are o viziune: o forţă necunoscută smulge hârtia din mâinile mele şi rupând-o în bucăţi, o aruncă pe jos în semn de dezaprobare pentru această încercare rămasă mult sub capacităţile mele. Hanna e gata să spună ceva, dar se opreşte brusc cu sentimentul că nu mai este ea cea care va vorbi. îi rămân doar câteva secunde

pentru a mă avertiza: "Atenţie ! Nu mai sunt eu cea care vorbesc", pentru ca apoi

să aud aceste cuvinte:

- Ai să încetezi cu acest obicei de a pune întrebări inutile !

Atenţie ! în curând ţi se va cere socoteală pentru aceasta ! Este vocea Hannei, dar sunt absolut sigură că nu sunt cuvintele ei (cel care vorbeşte - se serveşte de vocea ei ca de un fel de instrument cu totul conştient.

Am sentimentul că parcă aş cunoaşte de undeva pe autorul acestor cuvinte severe şi nu sunt cu adevărat surprinsă; am mai degrabă impresia că ceva absolut natural care trebuia să aibă loc, se produce în fine.

O lumină strălucitoare mă scaldă în interior, dar nu-i deloc vesel. Dimpotrivă, cu

ajutorul ei întrevăd într-un mod nemilos diferenţa între ceea ce sunt şi ceea ce-mi imaginez eu despre mine.

în acelaşi timp, întrevăd ceea ce aş fi putut scrie despre mine dacă aş fi fost cu

adevărat sinceră şi exigentă; mă simt întrutotul bulversată - mi-e ruşine. în faţa

acestei ruşini atât de sincere, Hanna simte cum scade în interiorul ei indignarea celui care vorbeşte.

- Acum este bine. Căinţa este în acelaşi timp iertare. Linişte. Trebuie să te schimbi radical. Fii independentă. Eşti prea mult şi prea puţin. G. Nu înţeleg.

- Puţină independenţă, prea multă materie. Simt că este o aluzie la modul meu de a gândi atât de puţin autonom. într-un sol dur nu se poate planta sămânţa. Vei fi modelată printr-o căutare fără odihnă. Ceea ce era bun până-n prezent - va fi rău. Ceea ce era rău - va fi bun. Urmează un moment de linişte prelungit întrerupt de o întrebare:

Mă cunoşti ?

4

Mă simt adânc mişcată de aceste cuvinte. Ştiu cu o certitudine inexplicabilă că-l cunosc, că el este Maestrul meu interior, dar n-am nici o idee, nici o amintire precisă. în ciuda tuturor eforturilor, nu reuşesc să-mi precizez gândurile. Mă cunoşti ?

Această repetare mă pătrunde şi mai adânc: ştiu că sunt pe punctul de a-mi aminti

şi încerc din toate răsputerile să-mi amintesc. în van: şi de data asta rămân

incapabilă să-mi amintesc. Hanna simte că cel care vorbeşte prin ea, priveşte eforturile mele disperate cu tandreţe. Eşti păgână, dar este bine aşa. înţeleg că acest cuvânt "păgână " se referă la rădăcinile mele. Vei fi botezată cu Apa Vieţii. Vei primi un nume nou. Acest nume există, dar nu-l pot revela. Pregăteşte-te pentru aceasta. Poţi să pui o întrebare. Mi-ar fi imposibil. Sunt prea prinsă în a realiza ceea ce tocmai mi se întâmplă. "Cea care vorbeşte" este obosită. Dăruiţi-i forţă ! Ne vom întâlni din nou. Imediat după această întâlnire, eu şi Hanna am notat cuvintele auzite. Este uşor căci fiecare cuvânt s-a gravat adânc în noi. Hanna mi-a descris astfel trăirea sa:

"Pe tot parcursul întâlnirii conştiinţa mea parcă s-a lărgit. Vedeam camera şi tot ceea ce se petrecea în tine cu o precizie uimitoare. în acelaşi timp eram pe deplin

conştientă de prezenţa musafirului nostru, ale cărui "emoţii" erau cu totul diferite

de ale noastre, dar nu le pot numi acum decât în termeni foarte aproximativi de

"indignare", "dragoste", "tandreţe". Era foarte dificil să găsesc cuvintele juste pentru a traduce ceea ce mi se spunea. Cu toate acestea şi eu eram prezentă în

întregime

O singură întrebare mi-a rămas pe buze: "Această promisiune pentru o nouă

Vedeam cu surprindere, minunare cum se formau cuvintele în mine".

întâlnire, la ce moment se referă ?" Hanna răspunde: "Poate peste 7 zile".

Seara, le povestim lui Joseph şi lui Lili ceea ce se întâmplase. Joseph - care în tinereţe fusese materialist - nu vede în aceasta decât nişte poveşti de-ale femeilor şi decide să nu se amestece. Dimpotrivă, Lili doreşte cu ardoare să fie prezentă cu ocazia următoarei întâlniri şi

se angajează să fie ea cea care ia note.

= Vineri 2 iulie 1943 = întâlnirea a 2-a cu Gitta

Am avut o săptămână grea. Faptul că nu ştiu dacă musafirul nostru va veni sau nu - mă stânjeneşte. în plus, viziunea nemiloasă pe care am avut-o asupra mea e greu de suportat. Este vineri, ora 3 şi aştept cu Hanna ca promisiunea acestei întâlniri să se realizeze; este dureroasă conştiinţa faptului că n-am făcut nici un progres în cursul acestei săptămâni. Dintr-o dată cuvintele următoare întrerup liniştea:

Ce-ai realizat această saptămână ? Ai progresat ?

5

Mă gândesc la săptămâna mea şi-mi vine să intru sub pământ. Cu toate acestea am sentimentul că m-am schimbat un pic şi răspund cu ezitare:

G. Da.

- Provizoriu sau definitiv ?

Mă simt atât de nedemnă că izbucnesc în plâns. Nu-ţi plânge de milă. Ţi-e frică de mine ?

G. Nu.

- Şi eu servesc. Aceste cuvinte mă liniştesc şi mă umplu de încredere: şi el serveşte ca mine! Într-un fel mi se aseamană. Întreabă ! Cu ocazia zilei mele de naştere Hanna mi-a desenat un portret cu mine în vârful unui munte, ţinând în mâini un glob de cristal ale cărui suprafeţe reflectau un curcubeu de culori. Acest simbol mă preocupa şi aş vrea ca Maestrul meu să-mi vorbească despre el:

G. Cum aş putea nu numai să o cunosc, dar să-mi fie viaţa această sferă de Lumină ?

- Sfera de Lumină se află la mine.

EU COBOR ÎN TINE. TU URCI ÎN MINE.

G. Cum este aceasta posibil ?

- Dacă crezi, această credinţă te face să creşti. Simt în acest cuvânt "credinţă" o forţă de viaţă care n-are nimic de a face cu adeziunea mea la un simplu crez religios. La împlinirea vremii aceasta va fi. Vei putea tu să suporţi această sferă ? Răspund cu prea multă uşurinţă, fără să fi înţeles cu adevărat întrebarea.

G. Da.

-Eşti demnă de ea. Eşti destul de pură pentru aceasta.

Încep să pierd din siguranţă.

G. Tu eşti cel care ştie.

Hanna simte cum cel care vorbeşte prin ea mă priveşte ca un copil zăpăcit care nu ştie ce spune.

- Sfera este mai grea decât globul terestru dar copilul se joacă cu ea,

pentru că sunt construiţi din aceeaşi materie: LUMINĂ. Cuvântul "copil" este folosit într-un sens care-mi scapă cu desăvârşire. Nu înţeleg nimic din aceste cuvinte şi întreb prosteşte:

G. Te poţi juca cu această sferă ? Răspunsul cade asupra mea ca un trăznet:

- Prea mare ! Hanna vede cum ego-ul meu este prea mare şi dominator. Dar eu tot nu înţeleg şi întreb:

G. De ce trebuie să mă debarasez ?

Hanna percepe indignarea declanşată de lipsa mea de înţelegere. Ar fi trebuit un gest puternic de purificare, dar Hanna nu găseşte decât forţa de a rosti cuvintele:

- Trebuie să renaşti. Ceea ce este mare - se prăbuşeşte. Ceea ce este dur - se fărămiţează.

6

Gestul de forţă arzătoare pe care Hanna fusese incapabilă să-l facă - ar fi declanşat în mine acest proces de <<prăbuşire>> şi de <<fărămiţare>>; aşa cum mi-a declarat ea mai târziu. După o lungă tăcere, Maestrul mă reconfortează:

- TU NU EŞTI NICIODATĂ SINGURĂ. Eşti prea aproape !

Mă întreb dacă densitatea mea îi este insuportabilă sau dacă forţa radiaţiei lui este atât de puternică încât n-aş putea-o suporta.

G. Am visat ceva dar nu înţeleg semnificaţia visului.

- Tu eşti o etapă Eu sunt o etapă

şi EL este calea. Simţim în vocea sa o veneraţie profundă atunci când pronunţă cuvântul <<EL>>. Avea să-mi spună mai târziu cuvinte pe care n-a mai reuşit să mi le transmită: <<A vrea este un zid şi nu o treaptă>>. Simt că este o aluzie la modul cum mă crispez când îmi dirijez toată voinţa spre un scop.

= Vineri 9 iulie 1943 = întâlnirea a 3-a cu Lili

Lili şi-ar dori şi ea să pună întrebări. Se aşează în faţa Hannei, care încearcă să se odihnească, iar eu mă instalez în locul ei ca să continui să iau notiţe.

- Iată-mă. Tu m-ai chemat, Eu te-am chemat. Intonaţia vocii s-a modificat cu totul. Nu mai are acele accente dure şi câteodată înfricoşătoare ale Maestrului meu. Acum este caldă.

- Poţi să pui întrebări.

L. Când am să mă deschid înspre în sus ?

- Încă te mai minţi. Minciuna este frică. Dar tu nu ai motive să-ţi fie frică.

L. Ce trebuie să fac mai întâi ?

- Cunoşti acest semn ?

Iată:

trebuie să fac mai întâi ? - Cunoşti acest semn ? Iată: L. Mi-ai putea explica

L. Mi-ai putea explica menirea mea ?

- Numele tău este: <<cea care ajută>>. <<Celei care ajută>> nu poate să-i fie frică. Îţi dau o veste bună:

Îmi eşti foarte dragă. Vrei să mă revezi ?

L. Da.

- Atunci n-o să mă revezi ! Doreşti să mă revezi ?

L. Da.

- Atunci n-o să mă revezi !

7

În lumina întâlnirii anterioare înţeleg cu claritate, de data aceasta, că nici dorinţa,

nici vrerea nu ne apropie de Maeştrii nostri, Dimpotrivă bâlbâindu-se:

Dar Lili nu înţelege şi

L. Aş vrea numai să te pot întâlni mai bine.

- DACĂ MISIUNEA O CERE ATUNCI MĂ VEI REVEDEA. Eu slujesc.

L. Şi mie mi-ar place să slujesc.

Atingându-i fruntea:

- Aici este prea mult Corpul tău este cel al ultimului născut. Lili era cel mai mic copil dintr-o familie numeroasă. Sufletul tău este cel al unui prim născut. Linişte. Îmi iau la revedere de la voi. Sunt atât de fericită că astfel şi Lili şi-a întâlnit Maestrul. Prezenţa sa caldă, iradiantă m-a destins şi pe mine. Toată săptămâna n-am încetat să mă tot gândesc la această <<nonvrere>> şi <<nondorinţă>> care par atât de importante.

= Vineri 16 iulie 1943 = întâlnirea a 4-a cu Gitta

Astăzi este vineri. Viaţa mi s-a schimbat în întregime. Întrevăd unele posibilităţi pe care nici nu le-aş fi visat vreodată şi încerc să cântăresc toată această noutate care-

mi este dăruită. Mă pregătesc cu bucurie pentru întâlnirea de astăzi. Însă, imediat

după prânz mă simt cuprinsă de panică: "şi dacă Maestrul meu n-o să vină ? Dacă n-o să mai vină niciodată ?" Încerc cu disperare să alung acest gând, dar el revine tot mai presant cu frica să nu mă prăbuşesc din nou în existenţa goală, dinaintea acestor întâlniri. Apoi dintr-o dată înţeleg că trebuie să mă detaşez de acest lucru care este pentru mine acum - ce am mai preţios pe lume: venirea sa. Este o necesitate absolută, ştiu aceasta, face parte din misiunea mea. A mă detaşa din interior este sentimentul cel mai dificil pe care l-am trăit până acum. Este ca şi cum mi-aş amputa viaţa din corp. La ora 3 Hanna mă cheamă. Simt prezenţa Maestrului meu dar el rămâne tăcut; la un moment dat încep să mă îngrijorez dacă această linişte se va mai întrerupe sau nu. Din adâncul inimii mă relaxez şi-mi spun: <<Facă-se Voia Ta>>. Exact în acel moment văd - ochii-mi

sunt deschişi - un foc care arde în faţa mea şi al cărui fum se ridică drept spre cer.

Se aud cuvintele:

- A venit momentul: acum poţi să întrebi. G. Care este calea mea ?

- Fii foarte atentă !

DE O PARTE - IUBIREA. DE CEALALTĂ PARTE - LUMINA. TU EŞTI ŢINUTĂ ÎNTRE AMÂNDOUĂ. ACEASTA ESTE CALEA TA. Sunt o sută de morţi între cele două. Iubirea este purtătoarea Luminii. IUBIREA NU ESTE NIMIC FĂRĂ LUMINĂ. LUMINA NU ESTE NIMIC FĂRĂ IUBIRE.

8

Înţelegi aceasta ? Înţeleg dar mi se pare atât de greu să fac să moară micul meu ego de 100 de ori, încât cobor ochii descurajată. Priveşte-mă !

Faţa binecunoscută a Hannei, care în mod obişnuit nu-i nici frumoasă, nici urâtă, îşi schimbă expresia, căpătând o demnitate aproape înfricoşătoare. La un capăt - sunt eu. Gest de sus în jos. La celălalt capăt - este el. Între cele două capete - eşti tu.

G. Cine este <<el>> ?

- Micul tău <<eu>>.

În gândul meu reflectez: <<Cum Îngerul se interesează de acest <<mic eu> pe care-l detest şi de care aş vrea atât de mult să mă debarasez. Şi, ipocrită spun cu voce tare:

G. Micul meu eu îl cunosc bine, pe tine nu te cunosc destul.

- Copil prost ! Hanna avea să-mi spună mai târziu semnificaţia acestor două cuvinte: <<Cum ai putea să-ţi cunoşti <<micul eu>>? Cunoşti tu o singură celulă din corpul tău ? îl cunoşti tot atât de puţin cât mă cunoşti pe mine. Când ai să deschizi în fine ochii ?>>

Eu şi el suntem uniţi în misiunea noastră. Nu diviza ceea ce este unul. În faţa Lui nimic nu este mic. Nu judeca !

G. Învaţă-mă căci nu ştiu nimic.

Nu te-am învăţat ?

G. Ba da. Ştiu că pun întrebări prosteşti.

Hanna percepe gândul Maestrului meu: <<Ce joc pueril>> Dar se simte totuşi autorizată să răspundă:

- Cât eşti de prostuţă ! Întreabă !

G. Am multe întrebări, dar tu ştii dinainte ce vreau să te întreb.

- De la inimă până la gură, nu este decât o mână. Parcurge acest drum !

- CEI CARE PUN ÎNTREBĂRI SUNT MAI PREŢUŢI DE CĂTRE DOMNUL, DECÂT

CEI CARE STIU.

G. Ce semnificaţie are visul pe care l-am avut azi noapte ?

Mă văzusem în vis o fiinţă plină de armonie, de forţă liniştită; imaginea avea nişte culori de o luminozitate intensă.

- Omul nou construit după forma ta.

G. O să pot deveni acest <<Om nou>> dacă reuşesc să mă debarasez de superflu ?

- TU EŞTI <<CEL CARE CONSTRUIEŞTE>> NU CEL CARE ESTE CONSTRUIT.

G. Ce trebuie să fac pentru a deveni <<Cel care construieşte>>? În acea clipa aparenţa corpului Hannei dispare. Ea devine un instrument conştient în serviciul Maestrului. Gesturile-i sunt mai simple, încărcate de sens şi demnitate. Braţele-i nu mai sunt aceleaşi: ele iradiază o forţă concentrată şi-mi amintesc de sculpturile lui Michel-Ange. Urmează un gest brusc ca un fulger:

- Arzi !

9

Mi-am revenit scuturată, încântată. Dar toate aceste senzaţii dispar repede - văzând-o pe Hanna. După ce a pronunţat cuvântul <<Arzi !>> este cu totul epuizată; tremura toată şi prinsă de frig reuseşte cu greu să spună: "Adă alcool pur !" Astăzi, <<din întâmplare>> tocmai cumpărasem. Îi dau câteva picături pe o bucăţică de zahăr şi o acopăr cu cuverturi calde. Când încălzită începe să-şi recapete forţele îmi poveşteste: <<A trebuit să-mi adun toate energiile ca el să poată semăna în tine o sămânţă de forţă arzătoare. Fusese indispensabil să te facă a te detaşa de venirea lui, altfel n-ar mai fi putut veni.

= Vineri 16 iulie 1943 = întâlnirea a 4-a cu Lili

După un moment de repaus, Hanna este gata pentru întâlnirea cu Lili care poartă astăzi o fustă bleu şi o bluză roşie.

- Te-ai îmbrăcat invers.

L. De ce ?

- Jos roşu şi în sus bleu !

Ca roşu să fie cel care poartă albastrul.

La fel este şi în munca ta. Lili înţelege imediat că pe roşul material trebuie să se susţină albastrul spiritual. Apoi gândurile-i se îndreaptă spre munca din timpul săptămânii şi la rezultatele ei. Nu da importanţă rezultatelor. Ceea ce este - nu mai este. Aici, nu mai poţi fi de folos. <<Cel care ajută>> trebuie să-şi dirijeze atenţia acolo unde se naşte ceea ce <<va fi>. Spaţiul este mic. De aici poţi să construieşti totul. Lili are o constituţie fragilă, o sănătate şubredă, chiar nu demult fusese bolnavă.

- Eşti obosită ?

L. Nu, dar nu mă simt chiar bine.

- Ştiu aceasta.

Roşului îi scade forţa dacă este în jos. Albastrul se întăreşte dacă este sus. Un corp lipsit de forţă este o mare povară. Un corp cu prea multă forţă - de asemenea, dacă devine dominant. Roşul este Eros - iubirea terestră. Albastrul - iubirea celestă. Violetul este culoarea Sa.

Un accent de emoţie îi apare în voce când pronunţă cuvântul <<Sa>>. Fiind pictoriţă ştiu că amestecul roşului cu albastru dă violet. Înţeleg că aici cuvântul <<Sa>> face trimitere la Isus care a unit iubirea terestră cu cea celestă. Ce sunt zgomotele astea care se aud afără ? îl întreb gata să alerg spre fereastră:

G. Vrei să mă duc să mă uit ?

- Este prea departe. Gest cu mâna care parcă şterge ceva invizibil în faţa lui Lili.

- Acum s-a rezolvat. Cineva are gânduri rele despre tine.

10

- Numai aceasta poate fi cauza.

L. Am să-mi cer iertare.

- Nu-i vorba despre o persoană.

L. Ţi-am făcut ţie vreo nedreptate ?

- Orice păcat urcă până la Dumnezeu. Poţi să mai pui o întrebare.

L. Voi primi un ajutor în munca mea sau trebuie să demarez eu lucrurile ?

- Dacă începi TU - ÎNSUŢI. VEI PRIMI AJUTOR. În timpul momentului de linişte care urmează, mă întreb ce posibilităţi vom avea ca să evoluam ca fiinţe umane şi imediat primesc răspuns la întrebarea-mi nerostită. Mă adresez şi tie. Aceasta este direcţia evoluţiei. Aceste cuvinte sunt însoţite de un gest care nu-i nici vertical, nici orizontal, ci

oblic.

Sunt foarte uimită să aflu că evoluţia umanităţii nu depinde numai de dezvoltarea sa spirituală (verticală) sau numai de cea materială (orizontală), ci de amândouă împreună.

= Vineri 23 iulie 1943 = întâlnirea a 5-a cu Gitta

Toată săptămâna m-am gândit la cuvântul <<Arzi>> dar n-am integrat încă

această realitate. Vineri dimineaţă spăl pe jos în camera mică ce da spre gradină şi o decorez cu flori. Lili n-a putut să vină astăzi. Aştept în linişte întâlnirea. Hanna simte forţe de lumină reunindu-se într-un semicerc în spatele ei.

- Vorbeşte !

G. Mi-ai spus că sunt 100 de morţi între Iubire şi Lumină.

Aş vrea să mor deja ca să pot servi.

- Nu trebuie să mori, ci să devii pod. Sunt atât de fericită de prezenţa Maestrului meu interior, încât îmi dau lacrimile. Nu cu apă trebuie să stropeşti sămânţa !

Înţeleg că toate emoţiile mele trebuie să ardă şi ele - şi vorbesc atunci despre ceea ce mă preocupă încă de la începutul săptămânii.

G. Totuşi nu ard încă. Hanna aşteaptă cu un viu interes răspunsul Maestrului meu.

- SCÂNTEIA APARE ÎNTRE ACT ŞI MATERIE. Simt că aceasta este o revelaţie vitală, dar nu înţeleg deloc semnificaţia ei. În tăcerea ce se aşterne Hanna simte prezenţa fiinţelor de lumină, ale căror priviri converg către mine.

- Suntem numeroşi; aşteptăm mult de la tine. Simt o mare responsabilitate şi ofer cu bucurie toate forţele mele:

G. Aş vrea deja să-mi împlinesc misiunea.

- Misiunea nu este încă decât un cuvânt pentru tine.

G. Poţi să-mi spui care este misiunea mea ? Hanna este incapabilă să formuleze răspunsul.

- <<Cea care vorbeşte>> nu găseşte cuvintele.

Aceste cuvinte nu s-au născut încă.

G. Ce le va face să se nască în mine ?

- O dorinţă profundă.

G. Dorinţa de a servi ?

- Misiunea este importantă şi

minunată.

11

Vibraţia atât de intensă a ultimului cuvânt mă face să presimt senzaţia unei vieţi cu

totul necunoscută.

G. Ai spus că <<suntem numeroşi>>. La cine te refereai ?

- Corul. În spatele acestui cuvânt simt o mulţime infinită aflată într-o armonie perfectă. Mă întreb dacă Maestrul meu este ceea ce numim noi un Înger. Cu ochii plecaţi şi cu o mişcare spre în sus a mâinii:

Noi cântăm

Este pentru prima dată când resimt ceea ce înseamnă o veritabilă adoraţie şi întreb

GLORIA

SA.

încetişor:

G. îL vezi tot timpul ?

Un gest rapid mă opreşte ca şi cum aş fi pus o întrebare nepermisă:

- Tu nu-ţi dai seamă ce ai întrebat. Moment foarte lung de linişte. Pune o altă întrebare.

G. Cum aş putea auzi în permanenţă vocea inimii fără ca mintea să se amestece ?

- Nu simţi diferenţa ?

G. Ba da, dar lucrurile merg foarte lent şi eu aş dori să pot servi deja.

- Te îndepărtezi adesea de la cale

Hanna simte o ezitare a Maestrului. În faţa mea se aşterne un drum lung, presărat cu obstacole ce trebuiesc depăşite, cu experienţe ce trebuiesc trăite, dificultăţi ce trebuiesc învinse: un proces de conştientizare lent. Îngerul vede o furtună apropiindu-se şi se teme că presiunea familiei şi lipsa de încredere în mine riscă să mă strivească. Nu este timp de pierdut. Hanna i se adresează în inima ei: <<Te rog arată-i drumul cel mai scurt; îţi promit c-o să reuseaşcă>>. Fii foarte atentă ! Calea nu este apăsătoare. Fii uşoară ! Din nou Hanna nu-şi găseşte cuvintele pentru a exprima această bucurie de o calitate necunoscută. <<Cea care vorbeşte>> nu-şi găseşte cuvintele. Focul este uşor. Mişcare uşoară a mâinii, evocând o flamă palpâind spre în sus. Apa este grea. Mişcare greoaie a mâinii, evocând apa ce se răspândeşte pe sol. Dacă simţi o apăsare înseamnă că nu eşti pe calea cea bună. După întâlnire, Hanna îmi explică ce nu reuşise să exprime: <<Trebuie să găseşti o bucurie cum n-ai mai cunoscut niciodată: un surâs nou: Ceea ce este Uşor! Dacă simţi o apăsare prea mare înseamnă că nu eşti pe drumul tău. Dacă apăsarea vieţii îţi pare o nimica toată, atunci aceasta este calea ta. Să mergi pe drumul tău depinde în întregime de tine. N-o să poţi descoperi acest surâs nou decât trăind fiecare clipă a vietii tale cotidiene cu maximum de intensitate. Întreabă !

G. Unde se află limitele mele ? Mâinile se împreunează formând un cilindru deschis sus, dar mărginit pe lateral.

- Limitele nu sunt decât aici.

12

Înţeleg că drumul spre în sus este liber, în timp ce la nivel material limitele sunt necesare.

G. Atunci eu sunt tu ? Surâs.

- NU ÎNCĂ.

Ajunge pentru astăzi. Hanna este atât de obosită încât adoarme imediat.

= Vineri 30 iulie 1943 = întâlnirea a 6-a cu Gitta

De data aceasta am o mulţime de întrebări care-mi par toate esenţiale şi pe care le-am pregătit cu grijă.

- Astăzi am puţin timp. Acest început mă deconcertează: îl simt foarte distant şi întreb descurajată:

G.

Pot să pun o întrebare ? Gest afirmaţiv fără un cuvânt.

G.

De ce eraţi atât de numeroşi data trecută ?

- Pentru că misiunea ta s-a mărit.

G. Ce aşteptaţi de la mine ?

- Dacă sămânţa va încolti, vei şti. Am lucrat din greu toată săptămâna asupra mea şi mi-ar place să mă felicite pentru aceasta.

G. Îngrijesc suficient sămânţa ?

- Ştii foarte bine şi singură. Tonul are efectul unui duş rece şi înţeleg cât de ridicolă este dorinţa mea de a obţine o notă recompensatoare.

G. Mi s-au arătat în vis persoane din familia mea care sunt moarte. Aş putea să fac ceva pentru ele ?

- Sunt mulţi morţi slabi.

G. Cum aş putea să-i ajut ?

- Cu ajutorul recoltei.

G. Ce trebuie să fac pentru obţinerea acestei recolte ?

- EL TE-A CREAT DUPĂ IMAGINEA MEA

Acest răspuns mă pătrunde adânc. Am fost creată după modelul Îngerului meu.

G. De ce ai puţin timp astăzi ?

- Ca să te învăţ măsura.

Îţi mai răspund la o întrebare. Răsfoiesc la repezeală prin hârtii pentru a o alege pe cea mai importantă. Am timp.

Aceste cuvinte îmi deschid perspectiva unei eternităţi liniştite şi imediat îmi vine în minte întrebarea cea mai preţioasă inimii mele:

G. Ce anume în mine îţi seamană cel mai puţin ? Am să-l smulg.

- Incertitudinea.

G. Nu înţeleg.

- Nu lăsa lumina interioară să pâlpâie, riscând să se stingă.

Plec ochii.

Priveşte-mă.

Expresia Hannei se transformă: parcă ar reflecta o solemnitate austeră nelumească.

Plec.

13

Timp de câteva minute continui să simt prezenţa tăcută a Maestrului meu şi în această tăcere se naşte în mine o dorinţă profundă de a-i semană cât mai mult.

= Vineri 30 iulie 1943 = întâlnirea a 6-a cu Lili

Îţi mulţumesc că ai venit din nou. EL este cel care m-a trimis.

L.

De ce îmi este atât de dificil să mă eliberez de <<eul meu ordinar>> ?

L.

- ABANDONEZI CEEA CE ESTE MAI PUŢIN BUN ATUNCI CÂND GUŞTI IDEALUL !

O

să cauţi cu o sete nestinsă.

L.

De ce sunt atât de puţin sigură de mine ? Nu ştiu nici măcar exact de ce am nevoie.

- Împrospătează-ţi gustul căci l-ai denaturat îndopându-te cu multă hrană inutilă. În fiecare vară, cautând noi inspiraţii pentru cursurile sale, Lili a făcut cursurile mai multor şcoli diferite <<de mişcare>> în străinatate.

L. De ce progresez atât de greu ? De ce mă sperii aşa uşor ?

- Una decurge din cealaltă. Nu mai fi speriată. Eu veghez asupra ta. Gest protector în jurul lui Lili.

Întreabă.

L. Nu ştiu nici măcar ce nume să dau muncii mele ?

- Cuvântul este deja rezultatul. Tu eşti doar o începătoare. Elevii lui Lili sunt cu fiecare zi tot mai numeroşi. Pe măsură ce sporeşte cu fiecare zi incertitudinea politică, creşte şi nervozitatea generală. Cursurile de relaxare devin de o importanţă vitală, dar şi din ce în ce mai dificil de realizat.

L. Încă de la început simt că ceva îmi lipseşte în munca mea. Despre ce ar putea fi vorba ?

- LIPSA DE ÎNCREDERE ÎN EL. ÎN MINE. ÎN TINE. Acum, eu sunt cel care îţi vorbeşte.

Încearcă să precizezi pentru data viitoare,

ce

simţi tu că este esenţial în munca ta.

L.

Mulţumesc.

= Vineri 6 august 1943 = întâlnirea a 7-a cu Gitta

După lectia pe care o primisem săptămâna trecută legată de măsura justă, m-am decis ca astăzi să pun foarte puţine întrebări.

- Întreabă !

G. Vederea îmi este neclară, inima-mi este nesigură. Cum aş putea să te percep mai bine ?

Cum aş putea să te servesc mai bine ? Aş putea astfel să mă modelez după imaginea ta cu mai multă certitudine.

- Creatura vede lipsa.

G. Dar cu privire la EL - singura realitate - n-am decât o intuiţie.

14

Fie ca intuiţia ta să te ghideze. G. Cum aş putea să gravez aceste cuvinte în mine, ca ele să ardă ca o flacară pentru totdeauna. Mi-e frică tot timpul să nu se şteargă.

- FRICA ESTE REFUGIUL CELOR SLABI.

Nici vorbă să fac parte dintre cei slabi, aşa că protestez imediat:

G. Nu despre această frică este vorbă.

- Despre această frică este vorba.

G. Atunci am să lucrez asupra mea pentru a mă debarasa de ea.

- Nu lucra, ci crede !

Dacă crezi, nu are de ce să-ţi fie teamă.

Fii atentă ! Nu cunoşti măsura suferinţei.

Dintotdeauna, din fragedă copilărie am evitat pe cât posibil lucrurile dezagreabile, ştiind că atunci când sufăr, sufăr nemăsurat. ÎNTAMPINĂ (PRIMEŞTE) SUFERINŢA CA PE MESAGERUL CERULUI. DAR LASĂ-L SĂ PLECE CÂND VREA !

G. Cum este posibil să suferi şi în acelaşi timp să fii veselă ?

Surâzând:

- Este posibil pentru că eşti pe drumul cel bun. Simt că <<drumul cel bun>> este de fapt drumul meu, cel care îmi este destinat şi-mi aparţine. Mai am întrebări, dar amintindu-mi de masură - hotărăsc să tac. Vorbesc:

Nu ne-ai dezamagit. În spatele acestui cuvânt rezonează armonia perfectă a Corului. Hanna îmi spune mai târziu: << A fost mulţumit că ai întrebat cu masură. O să primeşti răspunsurile la întrebările pe care nu le-ai adresat astăzi. Pentru aceasta, imaginează-ţi o foaie de hârtie albă: răspunsurile se vor înscrie pe ea. Însă şi intensitatea întrebărilor va da naştere răspunsurilor.

= Vineri 6 august 1943 = Întâlnirea a 7-a cu Lili

L. Mulţumesc lui Dumnezeu că ai putut veni din nou Pentru prima oară în viaţă, simţim veritabila dimensiune sacră a cuvântului <<Dumnezeu>>. Imediat ce Lili l-a pronunţat, am simţit cum atmosfera se

schimbă. şi sunt recunoscătoare pentru tot ce am primit săptămâna aceasta la Budapesta. Lili simţise un ajutor neaşteptat. N-am putut mulţumi prin rugăciune.

- MUNCA TA ESTE RUGĂCIUNEA.

RUGĂCIUNEA ESTE ARIPA PENTRU CEI NEÎNARIPAŢI.

Ţie îţi cresc deja aripile.

L. Ai putea să-mi spui punctul cel mai slab ca să-l pot corecta ?

- NU. Pentru moment, fii bucuroasă ! Spunându-i <<Bucură-te>>, Îngerul continua ce a realizat toată săptămâna în privinţa lui Lili: a o copleşi cu această bucurie pe care ea n-a cunoscut-o niciodată în copilărie.

15

- Şi eu am fost fericit, micul meu servitor.

L. N-am putut să-mi termin în întregime tema.

Aşa cum îi ceruse Îngerul, Lili a încercat să definească în ce constă munca sa.

- N-ai să poţi niciodată să termini

L. Aş fi vrut să realizez ceva complet, rotund * cuvântul unguresc <<rotund>> înseamnă aici

bine încheiat, împlinit.

- Rotundul face parte din infinit. Gest desenând o spirală fără sfârşit.

L .Simt că încă am foarte multe de făcut.

- Acest foarte mult este iluzie.

Dacă ţi se pare mult, te înşeli. Nu este mult, ci un singur lucru de făcut:

Gest de înălţare şi de ofrandă. Fie ca Cerul să te binecuvânteze ! Văzând acest gest de ofrandă de o asemenea demnitate - care spunea mai mult decât ar fi spus o mie de cuvinte, realizez în ce masură gesturile umane sunt sărace, pline de patos, lipsite de sens. Sunt momente pe parcursul întâlnirilor, când îmi este frică că n-am să pot nota tot ce se spune. Atunci simt cum Maestrul lui Lili aşteaptă răbdător şi termin înainte de a trece la întrebarea următoare. Aceasta s-a întâmplat de mai multe ori, încât am covingerea că Îngerii considerau necesare aceste notiţe.

= Vineri 13 august 1943 = Întâlnirea a 8-a cu Gitta

Toţi patru avusesem în ultima vreme visuri impresionante. Pentru a le deosebi de visurile obişnuite, le-am numit <<visuri de iniţiere>>. Eram uimiţi de faptul că aceste visuri nu se ştergeau cu venirea dimineţii şi fiecare din ele avea o semnificaţie profundă pentru noi toţi. Adesea, cu ocazia micului dejun, ni le povesteam reciproc şi devenise pasionantă descoperirea sensului lor. În visurile Hannei, cel mai adesea apăreau teme cu valoare universală.

- A venit vremea.

G. Azi noapte mi-a aparut în vis o ostie şi nu înţeleg ce semnificaţie are.

- Ostia este imaginea creaţiei.

Noua ostie reprezintă Noua Creaţie.

G. În visul meu părea că materia este foarte importantă, dar cum - aceasta nu este prea clar

pentru mine.

- Ascultă ! Păcat uman - cel al lui Adam - a făcut ca materia să devină blestemată. Dacă blestemul ia sfârşit, materia va redeveni sacră. MATERIA ESTE COPILUL LUI DUMNEZEU.

G. Cum aş putea să-mi întăresc credinţa, pentru a fi întotdeauna deasupra dualităţii ?

- Nu credinţa-ţi este slabă, ci vederea.

G. Nu înţeleg.

- Priveşti dar nu iradiezi.

Ochii nu sunt făcuţi pentru a privi cu ei.

G. Privirea mea este prea exterioară ?

- Nu, este necesară o răsturnare Rapid ca un fulger, gestul mâinii sugerează o schimbare imediată, totală. Nu înţeleg prea bine sensul acestui cuvânt, dar sunt sigură că vreau să trăiesc această răsturnare.

G. Adesea, nu ştiu să iubesc

Gest al mâinii stângi:

16

Este atât de dificil în familia mea

- CREATURA ASPIRĂ LA (DRAGOSTE) IUBIRE. Gest al mâinii drepte:

- CREATORUL IUBEŞTE.

Aceste două părţi nu sunt încă în echilibru în tine

şi va mai dura mult timp până vor fi.

G. Această săptămână am scris într-adevăr întrebarea mea pe o foaie de hârtie albă şi am

primit răspunsul tău, dar sub cu totul altă formă. Cu un surâs:

- Tu eşti cea care te-ai înşelat.

G. Nu înţeleg.

- Ai fost atentă numai la formă.

G. Este adevărat !

şi adaug bucuroasă:

Şi totuşi mi-ai răspuns. Îţi mulţumesc.

- O ÎNTREBARE ADEVARATĂ îŞI PRIMEŞTE RĂSPUNSUL. Hanna mă avertizează mai târziu: <<Să nu depinzi niciodată de forţa Îngerului tău. Singură, forţa focului tău interior cheamă răspunsul. După un moment de tăcere:

G. Nu reuşesc să mă înalţ deasupra sentimentelor. Chiar în acest moment îmi dau lacrimile,

cu toate că ştiu că nu-ţi place.

- Aceste sentimente te despart de mine. Gest spre în jos:

LA NIVELUL ACESTA NU POT SĂ COBOR. Adevăratul sentiment este altul. Am să te învăţ. Să-i oferim LUI gândul nostru ! Inima mea se înalţă către Dumnezeu şi un sentiment de pace intensă mă pătrunde.

- Acesta este adevăratul sentiment !

Fie ca EL să te binecuvânteze.

= Vineri 13 august 1943 = Întâlnirea a 8-a cu Lili

L. Mulţumesc lui Dumnezeu că ai putut veni din nou.

- Te ascult.

L. Îmi este permis să las complet în voie (?) când sunt singură.

- Numai spre în sus.

L. De ce mă simt încă atât de deşirată ?

- Pentru că nu eşti în unitate cu cealaltă jumătate. Dar nu eşti departe de a realiza unitatea.

Avansezi bine.

L. Pot să lucrez în cursurile mele şi cu copiii mici ?

- Eşti un copil tu însuţi. Deci care-i problema ?

L. N-am suficient contact cu ei.

- Vălul care te separă se numeşte <<cunoscut>>. Crede-mă, nu este nici o diferenţă între adult şi copil.

L. De ce mă simt atât de rar copil ?

- CÂND AI SĂ-ŢI CUNOŞTI TATĂL

VEI REDEVENI UN COPILAŞ.

17

L. Vrerea mea de a-L căuta este încă prea mare ?

- EL ESTE CEL CARE TE CAUTĂ.

TU N-AI DECÂT SĂ CEDEZI.

L. Aceasta este cel mai greu.

- Aceasta este misiunea ta. Ajută pe fiecare în acest sens.

L. Sunt atât de fericită ! Mi-ar place să mă simt întotdeauna copleşită ca în acest moment;

adesea mă simt atât de <<plată>>.

- Este pentru că germenul este încă mic. Poţi să întrebi.

L. Mi-e frică să mă întorc în oraş. Circumstanţele politice fac ca atmosfera să fie insuportabilă în Budapesta.

- De ce anume îţi este frică ?

L. Ca oraşul să nu mă tragă în jos, căci n-am încă suficientă forţă.

- Nu-ţi fie frică, te ajut ! O să ne mai întâlnim amândoi.

Oraşul este cochilie goală, el nu mai există, a fost împietrit ca urmare a blestemului, până şi praful lui este blestem, căci nimic nu poate creşte în el. Dar în tine sămânţa creşte. Păzeşte-o cu grijă. Tăcere. Înalţă-ţi inima către EL ! Pentru prima oară Lili se simte copleşită de o rugăciune adevărată. Se prăbuşeşte în lacrimi. Vezi cât de aproape este EL. O să avem întotdeauna ocazia să ne revedem, atunci când te înalţi spre infinit.

= Vineri 20 august 1943 = Întâlnirea a 9-a cu Gitta

Am visat noaptea trecută: mă aflam pe o câmpie fără de sfârşit. Deodată, văd un cal alb, de o forţă şi de o frumuseţe perfectă. În acelaşi timp, o spirală albă urcă către cer şi ştiu că pe acel cal alb aş putea urca până la cer.

G. Ce semnificaţie are calul alb din visul meu ?

- Trebuie să-l încaleci.

G. Cum este posibil ?

- Dacă devii mai uşoară decât el. Înţeleg atunci, că acel cal alb reprezintă însăşi corpul meu şi că fără el, sunt incapabilă să mă înalţ. Tăcere.

G. Ce este cel mai greu în mine ?

În timpul întâlnirilor limbajul Hannei are o frumuseţe şi o simplitate excepţională:

o ungurească foarte pură, apropiată de rădăcinile sale. Dar aici, ea nu găseşte decât o expresie argotică pentru ceea ce trebuie să ne comunice, expresie pe care Îngerul meu o acceptă, dar nu fără un pic de repulsie:

- Nu te lăsa înşelată de Tentator.

G.

ieri ?

Îmi amintesc că ieri am judecat foarte sever pe cineva.

G.

Cum aş putea face ca să nu se mai repete ?

- Fii din ce în ce mai atentă !

Da, atunci am căzut în capcană.

18

G. Cum s-ar putea ca tablourile pe care le pictez să reflecte Noua Lumină şi să semene

dorinţa de a o atinge în cei care le vor privi ?

- LUMINA SE DEVERSEAZĂ PRIN TINE Am să-ţi spun un secret:

LUMINA este aceeaşi cu lumina, numai intensitatea diferă.

G. Pot să mă apuc de pictură ?

- O să reuseşti cu siguranţă !

Fiecare din picturile tale va fi un pas spre în sus. Începe în partea de jos. Nu-ţi lua zborul ! Tu ai aripi, dar mulţi nu au. Înţelegi acum ?

G. Ah, da. totul este clar. Sunt fericită şi Hanna simte că Îngerul se bucură alături de mine.

- Putem deja să vorbim împreună.

G. Cum s-ar putea ca fiecare din actele mele să devină ofrandă ?

- Fiecare din actele tale este ofrandă,

dacă nu le faci pentru tine însăţi.

G. Cum aş putea să mă debarasez de <<micul meu eu>> ? îl detest atât de mult !

- NEDETESTÂNDU-L.

G. Nu mă refeream la corpul meu

- Ştiu foarte bine la ce te referai. Pentru mine este clar.

Ascultă: îl deteşti pentru că îţi este frică de el.

EL TE ÎNVAŢĂ TOT ATÂT CÂT ŞI MINE.

DACĂ ÎNVEŢI SĂ IUBEŞTI CEEA CE ESTE <<DETESTAT>>, ATUNCI ÎŢI VEI AFLA LOCUL. Înţelegi ? Răspund repezindu-mă:

G. Da, dar

Sunt oprită brusc. În lungul moment de tăcere care urmează, înţeleg că i-am tăiat în mod nerespectuos vorba.

- Acum poţi să vorbeşti.

G. Cum aş putea să-mi găsesc locul cât mai repede cu putinţă ?

- NEGRĂBINDU-TE.

NU TE POŢI GRĂBI DECÂT SPRE MOARTE.

El întârzie. Gest aratând spre gradină, unde Joseph s-a lăsat complet absorbit de lectura sa.

G. Cine ?

- <<Fiul>>.

Nu pot să pronunţ nici un nume. Înţeleg că numele pe care le avem nu exprimă cu adevărat natura noastră interioară cea mai profundă; şi Îngerul este o fiinţă atât de Adevărată, încât îi este imposibil să-l pronunţe. CINE SE GRĂBEŞTE - SE APROPIE DE MOARTE DIN FAŢĂ. CINE ÎNTÂRZIE - SE APROPIE DE MOARTE DIN SPATE. ÎNTRE: ETERNITATEA. CEL CE ACŢIONEAZĂ LA TIMP - NU CUNOAŞTE MOARTEA. Hanna vede o imagine ce ilustrează cele ce tocmai s-au spus: viaţa sub forma unei linii verticale vibrând, o linie subţire ca un fir. Acţionând la momentul just, noi

19

suntem această linie - aici şi acum - vii. Dacă ne precipităm, suntem în viitor, moartea - din faţă. Dacă întârziem, suntem în trecut, moartea - din spate. Acţionând la momentul just, suntem în contact cu eternitatea.

- Ajunge pentru astăzi. îşi suprapune mâinile peste ale mele şi simt o forţă traversându-mă.

- Vei putea crea !

= Vineri 20 august 1943 Întâlnirea a 9-a cu Lili

- Vorbeşte !

L. Nu înţeleg informaţia primită în această săptămână la Budapesta. Lili a încercat să vadă la care din eleve sale ar putea să încolţească noua sămânţă.

- NU JUDECA !

Sămânţa încolteşte. Creşterea este EL.

Acolo unde este ascunsă sământa, acolo va încolţi. Nu căuta să afli unde se găseşte ea ! Este inutil să judeci.

L. Mulţumesc, şi mulţumesc pentru visul de iniţiere pe care l-am avut aseară.

- Trezirea este mai importantă decât visul.

L. Mi-aş dori atât de mult să mă trezesc deja !

- TU EŞTI CEA CARE EŞTI VISATĂ.

L. Nu înţeleg.

VISUL ESTE IMAGINE, ŞI TU EŞTI IMAGINE. CEL CARE SE VA TREZI ÎN TINE ESTE EL.

Fac eforturi mari ca să înţeleg. Văzând aceasta, Îngerul mi se adresează:

- Nu te forţa, căci tu eşti puternică. Tăcere.

L. Cum aş putea să-i ajut pe cei din familia mea ?

- Familia ta este mare,

EL este cel care ajută prin intermediul tău. Simt că acest cuvânt <<familia>> desemnează de fapt, întreaga umanitate. Ai încredere în EL !

L. Ce semnificaţie are durerea pe care o simt adesea în spate şi la ceafă ?

- Ai fost obligată să te înclini în faţa a ceea ce este nedemn,

vei fi reînălţată.

L. Fiecare boală a corpului are ea o cauză psihică ?

- Pomul face fructe. Pomul bun face fructe bune.

Nu materia este cea care produce binele sau răul, căci esenţa sa este inerţia. DUREREA DIN SPATELE TĂU NU VINE DE LA SPATELE TĂU. Tăcere. Îţi pun o întrebare:

Ce te-a bucurat zilele acestea ?

L. Visul meu de iniţiere, zilele bune pe care le-am avut la Budapesta, dar în primul rând,

prezenţa ta.

- EU NU SUNT PREZENT DECÂT ÎN BUCURIE.

20

Fie ca Cerul să te binecuvânteze !

= Vineri 27 august 1943 = Întâlnirea a 10-a cu Gitta

În sfârşit o săptămână de aşteptare plină de bucurie.

- Să mulţumim Domnului ! Cu un zâmbet radios:

Astazi îmi este bine aici. Hanna îmi va explica mai târziu, că în timpul primelor întâlniri a simţit adesea cât de dificil era pentru Maestrul meu să coboare şi să rămână în atmosfera noastră prea densă. Astăzi, bucuria mea face ca lucrurile să fie mai uşoare. Arătând paharul cu apă:

Apa mă apropie de tine. Ceea ce face focul pentru tine, face apa pentru mine. Înţeleg: cu cât voi arde mai tare de bucurie, cu atât mă voi putea apropia mai mult de Îngerul meu; în schimb, focul Îngerului trebuie să se atenueze cu apă ca el să se poată apropia de mine. Cu ce pot să te ajut ?

G. Atunci când ating o persoană care-mi este dragă, simt o forţă ce traversează prin mâini. Dar nu şi prin ochi.

- Forţa n-a ajuns încă

până la nivelul ochilor. Înţeleg în sfârşit, ceea ce-mi spusese Îngerul acum cinsprezece zile: <<Ochii nu sunt făcuţi pentru a privi cu ei>>. Foartea adesea, Îngerul răspunde la întrebări din gânduri pe care nu le-am formulat niciodată: vede în noi ceea ce n-am înţeles şi ne explică mai târziu. Te învăţ o lege:

Te înalţi de jos spre în sus. Mâinile se împreunează formând un con. Eşti construită astfel:

puternică în partea de jos, subţiindu-te spre în sus. Materia este inertă. Gest aratând spre ochi:

Aici se întâlnesc materia şi spiritul. Trebuie să înalţi materia până aici, aici ea va lua foc şi va iradia prin ochi. Gest aratând gâtul:

Dar aici tu opreşti forţa din cauza emoţiilor, ea redevine lichidă şi coboară. De la gât spre ochi materia devine din ce în ce mai subtilă, dar rămâne încă materie. Pastrează drumul curat ! Tăcere. G. Nu reuşesc încă să acţionez exact la momentul just Ceea ce trebuie să împlineşti îţi vorbeşte. Şi tu ai urechi pentru ca să asculţi. Închide ochii ! Închid ochii şi îi simt apropiindu-se de urechi. O forţă îi traversează. Acum ai să auzi mai bine.

21

Întreabă !

G. Adesea sufăr de neputinţa de a iubi

- Ştii tu de ce ?

G. Pentru că n-am putut să pictez ?

- N-ai putut să pictezi pentru că nu poţi să iubeşti.

FIECARE ACT ADEVĂRAT SE CONSTRUIEŞTE DIN DRAGOSTE. Cel <<fără nume>> te-a indus în eroare Înţeleg imediat la ce face aluzie. Ieri, două colege de-ale lui Hanna au bătut drumul de la Budapesta ca să ne facă o vizită surpriză. Era ora la care de obicei, plec să mă plimb prin pădure şi să-i fredonez Îngerului meu. După o scurtă ezitare - având de ales între Maestrul meu şi colege - am plecat, lăsându-i Hannei grija de a se ocupa de ele. Inutil să vă mai spun că n-am putut cânta. Nimic nu mai avea sens, aveam aşa un sentiment de vid în interior, că orice contact cu Îngerul meu devenise imposibil.

Cel

<<fără nume>> poate să te înşele şi sub aparenţa mea.

Dar

Înţeleg cu usurinţă că în această situaţie acţionasem împotriva sentimentului meu şi mi se face frică, gândindu-mă că nu ştiu să disting ceea ce este adevărat de ceea ce este fals - pentru a-l recunoaşte pe Maestrul meu interior. îl recunoşti pe cel <<fără nume>> în inima ta.

Căci numele său este <<Vidul>>. Aratând spre sifonul de pe masă:

Această apă nu este bună,

căci i se introduce cu forţa vid.

G. Ştiu că senzaţia de gol şi de descurajare sunt capcane, dar totuşi cad în ele.

- Când ştii este deja prea târziu.

Treci dincolo, nu te opreşti la momentul just, acolo unde de fapt ar trebui. Înţeleg astfel că atenţia-mi antrenată şi orbită de dinamismul general se dirijează spre exterior şi realizez că <<Cel Fals>> a început să se exprime prin mine, abia când acţiunea lui se manifestă în actele mele ! Atunci e deja prea târziu; însă dacă

mi-aş focaliza atenţia spre interior, aş putea simţi pericolul dinainte şi m-aş putea apăra.

Întreabă.

G. De ce îmi sunt ochii uscaţi şi ard ?

- Pentru că plângi.

Fiinţele vii au nevoie de apă ca să ardă.

Tu ai început să arzi. Apa a lipsit.

G. Care este diferenţa între sentimentul adevărat şi cel fals ?

- Adevăratul sentiment este imobil.

Tu iubeşti când una, când cealaltă. Apa se ondulează. Gest desenând mişcarea valurilor. Adevăratul sentiment este imobil. EL IUBEŞTE TOTUL ŞI IRADIAZĂ IUBIREA SA.

Semnul tău este soarele. Soarele este imobil şi iradiază peste tot. Nu soarele pe care-l vezi pe cer. Căci şi acesta nu este decât o imagine. Vorbeşte !

G. Timp de o clipă am avut senzaţia clară a misiunii mele, dar apoi totul s-a şters.

- Această clipă durează etern.

22

Ea nu poate să înceteze şi n-a început vreodată. Tu eşti cea care oscilezi. Străduieşte-te din toate puterile, căci de fiecare dată iau cu mine imaginea ta ca să o prezint Hanna vede cum îngerul suprapune imaginea mea transparentă de acum, peste celelalte imagini din săptămânile anterioare, astfel se observă imediat cum m-am schimbat de la o săptămână la alta. Aceste imagini sunt reunite în interiorul unui con format din Corul îngerilor. Chiar în acest moment toţi ochii lor sunt îndreptaţi spre aceste imagini, fără a judeca sau a critica, doar VEDEREA lor le pătrunde în profunzime. Iar din partea cea mai de sus a conului coboară privirea SA.

- Fie ca Cerul să te binecuvânteze ! A doua zi Hanna îmi explică că sentimentele propriu-zis, au o importanţă vitală, dar că atitudinea mea faţă de ele trebuie să fie diferită. Dacă le refulezi prea devreme, ele rămân la nivelul gâtului şi-ţi crează o senzaţie de sufocare. Dacă le laşi să urce prea repede spre ochi, forţa lor iniţială se va pierde în lacrimi. Dar dacă le oferi LUI în momentul în care ajung la acest nivel, atunci se transformă şi devin energie-lumină care radiază prin ochi.

= Vineri 3 septembrie 1943 = întâlnirea a 11-a cu Gitta

Săptămâna a fost atât de apăsătoare, încât mă simt complet descurajată. Aşteptăm

un timp îndelungat întâlnirea şi Hanna are senzaţia că îngerului meu îi este foarte dificil să ni se alăture. Vorbeşte !

G. Mulţumită lui Dumnezeu, iată ai venit !

Reculegere în tăcere. învaţă-mă adevărata rugăciune, cea care mă înalţă deasupra apei !

- Ea se numeşte Ofrandă.

Iată enunţul unei mari legi:

FIECARE CELULĂ MICUŢĂ îN PARTE SE ROAGĂ, ŞI RUGĂCIUNEA TUTUROR CELULELOR ÎMPREUNĂ, ESTE ADEVĂRATUL SENTIMENT. înţelegi aceasta ?

G. Nu foarte bine.

- PENTRU TINE ESTE DIFICIL SĂ TE îNALŢI,

PENTRU MINE ESTE DIFICIL SĂ COBOR.

G. (disperată): N-ar trebui să fie dificil pentru tine.

Aş face atât de mult, chiar totul, ca să-ţi fac această coborâre mai uşoară !

- Nu te încărca cu ceea ce este mult.

Sarcina ta este puţinul: Să faci puţin este mai greu. Încearcă să vezi diferenţa între mult şi puţin. Ceea ce este mult este diluat. Gest în jos sugerând o mulţime etalată. Există mulţi oameni - diluaţi. Ceea ce este puţin este mai aproape de EL. Şi EL este UNUL. Această învăţătură pare să se refere la opoziţia între diluarea a ceea ce este mult şi concentrarea a ceea ce este puţin ca şi conul, larg la bază şi îngust la vârf.

23

înalţă-ţi inima, îmi este dificil astăzi să rămân aici.

G. Săptămâna aceasta am reuşit să iubesc un pic, dar sunt atât de departe de ceea ce mi-aş

dori.

- Luna nu este clară decât dacă o luminează soarele. Tu nu eşti luna. Nu aştepta să fie nevoie de tine. LUNILE TALE SUNT SUMBRE.

Cu ochiul interior văd un soare care-şi devorează propriile raze. Imaginea îmi produce o oroare de nesuportat.

G. Este înspăimântător ! Din când în când pe Hanna o doare foarte tare inima, fără nici o cauză aparentă.

Uneori visează nişte vise premonitorii în care catastrofele stau să se producă. Îmi fac griji pentru dânsa, căci ea n-are posibilitatea să pună întrebări. Ce-aş putea să fac pentru ca durerea de inimă a prietenei mele să înceteze ? Un gest de interdicţie mă întrerupe.

- încă eşti fără credinţă ? Sunteţi unite în misiunea voastră. Persoane, destine, evenimente - nu sunt decât spuma valurilor mării Tac înfricoşată. Poţi să mai pui încă două întrebări.

G. Soarele este semnul meu - înţeleg, dar nu reuşesc să traiesc încă această realitate.

- Asculţi cuvintele mele,

dar numai cu urechile.

G. De ce n-am putut să cânt pentru tine în pădure, zilele acestea ?

- Pentru că eram departe de tine.

G. Este din vina mea ?

- Era o încercare, nu o pedeapsă.

Eram acolo unde vom fi cândva uniţi. Distanţa indică mărimea misiunii tale. Fii atentă ! Noi te privim mereu ! Nimic nu rămâne ascuns. Onorează LEGEA SA până în cele mai mici detalii. Mă simt descurajată în faţa enormităţii misiunii mele. Consolează-te: eşti deja în curs de a te forma. Voi fi întotdeauna alături de tine.

= Vineri 3 septembrie 1943 = întâlnirea a 11-a cu Lili

Lili, care a fost absentă la întâlnirea trecută, se simte prăbuşită şi deprimată sub povara dificultăţilor.

- Lasă jos povara !

L. Nu înţeleg.

- Era atât de greu pentru tine ?

L. Da, foarte greu.

- Ceea ce este greu este povara.

L. Cum de-am coborât atât de jos ?

<<Cea care ajută>> trebuie să coboare în prăpastie.

24

ÎŢI DAU CHEIA PROFUNZIMII. NUMELE SĂU ESTE: MISIUNE îN EL. Tu eşti aleasă. Tu poţi oricând să cobori.

Tu poţi oricând să urci. Nu depinde decât de tine. Crezi aceasta ?

L. Cred. Mulţumesc Domnului pentru această Graţie.

Urmează o tăcere intensă; ne rugăm. Descopăr cu încântare puterea cuvintelor: în momentul în care Lili pronunţă cuvântul <<Dumnezeu>>, imediat se simte cum Maestrul ei este copleşit de o adoraţie profundă - la care Lili se asociază în mod absolut natural.

- Eu sunt cel care transmit fiecare din gândurile tale, fiecare din rugile tale. Nu uita să-i adresezi LUI gândurile ! Sunt întotdeauna lângă tine, la îndemâna mâinii tale, a actelor tale. PRIN FIECARE DIN ACTELE TALE TU ACŢIONEZI îN LOCUL MEU. FII FOARTE ATENTĂ ! NU MĂ DESFIGURA ! Nu poate să existe decât un singur tip de separare între noi:

Aş putea-o numi <<Persoana - Capcană>>, Al tău <<eu fals>> Nu uita cheia ! POT SĂ FIU PREZENT îN FIECARE DIN ACTELE TALE DACĂ ACŢIONEZI ÎMPREUNĂ CU MINE. Multe încercări te aşteaptă. Sunt mereu alături de tine.

= Vineri 10 septembrie 1943= întâlnirea a 12 -a cu Gitta

Astăzi suntem toate fericite: pentru prima dată Joseph va asista la întâlnire - în

tăcere. A citit notele noastre şi a simţit că aceste cuvinte sunt o adevărată hrană.

- în numele SĂU.

Aştept.

G. Mulţumesc pentru învăţătura pe care mi-ai oferit-o azinoapte în vis.

Am înţeles tot, dar ce încă nu ştiu este semnificaţia expresiei <<în afara timpului>>.

- Ce vrei să ştii ?

G. Fiindcă tu m-ai instruit deja, ar trebui să înţeleg ce este atemporalul.

- Expresiile <<încă>> şi <<deja>> sunt tot în cadrul timpului.

Eu te învăţ şi tu nu înţelegi încă. Aici este distanţa între noi.

G. Cum aş putea să suprim această distanţă ?

- PRIN MIJLOC.

ACTUL FĂCUT LA TIMP ESTE ACTUL îN AFARA TIMPULUI.

Sunt aici, şi aici tu înţelegi cu inima şi nu cu capul. Acum este clar ?

G. (plină de bucurie): Oh, da !

- Pentru că acum ai ascultat cu inima. Acum este înafara timpului pentru că m-ai auzit la timp.

25

Lui Lili:

- O binecuvântez pe <<cea care ajută >>. Această binecuvântare mă umple de bucurie. Adresându-se mie:

BUCURIA-ŢI ÎMI FACE PREZENŢA MAI UŞOARĂ. întreabă !

Am văzut cu câtva timp în urmă, în interiorul meu o lumină bleu intensă.

G. Lumina bleu

Gest brusc de interdicţie. Simt că până nu o să fiu capabilă să trăiesc în această lumină bleu intensă, nu trebuie să mai pun această întrebare. întreabă altceva ! Nu mai am întrebări, dar spun ceea ce simt:

G. Sunt fericită că eşti aici,

- prin GRATIA SA nemăsurată

Lung moment de tăcere. Te învăţ: Semnul tău este soarele. Închide ochii. îl ascult şi închid ochii. Vezi soarele ? Sau încă este vag ?

G. Nu-l văd.

- Imagineazăţi-l ! Este suficient.

Acum îl vezi ? Încerc să-mi imaginez un soare grandios într-o lumină orbitoare. Maestrul meu trasează un cerc în faţa figurii mele. îl vezi ? Faţa îmi este tensionată şi simt pupilele tremurând sub pleoape. Vrei să vezi mai mult decât este necesar. Trasând un nou cerc:

Dar acum, îl vezi ? încep să găsesc soarele într-un cer fără nori.

G. Da.

- Bine. Imaginea este clară ?

G. Nu încă. Imaginea soarelui se mişcă. Coboară şi urcă pe cer.

- Încă vrei. Spune-mi dacă este clară. Imaginea se clarifică, dar mă simt încă nervoasă şi stângace.

G. Da, se clarifică.

- Fii mai calmă ! Trasând pentru a treia oară un cerc:

Si acum ? Mă concentrez numai asupra soarelui, nemaivăzând nimic altceva. Deschide ochii când imaginea îţi va fi clară ! SENTIMENTELE, A VREA CU ORICE PREŢ, DORINŢA SUNT TEMPORALE. CÂND ELE îNCETEAZĂ, ATUNCI POŢI ŞTI ŢELUL DRUMULUI TĂU. Acum imaginea soarelui este foarte clară, apoi începe să se estompeze puţin câte puţin. Acum, ai reuşit. Deschid ochii.

Atenţie ! Aluneci deja !

ce înseamnă ea ?

26

Şi numai după ce mă simt alunecând în straturi din ce în ce mai dense - realizez unde eram.

G. Da, alunec.

- O să înveţi. Încă este greu

Îmi dau seama, în mod instinctiv, că timp de câteva momente reuşisem să ating o intensitate a vieţii pe care n-am mai cunoscut-o înainte, unde simţurile încă adormite erau incapabile de a percepe. Singura senzaţie care mi-a rămas este aceea a unui vid absolut. Este această primă încercare o avanpremieră a ceea ce va fi mai târziu - pur şi simplu o stare naturală ? Hanna îmi spune mai târziu că energia din jurul meu era diferită: foarte densă în

partea de jos, mai clară la mijloc şi apoi, din ce în ce mai clară până sus - unde era translucidă. în general, urci şi cobori prin aceste straturi de energie unde se definesc gândurile şi sentimentele. Dar atunci când reuşeşti să te ridici deasupra acestui nivel, acolo eşti în atemporal. Acea clipă este eternă, dar ea nu a ţinut decât o secundă. Tăcere. Gest al Maestrului meu cerând apă. Îi întind un pahar Hannei. Atunci când bea, facilitează coborârea Maestrului meu.

- Cât este apa de grea ! Hanna este cea care bea, dar ea reprezintă în aceste momente instrumentul care serveşte coborârii lui; îngreunându-se el reuseşte să coboare până la noi. Mai ai vreo întrebare ?

G. În ce mai sunt încă <<păgână>> ?

- Fii <<păgână>> în toate, căci aceasta este rădăcina ! Dar acum trebuie să înmugurească florile. Fără rădăcină nu este posibil. Este un punct în care greşeşti. Acolo unde eşti insensibilă. Aici nu eşti <<păgână>>.

AICI SIMŢUL S-A PERVERTIT. ARUNCĂ-L ! Înţeleg că sunt insensibilă acolo unde ţesuturile sunt moarte. Hanna îmi spune mai târziu că <<falsul eu>>, <<Persoana - Capcană>> locuieşte în zonele insensibile. Voi toţi ! Păziţi cu atenţie porţile secrete, căci duşmanul pândeşte ! <<Cea care vorbeşte>> era cât pe ce să-i cedeze astăzi. În aceste momente noi nu putem să vă ajutăm, ci doar să vă avertizăm. Mai ai o întrebare ?

G. Mi-aş dori să-L glorific prin toate actele mele

şi, pentru totdeauna. Care este cheia

acestei continuităţi ?

- Astăzi întrebi în mod continuu - unul şi acelaşi lucru. Continuitatea ţine şi ea de timp. Nu este nimic mai frumos decât să-i înalţăm glorie LUI ! LĂUDAT FIE DOMNUL !

şi pentru mine.

= Vineri 10 septembrie 1943 = Întâlnirea a 12-a cu Lili

27

L. Mulţumesc pentru că ai venit.

La ce anume trebuie să acord cea mai multă importanţă în cadrul cursurilor pentru a putea

acorda un ajutor esenţial ?

- La tine - însăţi.

Dacă tu eşti bine, tot ce trebuie îţi este dat. Aceasta să-ţi fie singura preocupare.

L. Care este semnul care mi-ar permite să-mi dau seama imediat dacă sunt bine ?

SEMNUL SE SCHIMBĂ îN PERMANENŢĂ,

PENTRU CĂ TU TE SCHIMBI MEREU. Dar există un semn sigur:

Atunci când ştii să iubeşti, cu adevărat SĂ IUBEŞTI PE TOŢI CEILALŢI. Aceasta îţi este dat. ESTE CEA MAI MARE GRAŢIE CĂCI EL ESTE îN TINE.

L. Acum înţeleg cheia profunzimii Tăcere îndelungă.

- Ce splendoare minunată Este inexprimabil Întreabă !

L. De ce îmi este atât de greu să pun întrebări ?

- Pentru că ţi s-a pus palma la gură când ai dorit să pui întrebări şi de atunci încă nu ţi-ai

reluat în întregime răsuflarea. Copil nedorit, Lili a suferit în tăcere toată copilăria şi n-a îndrăznit niciodată să pună întrebări. Înalţă-te în această splendoare şi te vei deschide ca un crin.

L. Am încercat să mă înalţ dar simt că forţez.

- Ai văzut vreodată un pui de păsărică când începe să înveţe a zbura ? El îşi desfăşoară mai întâi aripile. Ceea ce tu uiţi să faci.

L. Cum adică ?

- Aripa este mediatoarea între materie şi aer.

Tu eşti o fiinţă umană. Aripa ta este braţul. ÎNVAŢĂ MAI îNTâI SĂ îMBRĂŢIŞEZI, NUMAI ATUNCI VEI PUTEA ZBURA, NU ALTFEL. Gest pentru a cere apă:

EL este cel pe care îl admir şi în apă. Fie să vă puteţi minuna de toate, Căci totul este minune !

L. Am o mare problemă. N-ar trebui să am şi o pregătire ştiinţifică ?

- Ba da.

L. în ce domeniu ?

- Ştiinţa a fost născută de cei care s-au minunat.

N-o desconsideraţi ! A te minuna de lucruri şi a fi curios sunt două lucruri diferite. Au fost mulţi curioşi, dar au existat şi dintre cei care s-au minunat. Aceştia au fost trimişii LUI.

Căutaţi-i. Ei vă vor învăţa.

întreaga creaţie !

28

L. Cărţile sau oamenii ?

- Este una şi aceeaşi.

Fii însă atentă să fie dintre cei care se minunează. Elevului care caută îi este trimis învăţătorul.

Fie din timpuri străvechi, fie pe cei de acum, poţi să-i găseşti. Debordând de o veselă certitudine:

ŞI EI VIN

L. Este atât de bine să te gândeşti că sunt mulţi cei care se minunează.

- întreabă !

L. Simt din ce în ce mai mult necesitatea de a mă purifica. Cum să-i ajut pe ceilalţi care sunt

în aceeaşi situaţie ?

- CA SĂ FIE PUR FIECARE LUCRU TREBUIE SĂ FIE LA LOCUL SĂU. NU EŞTI IMPURĂ DECÂT ATUNCI CÂND TE AFLI ÎN ALTĂ PARTE DECÂT ACOLO UNDE-ŢI ESTE LOCUL.

L. Simt atât de rar că mă găsesc acolo unde-mi este locul !

- Sursa <<celei care ajută>> este nevoia.

Este mare nevoie de tine. Astăzi ţi-am vorbit despre splendoare,

dar există tenebre negre indescriptibile ! Cauza lor sălăşuieşte chiar în interiorul oamenilor. Privind - ei nu văd nimic. Şi suferă într-o mizerie infinită. Fie ca acestea să-ţi dea puteri neobosite, micul meu servitor.

L. De ce - cei mai mulţi oameni nici nu cunosc şi nici nu doresc să cunoască splendoarea

lumii ?

- Aceştia sunt cei călduţi

Dar nu te îngrijora, chiar şi această putere îţi este dată.

Dar tu - nu trebuie să fii niciodată călduţă - căci vei fi spulberată. Lili este înspăimântată. Dar fie ca inima ta să nu cunoască frica Căci ea este căminul CELUI CARE ŞUŞOTEŞTE !

L. Oh, dacă s-ar putea ca forţa pe care o simt acum să crească !

- O să crească.

ÎN JURUL CELUI CARE ŞTIE SĂ SE MINUNEZE

RĂSAR MINUNILE, ŞI CEA MAI MARE MINUNE ESTE - OMUL. Din mâinile tale se vor naşte minuni. Eu îţi voi fi alături. Întunericul se va disipa. Fie ca Cerul să te binecuvânteze.

pe ei este dificil să-i ajuţi.

= Vineri 17 septembrie 1943 = Întâlnirea a 13-a cu Gitta

Aşteptăm cu toţii, în tăcere, venirea Maestrului meu interior când deodată, încep să bată clopotele în sat.

- Ascultaţi cu atenţie ! Dangătul clopotului semnifică pregătire.

29

O să vină un sunet nou

Iar voi veţi fi clopotele care-l vor anunţa Încă funcţionaţi după vechiul mod:

Întunecat - luminos, bun - rău, rece - cald. Gest de oscilare. Acest mod se adresează urechilor. Noul dangăt al clopotului nu poate fi încă auzit căci clopotul se balansează. Dacă el se opreşte atunci va veni NOUL. Aceste cuvinte mă pătrund atât de adânc, încât ochii mi se umplu de lacrimi. Clopotul se balansează încă Dar este începutul slujbei. Tăcere lungă, lungă. La cererea sa - îi întind un pahar cu apă. După ce a băut:

Bea şi tu !

Mirată, beau. Prin ochii îngerului Hanna vede în pahar un lichid albastru în care se reflecta o lumină a cărei sursă este necunoscută. Iar în momentul în care o beau, toată reţeaua arterelor până la cel mai mic vas sanguin devine aurie. Era un alt fel de Apă. Ce dur este acolo în înteriorul tău, Gest indicând spre inima mea.

şi ce blocată este, fixează-ţi gândul la această Apă.

Ea dizolvă totul. Simţi ?

Mă simt minunat de bine - aceasta este fără nici o îndoială Graţia divină ! TU MI-AI DAT APA DE JOS, EU ÎŢI DAU APA DE SUS. DĂ ASTFEL TUTUROR CELOR CĂRORA LE ESTE SETE IAR APA CARE VINE DE SUS VA IZVORâ MEREU. NU UITA: FIECARE PICĂTURĂ PE CARE O DĂRUIEŞTI LUI I-O DĂRUIEŞTI. Lung moment de tăcere.

Am venit ca să-ţi răspund. Mă simt atât de copleşită de acest moment de Graţie, încât toate întrebările mele şi-au pierdut importanţa.

G. Ai răspuns deja la toate întrebările mele.

- Mai ai încă trei.

G. Ce semnificaţie are faptul că m-am văzut azi noapte în vis cu un văl ?

- Vălul va dispare încetul cu încetul.

El reprezintă trecutul, copilul de altădată.

Visul tău era presărat de trecut şi de viitor. Dar nici unul, nici celălalt nu există. Nu există decât prezentul. Toate sunt numai văluri

G. De ce n-am putut să-ţi urmez singură învăţătura ?

- întreabă cu alte cuvinte !

G. N-am putut să mă concentrez asupra soarelui - singură. În clipa în care am pronunţat acest ultim cuvânt, îmi dau seama brusc că am comis o gravă eroare căci nu sunt niciodată singură şi mă cuprinde ruşinea.

- Dacă spui <<singură>> eşti singură. Cad într-o prăpastie a disperării, dându-mi seama că printr-un singur cuvânt eronat m-am separat singură de EL.

Tăcere prelungă.

30

Înalţă-ţi inima şi întreabă altceva. Am timp.

G. De ce este atâta incertitudine în mine ?

Cu un zâmbet:

EL singur este certitudine. Dacă eşti permanent conştientă de aceasta,

atunci incertitudinea din tine se va transforma în certitudine.

În

G.

tot şi întotdeauna EL este singura certitudine.

Ce este cel mai urât în mine care mă separă de tine ? Gest rapid indicând spaţiul dintre ochi:

- Acest rid.

G. Pentru că voiesc ?

- Pentru că te forţezi.

G. Si de ce mă forţez ?

- Pentru că încă mai iubeşti vechea îmbrăcăminte. Odată ce coaja de ou s-a spart, ea nu mai foloseşte la nimic. Nu uita Apa ! Ea dizolvă şi aceste tensiuni. Tăcere. Am să-ţi spun ceva drăguţ:

Ascultă ! Când îţi vei termina lucrul aprind un foc al bucuriei în semn de mulţumire.

Am terminat de pictat un tablou creat sub inspiraţia acestor întâlniri cu îngerul. *A fost distrus în timpul razboiului. Sărbătoriţi această zi, vom fi alături de voi ! Lui Lili:

Şi

ea ne-a ajutat. Lui Joseph:

Şi

el <<fiul>> a fost de folos. După o tăcere adresându-se din nou lui Lili:

Mai ai o întrebare ?

L. Care este diferenţa între mâna dreaptă şi mâna stângă ?

- Nu există dreapta şi stânga

pentru că nu este mâna cea care acţionează,

ci inima, pentru că el este UNUL.

Dacă acţiunea nu vine de la el Atunci ambele mâini sunt stângace. Bucuria ta de viaţă va fi bucuria noastră. Lili înclină capul mulţumind cu umilinţă. Cerul este alături de voi.

= Vineri 17 septembrie 1943 = întâlnirea a 13-a cu Lili

- Să ne bucurăm împreună ! întreabă !

L. De ce renunţ atât de repede, chiar atunci când încep un lucru cu mult entuziasm ?

- Un alergător bun nu aleargă foarte repede la începutul cursei.

El îşi păstrează forţe în rezervă, chiar dacă aceasta nu se observă imediat.

La orice început este necesară concentrarea şi nu dispersia.

O fisură cât de mică în ou

31

Şi puiul nu va mai ieşi.

înţelegi ?

L. Cum aş putea recunoaşte această fisură în ou ?

întrebarea ta nu-i simplă, Dar o să-ţi explic. Problema nu este fisura, ci timpul. Căci fisura nu dăunează decât embrionului aflat în curs de dezvoltare.

Tăcere. Fii atentă. Cel ce însămânţează - seamănă sămânţa. Tu eşti <<cea care ajută >>. Tu nu poţi tăia sămânţa în două. îngroap-o în profunzime, Ea va creşte şi se va multiplica singură,

Şi abia atunci vei putea s-o împarţi !

Dar îngroapă sămânţa foarte adânc adânc, în pământ,

ca pământul s-o acopere timp îndelungat mult timp Tu abia aştepţi s-o distribui.

Aici este eroarea ta. Fii răbdătoare ca lutul pământului din care ai fost plămădită

Şi o să culegi recolte îmbelşugate.

Te învăţ:

în

cadrul cursurilor tale fii atentă la armonie.

L.

La armonia din interiorul meu ?

- Nu, ai multe eleve la un loc.

Ele nu sunt toate făcute pentru a fi împreună,

dar este important ca toate să înveţe cu tine.

L. Atunci trebuie să organizez cursurile separat sau să încerc să armonizez ansamblul ?

- Fă ca fiecare dintre ele să-şi aibă locul ei.

Şi fii foarte atentă:

Nu fă această împărţire cu capul, nici cu inima,

ci fă-o cu umilinţă.

Căci EL este cel care pune fiecare lucru la locul lui.

întreabă !

L. De ce mă simt atât de diferit în oraş faţă de la ţară ?

- în fiecare fiinţă există două forţe:

Forţa de viaţă şi forţa de moarte. Una construieşte, cealaltă distruge. TU NU EŞTI NUMAI CREATURĂ. TU CONSTRUIEŞTI ŞI TU DISTRUGI îN PRIMUL RâND PE TINE-îNSĂŢI.

L. Procesul acesta de construcţie îl simt atât de lent

Dacă i L-ai încredinţa, nu l-ai mai simţi lent.

L. Dar ce mă împiedică să i-L ofer întotdeauna.

- Nu întotdeauna. Observă momentele în care nimic nu te împiedică.

Ceea ce ai reuşit să faci o dată Poţi să refaci în orice moment Nu fi îngrijorată ! căci încercările sunt menite să te întărească.

32

Cu cât obstacolul este mai mare Cu atât mai mare este încrederea în forţa ta. MĂRIMEA OBSTACOLULUI NU ESTE PEDEAPSĂ, CI îNCREDERE. Fiţi foarte atenţi ! Cu toţii ! Nu este nici o prăpastie atât de întunecată, Nici o faleză atât de înaltă, Nici o eroare atât de încurcată care să nu fie CALE SPRE EL. Fie ca temerile cele mai groaznice să nu vă abată din cale !

Voi deja puteţi să mergeţi, nu numai pe apă - ci dacă aveţi credinţă - chiar şi pe vid. Pe vidul cel mai negru. Nu vă fie frică ! Fiţi atenţi la un singur lucru:

NU VĂ SPRJINIŢI PE NIMIC ! Ceea ce poate părea sprijinul cel mai sigur, este vidul cel mai adânc. NU VĂ AGĂŢAŢI DE EL CĂCI ATUNCI O SĂ DEVENIŢI VID VOI-îNŞIVĂ ! Există un singur Sprijin care nu dezamăgeşte niciodată. Unul singur ! Şi el este minunat ! FIECARE DIN PAŞII VOŞTRI PESTE VID DEVINE O INSULIŢĂ îNFLORITĂ PE CARE CEILALŢI VOR PUTEA PĂŞI LA RâNDUL LOR. Dar pe drumul acesta nu luaţi cu voi nimic vechi ! Vidul atrage vid. Trebuie să plecaţi goi, fără nici un fel de veşmânt. Un veşmânt cu totul nou, ceva ce nu a mai existat înainte, vă aşteaptă Lui Lili:

în munca ta, de asemenea, renunţă la tot ce e vechi ! Caută ceva complet nou, nu-ţi fie frică să rămâi fără veşmânt ! Nu poţi îmbrăca ceva nou Dacă n-ai dezbrăcat mai întâi veşmântul vechi. EL este cel care înveşmântează câmpurile cu flori. Cum s-ar putea să nu-ţi dăruiască EL un veşmânt nou dacă ai credinţă !

L. Simt că vechiul mă jenează foarte mult, dar nu percep încă clar Noul.

- Nu încerca să percepi, ci să crezi !

îNCEPE îN FIECARE ZI LUCRUL

CA ŞI CUM NU L-AI MAI FĂCUT NICIODATĂ !

L. Oh, numai de-aş fi în stare… Gest de binecuvântare lui Lili:

- O să fii.

<<Cea care vorbeşte>> este obosită. Nu este prea uşor pentru ea. Pune o ultimă întrebare.

L. Care este aspectul pe care ar trebui să-l corectez primul ?

- Ceea ce am să-ţi spun o să ţi se pară straniu.

Nu te mai da cu fard; adevărata culoare îţi va fi dăruită.

33

Atunci când este obosită, Lili are obiceiul de a se da cu fard de obraji pentru a-şi ascunde paloarea. în ultimul timp, tot vrând s-o facă pe femeia puternică, a sfârşit prin a se epuiza de tot. Simt că acesta este aspectul la care se referă îngerul şi nu că ar avea ceva împotriva machiajului. Să te vopseşti înseamnă să te închizi. Dacă eşti obosită în timpul cursurilor, să nu-ţi fie ruşine de aceasta, şi în clipa în care ai să conştientizezi că te simţi epuizată, n-o să mai simţi oboseală. Nu te farda, şi adevărata culoare-ţi va fi dată. Nimic nu rămâne ascuns… totul va fi scos la iveală.

= Vineri 24 septembrie 1943 = întâlnirea a 14-a cu Gitta

- Să-l salutăm cu toţii pe EL !

Spune, te ascult din toată inima. îmi fac griji pentru Hanna căci în ultima vreme traversează un moment foarte

dificil. Ea resimte cu imensă intensitate în inima ei - suferinţa lumii întregi. Nu-ţi face griji. <<Cea care vorbeşte>> este uşoară… Durerea nu se acumulează în ea. Ai pregătit întrebări ?

G. Care este adevărata umilinţă ?

- Este uşor de recunoscut.

DACĂ PLECI CAPUL PENTRU A TE-NĂLŢA, ESTE ADEVĂRATA UMILINŢĂ. DACĂ PLECI CAPUL PENTRU A TE COBORâ, ESTE FALSĂ UMILINŢĂ.

Astfel poţi să o recunoşti întotdeauna. Când eşti cu mine, înalţă-ţi totdeauna capul şi nu-l pleca decât dacă-l plec şi eu ! TU EŞTI EGALUL MEU MAI DENS.

G. (cu bucurie): Oh, da !

- Atunci este bine.

G. Aş vrea atât de mult să devin într-adevăr egala ta mai densă !

- Eşti în toate privinţele. Dar nu eşti încă conştientă pe deplin de aceasta. Trebuie să te trezeşti bucăţică cu bucăţică. FIECARE DIN CELULELE TALE TREBUIE SĂ SE TREZEASCĂ. Când este noapte dormi. Deschizi ochii abia când se face lumină. Unde simţi că încă mai dormi ?

G. Acolo unde sunt insensibilă.

- Şi unde este aceasta ?

Arăt imediat spre inimă. Mare atenţie înainte de a vorbi !

G. Nu-i vorba despre inimă ?

- Dar atunci unde ? Este cu adevărat greu !

Atâta timp cât nu simţi unde mai dormi, este greu să te trezeşti. Trebuie să-ţi arăt locul ?

G. Oh, da ! Gest arătând spaţiul dintre ochi.

34

- Vezi cum te-ai înşelat.

G. Aici dorm adânc. Cum aş putea oare să mă trezesc ?

- Singurul mod de a te trezi este să întrerupi visarea. Cât timp eşti atentă la vis, Te afunzi din ce în ce mai mult în el căci îl iei drept realitate,

şi te pierzi în el din ce în ce mai mult…

Toţi cei care încep să se trezească îşi spun:

Aceasta <<nu-i adevărat>> - şi atunci se trezesc. Visul este aproape ca starea de veghe. Este înşelător.

Voi visaţi cu toţii. <<Cea care vorbeşte>> a visat adânc astăzi - pentru ca să vedeţi cu toţii cât de adânc

dormiţi.

Este o aluzie la ziua dificilă a Hannei, dar şi la viaţa noastră de zi cu zi, de la

naştere şi până la moarte. FIECARE PAS SPRE EL ESTE O TREZIRE. FIECARE EXISTENŢĂ - NU NUMAI A VOASTRĂ - NU-I DECâT VIS.

UN VIS SUBTIL… DIN CE îN CE MAI SUBTIL… DAR RĂMâNE UN VIS.

O SINGURĂ TREZIRE EXISTĂ: EL.

Vă anunţ că va veni Eliberarea, Atunci când LUMINA SA UNICĂ va străpunge întunecimile cele mai adânci. Noi cu toţii lucrăm pentru aceasta. Cu bucurie şi recunoştinţă. Recunoştinţă ! Din visători, veţi deveni instrumente ale trezirii. Trebuie să ajungeţi la o astfel de evoluţie

încât oricine doar v-ar privi - se va trezi. înţeleg că trebuie să ajungem la un aşa grad de strălucire interioară, încât ceilalţi* să se trezească numai privindu-ne, aşa cum în natură - soarele ne trezeşte pe toţi dimineaţa. (*=pur şi simplu) Aştept întrebarea ta. Atingând spaţiul dintre ochii mei.

G. De ce aici încă mai dorm ?

- Gândeşte-te la exemplul cu visul.

Avem noi nevoie de vise ? Simt că îngerul îmi întinde o mică capcană pentru a mă forţa să exprim ceva ce încă este confuz în interiorul meu. Bâlbâi:

G. Nu… Sau poate ca pe o încercare ? Nu sunt sigură.

- Vorbesc de visele obişnuite. Atunci când dormi.

G. Nu visez întotdeauna, deci probabil că nu-i necesar. Foarte sever:

- Crezi tu că există ceva pe lumea asta

care să nu fie necesar ? Niciodată nu voi răspunde la întrebarea <<de ce ?>>. ASTFEL ERADICHEAZĂ ACESTE CUVINTE: <<DE CE ?>>

ŞI îNDEPLINEŞTE-ŢI MISIUNEA

îNTOTDEAUNA FĂRĂ <<DE CE ?>>. Acum, pleacă-ţi capul, dacă există adevărata umilinţă în tine !

35

îl plec, mulţumind pentru această lecţie şi simţind cum inima-mi se înalţă. Imaginile din vis sunt ca un plic. Sensul se află ascuns înăuntru. înăuntru ai să descoperi trezirea, şi nu în afară. De aceea nu reuşeşti să te trezeşti. înţeleg că vorbind despre vis, îngerul desemnează de fapt, existenţa terestră - şi că în ciuda a ceea ce-am gândit întotdeauna, existenţa terestră este o şansă enormă pentru om, ea dându-i posibilitatea de a se trezi, deci de a deveni conştient. îmi dau seama că ar fi trebuit să caut trezirea implicându-mă profund în viaţa de fiecare zi. Orice vis este ca un plic. încă nu poţi înţelege bine aceasta. Gest pentru a cere apă. Pentru mine, este ca o <<scurtare a somnului>> Cât este totul de minunat, insondabil, ascuns şi în acelaşi timp - transparent şi clar, atunci când ne trezim. CEEA CE MIE îMI ESTE CLAR - ŢIE îŢI ESTE ASCUNS CEEA CE ŢIE îŢI ESTE CLAR - LOR LE ESTE ASCUNS. Cuvântul <<lor>> este subliniat printr-un gest spre în jos, desemnând mulţimea de oameni încă adormiţi. NUMAI PENTRU EL SINGUR TOTUL ESTE CLAR, CHIAR Şi ceea ce mie îmi este ascuns. Cât este totul de minunat ! Tăcere. în vis, este sus ceea ce-i jos şi ceea ce este greu este lejer. <<Cea care vorbeşte>> era astăzi sus şi credea că este jos, căci ea visa. Jos, voi vă simţiţi bine. Trebuie să ajungeţi la un punct:

în care fiind sus să vă simţiţi bine. încă este dificil pentru voi să staţi sus din cauza propriei greutăţi. Tăcere. Mă adresez acum, <<celei care ajută>>:

încercările tale sunt bune. Lili le-a dat să facă elevelor sale, săptămâna aceasta - exerciţii cu capul în jos. în spatele lucrurilor obişnuite se ascund defectele. Dacă le răstorni, defectele apar, doar pentru că nu mai este ceva obişnuit. Răsturnaţi totul… întotdeauna ! Şi mai ales în interiorul vostru. Obiceiurile sunt moartea, sunt Cel ce Disimulează, cel ce Asupreşte, este duşmanul care se ascunde în ceea ce este mort, în ceea ce este insensibil, în ceea ce este nul. El n-are putere decât atâta timp cât este ascuns, pentru că oricine este mai tare decât de el. Singura sa forţă:

minciuna, disimularea, tabieturile, moliciunea. Aceasta este forţa sa. Şi EL nu este ascuns.

36

Dar pe EL îL vedem într-o zi ! Timpul s-a scurs. Trimite un mesaj.

G. Este un mesaj de recunoştinţă.

îl transmit. Fie ca EL să vă fie întotdeauna alături ! Am remarcat că îngerii pronunţă foarte rar numele de Dumnezeu, fără îndoială pentru că umanitatea, pierzând sensul a ceea ce este sacru, l-a banalizat (nici nu mai vorbesc de sensul care i s-a dat de-a lungul istoriei: Războaie <<sfinte>>, <<Sfânta>> Inchizţie). Atunci însă când Maeştrii noştri pronunţă cuvântul <<EL>>* ne simţim pătrunşi până în adâncul sufletului. (*Acest prenume în ungureşte nu este nici masculin, nici feminin, ci le reprezintă pe amândouă odată.)

Astăzi este ziua de naştere a lui Lili.

= Vineri 24 septembrie 1943 = întâlnirea a 14-a cu Lili

- Te salut astăzi de ziua ta.

Cu adevărat eşti nou născută. Noul tău mod de a înţelege este încă fragil, dar veghez asupra ta.

L. Dă-mi un ordin pe care să-l execut; când decid ceva pentru mine însămi n-am suficientă

forţă să duc lucrul la bun sfârşit. Nu este necesar un ordin pentru a surâde, dacă te simţi bine. Să surâzi este misiunea ta,

şi nu ai nevoie de un ordin pentru aceasta. Eu îţi aduc hrana Dar EL este cel care ţi-o trimite. Restul este superflu. De ce simţi nevoia de a primi un ordin ?

L. Pentru ca el să fie tot timpul prezent în mine,

şi să mă ducă către EL.

- Un ordin şi… EL ?

EL dăruie întotdeauna, EL nu cere niciodată, căci forţa SA este inifinită.

Ordinul este pentru masele ignorante. Tu acţionezi liber. Poţi accepta sau… refuza. Poţi să te ridici sau să cobori. Aceasta nu depinde decât de tine. Ai fi capabilă să ucizi ?

L. Sper că nu.

- Atunci de ce <<porunci>>, de ce ordine ?

Nu fi lipsită de încredere în tine însăţi.

L. Aşa se explică deci faptul că mult timp am dorit să mă sinucid…

- Dar tu n-ai făcut-o căci ai o misiune. Acum încă îţi mai este frică ?

L. Ah, nu !

- Vezi ! Nu sunt eu singurul care veghez asupra ta.

Rugăciunea multor oameni necăjiţi, rătăciţi undeva în întuneric te veghează,

37

căci tu eşti singura ieşire pentru ei. Draga mea, ei - cei care sunt lipsiţi de toate - veghează asupra ta mai bine ca mine-însămi. Lili simte că fiecare din paşii ei - în afara întunericului sunt un pas înainte şi pentru ceilalţi. întreabă !

L. Aş putea să ştiu mai multe despre semnul meu ?

- Ce-ai vrea să ştii ?

L. Cunoscându-l mai bine, poate aş putea să ajut mai mult.

Semnul tău este imaginea reflectată în oglindă a semnului SĂU.

Semnul SĂU

reflectată în oglindă a semnului SĂU. Semnul SĂU Semnul tău Cele două semne reunite. Eliberare Roagă-te

Semnul tău

în oglindă a semnului SĂU. Semnul SĂU Semnul tău Cele două semne reunite. Eliberare Roagă-te cu

Cele două semne reunite. Eliberare

Semnul SĂU Semnul tău Cele două semne reunite. Eliberare Roagă-te cu mâinile astfel reunite deasupra inimii:

Roagă-te cu mâinile astfel reunite deasupra inimii:

şi deasupra semnului tău se va înălţa semnul SĂU. în clipa acestui gest de rugăciune, Hanna este în întregime angajată în serviciul LUI şi faţa-i exprimă o demnitate de o frumuseţe solemnă.

întreabă, draga mea !

L. Simt atâta incertitudine în mine la acest început de an şcolar.

- Eu îI sunt recunoscător pentru incertitudinea ta.

Cel ce se simte incert păstrază în el Unica Certitudine. Ceea ce pare cert este moartea. Noul este întotdeauna incert.

L. Simt incertitudine pentru că n-am făcut destule experienţe noi.

TU EŞTI CEA CU CARE SE FAC EXPERIENŢE.

Ajunge ! Mă întreb dacă aceste întâlniri nu sunt încercări pentru a stabili o relaţie conştientă şi durabilă între fiinţe umane şi forţe divine. Unde simţi că ceea ce faci nu este suficient ?

L. Nu simt noul în munca mea. Mă aştept întotdeauna parcă la mai mult.

- Este posibil să măsurăm noul ?

Ceva Nou, cât de mic - este mai mult decât tot ceea ce este vechi,

şi nu poate fi măsurat.

Poţi să spui cu precizie în inima ta Ce semnificaţie are acest grăunte Nou în interiorul tău ?

El

este capabil să schimbe totul. Totul

O

să transpară peste tot şi în toate.

El

o să-ţi înlăture pofta de vechi.

38

Ai să simţi chiar dezgust pentru ceea ce este vechi. MICUL GRĂUNTE DE NOUTATE:

SĂMâNŢA îMPĂRĂŢIEI DIVINE ESTE îN TINE. Binecuvântează solul care adăposteşte micuţa sămânţă,

şi binecuvântează viitorul fruct.

Mai sunt îndoieli în inima ta ?

L. Nu.

-

Asta este bine.

L.

Dacă această stare ar putea dura…

-Micuţa sămânţă este incoruptibilă, e cert. După o scurtă tăcere, întorcându-se spre mine:

Ştii ce semnificaţie are vălul din visul tău ?

Aceea că vechiul văl al viselor nu mai este necesar. Arătând spre Joseph:

Văl în tine, zid în <<fiul>>. Vechiul zid:

ceea ce omul a ridicat între el şi Creatorul său. Joseph fusese materialist în tinereţea sa.

A venit timpul pentru ca zidurile să se prăbuşească.

Zidurile uscate şi dure vor fi distruse.

Desemnând misiunea lui Joseph:

Dar o să ridice noi ziduri,

el <<cel care construieşte>>. Gest pentru a cere apă: o aduce Lili.

Vezi, am cerut apă, n-am dat nici un ordin,

şi tu mi-ai adus-o cu toată inima.

ASCULTĂ CEEA CE ŢI SE CERE ŞI TOTUL VA DEVENI UŞOR !

SE VA PUNE îN MIŞCARE FORŢA ASCUNSĂ îN TINE.

O să poţi muta din loc munţii

şi-ţi vor părea uşori ca bulele de săpun. L. Cât de bine este să simţi împlinirea !

- Crede: cupa este întotdeauna plină

pentru cei cărora le este cu adevărat sete.

Apa nu este destinată cupei,

ci celor care urmează să bea.

Eu nu mă aflu aici pentru a primi ordin; chemarea ta este cea care m-a adus.

El e cel care îmi permite să servesc, şi servesc cu bucurie. Poţi să întrebi.

L. Găsesc că relaţiile dintre bărbaţi şi femei nu sunt deloc uşoare.

- Şi în acest domeniu nu există decât o cale pentru tine:

A DĂRUI. Şi nu a primi.

Pe ceilalţi trebuie să-i ajuţi; să dăruieşti, Iar ţie totul îţi va fi dat, tot ce vei avea nevoie Atâta timp cât vei simţi că ceva lipseşte, înseamnă că ai nevoie să primeşti. L.(uşurată):: Ce clar este totul !

- Totul îţi va fi dat, dacă nu te abaţi de la drumul tău, căci drumul tău este totul.

Mai ai îndoieli ?

39

L. Nu.

- Să ne despărţim acum ?

L.(cu umilinţă): Cum vrea EL.

- Sunt tot timpul alături de tine pe drumul tău. Nu este necesar să ne despărţim. Şi eu am un drum al meu, unic cu al tău. Forţa <<celei care vorbeşte>> a slăbit. Să mulţumim ! Noi toţi !

=Vineri 1 octombrie = Întâlnirea a 15-a cu Gitta

- Va veni în curând timpul când n-o să mai am de parcurs drum pentru a veni la voi. Aceste cuvinte mă umplu de o mare bucurie.

- Ceea ce este Drum pentru voi este Greutate pentru mine. Greutatea care apasă asupra pământului este Calea. Eliberarea desfiinţează Greutatea N-o să mai fie Greutate. Atâta timp cât nu suntem uniţi N-o putem ridica. Bucuria capabilă să îmbete este numai un început al Vieţii fără de Greutate. De aceea omul este în căutarea ei dar a apucat-o pe un drum greşit. FIţI ÎMBĂTAŢI DE DUMNEZEU ! Acesta este simbolul vinului, este sângele SĂU. Virtute, bunătate, bune intenţii nu sunt decât ulcioare crăpate, ulcioare goale fără Băutura Lui. Cu o sete de nestins fiţi însetaţi de BEŢIA DIVINĂ, care singură este eliberatoare. Ce vreţi să dăruiţi, dacă nu este nimic în voi ! Sunteţi biete ulcioare fără Băutură. CELUI CARE CU ADEVĂRAT CERE SĂ BEA BĂUTURA ÎI ESTE DATĂ. Ţi se pare apăsător ?

G. Nu.

- Este greu ?

G. Nu

- Fii foarte atentă !

Orice îmbătare cu Băutura Lui este un omagiu adus lui Dumnezeu. Beţia cea mare o absoarbe pe cea mică. Dar cea mică continuă să supravieţuiască în cea mare. Nimic nu se pierde ! Să nu existe deci îndoieli în sufletul tău. CEA MAI SACRĂ ESTE BEŢIA DE DUMNEZEU. După o lungă tăcere:

Poţi să întrebi.

este înălţător.

40

G. Simt că trecutul şi relaţiile mele sentimentale au fost nedemne.

- Pentru că au fost un scop în sine.

Ascultă bine ! Animalele reacţionează instinctiv. Instinctul omului a fost şi el pervertit prin ştiinţă. Astfel, tu n-ai servit.

G. Cum aş putea şterge acest păcat ?

- De ce anume vrei să te eliberezi ?

G. De apăsarea trecutului meu.

- Ce este apăsarea ? O revelaţie: brusc are loc în mine o inversare a valorilor. Această întrebare

bulversează totul. Erorile, suferinţele, rănile trecutului, tot ceea ce am detestat şi am încercat să uit: toată această greutate apăsătoare devine cea mai mare comoară: această greutate de dus este CALEA MEA. Suspin de uşurare şi răspund:

G. Greutatea - este Calea.

- Există tot felul de greutăţi, dar numai o CALE.

Fiecare greutate poartă un nume, CALEA însă nu are nici un nume. CEL CARE PE PĂMÂNT FĂRĂ GREUTATE TRĂIEŞTE FĂRĂ DE CALE ESTE. Materia pe care v-aţi asumat-o este greutatea. DACĂ AŢI PUTEA SIMŢI CUM ESTE ATRASĂ LUMINA DE IUBIREA PENTRU GREUTATE - ATUNCI AŢI GUSTA BEŢIA DIVINĂ. Hanna suportă cu greu intensitatea acestor cuvinte. <<Cea care vorbeşte>> este un vas fragil, nu are forţă să suporte cele spuse. După ce a băut pe îndelete:

Întreabă, draga mea !

G. Am multe întrebări, dar îmi este sete numai de cuvintele tale.

- Aceste cuvinte nu sunt ale mele.

G. N-am înţeles data trecută când mi-ai cerut să trimit un mesaj. Am avut impresia că

aşteptai altceva decât recunoştinţă.

- Totul vine la timpul potrivit.

La răsăritul soarelui, pământul aduce omagiul

Creatorului său. Acesta este adevăratul mesaj. Dacă Lumina ajunge până la tine, şi tu vei deveni omagiu

fie că vrei, fie că nu. Am făcut o încercare şi n-am rămas dezamăgit. Sămânţa stă bine acolo unde este. Întreabă !

G. Momentul morţii are mai multă importanţă decât celelalte momente ale vieţii ?

NUMAI PENTRU CEI CARE NU ŞI-AU ÎNDEPLINIT MISIUNEA. Despre care moment ştii tu că este ultimul ? DACĂ EŞTI ÎN UNITATE CU EL NU MAI EXISTĂ MOARTE. Tăcere. Mai răspund la două din numeroasele tale întrebări. Tonul ironic al acestor ultime cuvinte mă face să râd de mine. Într-adevăr am în buzunar o listă lungă de întrbări pe care le-am pregătit cu grijă toată săptămâna.

41

G. Adesea nu am un contact adevărat cu cuvintele pe care le pronunţ.

- Nu spune niciodată ce nu este adevărat !

Gravează aceasta în inima ta. Să ai oroare fie şi numai de umbra unei minciuni.

Două greutăţi aşezate una peste cealaltă formează fundaţia unei catedrale. Dacă ele alunecă, totul se transformă în neant. CUVÂNTUL ESTE PURTĂTOR DE LUMINĂ CUVÂNTUL ADEVĂRAT ARE GREUTATE MINCIUNA NU ARE NICI O GREUTATE. Cel ce Distruge se bucură de falia din zid, el, tatăl tuturor minciunilor, El fărămiţează, demolează. Nu violenţa este cea care distruge zidurile ridicate,

ci minciuna.

Ţi-a mai rămas o întrebare.

G. Ce semnificaţie are visul meu de aseară ?

- Tu trebuie să descoperi singură sensul Învăţăturii pe care o primeşti în vis, Pentru aceasta îţi este dăruit visul. Să înălţăm recunoştinţă !

= Vineri 1 octombrie 1943 = Întâlnirea a 15-a cu Lili

- Fiecare gând pe care mi-l adresezi este un fir foarte subţire, Fin, uşor ca un suflu,

şi cu toate acestea, simt contragreutatea a o mie de corzi

cu care pământul te trage spre în jos. Gest al braţului care se ridică, dar luptând împotriva forţei greutăţii. Îţi ridici braţul cu dificultate Pentru că mii de corzi te reţin. Ce dificil este să ridici, dar este necesar, micul meu servitor ! Fii foarte atentă ! Aceasta este esenţa însăşi a muncii tale. Înţelegi ?

L. Nu, nu prea.

- Ce nu este clar ?

L. Corzile mă trag spre în jos, asupra acestui aspect trebuie să lucrez ?

- Imaginează-ţi că eşti construită din 100 de puncte

Fiecare punct este legat printr-o coardă de pământ

O sută de puncte.

Din fiecare punct pleacă, de asemenea, o rază spre Dumnezeu.

Omul a uitat CALEA. El n-a simţit decât cele 100 de corzi. Prostuţ, el a vrut să se elibereze de ele Nu le-a acceptat. ÎN PUNCTUL PE CARE NU L-A ACCEPTAT, S-A RUPT DE DUMNEZEU. Dacă aceste 100 de puncte sunt grele - este bine;

42

Dacă ele sunt fără greutate, atunci devin tenebre exterioare, înseamnă că ai eşuat în afara CĂII. Dar îţi este dat să reuneşti cele 100 de puncte cu Dumnezeu; Nouăzeci şi nouă de puncte sunt insuficiente Trunchiul de copac mâncat de viermi - e uşor. Fructul fără sămânţă - este uşor. Scaietele uscat - este uşor. Pomul încărcat cu fructe - este greu. Fiecare din ramurile sale se apleacă spre pământ,

dar povara este dulce

Învaţă-i pe protejaţii tăi ce este GREUTATEA pentru ca ei să poată regăsi CALEA. Gest vertical de sus în jos şi de jos în sus. Numai direcţia se schimbă. Greutate - (gest spre în jos) Credinţă - (gest spre în sus) sunt acelaşi lucru. Ceea ce nu are nici o greutate - este nimicul.

Agitaţie orizontală a mâinii, dând senzaţia de non-sens. Aştept întrebarea ta.

L. Ciclul Lunii: creşterea şi descreşterea ei au o influenţă asupra actelor mele ?

- OMUL ESTE ESENŢA LUMII CREATE.

O jumătate din el, cea mai bună jumătate, se află dincolo de ceea ce este creat. Fiecare forţă va servi. Până în prezent tu eşti cea care le serveşti lor. Astfel poţi să te observi. Luna creşte, creşti şi tu. Unghia ta creşte, dar tu nu creşti odată cu ea Înaintea lui Dumnezeu, Luna nu este mai mare ca unghia ta. DACĂ AI CREDINŢĂ, POVERILE ŢI SE VOR DIMINUA PE MĂSURA DESCREŞTERII FORŢEI LUNII; ODATĂ CU CREŞTEREA FORŢEI SALE, VOR CREŞTE ŞI PUTERILE TALE.

După o scurtă tăcere Maestrul lui Lili revine la chestiunea greutăţii. Acolo unde simţi că greutatea te jenează, acolo te afli în eroare. Cele 100 de puncte trebuie să aibă răspândită greutatea în mod egal. Fiecare punct duce atâta greutate cât este el capabil. Întreabă !

L. Presiunea atmosferică mă deprimă, cum să contracarez aceasta ?

- Este la fel ca şi în capul Lunii.

Utilizează presiunea; ea poate să-ţi devină de un mare ajutor dacă nu lucrezi contra ei, ci împreună cu ea. Cedează-i şi astfel o vei domina. Ea nu poate să te preseze mai jos decât pământul. Mai jos - nu. Presiunea o să te ajute să repartizezi greutatea. Dacă fiecare din cele 100 de puncte poartă o greutate egală,

şi uşoară.

43

presiunea n-o să te mai poată domina. Încearcă şi vei înţelege! Cât este omul de nechibzuit !

El este ca un rege

Care luptă împotriva poporului său. EL a spus: <<Iubeşte-ţi duşmanul>>. FIECARE FORŢĂ ESTE DUŞMAN DACĂ N-O IUBEŞTI.

ŞI NU POŢI S-O IUBEŞTI -

DACĂ N-O CUNOŞTI.

DACĂ ÎNSĂ TE UNEŞTI CU EA - NU MAI EXISTĂ DUŞMAN. Întreabă !

L. Sunt atât de rar umilă, aceasta mă doare !

- Ce te împiedică să fii ?

L. Uit să fiu umilă.

- Vezi, ai dat în acelaşi timp şi răspunsul. Exersează-te să fii.

Poţi să fii umilă în orice moment când focalizezi gândul la aceasta. DACĂ LA ÎNCEPUTUL FIECĂRUIA DIN ACTELE TALE

ÎI

TRIMIŢI LUI UN GÂND,

O

SĂ TE SIMŢI DIN CE ÎN CE MAI PUŢIN

SEPARATĂ DE EL. Acesta este ţelul. Timpul meu s-a terminat.

= Vineri 8 octombrie 1943 = Întâlnirea a 16-a cu Gitta

Aşteptăm în tăcere. Exact în momentul în care simt prezenţa Maestrului meu, pe Hanna o pişcă un ţânţar de braţ.

- Ajut-o pe <<cea care vorbeşte>>.

Dă cu puţină apă pe braţul ei ! Umezesc braţul Hannei în locul în care a fost pişcată. După o lungă aşteptare:

- Ce fiinţă minusculă şi vedeţi cât de mult poate perturba lucrurile. De aceea fiţi atenţi la orice greşeală, fie ea cât de mică. CEEA CE ERA BUN PÂNĂ ÎN PREZENT NU MAI REPREZINTĂ NIMIC. Bucuraţi-vă căci ceea ce vă cerem este grandios şi dificil, mare dar şi greu. Fie - cântul pe care-l înălţaţi până la EL

să fie perfect !

Amintiţi-vă că pentru EL cântaţi. Care este prima din numeroasele tale întrebări ?

G. Cum să discern just greutatea pe care trebuie să mi-o asum ?

- Măgăruş mic ! Ştii tu cât de mare este greutatea ?

Ridic-o atât cât poţi, aceasta este măsura, căci o ridici în locul multora.

Şi o să poţi s-o ridici din ce în ce mai mult.

Aşa încât cum ai putea să ştii dinainte. Ridicarea greutăţii nu este însoţită de suferinţă.

44

CEEA CE RIDICI ÎN LOCUL ALTORA NU POATE SĂ TE APESE PE TINE.

NUMAI GREUTATEA PE CARE AI OMIS SĂ O RIDICI TE VA APĂSA.

G. (foarte uşurată): Mulţumesc.

- Aştept întrebarea următoare.

G. Mă simt adesea învăluită de o ceaţă groasă.

Cum să lupt împotriva acestui lucru ?

- Brume dense, ceaţă groasă,

ele coboară asupra pământului, când soarele dispare.

Dacă arzi în flăcări înaintea lui Dumnezeu în fiecare clipă, unde este atunci ceaţa ?

Întreabă ! G. Cum aş putea distruge zidul dintre mine şi ceilalţi, din cauza căruia simt că sunt insensibilă ?

- Zidul nu este acolo unde crezi tu. Răspunsul meu îţi va părea ciudat:

Eşti insensibilă cu tine însăţi.

Aceasta mi se pare într-adevăr atât de straniu, încât cred mai degrabă că am auzit rău.

G. Cu mine însămi ?

- Cu tine însăţi. Fiecare instrument este sacru. Din nou o ceaţă parcă separă gândurile-mi de ceea ce tocmai am auzit.

Ceaţă ?

G. Nu înţeleg prea bine !

TE-AI DISTRUS PE TINE ÎNSĂŢI.

Nici acum măcar nu înţelegi aceasta.

G. Înţeleg, dar cum aş putea repara acest păcat ?

- Protejându-i pe ceilalţi. Nu există altă cale.

Zidul este chiar în tine, l-ai ridicat cu propriile mâini şi te-ai ascuns de Dumnezeu după el. Aproape toţi oamenii se ascund în acest fel de Dumnezeu. Astfel, ţi-ai dat de lucru ! Ce închisoare teribilă ! Toate închisorile se vor deschide într-o zi, dar închisoarea celui care s-a făcut prizonier pe sine însăşi nu se va mai deschide niciodată. Tenebre eterne, tenebre dezolante. Să fii fără lumină, este teribil ! Ajută deci, la demolarea zidurilor ! Aici, noi nu putem să ajutăm. Tu, micul meu servitor, tu ştii ce e închisorea Dacă arzi, Cerul este în tine. Nimic nu este atunci imposibil pentru tine. PENTRU CEL PUTERNIC, PĂCATUL ESTE ÎNĂLŢARE PENTRU CEL SLAB, DAMNARE. Cu aceste cuvinte dispare interpretarea tradiţională a păcatului şi a culpabilităţii: mă umple bucuria la gândul de a fi responsabilă. Înţeleg că fiecare poate avea forţa de a învinge păcatul, dar că mulţi nu vor să

facă acest efort pentru că ei refuză orice responsabilitate.

45

Întreabă !

G. Nu-mi dau seama când mă forţez. Cum aş putea să observ aceasta imediat ?

- Nu cântări efortul, ci forţa.

Tu ştii foarte bine când forţa iradiază din tine.

G. Da.

- Ea trebuie să radieze tot timpul.

Dacă o opreşti, atunci înseamnă că te forţezi.

G. O opresc, dar prin ce eroare ?

- Întrebare absurdă ! Nu înţelegi de ce ?

G. Nu.

- NU EXISTĂ DECÂT O EROARE -

A TE ÎNDEPĂRTA DE DUMNEZEU.

Fie, ca fiecare din actele voastre, fiecare din gândurile voastre să i le aşezaţi înainte ca pe o floare deschisă

şi

astfel nu va mai exista păcat. Imensitatea acestei exigenţe mă copleşeşte.

G.

Trebuie deci să trăim cu totul altfel

Nu altfel, dar mai bine.

Pe un alt drum, chiar dacă te-ai grăbi N-ai avansa mai repede. Mai ai vreo întrebare ?

G. Da. Cred că există în mine multă minciună şi nu doar în cuvinte. Dar nu-mi dau seama

unde anume.

- Când simţi forţa ce-ţi este insuflată unde anume o simţi ?

G. În mine

Sau când iubesc pe cineva cu adevărat ?

în actele mele

sau când pictez ?

Gest rapid de aprobare:

- Tot restul este minciună şi este nedemn în faţa LUI.

G. Atunci sunt foarte nedemnă ! Cu o severitate inplacabilă:

NU JUDECA ! Există o lege pentru apă

şi o altă lege pentru cel însetat.

Apa este întotdeauna apă, dar celui însetat nu-i este întotdeauna sete. Dacă apa îngheaţă, însetatul moare de sete.

Dacă apa se evaporă, însetatul moare de sete. Oamenii devin cruzi în însetarea lor şi se ucid unii pe alţii. Dar sângele nu este apă,

şi ei devin din ce în ce mai însetaţi. Linişte. Avertismentul sever: “Nu judeca”mă face să înţeleg că dacă mă subestimez - sunt ca apa care îngheaţă. Iar dacă mă supraestimez - sunt ca apa care se evaporă. Când viaţa mea se desfăşoară în echilibru între cele două extreme, fără să judec nici pe mine, nici pe alţii, atunci Apa Vieţii care stinge orice sete, poate să curgă nestingherită prin mine.

- Să-L adorăm şi să ne deschidem inimile !

= Vineri 8 octombrie 1943 = Întâlnirea a 16-a cu Lili

46

Începe să se lase noaptea. În timpul micii pauze până la cea de-a doua întâlnire ne pierdem vremea încercând să aranjăm veiozele. Vreau să obţinem o luminozitate agreabilă, cât mai estetică. Dintr-o dată, lumina se stinge. Mă ridic pentru a o reaprinde, dar o voce severă mă opreşte:

- Eu am stins-o. Consternată, realizez cât de deplasat a fost din partea noastră să acordăm atâta importanţă părţii <<artistice>> a iluminării, făcându-l pe îngerul lui Lili să aştepte. Aprinde ! Aprind o veioză şi mă îndrept să le aprind şi pe celelalte Suficient ! Tenebre impenetrabile ! Un gest - şi omul face lumină

Gest arătând becul:

O forţă sfântă este captivă în mica închisoare din sticlă şi odată cu ea s-a dus odihna omului

de cu seară. Întorcându-se spre Lili:

Iată că pe pământ totul a devenit captivitate ! Care este captivitatea ta ?

L. În obişnuinţă.

- Aceasta este deci captivitatea ta. Unde mai exact simţi că te apasă ea ?

L. În faptul că obiceiurile mele revin în permanenţă.

- Nu ele sunt cele care revin. Tu eşti cea care nu renunţi la ele.

Totul depinde de tine.

L. Sunt două aspecte care mă jenează mai mult.

Frica de nou şi ataşamentul de obişnuinţe.

- Eternul ESTE. Obişnuinţa nu este. Obişnuinţa este obscuritate. Obişnuinţă eternă nu există.

Noi nu putem să ne întâlnim şi aceasta să devină o obişnuinţă. INUTIL SĂ CREZI ÎN <<CREDIBIL>>.

L. Cum aş putea să mă debarasez de atâtea obstacole câte se găsesc în mine ?

- Ele nu sunt în tine. Obstacolele fac parte din Misiune.

Încerci să faci mai întâi tu însuţi ceea ce le ceri celorlalţi ?

L.

Nu în toate privinţele.

Şi

totuşi numai astfel poţi ajuta.

Obstacolele pe care le simţi în tine

se regăsesc peste tot.

Nu există obstacole reale pe drumul cel adevărat

Ci numai atunci când greşeşti drumul.

Nu există obstacole între noi

Decât dacă pierzi calea adevărată. Întreabă !

L. Avem noi vreo putere împotriva ororilor războiului ?

Lili este oprită brusc printr-un gest de interdicţie:

- NU ! RĂZBOIUL FACE PARTE DIN OBIŞNUIT ESTE IMPOSIBIL SĂ LUPŢI ÎMPOTRIVA TRECUTULUI. DIRIJAŢI-VĂ CĂTRE CEEA CE NU S-A MAI AUZIT ! înţeleg că numai Forţa Nouă ce va veni poate să transforme vechiul instinct al omului de a ucide.

47

Tăcere. Mai ai vreo întrebare ?

L. Începe anul şcolar şi eu mai am multe îndoieli.

- Anul trecut aveai tot atât de multe ?

L. Nu, mult mai multe.

- Deci eşti pe calea cea bună.

Calea care duce la pierzanie este foarte largă Cea adevărată este îngustă, omul nu poate păşi pe ea decât de unul singur Şi croindu-şi singur drumul.

Ceea ce nu s-a văzut niciodată vă luminează calea. Ceea ce nu s-a auzit niciodată vă ghidează.

L. Cum se face că imediat ce simt ceva bun sau nou, devin nerăbdătoare şi mi-l doresc mai

mult, tot mai mult ?

- Încă nu este destul.

Nu trebuie să-ţi fie sete decât de ceea ce-i bun şi nou.

Cel căruia îi este sete i se dă <<să bea>>, şi i se va da întotdeauna.

Tu n-o să fii niciodată la limita însetării,

căci tu nu ceri pentru tine însăţi.

Măsura <<celei care ajută>> este alta. Voi toţi sunteţi Destinaţi să Ajutaţi.

Să trimitem LUI un gând !

= Vineri 15 octombrie = Întâlnirea a 17-a cu Gitta

A izbucnit o epidemie de gripă în regiune şi Hanna a avut toată săptămâna 40° febră. Mă îndoiesc că are suficientă forţă pentru întâlnire. Cu toate acestea, aşteptăm ora 3 cu toţii, în linişte.

- Sunt gata.

G. Graţie Domnului.

- Nu fi îngrijorată. Nu fi niciodată lipsită de credinţă !

Întreabă draga mea, căci timpul e scurt. Este evident că Îngerul este conştient de forţele limitate ale Hannei.

G. Mi-ai spus cândva că <<micul meu eu>> şi tu sunteţi uniţi în Misiune. Cum aş putea să simt că sunt un instrument ? Aş putea astfel să fiu mai justă şi faţă de mine însămi.

- Cine te-a creat ?

G. Dumnezeu.

- Şi opera SA este sacră.

TU NU EŞTI NUMAI CREATURĂ,

CI PARTICIPI ŞI TU LA FORŢA SA.

TU EŞTI PROPRIA TA CREATURĂ. Astfel, constată ! Prin actele tale ai atras şi binele şi răul. Alege binele şi răul va dispare, căci nu mai este nimeni să-l creeze. Ceea ce construieşti acum

nu se va întoarce împotriva celui care construieşte. Vasul de argilă pe care l-ai fabricat cândva Este vid, el nu mai adăposteşte forţa

48

Nu-ţi fie frică de el ! Întreabă !

G. Ce anume în mine îţi seamănă cel mai puţin ?

- Fii foarte atentă:

Fiecare din întrebările tale se referă la persoana ta Aici este eroarea ta. În aceasta noi nu ne asemănăm. Cauza fiecărui lucru se propagă la infinit; firul vine atât de departe Ochii tăi, acoperiţi de voal, sunt incapabili să o perceapă. Mă întreb atunci, perplexă (contrariată): cum aş putea urmări din ochi o linie care se prelungeşte la infinit dacă ochii mei sunt acoperiţi de voal ? Izolat, fiecare lucru este lipsit de sens Urmează firul acesta ce vine din infinit Cu bucurie, liber, Şi orice povară va dispărea !

Ascultând aceste cuvinte, orizonturi noi se deschid în faţa mea. Simt astfel, că totul devine posibil - şi suspin de uşurare. Deja este mai uşor. Afară, în grădina vecină tocmai au început să scoată apa cu o pompă veche. Scârţâitul lanţului ruginit se alătură sunetului clopotelor de la biserică.

Cele două sunete

Este o luptă între ele. Şi cel de-al treilea va câştiga: NOUL. NOUL SUNET ESTE: TĂCEREA. În tine nu există Tăcere. Gest sacadat evocând mişcarea dus-întors al braţului pompei de apă urmat de balansarea lină a clopotului.

Ce auzi ?

Fie eşti în curs de a te forţa

Tăcere. Tăcerea nu depinde de zgomot.

Zgomotul pe care-l faci este inutil Fără cuvinte - fără sunet - fără mişcare - Toate sunetele unite: Tăcerea. Tăcere. Mai aştepţi ceva de la mine ?

G. Sunt fericită că eşti aici.

- Fii atentă !

EXISTĂ O OGLINDĂ MINUNATĂ ÎN TINE, ESTE CEA CARE REVELĂ TOTUL - EA SE ODIHNEŞTE ÎN TINE. ŞI ÎL REFLECTĂ PE EL. DAR NUMAI DACĂ ESTE TĂCERE. Un ţânţar mititel dacă se aşează - strică limpezimea oglinzii. Întoarce-ţi toată atenţia spre această oglindă minunată din interior. Vezi tu, n-ai să poţi crea, atâta timp cât oglinda nu este perfect netedă;

Cerul nu se ascunde în faţa oglinzii.

fie eşti în curs de a oscila.

49

După o tăcere foarte lungă, cu o voce gravă, o voce care ne sugerează o cu totul altă dimensiune - o dimensiune sacră:

Tot nu simţiţi aici lângă voi izul de miracol ? De şapte ori miracol

El îşi croieşte calea printre voi, miracolul celor Şapte.

Numele Său este încă secret. Îşi croieşte calea printre voi. Cu o voce gravă de tot:

CELE ŞAPTE SUFLETE ALE NOII LUMI. MARELE MISTER. Talpa sa o constituie Adevărul. Voi nu-l puteţi vedea încă. Este minunat ! Trăiţi în adevăr, ca să puteţi vedea măcar până la glezna lui Dumnezeu. TĂCEREA CE TE-AM ÎNVĂŢAT:

CONŢINE TOATE MISTERELE ÎMPREUNĂ. Acţionează în numele Tăcerii ! Simţim toţi că ceva foarte important ne-a fost revelat - ceva din care n-am reuşit să percepem decât o foarte micuţă parte atunci când Maestrul nostru ne-a vorbit de LUMEA NOUĂ a celor Şapte Suflete. Aştept cu nerăbdare să ne mai vorbească despre ea.

- Un minunat potir sfânt a coborât din Cer.

Omul - copil l-a prins, l-a lăsat să cadă, s-a spart în mii de bucăţi,

în

cioburi de argilă scârţâitoare: cuvintele.

O

mulţime de cuvinte, ele nu există,

= Vineri 15 octombrie 1943 = Întâlnirea a 17-a cu Lili

singur numai Potirul Sfânt există. El coboară încă şi încă din Cer. Nu există o sumedenie de cuvinte - nu există decât Cuvântul, potirul.

Un surâs o încurajează pe Lili să vorbească. Vorbeşte !

L. Ce bine ar fi să putem surâde tot timpul, ca tine !

- Ce te împiedică ?

L. Nu ştiu. Lili a suferit mult în copilăria sa nefericită.

- Lipsa de bucurie.

Cu toate acestea, bucuriei voastre nu i se poate compara nici o altă bucurie.

L. Sunt o ingrată; nici nu ţi-am mulţumit pentru ajutorul acordat în mai multe rânduri, în

timpul săptămânii.

- Câteodată, de mai multe ori, adesea, nu sunt decât resturi, cioburi, încă nu este UNUL. Dacă te bucuri de 10 ori,

există nouă falii între cele 10 bucurii. Ai fost concepută în Bucuria infinită

la începutul lumii.

50

Bucuria Una nu este deci, imposibilă pentru tine. Întreabă !

L. Cum se poate ajunge la o cunoaştere mai justă a omului ?

- Cunoaşterea omului -

nu există încă. Căci OMUL nu există încă. OMUL ESTE ATÂT DE MARE ÎNCÂT NICI EU NU-L VĂD ÎNCĂ. La întrebarea ta, răspunsul a venit de mult.

Voi îl numiţi iubire. Dar şi acestea nu-s decât cioburi de argilă, căci şi IUBIREA nu poate fi decât UNA. UNA precum BUCURIA, una şi nedivizibilă. Ea se naşte deja în voi. Nu atunci când sunteţi împreună,

ci atunci când sunteţi uniţi.

Întreabă !

L. Cum se face că omul cade atât de jos atunci când săvârşeşte răul ?

- Cel care a căzut nu mai poate cădea, când deja a atins fundul.

Iar în acest moment durerea este cea mai mare. De ce ? Pentru că el nu mai poate servi.

A părăsit singurul sprijin: Insesizabilul - l-a pierdut

A încercat să apuce sesizabilul şi acesta l-a rănit

Nu acum şi-a început el căderea, dar acum a atins fundul.

Singur, numai SURÂSUL UNUL, nedivizibil poate să-l mai ajute. Când sunteţi împreună autoflagelaţii şi tu,

te auto flagelezi tu însuţi.

Dacă însă te uneşti lor, le aduci bucurie.

Tăcere.

Întreabă !

L. Cum se explică problema pe care o am cu timpul ?

- Multe ore nu vor deveni niciodată infinit

TIMPUL SE NAŞTE ÎN MÂINILE VOASTRE DACĂ INFINITUL VĂ SĂLĂŞUIEŞTE ÎN INIMĂ ASTFEL VEŢI AVEA TIMP DE TOATE. Lili îşi priveşte ceasul.

Unealtă stupidă, care fărămiţează infinitul,

şi se crede că ea ne dă mai mult timp

Inexprimabilul minunat se naşte: UNUL. Simţiţi UNUL care se apropie ?

UNUL, întregul nu are a se teme de nimic. Nu vă fie frică ! Niciunuia, dacă sunteţi uniţi. Tăcere. Poţi să întrebi !

L. Psihanaliza mă jenează ca ştiinţă. Simt că are ceva fals în ea, dar nu-mi explic ce. La Budapesta se practica psihanaliza freudiană.

- Ea demontează dar este incapabilă să remonteze din nou.

Aceasta este problema. Este uşor să demontezi.

51

- Da, ei reconstruiesc, dar precum copiii,

ca într-un joc de cuburi, dar fără o raţiune profundă. Se joacă cu misiunea cea mai sfântă. Sunt mai vinovaţi decât toţi ceilalţi, căci îi înşeală pe cei care le-au acordat încrederea. Ei destramă ceea ce este viu, pe cel care este în curs de a se forma şi-l frământă, îl strivesc. Şi toţi fac la fel. Lipesc împreună resturile împrăştiate, neînsufletite. Această mizerie va fi ştearsă. Noi nu lipim, nici timpul la timp, nici surâsul la surâs, nici mâna la picior, nici omul la om. Au lipit destul ! Vinul nou nu va fi revărsat în ulcioare lipite, reparate, căci le va face să explodeze. Acest lipici poate fi numit: datorie, consideraţie Şi, câte alte denumiri nu are ! Vinul Nou nu va fi vărsat pe ele, tot ce este lipit va exploda în fărâme. Şi nu acum s-au rupt bucăţile, dar acum curge Vinul cel Nou. Simt că vinul nou reprezintă o vibraţie a vieţii foarte intensă, care face să explodeze în fărâme - vechile noastre valori depăşite. Să nu vă fie frică de nimic, trăiţi în numele UNULUI. La sfârşitul întâlnirii, Hanna este pe deplin însănătoşită, n-a mai rămas nici urmă din gripa sa.

Mi-am pus o rochie nouă.

= Vineri 22 octombrie 1943 = Întâlnirea a 18-a cu Gitta

- Ţi-ai ales cu multă grijă rochia.

Îmbracă-ţi cu mai multă grijă sufletul,

atunci când mă aştepţi. Surâs.

Dar mă bucur pentru rochia ta - într-adevăr frumoasă. Îţi aştept întrebarea.

G. Cum să simţi ceea ce este esenţial dincolo de aparenţe ?

- Crezi tu că ele sunt separate ?

G. Nu, dar adesea am tendinţa de a observa mai mult forma, e groaznic.

- Tendinţa te serveşte şi ea

Eşti stăpânul ei atunci când recunoşti că nu poţi vedea decât jumătate din Opera Sa. Observă dar şi cealaltă jumătate ! Ai doi ochi, dar o singură vedere, ai două urechi, dar auzi un singur sunet. În tine sunt şi unul şi doi.

52

Întreabă !

G. Cum aş putea să simt mai bine unitatea dintre noi, pentru a nu o întrerupe niciodată ?

- Întrebi din nou acelaşi lucru.

G. Încă este atât de greu !

- Deja este foarte greu !

Bucură-te că simţi această greutate !

Într-adevăr, simt întreaga apăsare a misiunii mele şi suspin. Ironizând cu blândeţe, Îngerul întrebă:

E

chiar atât de apăsător ? Această întrebare mă face să surâd şi imediat simt cum mă destind.

G.

Deja este uşor !

- Cât este de uşor binele şi adevărul !

Piatra nu ştie că-i grea, nici cadavrul n-o ştie !

G. Care este adevărata libertate ?

- A SERVI ! Dacă serveşti eşti UNA cu EL

şi atunci eşti liberă.

Nu există nici greutăţi, nici timp, nici măsură, nici cantitate.

Fie să puteţi servi ! Mai ai întrebări ?

G. Ce a corupt viaţa sexuală a omului ?

Animalul nu se poate împerechea decât în anumite perioade ale anului. Omul este capabil de

aceasta tot timpul. Este o perversiune ? Care este legea divină în acest domeniu şi cum poate

fi ea restabilită ?

Urmează o tăcere lungă şi simt că pentru a-mi răspunde Îngerul coboară mai jos ca niciodată.

- Fii atentă ! Forţa sacră despre care vorbeşti a fost dăruită de NOU. Omul a primit acest <<plus>> care a umplut vidul pe pământ, nu pentru a da viaţă la multe corpuri -

ci pentru a-l face OM.

Nu este nevoie de mulţi oameni -

ci de OM.

Omul a furat Forţa sacră;

şi astfel pătimeşte, pătimeşte teribil.

Înţeleg că acest <<plus>> al forţei creatoare, sexuale - primit numai de fiinţa umană este destinat transformării sale în OM; el nu trebuie nici irosit în excese, nici refulat în mortificări. Dar va veni un timp când toate acestea nu vor mai exista. Anunţ că aceste timpuri vor veni curând. Bucuraţi-vă de dimineaţa până seara ! Câtă frumuseţe desăvârşită ! Tăcere. Eşti depozitara unei Forţe sacre. Dacă o distribui şi n-o reţii, nu ai de ce te teme. Înalţă forţa şi lasă carcasa goală ! Încă îţi este frică de vechi. Cu toate acestea n-ai nici un motiv.

G. Cum aş putea să simt în permanenţă forţa pentru a o radia continuu ?

- Este invers:

53

N-o simţi decât dacă o iradiezi. Soarele nu-şi poate vedea niciodată propriile-i raze,

dar sateliţii lui reflectă lumina.

Să ştii că şi soarele nu este decât un satelit,

iar totul reflectă Lumina Sa EL SE CONTEMPLEAZĂ ÎN NOI.

Fiţi oglinzi fără de pată !

Oglinda stricată, pătată se aruncă - căci nu mai serveşte.

Mai ai vreo grijă ?

G. Nu. Mă desfăţ cu învăţătura ta.

- NU ESTE A MEA.

Dar cu fiecare zi, ea va deveni din ce în ce mai uşoară pentru voi.

Şi bucuria vă va fi perfectă.

Îmi iau rămas bun.

= Vineri 22 octombrie 1943 = Întâlnirea a 18-a cu Lili

- Fiţi atenţi !

Păcatul nu poate fi distrus Căci, cu adevărat, păcatul nu există. Numele păcatului: “Ceea ce nu mai este bine ” Acesta este numele tuturor păcatelor. Se poate trăi înafara păcatului. “Ceea ce nu este suficient de bine ”pune capăt păcatului. Care este măsura păcatului ? Cine are dreptul să judece ? EL singur. PĂCATUL NE ESTE TRIMIS DE EL PENTRU CA SĂ DESCHIDEM OCHII. Aceste cuvinte mă ajută să înţeleg cu totul altfel noţiunile de păcat şi de culpabilitate, şi să simt mai degrabă o iresponsabilitate.

L. Nu.

- EL singur acţionează.

Dacă simţi că tu eşti cea care acţionează

atunci eşti pasivă. Inactivă. DACĂ ACŢIONEZI CU ADEVĂRAT, NU SIMŢI ACŢIUNEA SIMŢI NUMAI CĂ EŞTI FOARTE BUCUROASĂ.

Răul nu activează decât în aparenţă În realitate, el este inactivitate.

L. Care este relaţia între suflu şi suflet ?

- Ce crezi tu că este sufletul ? În faţa enormităţii acestei întrebări, Lili rămâne mută. Observi ce întrebări pui ? Poţi ti intui ce este ? Ezitând, Lili rosteşte cu greutate:

L ceea ce este înălţător în noi

- TOTUL ESTE CORP

CEEA CE PENTRU TINE ESTE INSESIZABIL: <<SUFLETUL>>

PENTRU MINE ESTE UN ZID GROS. Poţi să apuci aerul ?

în aparenţă.

ceea ce nu este corp

54

L. Nu.

- Ba eu spun că poţi.

Dar ceea ce el poartă cu sine, aceasta nu. Bei vinul şi te simţi îmbătată. Poţi să atingi cu mâna îmbătarea ?

L. Nu.

SUFLETUL ESTE VINUL, EL POARTĂ BEŢIA DIVINĂ, TOTUL ESTE ÎNCĂRCAT DE BEŢIA DIVINĂ

L. Practica noastră yoga este bună ?

- Despre ce practică vorbeşti ?

L. De hatha-yoga hindusă.

- Dacă ajută este bună.

Nu-i judeca pe cei ce caută. Ei cercetează. De fapt, ei nu cercetează,

ci

doar cred că o fac.

În

realitate - copie.

Vin Legi Noi.

Şi vine Noua Graţie Divină.

Tu recunoşti Noul, Ceea ce este Just prin aceea că încă nu are nume. Chiar şi numele de <<Ajutor absolut>> este şi el vechi. Cei aleşi văd deja Noua Lumină care încă nu are nume.

Ceilalţi se agaţă de sămânţa veche. Sămânţa aceasta va fi aruncată în foc.

L. Am auzit spunându-se că hatha-yoga ajută

- Hatha: poate !

Încă o dată am ocazia să mă minunez de modul cum Îngerul face jocuri de cuvinte şi surâd încântată: <<Hatha>> înseamnă <<poate>> în ungureşte. Poate una, poate cealaltă Sau poate un alt poate va ajuta. Toţi bâjbâie în întuneric fără o direcţie

şi nu există alinare pentru suferinţa lor.

Ascultaţi cu atenţie ! Nu vă îndepărtaţi, nu vă lăsaţi înfricoşaţi, nu părăsiţi calea. Rătăciţii rătăcesc la infinit încă şi încă, dar într-un punct voi sunteţi mereu aici. Simt că acest punct este cel al certitudinii - acolo unde nu este loc de poate. Totul se schimbă, dar nu voi. Voi nu rătăciţi, pentru că nu spuneţi niciodată:

<<Poate aceasta este ceea ce este bine>>. Totul se modifică, se scufundă, se contorsionează, Ceea ce era solid - se fărămiţează. Ceea ce era lichid -îngheaţă. Ceea ce era sigur - nu mai există. Este îngrozitor ! Deasupra prăpastiei înfricoşătoare - un pod îngust -

voi.

55

Deci, aveţi grijă de voi. Îţi este frică să fii pod ? Avem mare grijă de pod căci el este atât de necesar. Tentatorul face cărare bătută, Ia chiar şi înfăţişarea podului, dar va fi umilit în faţa ochiului ce nu priveşte în exterior. Fiţi atenţi ! Vă spun un secret:

Există un lucru pe care Tentatorul nu-l ştie. Ceva ce el ignoră: Noul.

Nu se poate îmbrăca decât cu haine vechi Acesta este semnul după care-l puteţi recunoaşte.

A înşelat deja pe mulţi

Gravaţi-vă acest lucru în inimă ! În numele Celui care nu are încă Nume, vă salut.

= Vineri 29 octombrie 1943 = Întâlnirea a 19-a cu Gitta

- Ascultaţi ! Vă dezvălui Cauza tuturor bolilor.

Voi nu existaţi pentru voi înşivă. Voi primiţi cu prisosinţă hrana de fiecare zi, Dar n-o primiţi în mod gratuit. Ea se transformă în voi într-o forţă minunată. Însă nenorocire vouă dac-o păstraţa doar pentru voi înşivă ! Fii atent, servitorul meu ! Dacă te scufunzi, nu hrana este cea care cântăreşte prea mult,

ci înseamnă că forţa pe care o dăruieşti nu este suficientă.

Tu o frânezi. NU SUNT NECESARE NICI PENITENŢE, NICI ASCEŢII ELE NU AU PREŢ ÎN OCHII LUI ! Noua Lege, Noua Măsură este alta. Tu primeşti cinci pâini,

şi ele vor hrăni cinci mii de oameni.

FRÂNAREA FORŢEI ESTE CAUZA TUTUROR BOLILOR.

Păcatul este şi el boală. Aceasta să vă fie învăţătură

şi nu greutate care să vă apese.

Sunt stupefiată de cele auzite. Ridică-ţi fruntea ! Cu inima uşoară şi pură - întreabă ! G. Cum se face că încă frânez forţa, deşi dorinţa mea este de a o iradia în jur ? -Întrebarea ta conţine şi răspunsul. Ascultă-mă ! Ce este dorinţa ?

56

G. Sentiment.

- Nu numai. Este simbolul distanţei.

Nu doreşti ceea ce ai deja. Fii atentă ! EL te-a creat pentru ca să radiezi lumina. Îmi amintesc că Îngerul mi-a spus cu 2 luni în urmă: semnul tău este soarele.

Înţeleg că sensul vieţii mele este de a radia lumina şi misiunea mea este de a fi conştientă de aceasta şi de a acţiona în consecinţă. Mă mir cum de-am putut-o uita cu totul. Suntem oare atât de puţin conştienţi de natura noastră divină ? dar există o distanţă între TINE şi tine. Gest puternic de sus în jos, ca şi cum m-ar tăia în două. Îţi explic: această despărţitură, această prăpastie sumbră care a fost, este, dar nu va mai fi, este şi în tine:

UNIVERSUL CREAT ŞI UNIVERSUL CREATOR. ÎNTRE ELE: PRĂPASTIA. Înţelege-mă cu atenţie ! Podul eşti tu însuţi. Nu poţi să doreşti iradierea creatoare de lumină atunci când eşti tu însuţi podul. Aceasta îţi este dată. Dorinţa nu este pod. Numai credinţa este pod. Ceea ce n-a fost, ceea ce nu este încă nici acum, va fi: Eliberare. Banii, sacrificiul, bunătatea, bunele intenţii, Filantropia, sacrificiul de sine pot ele să elibereze ? Toate acestea se duc la fund. Sunt aruncate în prăpastia adâncă căci toate sunt nimicuri. Degeaba precipitaţi în abis grămada cu de toate. N-o să-l puteţi umple niciodată. Recunoştinţă Veşnică Înţelepciunii Sale Infinite, micul Copil păşeşte peste prăpastie surâzând căci EL a ascuns înţelepţilor ceea ce a revelat copilaşilor ca voi. Fără să-mi dau seama, strâng pumnii. Cu un surâs strălucitor:

Dacă ai credinţă şi surâzi, mâna ţi se va deschide. Simt că această credinţă despre care vorbeşte Îngerul este o forţă creatoare. Întinde mâna ! Întind mâna - care se deschide de la sine şi simt surâsul inundându-mi faţa. Este bine când surâzi. Şi acum întreabă.

G. Care sunt cele şapte centre ale omului ?

Care este funcţia fiecăruia ?

- Şapte trepte. Tu nu cunoşti decât trei. A patra - doar crezi că o cunoşti. TREI REPREZINTĂ UNIVERSUL CREAT. TREI REPREZINTĂ UNIVERSUL CREATOR. LA MIJLOC PODUL -

DAR EL NU ESTE ŞTIINŢĂ.

57

Piatră - Iarbă - Cal. Ceea ce urmează nu este omul, Căci OMUL este cele şapte împreună. Pentru tine încă este greu de înţeles. Cu voce joasă:

Eu sunt al cincilea.

Ascult cu toată fiinţa. Iată că universul celor Şapte suflete începe să prindă formă. Cuvântul este sacru, a patra manifestare. Podul între materie şi spirit este: VERBUL. Gest orizontal la nivelul gurii. Al patrulea plan. Fundaţiile Noii Case, materia adevărului. Fii foarte atentă la Cuvânt, nu te juca cu el, nu-l perverti,

căci începând de aici

Alt gest orizontal la nivelul gurii. ceea ce încă nu-i eliberat, ceea ce este fals, negativul, se scurge în jos, şi corupe cele 3 planuri inferioare. ŞI ASTFEL APARE BOALA. Dar cuvântul poate elibera, poate înălţa. NUMAI OMUL DEŢINE SECRETUL CUVÂNTULUI CA SĂ VORBEASCĂ ÎN NUMELE LUI. Nici eu nu pot să vorbesc decât prin intermediul <<celui care vorbeşte>>, căci nu am gură. Voi avea una, când vom fi uniţi. Fie ca Cerul să vă binecuvânteze ! După terminarea întâlnirii o întreb pe Hanna ce-a simţit în timpul iniţierii cu privire la cele şapte nivele ale Universului. Ea desenează o schemă, prevenin- du-ne că n-a putut percepe întreaga Ierarhie a Universului Creator şi că deci, schema este incompletă. Văzând-o pe Hanna trasând curba care reuneşte animalul - Al Treilea – cu Îngerul - Al Cincilea, înţeleg în sfârşit, ceea ce Maestrul meu îmi explica la început:

Îngerul şi animalul sunt uniţi în misiune. Înţeleg astfel, că partea animală instinctivă a fiinţei mele poate să se alăture Îngerului, cu condiţia ca eu - Al Patrulea, Omul - să devin pod peste prăpastia care-i separă.

de la gură

= Vineri 29 octombie 1943 = Întâlnirea a 19-a cu Lili

- Ascultaţi cu atenţie ! Vă vorbesc despre moartea Ajutorului absolut. De unde a apărut crucea ? Dar cuiele ? Rumori. Au răspândit vestea despre ceea ce EL a făcut. Forma pe care o îmbracă Spiritul este doar formă. Poporul, mulţimea, a atribiuit miracolele formei.

58

Acesta este motivul pentru care Ajutorul absolut

a primit crucea pe umerii Săi. El a mărturisit:

<<Nu eu, ci EL este cel care înfăptuieşte miracolul,

mulţumită credinţei voastre

Şi tu eşti Ajutor. Fii atentă !

Cea care operează este credinţa celui ajutat

şi nu a ta.

Nu tu eşti cea care operezi, nici eu,

ci cel care este ajutat.

Întreabă, micul meu servitor !

L. Cum am putea noi - toţi patru împreună - să servim mai bine ?

- Sunet şi armonie.

Patru voci nu sunt încă în armonie. Patru sunete oarecare împreună nu creează armonia.

Toate sunetele unite: Sunt EL.

Dacă sunteţi uniţi, reprezentaţi la scară, forţa creatoare, armonia, solul tuturor miracolelor. DACĂ VOCEA TA RĂSUNĂ PURĂ, FĂRĂ MINCIUNĂ, FĂRĂ DEFORMARE, FĂRĂ INTENŢIE, DACĂ EA NU SUNĂ FALS, NUMAI ATUNCI SERVEŞTI ARMONIA. Fiecare este responsabil de vocea sa. Astfel ea nu poate să sune fals. Cel ce Distruge nu se poate strecura în ea - căci numai în ceea ce este fals se poate ascunde. Întreabă !

L. De ce sunt tot timpul atât de încordată ?

- Aminteşte-ţi de cruce, corpul Său a fost răstignit pe ea.

Şi tu te încordezi - dar tu,

pentru că îţi dai prea multă importanţă. MIRACOLUL SOSEŞTE NUMAI ATUNCI CÂND UIŢI DE TINE ACEASTA ESTE SECRETUL TUTUROR SECRETELOR. Degeaba te încordezi:

n-ai să creşti dacă ţi se lungeşte o singură mână. Din grădină se aude scârţâitul vechii pompe. Câtă forţă - pentru ca un pic de apă

să urce la suprafaţă !

Când te gândeşti că ploaia cade singură ! Fântânele au secat, pământul se usucă, râurile seacă şi ele. Scârţâitul continuă. Maşinile scuipă minciuna Vieţi sunt ucise

Şi toţi ochii se îndreaptă spre în jos

Întreabă !

L. În ultimele zile am simţit în interiorul meu o vibraţie de parcă aş fi avut febră. E just ?

- Numai această senzaţie este justă. Aceste clipe sunt eterne.

Atunci tu EŞTI. Te-ai simţit obosită după aceea ?

>>.

59

L. Oh, nu !

- Vezi tu, este bine, căci nu tu eşti aceea care

s-a trudit pentru marea operă. CEL CARE AJUTĂ ESTE POD ÎNTRE CEL AJUTAT ŞI AJUTORUL ETERN DAR NUMAI ATÂTA TIMP

CÂT ESTE NECESAR. Înţeleg că într-un fel, <<micul eu>> prin vanitatea sa, vrea să ajute mai mult decât este necesar pentru că ajutorul acordat îl face să se simtă important. Întreabă !

L. Am îndoieli asupra multor mici detalii,

spre exemplu, este bine să postesc ?

- Postul tuturor posturilor este ajutorul pe care-l poţi acorda cuiva. Postul în sine nu ajută. Ştii când trebuie să posteşti ? După ce ai mâncat prea mult ! Dar cel mai bine, este să mănânci numai atât cât trebuie. Toate acestea sunt fără de importanţă, micul meu servitor ! DIRIJEAZĂ-TE SPRE MAI MULT, ŞI MAI PUŢINUL TE VA SERVI ! Nu-ţi bate capul. Mai ai întrebări ?

L. Ce înseamnă când te înfurii şi care este cauza ?

- Furia: trambulina forţei.

Forţa este adusă de jos - ea urcă - fiind încă maleabilă, transformabilă poţi s-o canalizezi. N-o lăsa să se scurgă în furie !

Ai grijă de ea, este o forţă sacră, n-o lăsa să curgă, păstreaz-o şi transform-o ! Furia te fură şi nu ajungi nicăieri. Numai folosită greşit - forţa distruge.

L. La ce nivel trebuie să lucrez cel mai intens asupra mea ?

- Ţi-am mai spus: INDICATORUL ESTE BUCURIA.

Mai precis de atât nu se poate, este o indicaţie sigură. DAR NUMAI UN SINGUR TIP DE BUCURIE:

CEA DE DINCOLO DE PERSOANA TA. Înăuntrul persoanei nu există Bucurie, înăuntru este <<ceea ce nu mai este bun>>. Bucuraţi-vă din ce în ce mai mult în numele Armoniei. În curând, o să cântăm împreună BUCURIA UNA.

= Vineri 5 noiembrie 1943 = Întâlnirea a 20-a cu Gitta

60

- Să ne bucurăm într-o Bucurie Una cu EL.

Pâinea care ţi-a fost dată Încă nu este bună de mâncat. Ea trebuie dată la cuptor să se coacă. Fii fără grijă ! Nici cuptorul, nici pâinea nu se ard, numai lemnul din care-i plămădită <<persoana>>. La focul lui, pâinea va coace şi va fi bună de mâncat. Fiţi atenţi ! Noul coexistă deja printre voi. Miracol mare ! Păstraţi-l cu grijă ! Protejaţi-l ! Este un mister. Bucuria vă va acompania în permanenţă. Miracole vi se vor dărui, căci aţi crezut în ele şi fără să le vedeţi.

Pune o întrebare ! M-am chinuit ore în şir să elaborez o teorie a vibraţiei asociată mişcării, şi sunt mulţumită de rezultate - mă miră chiar faptul că sunt atât de inteligentă.

G. Care este adevărata mişcare, care este direcţia ei ?

Cum poate mişcarea să întărească vibraţia ? Cu un surâs ironic, mă priveşte ca pe un copil de 4 ani:

- Întrebarea ta este foarte <<savantă>>. Iată ceva nou:

lasă-ţi mintea de o parte ! EA ESTE PRIMUL TĂU SERVITOR, DAR TU EŞTI STĂPÂNUL, SENIORUL EI ! Însă chiar şi cel mai mare senior

stă la picioarele SALE. Dacă forţa LUI curge prin tine, serveşte şi“laisse faire”(lasă lucrurile să se înfăptuiască) ! Aici mintea nu-ţi foloseşte la nimic. Căci degeaba întinzi mâna, degeaba, dacă EL nu este prezent în mişcarea ta, rămâi o biată neputincioasă. Oricât s-ar îmbrăca servitorul cu hainele stăpânului ca s-o facă pe seniorul, Când acesta apare - se simte umilit în faţa lui. Întreabă !

G. Ce se înţelege prin <<Trinitate>> ?

- Trinitatea este în tine. Dacă ai credinţă.

Universul Creat - Fiul. Creatorul - Tatăl.

Podul - Sfântul-Spirit. În adevăr, ea este Una. Întreabă !

G. Există un mijloc sigur pentru a evita să fiu manipulată de <<micul eu>>, de ceea ce în

mine este <<persoana>> ?

- Tu nu poţi fi manipulată de persoană,

căci eşti înlăuntrul ei. Toţi sunteţi înlăuntru. NU TREBUIE SĂ O PĂRĂSEŞTI, CI SĂ O ÎNALŢI. PERSOANA ESTE CEA MAI MARE COMOARĂ A VOASTRĂ.

61

Lemnul se transformă în lumină, dar nu se pierde.

Acelaşi miracol este şi persoana !

Ea se formează din Timpuri străvechi

Şi tu copil prostuţ - o deteşti ! Exact în acest moment îmi dau seama că pun aceeaşi întrebare a treaia oară şi că pentru a treia oară am căzut în capcană: detestarea <<micului eu>>. Singura mea scuză este aceea că e greu să mă degajez de noţiunile morale care mi-au fost inoculate timp de secole. EL este cel care a conceput-o încă de la începuturi pentru tine. Prostuţo ! Persoana îţi va fi de un real folos dacă vei şti să-i fii un stăpân adevărat. Ceea ce este imposibil - devine posibil. Ceea ce nu este bun de mâncat - devine comestibil. Când pâinea este cu adevărat pâine ? Când este distribuită celor cărora le este foame, numai atunci ea devine pâine.

G. Ce semnificaţie are acest junghi teribil care-mi strânge inima în ultimul timp ?

- Te înşeli, draga mea.

Nu este un junghi, ci cantitatea mare de pâine pe care o primeşti şi te apasă.

Dacă o distribui, junghiul va dispărea.

G. Ce mă împiedică încă să o fac ?

- Există două poduri: cel mare şi cel mic.

Pâinea nu poate fi adusă dacă nu există drum.

Ea este stopată.

Căci micul pod este încă fragil.

Înţeleg că micul pod este încrederea în mine.

G. Cum să-mi întăresc încrederea în mine ?

- Prin uniune, căci cele două poduri sunt UNUL, în adevăr. Servitorul nepriceput strică podul,

iar Maestrul său nu mai poate veni.

Dar, <<copilul din interior>> străbate podul surâzând

căci el este Maestrul. Ascultaţi cu atenţie ! Vă repet:

Noul, <<ceea ce nu s-a mai văzut>> locuieşte deja în voi <<copilul interior>> este maestrul cel mai puternic, Noul, Eternul. NU ETERNA REPETARE,

CI NOUL ETERN.

= Vineri 5 noiembrie 1943 = Întâlnirea a 20 - a cu Lili

- Vine primăvara.

O floare, un fir de iarbă - îi sunt mesageri,

aşa cum mesageri au fost religiile, profeţii, templele. Dar la venirea Luminii şi a Forţei,

nu vor mai exista temple: căci totul va fi un templu.

62

Cine observă o floare - în mijlocul unui întreg câmp de flori ?

Voi nu sunteţi flori, voi sunteţi însăşi Primăvara. Dar în grădina SA, chiar şi Primăvara nu-i decât o floare. Întreabă !

L. De ce credinţa somnolează inertă la majoritatea oamenilor ?

- Terra este străbătută în toate direcţiile

De o reţea de drumuri betonate Ele sunt vaste, largi şi netede, şi multă nebunie circulă de-a lungul lor. Există multe căi, multe.

Nu te mira că omul a uitat-o pe cea mai mică, îngustă, singura. Nebunia iroseşte toate forţele. Ce este nebunia ? FORŢA SACRĂ UITATĂ ÎN ÎNCHISOARE. Dar vouă vă este dat să arătaţi Calea. Întreabă !

L. Atât de puţini oameni îşi împlinesc împlinesc vocaţia.

De ce ?

- Pentru că se lasă dirijaţi. Ei nu ascultă Chemarea. Vocea cea mai pură grăieşte în zadar dacă nu este nimeni s-o asculte. Fiţi atenţi ! În ochii voştri creşte noul Ochi, în urechile voastre, noua Ureche, în mâinile voastre, noua Mână, şi astfel o să vedeţi, o să auziţi şi o să creaţi. Voce Nouă şi ureche veche ? Pentru a auzi Chemarea, este necesară noua Ureche. Şi vocea are un corp şi mai are un plus:

faptul că este nemaiauzită, imortală, căci ea nu mai este corp. Dar voi, voi sunteţi Primăvara. În contact cu voi se nasc noi Urechi, noi Mâini şi noi Ochi, şi astfel se deschide Noul. Întreabă !

L. De ce este atât de greu să-mi ajut familia, pe cei de acasă ?

- Ascultă ! Vechiul ochi vede mare ceea ce este aproape

şi mic ceea ce este departe. Priveşte cu noul Ochi, micul meu servitor,

şi ceea ce este aproape va fi mic, ceea ce este departe va fi mare. Tu încă vezi mare ceea ce este mic. De aici provine eroarea. DACĂ EL ESTE MARE ÎN TINE, ORICE MISIUNE ÎŢI VA PĂREA UŞOARĂ, MINIMĂ.

L. Ce este mişcarea ?

- Ceva foarte important.

Creşterea încă nu este mişcare.

Vântul încă nu este mişcare.

63

Curgerea apelor nu este mişcare. Eroziunea nu este mişcare. Migraţia stelelor nu este nici ea mişcare. Toate acestea nu sunt decât consecinţe, Toate acestea sunt inerţie. Orice mişcare făcută sub impulsul foamei,

a frigului, a dorinţei - nu sunt decât constrângere.

Tu însă - ştii deja să te mişti ACTUL ACCEPTAT ÎN MOD LIBER - ACEASTA ESTE MIŞCAREA. Mâna care ajută - aceasta este mişcarea. Ochii care radiază - sunt mişcarea. Înălţarea materiei spre noi dimensiuni, aceasta este mişcarea. Creaţie Nouă: ce nu mai este captivitate, ci eliberare. Nu există altă libertate.

Aceasta este mişcarea de care trebuie să se impregneze elevii tăi, astfel, fiecare mişcare va fi - MIŞCARE

şi nu o altă formă de captivitate.

Există muşchii - în zadar Există tendoanele - în zadar. Există oasele - şi tot în zadar. Căci ce devin tendoanele - Ele devin frânghii, oasele ? - beţe, nervii ? - bice, tinereţa ? - perversiune. Unica, adevărata mişcare eliberează. Transmite această învăţătură, micul meu servitor şi la atingerea mâinii tale, corpurile vor renaşte, vor învia, căci toate sunt moarte toţi sunt morţi. Accepţi tu aceasta ?

Lili se simte neputincioasă în faţa misiunii enorme şi răspunde foarte timid:

L. O să încerc

Dar cum să-i învăţ adevărata mişcare ?

Cu severitate:

- Încă îţi mai este frică ?

L. Simt întotdeauna ceea ce trebuie înfăptuit de urgenţă.

- Ştii tu ce anume te pune în mişcare ?

Pronunţă acest cuvânt: <<Accept>> Cuvântul adevărat se înalţă până la EL

şi revine asupra ta cu forţă

Forţa aspiraţiei de viaţă îşi are sursa în tine

Cuvântul aspiraţiei de viaţă este sămânţă semănată în Cer,

ea

creşte şi face fructe şi ele vor coborâ multiplicate asupra ta.

O

să ai ce distribui, micul meu servitor !

Credinţa semănată în Dumnezeu OAMENII ÎŞI PUN TOATE SPERANŢELE ÎN PĂMÂNT DE ACEEA PĂMÂNTUL SE USUCĂ. Vouă n-o să vă lipsească nimic. Este o certitudine.

64

- Poţi tu să înţelegi ceea ce este incomprehensibil ?

L. Nu.

- Mintea se opreşte, fără răsuflare, acolo unde începe credinţa. Ea nu poate niciodată să ajungă din urmă Mintea nu se poate înălţa până la Cer, căci ea aparţine Universului terestru.

A

mai rămas ceva neclar ?

L.

Nu văd diferenţa între <<ajutorul acordat >> şi <<actul acceptat în mod liber>>.

- NUMAI ACTUL ACCEPTAT ÎN MOD LIBER -

AJUTĂ. NIMIC ALTCEVA.

În tăcerea care se aşterne, mă gândesc la un vis recent pe care am fost incapabilă să-l înţeleg. Adresându-mi-se:

Ţie îţi vorbesc: iată semnificaţia visului tău. Fie ca miracolul să nu fie în tine ci prin tine, pentru că tu nu eşti doar o floare - ci Primăvara.

O floare este fără îndoială - un miracol

Dar Primăvara cu toate florile ei ?

Dacă eşti un miracol eşti doar o floare, una printre multe altele. Lui Lili:

Mai persistă îndoieli în inima ta ?

L. Rezist cu greu la tot ceea ce primesc.

- O să rezişti.

Este timpul să ne despărţim.

= Vineri 12 noiembrie 1943 = Întâlnirea a 21 - a cu Gitta

- Sunteţi deja destul de puternici,

lăsaţi-vă pătrunşi de cuvintele mele !

Pasul următor nu-l veţi mai face pe un drum practicabil -

Drumul se opreşte aici. Nu mai este nici măcar apă pe care să puteţi păşi. ESTE PRIMUL PAS AL COPILULUI. Este interzis să priviţi înapoi !

Şi dacă aveţi suficientă credinţă

Drumul impracticabil vă va purta singur paşii ESTE NOUL PĂMÂNT. Fiţi atenţi căci aici, nici măcar credinţa nu vă va ajuta, Luaţi cu voi ceva vechi, orice-ar fi ! Mai mult decât este necesar, şi ca plumbul aruncat în apă vă veţi duce la fund. Atenţie ! Corpul vostru se formează încă de la începutul Universului. Acum ascultaţi-mă bine ! CORPUL NU ESTE DESTINAT UTILIZĂRII PE CARE I-O DAŢI ASTĂZI.

65

Hanna abia poate să suporte intensitatea cuvintelor despre Noul Corp şi simte că nu a găsit termenii potriviţi pentru a le exprima. Se opreşte pentru a se odihni câteva minute. Este dificil de explicat.

O să revin asupra subiectului.

- Aţi ajuns la capătul drumului.

De acum - nu mai este drum. Priviţi. Şi nu mai este nimic pe care să se sprijine piciorul, tocmai pentru că priviţi. Căci ochii nu mai servesc pentru a privi,

ca până acum.

Dacă nu mai priviţi cu vechii ochi,

un drum nou se va deschide sub picioarele voastre. Corpul celui care eliberează este dat numai pentru a dărui. Cel care eliberează nu este un om -

El este OMUL.

Noul Ochi este destinat să vadă, vechiul ochi deja nu mai există. Adevăratul Nou se apropie.

Tăcere. Te învăţ: Înainte de a acţiona, sanctifică momentul Închide-te la tot ce este vechi ! Nu mai privi cu vechii ochi, nu mai asculta cu vechea ureche !

Şi dacă ochii noi ţi s-au deschis,

atunci deschide-i şi pe cei vechi ! Căci prin ei va iradia

Noua Lumină ! CORPUL ESTE DAT NUMAI PENTRU A DĂRUI.

De aici

nu mai puteţi primi nimic

(gest spre în sus) ………numai de aici.

(gest spre în jos)

O

lume cu adevărat Nouă se va deschide.

O

să trăiţi în ea.

Nimic nu va mai rămâne secret pentru voi pe Pământ

Nu va mai exista apăsare, nici obscuritate, nu va mai fi zgomot. DAR ESTE INTERZIS SĂ PRIVIŢI ÎN URMĂ ! Nu luaţi nimic cu voi !

Vă gândiţi că vechiul este poate uşor, mic, fără valoare,

- în Nou, el se va transforma într-un munte de plumb,

şi s-a terminat cu voi.

NU TREBUIE SĂ ARUNCAŢI VECHIUL, CI SĂ VĂ DETAŞAŢI DE EL, SĂ-L UTILIZAŢI PENTRU O ALTĂ FINALITATE. Mă gândesc dintr-odată la dificultatea mea de a picta corpul uman. Corpul uman ţi se revelează, micul meu servitor, atunci când nu-l fixezi cu privirea. Priveşte numai atunci când execuţi ! Dacă vrei să cunoşti, închide ochii !

Şi n-o să existe nici bariere, nici lucruri imposibile pentru tine

66

Tu încă foloseşti rău unealta. Desemnându-l pe Joseph:

<<Fiul>> este cel care presimte cel mai bine despre ce este vorba Dar şi viziunea voastră se va deschide la momentul potrivit.

Răsturnarea Creaţiei. Ceea ce valora cel mai mult în ochii voştri, de acum va valora cel mai puţin.

G. Cum aş putea să recunosc <<ceea ce este mai mult decât necesar>> şi care va deveni

plumb ?

Şi ce pot să iau cu mine pe noul drum ?

- Cel care-şi duce bagajul el-însuşi,

cu cât este muntele mai înalt, cu atât se încarcă mai puţin Iar când intră în apă - bagajul lui este şi mai mic. Dar ce bagaj mai poţi lua acolo unde nu este nici măcar apă ? - Doar viaţa ta în toată goliciunea ei.

Am petrecut mult timp ocupându-mă de decorarea cu flori a camerei, fiind preocupată numai de aspectul estetic. Ce frumos e decorată camera ! Cu toate acestea, greşeala ta este că te-ai ataşat prea mult acţiunii. Nu vă legaţi de nimic ! Căci ataşamentul vă leagă de ceea ce este vechi, obişnuit. Vechiul nu mai este necesar Este nevoie de Nou. Nu te ataşa, micul meu servitor ! Mă simt bine în mijlocul florilor credinţei tale, oriunde te-ai afla. TE SCUTESC DE ORICE FORMĂ ! Eu nu am ochi pentru florile terestre, dar observ că eşti în aşteptarea sărbătorilor. Fie-ţi inima uşoară Noul se va deschide pentru voi. Întreabă !

G. Ce este sufletul ? Ce este spiritul ?

- Spiritul este - Creator.

Sufletul - intermediar.

Corpul - materie. Sfânta Trinitate.

G. Câteodată se simte în spatele cifrelor matematice un sistem de forţe minunat. Ce reprezintă 4 şi 7 ?

- O să cunoaşteţi acest sistem de forţe

dacă nu priviţi doar cifrele, ele însele, căci în spatele oricărui lucru sălăşuieşte Forţa. Fiecare formă este o poartă spre sistemul infinit. Pentru cei care au ochi - dincolo de ochi, pentru cei care au urechi - dincolo de urechi. Fiecăruia îi este dăruit în mod diferit, dar Forţa este UNA. Am avut posibilitatea să vă aduc mesajul de bucurie Cu bucurie, îmi iau la revedere.

= Vineri 12 noiembrie 1943 = Întâlnirea a 21-a cu Lili

67

Vreau să vă învăţ despre sfârşitul suferinţei. Atunci când scrieţi litera T. şi puteţi să completaţi cu uşurinţă. Voi sunteţi Ajutoare Aţi fost trimişi aici pentru a completa ceea ce lipseşte. Întâlniţi o fiinţă umană Şi simţiţi ceea ce-i lipseşte. Vă doare căci neîmplinirea este o durere, un rău Unde se sfârşeşte suferinţa ? Dacă aţi cunoaşte noua literă T Aţi şti precis ce element lipseşte şi aţi putea s-o completaţi cu uşurinţă. SUFERINŢA NU ARE SENS. În timpul primelor întâlniri, Îngerul îmi spusese exact contrariul. Este derutant, dar presimt că această contradicţie mi se va explica când voi fi suficient de matură pentru a o experimenta în viaţă. Trebuie să învăţaţi noul ABC cum trebuie el scris, căci totul poate fi perfect. Pentru voi, misterul este imperfecţiunea, DAR DE UNDE ŞTIŢI VOI CĂ CEVA ESTE IMPERFECT ? DE UNDE ? DACĂ NU DIN CEEA CE VĂ ESTE DAT SĂ RECUNOAŞTEŢI PERFECŢIUNEA. CUM O CÂNTĂRIŢI ? CARE ESTE MĂSURA ? IMPERFECŢIUNEA REFLECTĂ PERFECŢIUNEA. Suferinţa voastră durează numai atâta timp Cât nu-L recunoaşteţi pe EL în toate. Noi litere se înscriu Îndreptaţi-vă atenţia spre ele ! SUFERINŢA ESTE GHID NUMAI PENTRU ANIMAL. Începutul DRUMULUI TĂU ÎN EL este sfârşitul suferinţei. Tăcere îndelungată. Toate cresc chiar şi pietrele, grăuntele în pământ, copilul la sânul mamei. Şi de ce cresc ? Cel mai înalt munte, Arborele cel mai înalt nu ajunge până la Cer Vulturul cel mai puternic nu poate zbura până la EL dar şi cel mai mic dintre oameni poate să-l atingă Căci Cerul este în voi-înşivă. Aştept întrebarea ta. L. Ce este repaosul ? - Pregătire. Ceea ce nu este pregătire nu-i decât o odihnă aparentă Asltfel spus: moarte. Repaosul care nu-i pregătire este: slăbiciune.

68

Odihna cea mai minunată se răsfrânge asupra ta Atunci când crezi.

Actul calm şi repaosul creator, iată o întâlnire justă.

În

aparenţă ele sunt două, în realitate - numai una.

L.

Unde este Nirvana ?

- ACOLO UNDE DOI SUNT UNUL

ACOLO UNDE PARALELE SE ÎTÂLNESC ÎN ADEVĂR REPAOS - ÎN REALITATE ACT. ÎN APARENŢĂ TĂCERE -

ÎN ADEVĂR TOATE SUNETELE REUNITE. ÎN APARENŢĂ ÎNDEPĂRTAT ÎN ADEVĂR ÎN TINE ÎNSĂŢI. Tăcere.

O să pun eu o întrebare:

Care este dorinţa ta cea mai arzătoare ?

L. Să fiu întotdeauna cu tine şi astfel, unită ţie.

- De unde aştepţi tu această împlinire ?

L. Va fi obiectul muncii mele de zi cu zi.

- <<Obiectul>>. Nu este un <<obiect>>

Acesta nu poate fi un <<obiect>>. Obiectul este tot ce poate fi mai dens. Atingând masa:

Acesta este un obiect. Atingând cuvertura:

Acesta este un obiect. Atingând mâna:

Acesta este un obiect.

Lasă obiectele ! Este deasupra obiectelor, dorinţa ta cea mai arzătoare. N-o s-o atingi niciodată dacă faci din ea <<obiectul>> preocupărilor tale.

L. Ce este nervozitatea ?

Nervozitatea este ARMATĂ FĂRĂ ŞEF.

Când începe bătălia totul se dezorganizează, căci nu-i nimeni la comandă;

şi cu toate acestea, armata ar asculta cu bucurie de un şef adevărat.

Creierul se descompune, ordinea se destramă,

pentru că nu este forţa care să le coordoneze. Dai un ordin şi imediat după aceea, un altul, contrar lui: nervozitate. Aceasta nu trebuie să existe pentru noi, Noi suntem Armata SA.

Şi angajăm lupta împotriva obscurităţii

Ascultăm ordinul şi ne supunem LUI. EXISTENŢĂ FĂRĂ SCOP

ACEASTA ESTE NERVOZITATEA, NIMIC ALTCEVA. Mai ai întrebări ?

L. De ce am o memorie aşa slabă ?

- Pentru că trecutul tău este slab.

Nu-ţi place amintirea lui.

69

L-ai disimulat în spatele unor perdele groase. Gest spre mine:

Şi al tău trecut este întunecat. Dar acest trecut nu mai există … Lui Lili:

N-ai uitat de Vinerea trecută. Ai creat, ai ajutat, nimic n-a rămas uitării, nu-i aşa micul meu servitor ? Nu memoria ta este slabă ci amintirile tale. Tăcere.

L. Iubirea nu este încă suficient de puternică în mine …

- Când simţi aceasta ?

L. În prezenţa oamenilor.

- Pe cine iubeşti suficient de mult ?

L. Pe nimeni încă.

- Pe cine iubeşti cel mai mult ?

L. Pe EL.

- Şi apoi ?

L. Pe tine.

Surâs îndelungat. Vederea-ţi este încă slabă. Dacă-L iubeşti, iubeşti totul. Dacă nu iubeşti suficient Pe EL nu-l iubeşti destul. Căci totul este vrerea SA. Iubeşte-L, iubind perfecţiunea Iubeşte-L, iubind imperfecţiunea, căci toate sunt reflectarea lui Nu-ţi va fi greu să-L iubeşti. Mai presus de orice, ÎL Ador de aceea te iubesc. Fiţi binecuvântaţi voi între oameni.

= Vineri 19 noiembrie 1943 = Întâlnirea a 22-a cu Gitta

- Vă salut !

Hai să vă învăţ despre aur, metalul cel mai inutil, căci el nu serveşte la nimic. Care este valoarea lui ? - Încrederea pe care ne-o punem în el. Omul îşi investeşte credinţa în ceea ce se naşte din pământ. De aici apare blestemul. Blestemul este interdicţie. Dacă n-ar exista interdicţia aţi duce o viaţă de rătăciri. Porneşti la drum, cărând o bilă de aur grea, o cari - ea este grea - dar cu toate acestea, continui să o cari. Ajungi la graniţa unei alte ţări, unde oamenii nu pun preţ pe aur. Ce-ţi mai rămâne - Doar greutatea. Ce trebuie să faci acum cu această greutate ?

70

G. S-o las să cadă.

- Deschide mâna şi bila se va rostogoli pe sol.

Să laşi greutatea nu este greu, Dar degetele-ţi sunt încă crispate din cauza bilei de aur, care era grea până acum. De aceea n-o poţi lăsa. Ori, ceea ce este greu, va cădea de la sine. Aurul v-a continua să existe şi în Ţara Nouă, dar în locul metalului lucitor, va fi Lumină. Cum poţi primi noua sferă dacă te cramponezi de cea veche ?

O ţii - uite aşa o ţii:

Mâna se crispează, apoi degetele se deschid încetişor ca pentru a lăsa bila - ce cade în mod natural. Priviţi cât este de uşor să dai drumul TRĂIŢI PE O SFERĂ GREA, PE O SFERĂ INOCENTĂ. ŞI PRIN GRAŢIA SA INFINITĂ, BLESTEMUL A COBORÂT ASUPRA EI, PENTRU CA VOI SĂ ÎNCETAŢI ÎN A ADORA BILA, PENTRU CA ADORAŢIA VOASTRĂ SĂ ÎNCETEZE. Bila inocentă aşteaptă eliberarea. Cine o va elibera ? TREBUIE SĂ-I DAŢI DRUMUL LUI ADAM. Suspin şi mă destind cu un sentiment de uşurare. Deja este relaxant. Noi ştim foarte bine cât vă este de greu

să daţi drumul greutăţii, căci v-aţi obişnuit cu ea.

Nu vă turmentaţi degeaba; era greu pentru voi. Cel care cară aur nu-i simte greutatea

atâta timp cât crede în el. Când credinţa în el dispare, nu mai rămâne decât greutatea. Sunteţi pe Calea cea bună.

G. În van am căutat toată săptămâna să acţionez fără a fi crispată … Ce-i de făcut ?

- Lasă timpul să împlinească lucrurile !

Căci mâna îşi are încă rădăcina în timp.

Aştept întrebarea ta.

G. Cine sunt ?

- Momentul nu-i bine ales pentru această întrebare, căci încă eşti în curs de a te forma.

Iar când vei fi pe deplin formată, n-o să-ţi mai pui această întrebare. Întreabă !

G. Care este semnificaţia semnului meu - soarele ?

- Semnul este analogie,

ca să-ţi înţelegi misiunea. Un copil întreabă ce este <<şapte>> ?

Îi arăţi şapte mere

Copilul îndrăgeşte merele

şi astfel învaţă ce este <<şapte>>.

Nu-i arăţi şapte biciuri.

G. N-am înţeles ceea ce mi-ai spus acum câtva timp:

71

<<Imaginile din vis sunt ca un plic>>. Semnificaţia lor se găseşte în interior

În interior găseşti trezirea, nu înafară.

- Ai dormit destul, micul meu servitor !

Cel ce a dormit destul se trezeşte singur. Nu-i nevoie să-l trezeşti.

Forţa care-ţi lipseşte face ca ochii să rămână închişi, dar când vor avea suficientă forţă,

se vor deschide singuri.

Lipsa de forţă înseamnă a fi orb, adormit.

Omul doarme pentru că nu are destulă forţă. Ce s-ar face el în ziua, Ziua Nouă dacă n-ar avea forţa de a acţiona ?

G. Ce bine ar fi să putem deja să-i ajutăm şi pe ceilalţi să se trezească !

- Vorbeşti prin somn.

Dormiţi voi toţi patru din această cameră.

Vă visaţi unii pe alţii. Credeţi că vorbiţi unii cu alţii,

căci imaginile din vis sunt înşelătoare. Cel ce visează, nu visează că doarme,

ci că el este treaz.

El acţionează, se duce, vine, vorbeşte.

În realitate, este culcat şi doarme.

Dar vin zorile şi brumele se risipesc deja.

NOUL ACT SE APROPIE. Fiecare vis se împlineşte căci visul este pregătitor. Copilul mic, înainte de a se naşte

şi el visează ziua când va fi la sânul mamei sale.

Dacă n-ar visa acest moment, nu s-ar putea naşte. TOT CEEA CE FACEŢI ACUM ESTE ACT DE VISARE, GÂNDURI DIN VIS. Fie ca visele să vă fie din ce în ce mai frumoase !

Căci totul va deveni realitate. Şi visul este credinţă … Tăcere.

G. Mai am o întrebare.

- De aceea şi aştept.

G.

Nu reuşesc să acţionez liber, în mod spontan.

O

iau tot timpul cu mintea înainte. Şi este fals …

- Dacă te-ai vedea numai o clipă !

Eşti culcată în vid şi dormi.

Imobilă şi liniştită. Piciorul nu-ţi aleargă. Fiecare mişcare pe care o faci nu-i decât vis … Mă crezi ? Doar vis … Ai progresat vreodată cu adevărat - fugind ?

G. Numai pe Pământ.

- Doreşti ca progresul tău să fie la nivel terestru ?

Mă gândesc la modul meu nesăbuit de a mă precipita.

G. Nu. Dar am obiceiul să vreau. Sunt înfricoşătoare obişnuinţele.

- Atenţie ! Nu privi în urmă,

căci “Înfricoşător ” este vechiul dumnezeu !

Dacă vezi lucruri înfricoşătoare,

72

vezi vechii dumnezei. Forţele oarbe, ele sunt << înfricoşătoare>> dar ele nu mai sunt dumnezei, ele sunt servitorii tăi. Vezi tu, micul meu servitor, astăzi, n-a mai fost zgomot.

Aşa va dispărea şi greutatea dacă-i dai drumul.

Plec.

= Vineri 19 noiembrie 1943 = Întâlnirea a 22-a cu Lili

- Să salutăm Seniorul lanurilor de grâu !

Vreau să vă vorbesc despre grâu. Mâna ta este goală, micul meu servitor, dar în curând ea se va umple. Fii atentă ! Ai zece seminţe de grâu, nu mai mult. Poţi să le distribui la zece, dar nu la douăzeci. Sămânţa de grâu mai poate încolţi dacă o tai în două ?

Cu toate acestea, deşi cu intenţii bune, este ceea ce ai făcut. În sămânţa de grâu locuiesc şi Noul şi vechiul ! Nu poţi s-o tai. Voi nu puteţi separa cu înţelegerea voastră umană:

Acesta este vechiul - acesta este Noul. Ceea ce voi credeţi că este Nou, este şi vechi. Nu tăiaţi, nu judecaţi, doar însămânţaţi ! Astfel va creşte Noul care nu este nici sămânţă şi nici germen. Acestea sunt doar sălaşul Noului. Îngropat adânc, grăuntele se va multiplica căci va creşte. TIMPUL NOII CREŞTERI A VENIT.

L. Nu înţeleg ce nu este în ordine cu mine. Lili este epuizată. În fiecare zi elevele vin să-i împărtăşească necazurile lor personale până la ore târzii din noapte şi ea este incapabilă să le spună nu.

- Grâul celest creşte repede. Ai zece grăunţe.