Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INTRODUCERE
O introducere scurtă nu este inutilă pentru înţelegerea evenimentelor care vor urma.
Aş vrea să insist asupra caracterului cu totul şi cu totul obişnuit al vieţii pe care o
duceam eu şi cei trei prieteni ai mei până în ziua în care această iniţiere a început. Şi totuşi,
acest stil de viaţă a fost pregătitor pentru ceea ce ne aştepta.
Eram în 1923 - aveam 16 ani - când am întâlnit-o pe Hanna, în cadrul cursurilor
Şcolii de Arte Decorative din Budapesta, eram vecine de bancă. încă de la început a fost
foarte prietenoasă şi veselă cu mine. Fiind născută într-o familie de militari, crescută într-o
educaţie spartană, mă simţeam cu totul deconcertată de felul tandru, natural de a fi al
Hannei. în copilăria şi în adolescenţa mea se considera că manifestarea sentimentelor este un
semn de slăbiciune; un simplu sărut de adio putea deveni îngrozitor de stânjenitor.
Spre deosebire, tatăl Hannei era directorul unei şcoli gimnaziale şi ea crescuse în
atmosfera mult mai destinsă a unei familii moderne de evrei şi nu avea reţineri în a manifesta
ceea ce simţea.
în ciuda acestor diferenţe de temperament şi de educaţie, am legat pe timpul acestor
3 ani de studii - o prietenie profundă. Cu toate acestea, după terminarea cursurilor,
drumurile ni s-au despărţit şi în anii care au urmat, ne-am revăzut foarte rar. Hanna îşi
continua studiile la Munchen, iar eu mă lansasem trup şi suflet în sport. Am devenit astfel,
campioană la înot şi timp de 5 ani m-am lăsat îmbătată de idolatria pe care o manifestau
compatrioţii mei unguri pentru eroii sportului. Din această perioadă datează întâlnirea cu Lili
care practica pe atunci terapia corporală. Fiind foarte călduroasă şi dezinvoltă, îşi făcuse
multe eleve şi am înţeles repede cum de cursurile ei erau supraîncărcate: ele nu constau doar
dintr-o simplă relaxare, ci era o adevarată “resursare”, pătrunzând în structurile cele mai
profunde.
Pe parcursul acestei perioade am avut prea puţine veşti de la Hanna; ştiam totuşi că
se măritase cu Joseph, un băiat pe care-l cunoştea încă din copilărie: foarte calm, de
meserie - designer în domeniul prelucrării lemnului pentru mobilă. Simpla sa prezenţă, am
avut ocazia să observ mai târziu, când locuiam împreună la Budapesta, avea darul de a-i
linişti pe cei din jur. Până şi la hanul din sat, discuţiile politice cele mai aprinse se calmau cu
desăvârşire când apărea Joseph; în câteva momente atmosfera devenea complet linişită
datorită prezenţei sale tăcute.
în cele din urmă, dezgustată şi sătulă de viaţa-mi cantonată în întregime la nivelul
sportului, m-am decis să o caut pe Hanna. Ea îşi instalase împreună cu Joseph pe colina din
Buda un atelier cu o vedere somptuoasă asupra Dunării. Cu multă înţelegere şi răbdare
Hanna m-a ajutat să-mi reiau activităţile artistice abandonate la sfârşitul liceului. Deşi
fusesem o elevă foarte bună, după această perioadă de competiţii sportive brutale, mă
regăseam complet incapabilă de a desena şi simpla formă a unui corp uman. Fără ajutorul
Hannei n-aş fi putut regăsi bucuria creaţiei.
Curând împreună, toţi trei am reuşit să înjghebăm un atelier de grafică şi decor care a
început să meargă foarte bine.
între 1934-1935 antisemitismul începuse să apară în Ungaria. Iar eu eram singura
care nefiind evreică şi datorită renumelui sportiv şi al numelui tatălui meu - ofiţer superior în
armata ungară, reuşeam să obţin pentru atelier comenzi importante din partea statului
(decorări ale unor obiective turistice în stilul specific unguresc sau publicităţi de tot felul).
Din nefericire, eram obligată să disimulez de fiecare dată faptul că ceilalţi doi colegi ai mei
erau evrei.
2
Sufletul micului nostru grup continua să fie, fără discuţie, Hanna. Avea un dar
remarcabil de a se concentra şi în a stabili dintr-o privire ceea ce era esenţial într-un proiect
atât în planul conceperii cât şi al realizării lui. Deţinea arta de a rezolva problemele cele mai
diverse cu ajutorul unui amestec minunat de bun simţ, intuiţie psihologică şi - cel mai mult -
simţul umorului.
în acea perioadă Hanna avea deja câteva eleve şi ani mai târziu, una dintre aceste
tinere artiste avea să-mi afirme despre ea: << Hanna nu corecta niciodată o schiţă, un desen
fără ca aceasta să nu ne lase adânc mişcaţi. Remarcile sale pătrundeau profund în suflet
dincolo de simpla lor dimensiune profesională. Acei dintre noi care nu le-am putut suporta -
au preferat să plece. Chiar atunci când era vorba de o banală reclamă, cea mai mică linie
reprezenta pentru ea o oglindă sau expresia unui eveniment interior. în timpul cursurilor
comunicarea noastră cu Hanna era cu totul specială: ea se situa în mod instinctiv pe o astfel
de lungime de undă, încât "citea" desenele noastre aşa cum analizează un medic o
radiografie. O făcea cu multă afecţiune, fermitate şi veselie. Câteodată n-avea nici cea mai
mică idee de cele ce avea să ne spună când deschidea gura şi exprima idei pe care în mod
evident nu le mai avusese niciodată. Tânără fiind, mă ataşasem foarte mult de Hanna care
devenise idolul meu. Dar ei nu-i plăcea această dependenţă şi ne spunea:" după ce aţi urmat
cursuri timp de 2 sau 3 ani trebuie să vă găsiţi propriul maestru interior". Pentru ea ideea
centrală era să facem ca în noi să se nască un om nou: "individul creator, eliberat de
frică".>>
în tot acest timp atelierul prospera. Cu toate acestea, aveam cu toţii sentimentul de a
ne afla pe marginea prăpastiei: inconştienţa generală creştea cu fiecare zi şi marea de
minciuni politice organizate avansa fără încetare. Dacă naziştii promiteau ceva, puteai să fii
sigur că avea să se întâmple exact invers. Ne doream din ce în ce mai mult să găsim Adevărul
- Adevărul nostru. Tot acest proiect a făcut că Hanna şi Joseph au închiriat o căsuţă micuţă,
nu prea departe de Budapesta - în satul Budaliget, unde am hotărât să trăim o viaţă
consacrată esenţialului. M-am alăturat deci lor, iar munca noastră cotidiană am redus-o la
strictul necesar pentru a ne procura hrana de fiecare zi. Lili ne vizita pe vremea aceea în
fiecare weekend.
Acest tip de viaţă era fără îndoială mult mai favorabil unei mai mari reflectări
interioare. Cu toate acestea, aveam sentimentul unui vid care se adâncea tot mai mult. Parcă
aşteptam, fără să-mi pot explica în vreun fel această aşteptare, să se întâmple ceva, ceea ce
în acelaşi timp mă perturba foarte mult. Deseori plecam să mă plimb ore în şir prin pădure
pentru a căuta un pic de linişte, iar în timpul mesei mă surprindeam privind pe fereastră,
parcă asteptând ceva, ceva ce ar trebui să survină şi să-mi schimbe viaţa.
Seara obişnuiam să discutăm despre trăirile noastre şi încercam să găsim explicaţia
problemelor pe care le simţeam. Hanna, cu intuiţia sa ne ajuta mult, dar cu toţii simţeam că
suntem într-un impas. Ne întrebam de marile curente religioase ale umanităţii; Biblia,
Baghavad Gita si Lao-Tseu se găseau în biblioteca noastră, dar nici unul dintre noi nu-şi
practica religia.
Ne simţeam răniţi de lumea aceasta în care părea să guverneze minciuna, brutalitatea
abjectă şi în care aparent răul triumfa. Cu toate acestea, eram convinşi că sensul (misterul)
existenţei noastre se află ascuns undeva şi că obstacolele în a-l descoperi se găseau chiar în
noi. Ca să punem capăt discuţiilor interminabile şi să ajungem la ceva mai concret ne-am
decis să punem fiecare dintre noi, pe hârtie problemele pe care le avem. Astfel nu mai
puteam trişa, încercând în zadar să înfrumuseţăm realitatea.
Câteva zile mai târziu, la ora cafelei, am citit cu voce tare cele ce scrisesem: Hanna a
găsit că erau poveşti vechi, bune de adormit copiii. Era foarte adevărat, aveam şi eu însămi
conştiinţa că ideile rămăseseră supeficiale. îi puneam Hannei întrebări la care putem foarte
bine să găsesc şi singură răspunsul, dar era mult mai comod să-l aud de la ea.
3
PRIMA PARTE
întrevederile de la Budaliget
Aici încep notiţele luate pe parcursul acestor întrevederi, care s-au derulat timp de 17
luni, în fiecare vineri pe la ora 3.
Am avut o săptămână grea. Faptul că nu ştiu dacă musafirul nostru va veni sau nu
- mă stânjeneşte.
în plus, viziunea nemiloasă pe care am avut-o asupra mea e greu de suportat.
Este vineri, ora 3 şi aştept cu Hanna ca promisiunea acestei întâlniri să se
realizeze; este dureroasă conştiinţa faptului că n-am făcut nici un progres în cursul
acestei săptămâni.
Dintr-o dată cuvintele următoare întrerup liniştea:
Ce-ai realizat această saptămână ?
Ai progresat ?
5
Mă gândesc la săptămâna mea şi-mi vine să intru sub pământ. Cu toate acestea am
sentimentul că m-am schimbat un pic şi răspund cu ezitare:
G. Da.
- Provizoriu sau definitiv ?
Mă simt atât de nedemnă că izbucnesc în plâns.
Nu-ţi plânge de milă.
Ţi-e frică de mine ?
G. Nu.
- Şi eu servesc.
Aceste cuvinte mă liniştesc şi mă umplu de încredere: şi el serveşte ca mine! Într-un
fel mi se aseamană.
Întreabă !
Cu ocazia zilei mele de naştere Hanna mi-a desenat un portret cu mine în vârful
unui munte, ţinând în mâini un glob de cristal ale cărui suprafeţe reflectau un
curcubeu de culori.
Acest simbol mă preocupa şi aş vrea ca Maestrul meu să-mi vorbească despre el:
G. Cum aş putea nu numai să o cunosc, dar să-mi fie viaţa această sferă de Lumină ?
- Sfera de Lumină se află la mine.
EU COBOR ÎN TINE. TU URCI ÎN MINE.
G. Cum este aceasta posibil ?
- Dacă crezi, această credinţă te face să creşti.
Simt în acest cuvânt "credinţă" o forţă de viaţă care n-are nimic de a face cu
adeziunea mea la un simplu crez religios.
La împlinirea vremii aceasta va fi.
Vei putea tu să suporţi această sferă ?
Răspund cu prea multă uşurinţă, fără să fi înţeles cu adevărat întrebarea.
G. Da.
-Eşti demnă de ea. Eşti destul de pură pentru aceasta.
Încep să pierd din siguranţă.
G. Tu eşti cel care ştie.
Hanna simte cum cel care vorbeşte prin ea mă priveşte ca un copil zăpăcit care nu
ştie ce spune.
- Sfera este mai grea decât globul terestru...
dar copilul se joacă cu ea,
pentru că sunt construiţi din aceeaşi materie: LUMINĂ.
Cuvântul "copil" este folosit într-un sens care-mi scapă cu desăvârşire. Nu înţeleg
nimic din aceste cuvinte şi întreb prosteşte:
G. Te poţi juca cu această sferă ?
Răspunsul cade asupra mea ca un trăznet:
- Prea mare !
Hanna vede cum ego-ul meu este prea mare şi dominator. Dar eu tot nu înţeleg şi
întreb:
G. De ce trebuie să mă debarasez ?
Hanna percepe indignarea declanşată de lipsa mea de înţelegere.
Ar fi trebuit un gest puternic de purificare, dar Hanna nu găseşte decât forţa de a
rosti cuvintele:
- Trebuie să renaşti.
Ceea ce este mare - se prăbuşeşte.
Ceea ce este dur - se fărămiţează.
6
Gestul de forţă arzătoare pe care Hanna fusese incapabilă să-l facă - ar fi
declanşat în mine acest proces de <<prăbuşire>> şi de <<fărămiţare>>; aşa cum
mi-a declarat ea mai târziu.
După o lungă tăcere, Maestrul mă reconfortează:
- TU NU EŞTI NICIODATĂ SINGURĂ.
Eşti prea aproape !
Mă întreb dacă densitatea mea îi este insuportabilă sau dacă forţa radiaţiei lui este
atât de puternică încât n-aş putea-o suporta.
G. Am visat ceva dar nu înţeleg semnificaţia visului.
- Tu eşti o etapă
Eu sunt o etapă
şi EL este calea.
Simţim în vocea sa o veneraţie profundă atunci când pronunţă cuvântul << EL>>.
Avea să-mi spună mai târziu cuvinte pe care n-a mai reuşit să mi le transmită: <<A
vrea este un zid şi nu o treaptă>>.
Simt că este o aluzie la modul cum mă crispez când îmi dirijez toată voinţa spre un
scop.
Lili şi-ar dori şi ea să pună întrebări. Se aşează în faţa Hannei, care încearcă să se
odihnească, iar eu mă instalez în locul ei ca să continui să iau notiţe.
- Iată-mă.
Tu m-ai chemat,
Eu te-am chemat.
Intonaţia vocii s-a modificat cu totul. Nu mai are acele accente dure şi câteodată
înfricoşătoare ale Maestrului meu. Acum este caldă.
- Poţi să pui întrebări.
L. Când am să mă deschid înspre în sus ?
- Încă te mai minţi.
Minciuna este frică.
Dar tu nu ai motive să-ţi fie frică.
L. Ce trebuie să fac mai întâi ?
- Cunoşti acest semn ?
Iată:
Astăzi este vineri. Viaţa mi s-a schimbat în întregime. Întrevăd unele posibilităţi pe
care nici nu le-aş fi visat vreodată şi încerc să cântăresc toată această noutate care-
mi este dăruită. Mă pregătesc cu bucurie pentru întâlnirea de astăzi. Însă, imediat
după prânz mă simt cuprinsă de panică: "şi dacă Maestrul meu n-o să vină ?
Dacă n-o să mai vină niciodată ?" Încerc cu disperare să alung acest gând, dar el
revine tot mai presant cu frica să nu mă prăbuşesc din nou în existenţa goală,
dinaintea acestor întâlniri. Apoi dintr-o dată înţeleg că trebuie să mă detaşez de
acest lucru care este pentru mine acum - ce am mai preţios pe lume: venirea sa.
Este o necesitate absolută, ştiu aceasta, face parte din misiunea mea.
A mă detaşa din interior este sentimentul cel mai dificil pe care l-am trăit până
acum. Este ca şi cum mi-aş amputa viaţa din corp. La ora 3 Hanna mă cheamă.
Simt prezenţa Maestrului meu dar el rămâne tăcut; la un moment dat încep să mă
îngrijorez dacă această linişte se va mai întrerupe sau nu. Din adâncul inimii mă
relaxez şi-mi spun: <<Facă-se Voia Ta>>. Exact în acel moment văd - ochii-mi
sunt deschişi - un foc care arde în faţa mea şi al cărui fum se ridică drept spre cer.
Se aud cuvintele:
- A venit momentul: acum poţi să întrebi.
G. Care este calea mea ?
- Fii foarte atentă !
DE O PARTE - IUBIREA.
DE CEALALTĂ PARTE - LUMINA.
TU EŞTI ŢINUTĂ ÎNTRE AMÂNDOUĂ.
ACEASTA ESTE CALEA TA.
Sunt o sută de morţi între cele două.
Iubirea este purtătoarea Luminii.
IUBIREA NU ESTE NIMIC FĂRĂ LUMINĂ.
LUMINA NU ESTE NIMIC FĂRĂ IUBIRE.
8
Înţelegi aceasta ?
Înţeleg dar mi se pare atât de greu să fac să moară micul meu ego de 100 de ori,
încât cobor ochii descurajată.
Priveşte-mă !
Faţa binecunoscută a Hannei, care în mod obişnuit nu-i nici frumoasă, nici urâtă,
îşi schimbă expresia, căpătând o demnitate aproape înfricoşătoare.
La un capăt - sunt eu.
Gest de sus în jos.
La celălalt capăt - este el.
Între cele două capete - eşti tu.
G. Cine este <<el>> ?
- Micul tău <<eu>>.
În gândul meu reflectez: <<Cum Îngerul se interesează de acest <<mic eu> pe
care-l detest şi de care aş vrea atât de mult să mă debarasez. Şi, ipocrită spun cu
voce tare:
G. Micul meu eu îl cunosc bine, pe tine nu te cunosc destul.
- Copil prost !
Hanna avea să-mi spună mai târziu semnificaţia acestor două cuvinte: <<Cum ai
putea să-ţi cunoşti <<micul eu>>? Cunoşti tu o singură celulă din corpul tău ? îl
cunoşti tot atât de puţin cât mă cunoşti pe mine.
Când ai să deschizi în fine ochii ?>>
Eu şi el suntem uniţi în misiunea noastră.
Nu diviza ceea ce este unul.
În faţa Lui nimic nu este mic.
Nu judeca !
G. Învaţă-mă căci nu ştiu nimic.
Nu te-am învăţat ?
G. Ba da. Ştiu că pun întrebări prosteşti.
Hanna percepe gândul Maestrului meu: <<Ce joc pueril>> Dar se simte totuşi
autorizată să răspundă:
- Cât eşti de prostuţă !
Întreabă !
G. Am multe întrebări, dar tu ştii dinainte ce vreau să te întreb.
- De la inimă până la gură, nu este decât o mână.
Parcurge acest drum !
- CEI CARE PUN ÎNTREBĂRI SUNT MAI PREŢUŢI DE CĂTRE DOMNUL, DECÂT
CEI CARE STIU.
G. Ce semnificaţie are visul pe care l-am avut azi noapte ?
Mă văzusem în vis o fiinţă plină de armonie, de forţă liniştită; imaginea avea nişte
culori de o luminozitate intensă.
- Omul nou construit după forma ta.
G. O să pot deveni acest <<Om nou>> dacă reuşesc să mă debarasez de superflu ?
- TU EŞTI <<CEL CARE CONSTRUIEŞTE>>
NU CEL CARE ESTE CONSTRUIT.
G. Ce trebuie să fac pentru a deveni <<Cel care construieşte>>?
În acea clipa aparenţa corpului Hannei dispare. Ea devine un instrument conştient
în serviciul Maestrului. Gesturile-i sunt mai simple, încărcate de sens şi demnitate.
Braţele-i nu mai sunt aceleaşi: ele iradiază o forţă concentrată şi-mi amintesc de
sculpturile lui Michel-Ange. Urmează un gest brusc ca un fulger:
- Arzi !
9
Mi-am revenit scuturată, încântată. Dar toate aceste senzaţii dispar repede -
văzând-o pe Hanna. După ce a pronunţat cuvântul <<Arzi !>> este cu totul
epuizată; tremura toată şi prinsă de frig reuseşte cu greu să spună: "Adă alcool
pur !" Astăzi, <<din întâmplare>> tocmai cumpărasem. Îi dau câteva picături pe o
bucăţică de zahăr şi o acopăr cu cuverturi calde.
Când încălzită începe să-şi recapete forţele îmi poveşteste: <<A trebuit să-mi adun
toate energiile ca el să poată semăna în tine o sămânţă de forţă arzătoare.
Fusese indispensabil să te facă a te detaşa de venirea lui, altfel n-ar mai fi putut
veni.
După un moment de repaus, Hanna este gata pentru întâlnirea cu Lili care poartă
astăzi o fustă bleu şi o bluză roşie.
- Te-ai îmbrăcat invers.
L. De ce ?
- Jos roşu şi în sus bleu !
Ca roşu să fie cel care poartă albastrul.
La fel este şi în munca ta.
Lili înţelege imediat că pe roşul material trebuie să se susţină albastrul spiritual.
Apoi gândurile-i se îndreaptă spre munca din timpul săptămânii şi la rezultatele ei.
Nu da importanţă rezultatelor.
Ceea ce este - nu mai este. Aici, nu mai poţi fi de folos.
<<Cel care ajută>> trebuie să-şi dirijeze atenţia acolo
unde se naşte ceea ce <<va fi>.
Spaţiul este mic.
De aici poţi să construieşti totul.
Lili are o constituţie fragilă, o sănătate şubredă, chiar nu demult fusese bolnavă.
- Eşti obosită ?
L. Nu, dar nu mă simt chiar bine.
- Ştiu aceasta.
Roşului îi scade forţa dacă este în jos.
Albastrul se întăreşte dacă este sus.
Un corp lipsit de forţă este o mare povară.
Un corp cu prea multă forţă - de asemenea, dacă devine dominant.
Roşul este Eros - iubirea terestră.
Albastrul - iubirea celestă.
Violetul este culoarea Sa.
Un accent de emoţie îi apare în voce când pronunţă cuvântul <<Sa>>. Fiind
pictoriţă ştiu că amestecul roşului cu albastru dă violet. Înţeleg că aici cuvântul
<<Sa>> face trimitere la Isus care a unit iubirea terestră cu cea celestă.
Ce sunt zgomotele astea care se aud afără ?
îl întreb gata să alerg spre fereastră:
G. Vrei să mă duc să mă uit ?
- Este prea departe.
Gest cu mâna care parcă şterge ceva invizibil în faţa lui Lili.
- Acum s-a rezolvat.
Cineva are gânduri rele despre tine.
L. Am făcut vreo nedreptate cuiva ?
10
- Numai aceasta poate fi cauza.
L. Am să-mi cer iertare.
- Nu-i vorba despre o persoană.
L. Ţi-am făcut ţie vreo nedreptate ?
- Orice păcat urcă până la Dumnezeu.
Poţi să mai pui o întrebare.
L. Voi primi un ajutor în munca mea sau trebuie să demarez eu lucrurile ?
- Dacă începi TU - ÎNSUŢI.
VEI PRIMI AJUTOR.
În timpul momentului de linişte care urmează, mă întreb ce posibilităţi vom avea ca
să evoluam ca fiinţe umane şi imediat primesc răspuns la întrebarea-mi nerostită.
Mă adresez şi tie.
Aceasta este direcţia evoluţiei.
Aceste cuvinte sunt însoţite de un gest care nu-i nici vertical, nici orizontal, ci
oblic.
Sunt foarte uimită să aflu că evoluţia umanităţii nu depinde numai de dezvoltarea
sa spirituală (verticală) sau numai de cea materială (orizontală), ci de amândouă
împreună.
Toată săptămâna m-am gândit la cuvântul <<Arzi>> dar n-am integrat încă
această realitate.
Vineri dimineaţă spăl pe jos în camera mică ce da spre gradină şi o decorez cu
flori. Lili n-a putut să vină astăzi.
Aştept în linişte întâlnirea. Hanna simte forţe de lumină reunindu-se într-un
semicerc în spatele ei.
- Vorbeşte !
G. Mi-ai spus că sunt 100 de morţi între Iubire şi Lumină.
Aş vrea să mor deja ca să pot servi.
- Nu trebuie să mori,
ci să devii pod.
Sunt atât de fericită de prezenţa Maestrului meu interior, încât îmi dau lacrimile.
Nu cu apă trebuie să stropeşti sămânţa !
Înţeleg că toate emoţiile mele trebuie să ardă şi ele - şi vorbesc atunci despre ceea
ce mă preocupă încă de la începutul săptămânii.
G. Totuşi nu ard încă.
Hanna aşteaptă cu un viu interes răspunsul Maestrului meu.
- SCÂNTEIA APARE ÎNTRE ACT ŞI MATERIE.
Simt că aceasta este o revelaţie vitală, dar nu înţeleg deloc semnificaţia ei. În
tăcerea ce se aşterne Hanna simte prezenţa fiinţelor de lumină, ale căror priviri
converg către mine.
- Suntem numeroşi; aşteptăm mult de la tine.
Simt o mare responsabilitate şi ofer cu bucurie toate forţele mele:
G. Aş vrea deja să-mi împlinesc misiunea.
- Misiunea nu este încă decât un cuvânt pentru tine.
G. Poţi să-mi spui care este misiunea mea ?
Hanna este incapabilă să formuleze răspunsul.
- <<Cea care vorbeşte>> nu găseşte cuvintele.
11
Aceste cuvinte nu s-au născut încă.
G. Ce le va face să se nască în mine ?
- O dorinţă profundă.
G. Dorinţa de a servi ?
- Misiunea este importantă şi ... minunată.
Vibraţia atât de intensă a ultimului cuvânt mă face să presimt senzaţia unei vieţi cu
totul necunoscută.
G. Ai spus că <<suntem numeroşi>>. La cine te refereai ?
- Corul.
În spatele acestui cuvânt simt o mulţime infinită aflată într-o armonie perfectă. Mă
întreb dacă Maestrul meu este ceea ce numim noi un Înger. Cu ochii plecaţi şi cu o
mişcare spre în sus a mâinii:
Noi cântăm...GLORIA SA.
Este pentru prima dată când resimt ceea ce înseamnă o veritabilă adoraţie şi întreb
încetişor:
G. îL vezi tot timpul ?
Un gest rapid mă opreşte ca şi cum aş fi pus o întrebare nepermisă:
- Tu nu-ţi dai seamă ce ai întrebat.
Moment foarte lung de linişte.
Pune o altă întrebare.
G. Cum aş putea auzi în permanenţă vocea inimii fără ca mintea să se amestece ?
- Nu simţi diferenţa ?
G. Ba da, dar lucrurile merg foarte lent şi eu aş dori să pot servi deja.
- Te îndepărtezi adesea de la cale...
Hanna simte o ezitare a Maestrului. În faţa mea se aşterne un drum lung, presărat
cu obstacole ce trebuiesc depăşite, cu experienţe ce trebuiesc trăite, dificultăţi ce
trebuiesc învinse: un proces de conştientizare lent. Îngerul vede o furtună
apropiindu-se şi se teme că presiunea familiei şi lipsa de încredere în mine riscă să
mă strivească. Nu este timp de pierdut. Hanna i se adresează în inima ei: <<Te rog
arată-i drumul cel mai scurt; îţi promit c-o să reuseaşcă>>.
Fii foarte atentă !
Calea nu este apăsătoare.
Fii uşoară !
Din nou Hanna nu-şi găseşte cuvintele pentru a exprima această bucurie de o
calitate necunoscută.
<<Cea care vorbeşte>> nu-şi găseşte cuvintele.
Focul este uşor.
Mişcare uşoară a mâinii, evocând o flamă palpâind spre în sus.
Apa este grea.
Mişcare greoaie a mâinii, evocând apa ce se răspândeşte pe sol.
Dacă simţi o apăsare înseamnă că nu eşti pe calea cea bună.
După întâlnire, Hanna îmi explică ce nu reuşise să exprime: <<Trebuie să găseşti o
bucurie cum n-ai mai cunoscut niciodată: un surâs nou: Ceea ce este Uşor! Dacă
simţi o apăsare prea mare înseamnă că nu eşti pe drumul tău. Dacă apăsarea vieţii
îţi pare o nimica toată, atunci aceasta este calea ta. Să mergi pe drumul tău
depinde în întregime de tine. N-o să poţi descoperi acest surâs nou decât trăind
fiecare clipă a vietii tale cotidiene cu maximum de intensitate.
Întreabă !
G. Unde se află limitele mele ?
Mâinile se împreunează formând un cilindru deschis sus, dar mărginit pe lateral.
- Limitele nu sunt decât aici.
12
Înţeleg că drumul spre în sus este liber, în timp ce la nivel material limitele sunt
necesare.
G. Atunci eu sunt tu ?
Surâs.
- NU ÎNCĂ.
Ajunge pentru astăzi.
Hanna este atât de obosită încât adoarme imediat.
După lectia pe care o primisem săptămâna trecută legată de măsura justă, m-am
decis ca astăzi să pun foarte puţine întrebări.
- Întreabă !
G. Vederea îmi este neclară, inima-mi este nesigură. Cum aş putea să te percep mai bine ?
Cum aş putea să te servesc mai bine ?
Aş putea astfel să mă modelez după imaginea ta cu mai multă certitudine.
- Creatura vede lipsa.
G. Dar cu privire la EL - singura realitate - n-am decât o intuiţie.
14
Fie ca intuiţia ta să te ghideze.
G. Cum aş putea să gravez aceste cuvinte în mine, ca ele să ardă ca o flacară pentru
totdeauna. Mi-e frică tot timpul să nu se şteargă.
- FRICA ESTE REFUGIUL CELOR SLABI.
Nici vorbă să fac parte dintre cei slabi, aşa că protestez imediat:
G. Nu despre această frică este vorbă.
- Despre această frică este vorba.
G. Atunci am să lucrez asupra mea pentru a mă debarasa de ea.
- Nu lucra, ci crede !
Dacă crezi, nu are de ce să-ţi fie teamă.
Fii atentă !
Nu cunoşti măsura suferinţei.
Dintotdeauna, din fragedă copilărie am evitat pe cât posibil lucrurile dezagreabile,
ştiind că atunci când sufăr, sufăr nemăsurat.
ÎNTAMPINĂ (PRIMEŞTE) SUFERINŢA
CA PE MESAGERUL CERULUI.
DAR LASĂ-L SĂ PLECE CÂND VREA !
G. Cum este posibil să suferi şi în acelaşi timp să fii veselă ?
Surâzând:
- Este posibil pentru că eşti pe drumul cel bun.
Simt că <<drumul cel bun>> este de fapt drumul meu, cel care îmi este destinat
şi-mi aparţine.
Mai am întrebări, dar amintindu-mi de masură - hotărăsc să tac.
Vorbesc:
Nu ne-ai dezamagit.
În spatele acestui cuvânt rezonează armonia perfectă a Corului. Hanna îmi spune
mai târziu: << A fost mulţumit că ai întrebat cu masură. O să primeşti răspunsurile
la întrebările pe care nu le-ai adresat astăzi. Pentru aceasta, imaginează-ţi o foaie
de hârtie albă: răspunsurile se vor înscrie pe ea. Însă şi intensitatea întrebărilor va
da naştere răspunsurilor.
- Vorbeşte !
L. Nu înţeleg informaţia primită în această săptămână la Budapesta.
Lili a încercat să vadă la care din eleve sale ar putea să încolţească noua sămânţă.
- NU JUDECA !
Sămânţa încolteşte. Creşterea este EL.
Acolo unde este ascunsă sământa, acolo va încolţi.
Nu căuta să afli unde se găseşte ea !
Este inutil să judeci.
L. Mulţumesc, şi mulţumesc pentru visul de iniţiere pe care l-am avut aseară.
- Trezirea este mai importantă decât visul.
L. Mi-aş dori atât de mult să mă trezesc deja !
- TU EŞTI CEA CARE EŞTI VISATĂ.
L. Nu înţeleg.
VISUL ESTE IMAGINE,
ŞI TU EŞTI IMAGINE.
CEL CARE SE VA TREZI ÎN TINE ESTE EL.
Fac eforturi mari ca să înţeleg. Văzând aceasta, Îngerul mi se adresează:
- Nu te forţa, căci tu eşti puternică.
Tăcere.
L. Cum aş putea să-i ajut pe cei din familia mea ?
- Familia ta este mare,
EL este cel care ajută prin intermediul tău.
Simt că acest cuvânt <<familia>> desemnează de fapt, întreaga umanitate.
Ai încredere în EL !
L. Ce semnificaţie are durerea pe care o simt adesea în spate şi la ceafă ?
- Ai fost obligată să te înclini în faţa a ceea ce este nedemn,
vei fi reînălţată.
L. Fiecare boală a corpului are ea o cauză psihică ?
- Pomul face fructe. Pomul bun face fructe bune.
Nu materia este cea care produce binele sau răul,
căci esenţa sa este inerţia.
DUREREA DIN SPATELE TĂU
NU VINE DE LA SPATELE TĂU.
Tăcere.
Îţi pun o întrebare:
Ce te-a bucurat zilele acestea ?
L. Visul meu de iniţiere, zilele bune pe care le-am avut la Budapesta, dar în primul rând,
prezenţa ta.
- EU NU SUNT PREZENT DECÂT ÎN BUCURIE.
20
Fie ca Cerul să te binecuvânteze !
Lili, care a fost absentă la întâlnirea trecută, se simte prăbuşită şi deprimată sub
povara dificultăţilor.
- Lasă jos povara !
L. Nu înţeleg.
- Era atât de greu pentru tine ?
L. Da, foarte greu.
- Ceea ce este greu este povara.
L. Cum de-am coborât atât de jos ?
<<Cea care ajută>> trebuie să coboare în prăpastie.
24
ÎŢI DAU CHEIA PROFUNZIMII.
NUMELE SĂU ESTE: MISIUNE îN EL.
Tu eşti aleasă.
Tu poţi oricând să cobori.
Tu poţi oricând să urci.
Nu depinde decât de tine. Crezi aceasta ?
L. Cred. Mulţumesc Domnului pentru această Graţie.
Urmează o tăcere intensă; ne rugăm.
Descopăr cu încântare puterea cuvintelor: în momentul în care Lili pronunţă
cuvântul <<Dumnezeu>>, imediat se simte cum Maestrul ei este copleşit de o
adoraţie profundă - la care Lili se asociază în mod absolut natural.
- Eu sunt cel care transmit fiecare din gândurile tale, fiecare din rugile tale.
Nu uita să-i adresezi LUI gândurile !
Sunt întotdeauna lângă tine, la îndemâna mâinii tale, a actelor tale.
PRIN FIECARE DIN ACTELE TALE TU ACŢIONEZI îN LOCUL MEU.
FII FOARTE ATENTĂ ! NU MĂ DESFIGURA !
Nu poate să existe decât un singur tip de separare între noi:
Aş putea-o numi <<Persoana - Capcană>>,
Al tău <<eu fals>>
Nu uita cheia !
POT SĂ FIU PREZENT îN FIECARE DIN ACTELE TALE
DACĂ ACŢIONEZI ÎMPREUNĂ CU MINE.
Multe încercări te aşteaptă.
Sunt mereu alături de tine.
Astăzi suntem toate fericite: pentru prima dată Joseph va asista la întâlnire - în
tăcere. A citit notele noastre şi a simţit că aceste cuvinte sunt o adevărată hrană.
- în numele SĂU.
Aştept.
G. Mulţumesc pentru învăţătura pe care mi-ai oferit-o azinoapte în vis.
Am înţeles tot, dar ce încă nu ştiu este semnificaţia expresiei <<în afara timpului>>.
- Ce vrei să ştii ?
G. Fiindcă tu m-ai instruit deja, ar trebui să înţeleg ce este atemporalul.
- Expresiile <<încă>> şi <<deja>> sunt tot în cadrul timpului.
Eu te învăţ şi tu nu înţelegi încă.
Aici este distanţa între noi.
G. Cum aş putea să suprim această distanţă ?
- PRIN MIJLOC.
ACTUL FĂCUT LA TIMP
ESTE ACTUL îN AFARA TIMPULUI.
Sunt aici, şi aici tu înţelegi
cu inima şi nu cu capul.
Acum este clar ?
G. (plină de bucurie): Oh, da !
- Pentru că acum ai ascultat cu inima.
Acum este înafara timpului
pentru că m-ai auzit la timp.
25
Lui Lili:
- O binecuvântez pe <<cea care ajută >>.
Această binecuvântare mă umple de bucurie.
Adresându-se mie:
BUCURIA-ŢI ÎMI FACE PREZENŢA MAI UŞOARĂ.
întreabă !
Am văzut cu câtva timp în urmă, în interiorul meu o lumină bleu intensă.
G. Lumina bleu... ce înseamnă ea ?
Gest brusc de interdicţie. Simt că până nu o să fiu capabilă să trăiesc în această
lumină bleu intensă, nu trebuie să mai pun această întrebare.
întreabă altceva !
Nu mai am întrebări, dar spun ceea ce simt:
G. Sunt fericită că eşti aici,
- prin GRATIA SA nemăsurată...
Lung moment de tăcere.
Te învăţ: Semnul tău este soarele.
Închide ochii.
îl ascult şi închid ochii.
Vezi soarele ? Sau încă este vag ?
G. Nu-l văd.
- Imagineazăţi-l ! Este suficient.
Acum îl vezi ?
Încerc să-mi imaginez un soare grandios într-o lumină orbitoare.
Maestrul meu trasează un cerc în faţa figurii mele.
îl vezi ?
Faţa îmi este tensionată şi simt pupilele tremurând sub pleoape.
Vrei să vezi mai mult decât este necesar.
Trasând un nou cerc:
Dar acum, îl vezi ?
încep să găsesc soarele într-un cer fără nori.
G. Da.
- Bine. Imaginea este clară ?
G. Nu încă.
Imaginea soarelui se mişcă. Coboară şi urcă pe cer.
- Încă vrei. Spune-mi dacă este clară.
Imaginea se clarifică, dar mă simt încă nervoasă şi stângace.
G. Da, se clarifică.
- Fii mai calmă !
Trasând pentru a treia oară un cerc:
Si acum ?
Mă concentrez numai asupra soarelui, nemaivăzând nimic altceva.
Deschide ochii când imaginea îţi va fi clară !
SENTIMENTELE, A VREA CU ORICE PREŢ,
DORINŢA SUNT TEMPORALE.
CÂND ELE îNCETEAZĂ,
ATUNCI POŢI ŞTI ŢELUL DRUMULUI TĂU.
Acum imaginea soarelui este foarte clară, apoi începe să se estompeze puţin câte
puţin.
Acum, ai reuşit.
Deschid ochii.
Atenţie ! Aluneci deja !
26
Şi numai după ce mă simt alunecând în straturi din ce în ce mai dense - realizez
unde eram.
G. Da, alunec.
- O să înveţi. Încă este greu... şi pentru mine.
Îmi dau seama, în mod instinctiv, că timp de câteva momente reuşisem să ating o
intensitate a vieţii pe care n-am mai cunoscut-o înainte, unde simţurile încă
adormite erau incapabile de a percepe. Singura senzaţie care mi-a rămas este
aceea a unui vid absolut. Este această primă încercare o avanpremieră a ceea ce va
fi mai târziu - pur şi simplu o stare naturală ?
Hanna îmi spune mai târziu că energia din jurul meu era diferită: foarte densă în
partea de jos, mai clară la mijloc şi apoi, din ce în ce mai clară până sus - unde
era translucidă. în general, urci şi cobori prin aceste straturi de energie unde se
definesc gândurile şi sentimentele. Dar atunci când reuşeşti să te ridici deasupra
acestui nivel, acolo eşti în atemporal. Acea clipă este eternă, dar ea nu a ţinut
decât o secundă.
Tăcere.
Gest al Maestrului meu cerând apă.
Îi întind un pahar Hannei.
Atunci când bea, facilitează coborârea Maestrului meu.
- Cât este apa de grea !
Hanna este cea care bea, dar ea reprezintă în aceste momente instrumentul care
serveşte coborârii lui; îngreunându-se el reuseşte să coboare până la noi.
Mai ai vreo întrebare ?
G. În ce mai sunt încă <<păgână>> ?
- Fii <<păgână>> în toate, căci aceasta este rădăcina !
Dar acum trebuie să înmugurească florile.
Fără rădăcină nu este posibil.
Este un punct în care greşeşti.
Acolo unde eşti insensibilă.
Aici nu eşti <<păgână>>.
AICI SIMŢUL S-A PERVERTIT. ARUNCĂ-L !
Înţeleg că sunt insensibilă acolo unde ţesuturile sunt moarte. Hanna îmi spune mai
târziu că <<falsul eu>>, <<Persoana - Capcană>> locuieşte în zonele
insensibile.
Voi toţi !
Păziţi cu atenţie porţile secrete, căci duşmanul pândeşte !
<<Cea care vorbeşte>> era cât pe ce să-i cedeze astăzi.
În aceste momente noi nu putem să vă ajutăm, ci doar să vă avertizăm.
Mai ai o întrebare ?
G. Mi-aş dori să-L glorific prin toate actele mele... şi, pentru totdeauna. Care este cheia
acestei continuităţi ?
- Astăzi întrebi în mod continuu - unul şi acelaşi lucru.
Continuitatea ţine şi ea de timp.
Nu este nimic mai frumos decât
să-i înalţăm glorie LUI !
LĂUDAT FIE DOMNUL !
Aşteptăm cu toţii, în tăcere, venirea Maestrului meu interior când deodată, încep să
bată clopotele în sat.
- Ascultaţi cu atenţie !
Dangătul clopotului semnifică pregătire.
29
O să vină un sunet nou
Iar voi veţi fi clopotele care-l vor anunţa
Încă funcţionaţi după vechiul mod:
Întunecat - luminos, bun - rău, rece - cald.
Gest de oscilare.
Acest mod se adresează urechilor.
Noul dangăt al clopotului nu poate fi încă auzit
căci clopotul se balansează.
Dacă el se opreşte atunci va veni NOUL.
Aceste cuvinte mă pătrund atât de adânc, încât ochii mi se umplu de lacrimi.
Clopotul se balansează încă
Dar este începutul slujbei.
Tăcere lungă, lungă. La cererea sa - îi întind un pahar cu apă. După ce a băut:
Bea şi tu !
Mirată, beau. Prin ochii îngerului Hanna vede în pahar un lichid albastru în care
se reflecta o lumină a cărei sursă este necunoscută. Iar în momentul în care o beau,
toată reţeaua arterelor până la cel mai mic vas sanguin devine aurie.
Era un alt fel de Apă. Ce dur este acolo în înteriorul tău,
Gest indicând spre inima mea.
şi ce blocată este, fixează-ţi gândul la această Apă.
Ea dizolvă totul.
Simţi ?
Mă simt minunat de bine - aceasta este fără nici o îndoială Graţia divină !
TU MI-AI DAT APA DE JOS,
EU ÎŢI DAU APA DE SUS.
DĂ ASTFEL TUTUROR CELOR CĂRORA LE ESTE SETE
IAR APA CARE VINE DE SUS VA IZVORâ MEREU.
NU UITA: FIECARE PICĂTURĂ PE CARE O DĂRUIEŞTI
LUI I-O DĂRUIEŞTI.
Lung moment de tăcere.
Am venit ca să-ţi răspund.
Mă simt atât de copleşită de acest moment de Graţie, încât toate întrebările mele
şi-au pierdut importanţa.
G. Ai răspuns deja la toate întrebările mele.
- Mai ai încă trei.
G. Ce semnificaţie are faptul că m-am văzut azi noapte în vis cu un văl ?
- Vălul va dispare încetul cu încetul.
El reprezintă trecutul, copilul de altădată.
Visul tău era presărat de trecut şi de viitor.
Dar nici unul, nici celălalt nu există.
Nu există decât prezentul.
Toate sunt numai văluri...
G. De ce n-am putut să-ţi urmez singură învăţătura ?
- întreabă cu alte cuvinte !
G. N-am putut să mă concentrez asupra soarelui - singură.
În clipa în care am pronunţat acest ultim cuvânt, îmi dau seama brusc că am comis
o gravă eroare căci nu sunt niciodată singură şi mă cuprinde ruşinea.
- Dacă spui <<singură>> eşti singură.
Cad într-o prăpastie a disperării, dându-mi seama că printr-un singur cuvânt
eronat m-am separat singură de EL.
Tăcere prelungă.
30
Înalţă-ţi inima şi întreabă altceva.
Am timp.
G. De ce este atâta incertitudine în mine ?
Cu un zâmbet:
EL singur este certitudine.
Dacă eşti permanent conştientă de aceasta,
atunci incertitudinea din tine se va transforma în certitudine.
În tot şi întotdeauna EL este singura certitudine.
G. Ce este cel mai urât în mine care mă separă de tine ?
Gest rapid indicând spaţiul dintre ochi:
- Acest rid.
G. Pentru că voiesc ?
- Pentru că te forţezi.
G. Si de ce mă forţez ?
- Pentru că încă mai iubeşti vechea îmbrăcăminte.
Odată ce coaja de ou s-a spart,
ea nu mai foloseşte la nimic.
Nu uita Apa ! Ea dizolvă şi aceste tensiuni.
Tăcere.
Am să-ţi spun ceva drăguţ:
Ascultă ! Când îţi vei termina lucrul
aprind un foc al bucuriei în semn de mulţumire.
Am terminat de pictat un tablou creat sub inspiraţia acestor întâlniri cu îngerul.
*A fost distrus în timpul razboiului.
Sărbătoriţi această zi, vom fi alături de voi !
Lui Lili:
Şi ea ne-a ajutat.
Lui Joseph:
Şi el <<fiul>> a fost de folos.
După o tăcere adresându-se din nou lui Lili:
Mai ai o întrebare ?
L. Care este diferenţa între mâna dreaptă şi mâna stângă ?
- Nu există dreapta şi stânga
pentru că nu este mâna cea care acţionează,
ci inima, pentru că el este UNUL.
Dacă acţiunea nu vine de la el
Atunci ambele mâini sunt stângace.
Bucuria ta de viaţă va fi bucuria noastră.
Lili înclină capul mulţumind cu umilinţă.
Cerul este alături de voi.
=Vineri 1 octombrie =
Întâlnirea a 15-a cu Gitta
- Va veni în curând timpul când n-o să mai am de parcurs drum pentru a veni la voi.
Aceste cuvinte mă umplu de o mare bucurie.
- Ceea ce este Drum pentru voi este Greutate pentru mine.
Greutatea care apasă asupra pământului este Calea.
Eliberarea desfiinţează Greutatea
N-o să mai fie Greutate.
Atâta timp cât nu suntem uniţi
N-o putem ridica.
Bucuria capabilă să îmbete este numai
un început al Vieţii fără de Greutate.
De aceea omul este în căutarea ei...
dar a apucat-o pe un drum greşit.
FIţI ÎMBĂTAŢI DE DUMNEZEU !
Acesta este simbolul vinului, este sângele SĂU.
Virtute, bunătate, bune intenţii
nu sunt decât ulcioare crăpate, ulcioare goale
fără Băutura Lui.
Cu o sete de nestins
fiţi însetaţi de BEŢIA DIVINĂ,
care singură este eliberatoare.
Ce vreţi să dăruiţi, dacă nu este nimic în voi !
Sunteţi biete ulcioare fără Băutură.
CELUI CARE CU ADEVĂRAT CERE SĂ BEA
BĂUTURA ÎI ESTE DATĂ.
Ţi se pare apăsător ?
G. Nu.
- Este greu ?
G. Nu... este înălţător.
- Fii foarte atentă !
Orice îmbătare cu Băutura Lui este un omagiu adus lui Dumnezeu.
Beţia cea mare o absoarbe pe cea mică.
Dar cea mică continuă să supravieţuiască
în cea mare.
Nimic nu se pierde !
Să nu existe deci îndoieli în sufletul tău.
CEA MAI SACRĂ ESTE BEŢIA DE DUMNEZEU.
După o lungă tăcere:
Poţi să întrebi.
40
G. Simt că trecutul şi relaţiile mele sentimentale au fost nedemne.
- Pentru că au fost un scop în sine.
Ascultă bine ! Animalele reacţionează instinctiv.
Instinctul omului a fost şi el pervertit prin ştiinţă.
Astfel, tu n-ai servit.
G. Cum aş putea şterge acest păcat ?
- De ce anume vrei să te eliberezi ?
G. De apăsarea trecutului meu.
- Ce este apăsarea ?
O revelaţie: brusc are loc în mine o inversare a valorilor. Această întrebare
bulversează totul. Erorile, suferinţele, rănile trecutului, tot ceea ce am detestat şi
am încercat să uit: toată această greutate apăsătoare devine cea mai mare
comoară: această greutate de dus este CALEA MEA.
Suspin de uşurare şi răspund:
G. Greutatea - este Calea.
- Există tot felul de greutăţi, dar numai o CALE.
Fiecare greutate poartă un nume, CALEA însă nu are nici un nume.
CEL CARE PE PĂMÂNT FĂRĂ GREUTATE TRĂIEŞTE
FĂRĂ DE CALE ESTE.
Materia pe care v-aţi asumat-o este greutatea.
DACĂ AŢI PUTEA SIMŢI CUM ESTE ATRASĂ LUMINA
DE IUBIREA PENTRU GREUTATE -
ATUNCI AŢI GUSTA BEŢIA DIVINĂ.
Hanna suportă cu greu intensitatea acestor cuvinte.
<<Cea care vorbeşte>> este un vas fragil,
nu are forţă să suporte cele spuse.
După ce a băut pe îndelete:
Întreabă, draga mea !
G. Am multe întrebări, dar îmi este sete numai de cuvintele tale.
- Aceste cuvinte nu sunt ale mele.
G. N-am înţeles data trecută când mi-ai cerut să trimit un mesaj. Am avut impresia că
aşteptai altceva decât recunoştinţă.
- Totul vine la timpul potrivit.
La răsăritul soarelui, pământul aduce omagiul
Creatorului său.
Acesta este adevăratul mesaj.
Dacă Lumina ajunge până la tine,
şi tu vei deveni omagiu
fie că vrei, fie că nu.
Am făcut o încercare şi n-am rămas dezamăgit.
Sămânţa stă bine acolo unde este.
Întreabă !
G. Momentul morţii are mai multă importanţă decât celelalte momente ale vieţii ?
NUMAI PENTRU CEI
CARE NU ŞI-AU ÎNDEPLINIT MISIUNEA.
Despre care moment ştii tu că este ultimul ?
DACĂ EŞTI ÎN UNITATE CU EL NU MAI EXISTĂ MOARTE.
Tăcere.
Mai răspund la două din numeroasele tale întrebări.
Tonul ironic al acestor ultime cuvinte mă face să râd de mine. Într-adevăr am în
buzunar o listă lungă de întrbări pe care le-am pregătit cu grijă toată săptămâna.
41
G. Adesea nu am un contact adevărat cu cuvintele pe care le pronunţ.
- Nu spune niciodată ce nu este adevărat !
Gravează aceasta în inima ta.
Să ai oroare fie şi numai de umbra unei minciuni.
Două greutăţi aşezate una peste cealaltă formează fundaţia unei catedrale.
Dacă ele alunecă, totul se transformă în neant.
CUVÂNTUL ESTE PURTĂTOR DE LUMINĂ
CUVÂNTUL ADEVĂRAT ARE GREUTATE
MINCIUNA NU ARE NICI O GREUTATE.
Cel ce Distruge se bucură de falia din zid,
el, tatăl tuturor minciunilor,
El fărămiţează, demolează.
Nu violenţa este cea care distruge zidurile ridicate,
ci minciuna.
Ţi-a mai rămas o întrebare.
G. Ce semnificaţie are visul meu de aseară ?
- Tu trebuie să descoperi singură sensul
Învăţăturii pe care o primeşti în vis,
Pentru aceasta îţi este dăruit visul.
Să înălţăm recunoştinţă !
Începe să se lase noaptea. În timpul micii pauze până la cea de-a doua întâlnire ne
pierdem vremea încercând să aranjăm veiozele. Vreau să obţinem o luminozitate
agreabilă, cât mai estetică.
Dintr-o dată, lumina se stinge. Mă ridic pentru a o reaprinde, dar o voce severă
mă opreşte:
- Eu am stins-o.
Consternată, realizez cât de deplasat a fost din partea noastră să acordăm atâta
importanţă părţii <<artistice>> a iluminării, făcându-l pe îngerul lui Lili să
aştepte.
Aprinde !
Aprind o veioză şi mă îndrept să le aprind şi pe celelalte...
Suficient ! Tenebre impenetrabile !
Un gest - şi omul face lumină...
Gest arătând becul:
O forţă sfântă este captivă în mica închisoare din sticlă şi odată cu ea s-a dus odihna omului
de cu seară.
Întorcându-se spre Lili:
Iată că pe pământ totul a devenit captivitate !
Care este captivitatea ta ?
L. În obişnuinţă.
- Aceasta este deci captivitatea ta. Unde mai exact simţi că te apasă ea ?
L. În faptul că obiceiurile mele revin în permanenţă.
- Nu ele sunt cele care revin. Tu eşti cea care nu renunţi la ele.
Totul depinde de tine.
L. Sunt două aspecte care mă jenează mai mult.
Frica de nou şi ataşamentul de obişnuinţe.
- Eternul ESTE. Obişnuinţa nu este.
Obişnuinţa este obscuritate.
Obişnuinţă eternă nu există.
Noi nu putem să ne întâlnim şi aceasta să devină o obişnuinţă.
INUTIL SĂ CREZI ÎN <<CREDIBIL>>.
L. Cum aş putea să mă debarasez de atâtea obstacole câte se găsesc în mine ?
- Ele nu sunt în tine. Obstacolele fac parte din Misiune.
Încerci să faci mai întâi tu însuţi ceea ce le ceri celorlalţi ?
L. Nu în toate privinţele.
Şi totuşi numai astfel poţi ajuta.
Obstacolele pe care le simţi în tine
se regăsesc peste tot.
Nu există obstacole reale pe drumul cel adevărat
Ci numai atunci când greşeşti drumul.
Nu există obstacole între noi
Decât dacă pierzi calea adevărată.
Întreabă !
L. Avem noi vreo putere împotriva ororilor războiului ?
Lili este oprită brusc printr-un gest de interdicţie:
- NU ! RĂZBOIUL FACE PARTE DIN OBIŞNUIT
ESTE IMPOSIBIL SĂ LUPŢI ÎMPOTRIVA TRECUTULUI.
DIRIJAŢI-VĂ CĂTRE CEEA CE NU S-A MAI AUZIT !
înţeleg că numai Forţa Nouă ce va veni poate să transforme vechiul instinct al
omului de a ucide.
47
Tăcere.
Mai ai vreo întrebare ?
L. Începe anul şcolar şi eu mai am multe îndoieli.
- Anul trecut aveai tot atât de multe ?
L. Nu, mult mai multe.
- Deci eşti pe calea cea bună.
Calea care duce la pierzanie este foarte largă
Cea adevărată este îngustă,
omul nu poate păşi pe ea decât de unul singur
Şi croindu-şi singur drumul.
Ceea ce nu s-a văzut niciodată vă luminează calea.
Ceea ce nu s-a auzit niciodată vă ghidează.
L. Cum se face că imediat ce simt ceva bun sau nou, devin nerăbdătoare şi mi-l doresc mai
mult, tot mai mult ?
- Încă nu este destul.
Nu trebuie să-ţi fie sete decât de ceea ce-i bun şi nou.
Cel căruia îi este sete i se dă <<să bea>>,
şi i se va da întotdeauna.
Tu n-o să fii niciodată la limita însetării,
căci tu nu ceri pentru tine însăţi.
Măsura <<celei care ajută>> este alta.
Voi toţi sunteţi Destinaţi să Ajutaţi.
Să trimitem LUI un gând !
= Vineri 15 octombrie =
Întâlnirea a 17-a cu Gitta
- Fiţi atenţi !
Păcatul nu poate fi distrus
Căci, cu adevărat, păcatul nu există.
Numele păcatului: “Ceea ce nu mai este bine ”
Acesta este numele tuturor păcatelor.
Se poate trăi înafara păcatului.
“Ceea ce nu este suficient de bine ”pune capăt păcatului.
Care este măsura păcatului ? Cine are dreptul să judece ?
EL singur.
PĂCATUL NE ESTE TRIMIS DE EL PENTRU CA SĂ DESCHIDEM OCHII.
Aceste cuvinte mă ajută să înţeleg cu totul altfel noţiunile de păcat şi de
culpabilitate, şi să simt mai degrabă o iresponsabilitate.
L. Nu.
- EL singur acţionează.
Dacă simţi că tu eşti cea care acţionează
atunci eşti pasivă. Inactivă.
DACĂ ACŢIONEZI CU ADEVĂRAT, NU SIMŢI ACŢIUNEA
SIMŢI NUMAI CĂ EŞTI FOARTE BUCUROASĂ.
Răul nu activează decât în aparenţă... în aparenţă.
În realitate, el este inactivitate.
L. Care este relaţia între suflu şi suflet ?
- Ce crezi tu că este sufletul ?
În faţa enormităţii acestei întrebări, Lili rămâne mută.
Observi ce întrebări pui ?
Poţi ti intui ce este ?
Ezitând, Lili rosteşte cu greutate:
L... ceea ce este înălţător în noi... ceea ce nu este corp...
- TOTUL ESTE CORP
CEEA CE PENTRU TINE ESTE INSESIZABIL: <<SUFLETUL>>
PENTRU MINE ESTE UN ZID GROS.
Poţi să apuci aerul ?
54
L. Nu.
- Ba eu spun că poţi.
Dar ceea ce el poartă cu sine, aceasta nu.
Bei vinul şi te simţi îmbătată.
Poţi să atingi cu mâna îmbătarea ?
L. Nu.
SUFLETUL ESTE VINUL, EL POARTĂ BEŢIA DIVINĂ,
TOTUL ESTE ÎNCĂRCAT DE BEŢIA DIVINĂ...
L. Practica noastră yoga este bună ?
- Despre ce practică vorbeşti ?
L. De hatha-yoga hindusă.
- Dacă ajută este bună.
Nu-i judeca pe cei ce caută. Ei cercetează.
De fapt, ei nu cercetează,
ci doar cred că o fac.
În realitate - copie.
Vin Legi Noi.
Şi vine Noua Graţie Divină.
Tu recunoşti Noul, Ceea ce este Just
prin aceea că încă nu are nume.
Chiar şi numele de <<Ajutor absolut>>
este şi el vechi.
Cei aleşi văd deja Noua Lumină
care încă nu are nume.
Ceilalţi se agaţă de sămânţa veche.
Sămânţa aceasta va fi aruncată în foc.
L. Am auzit spunându-se că hatha-yoga ajută...
- Hatha: poate !
Încă o dată am ocazia să mă minunez de modul cum Îngerul face jocuri de
cuvinte şi surâd încântată: <<Hatha>> înseamnă <<poate>> în ungureşte.
Poate una, poate cealaltă...
Sau poate un alt poate va ajuta.
Toţi bâjbâie în întuneric fără o direcţie
şi nu există alinare pentru suferinţa lor.
Ascultaţi cu atenţie !
Nu vă îndepărtaţi, nu vă lăsaţi înfricoşaţi,
nu părăsiţi calea.
Rătăciţii rătăcesc la infinit încă şi încă,
dar într-un punct voi sunteţi mereu aici.
Simt că acest punct este cel al certitudinii - acolo unde nu este loc de poate.
Totul se schimbă, dar nu voi.
Voi nu rătăciţi,
pentru că nu spuneţi niciodată:
<<Poate aceasta este ceea ce este bine>>.
Totul se modifică, se scufundă, se contorsionează,
Ceea ce era solid - se fărămiţează.
Ceea ce era lichid -îngheaţă.
Ceea ce era sigur - nu mai există.
Este îngrozitor !
Deasupra prăpastiei înfricoşătoare - un pod îngust -
voi.
55
Deci, aveţi grijă de voi.
Îţi este frică să fii pod ?
Avem mare grijă de pod
căci el este atât de necesar.
Tentatorul face cărare bătută,
Ia chiar şi înfăţişarea podului,
dar va fi umilit în faţa ochiului
ce nu priveşte în exterior.
Fiţi atenţi !
Vă spun un secret:
Există un lucru pe care Tentatorul nu-l ştie.
Ceva ce el ignoră: Noul.
Nu se poate îmbrăca decât cu haine vechi
Acesta este semnul după care-l puteţi recunoaşte.
A înşelat deja pe mulţi...
Gravaţi-vă acest lucru în inimă !
În numele Celui care nu are încă Nume,
vă salut.
- Ascultaţi !
Vă dezvălui
Cauza tuturor bolilor.
Voi nu existaţi pentru voi înşivă.
Voi primiţi cu prisosinţă hrana de fiecare zi,
Dar n-o primiţi în mod gratuit.
Ea se transformă în voi într-o forţă minunată.
Însă nenorocire vouă
dac-o păstraţa doar pentru voi înşivă !
Fii atent, servitorul meu !
Dacă te scufunzi,
nu hrana este cea care cântăreşte prea mult,
ci înseamnă că forţa pe care o dăruieşti nu este suficientă.
Tu o frânezi.
NU SUNT NECESARE NICI PENITENŢE, NICI ASCEŢII
ELE NU AU PREŢ ÎN OCHII LUI !
Noua Lege, Noua Măsură este alta.
Tu primeşti cinci pâini,
şi ele vor hrăni cinci mii de oameni.
FRÂNAREA FORŢEI
ESTE CAUZA TUTUROR BOLILOR.
Păcatul este şi el boală.
Aceasta să vă fie învăţătură
şi nu greutate care să vă apese.
Sunt stupefiată de cele auzite.
Ridică-ţi fruntea ! Cu inima uşoară şi pură - întreabă !
G. Cum se face că încă frânez forţa, deşi dorinţa mea este de a o iradia în jur ?
-Întrebarea ta conţine şi răspunsul.
Ascultă-mă ! Ce este dorinţa ?
56
G. Sentiment.
- Nu numai. Este simbolul distanţei.
Nu doreşti ceea ce ai deja.
Fii atentă !
EL te-a creat pentru ca să radiezi lumina.
Îmi amintesc că Îngerul mi-a spus cu 2 luni în urmă: semnul tău este soarele.
Înţeleg că sensul vieţii mele este de a radia lumina şi misiunea mea este de a fi
conştientă de aceasta şi de a acţiona în consecinţă. Mă mir cum de-am putut-o
uita cu totul. Suntem oare atât de puţin conştienţi de natura noastră divină ?
dar există o distanţă între TINE şi tine.
Gest puternic de sus în jos, ca şi cum m-ar tăia în două.
Îţi explic: această despărţitură, această prăpastie sumbră care a fost,
este, dar nu va mai fi,
este şi în tine:
UNIVERSUL CREAT ŞI UNIVERSUL CREATOR.
ÎNTRE ELE: PRĂPASTIA.
Înţelege-mă cu atenţie !
Podul eşti tu însuţi.
Nu poţi să doreşti iradierea creatoare de lumină
atunci când eşti tu însuţi podul. Aceasta îţi este dată.
Dorinţa nu este pod. Numai credinţa este pod.
Ceea ce n-a fost,
ceea ce nu este încă nici acum, va fi: Eliberare.
Banii, sacrificiul, bunătatea, bunele intenţii,
Filantropia, sacrificiul de sine
pot ele să elibereze ?
Toate acestea se duc la fund.
Sunt aruncate în prăpastia adâncă
căci toate sunt nimicuri.
Degeaba precipitaţi în abis
grămada cu de toate. N-o să-l puteţi umple niciodată.
Recunoştinţă Veşnică Înţelepciunii Sale Infinite,
micul Copil păşeşte peste prăpastie surâzând
căci EL a ascuns înţelepţilor
ceea ce a revelat copilaşilor ca voi.
Fără să-mi dau seama, strâng pumnii.
Cu un surâs strălucitor:
Dacă ai credinţă şi surâzi, mâna ţi se va deschide.
Simt că această credinţă despre care vorbeşte Îngerul este o forţă creatoare.
Întinde mâna !
Întind mâna - care se deschide de la sine şi simt surâsul inundându-mi faţa.
Este bine când surâzi.
Şi acum întreabă.
G. Care sunt cele şapte centre ale omului ?
Care este funcţia fiecăruia ?
- Şapte trepte. Tu nu cunoşti decât trei.
A patra - doar crezi că o cunoşti.
TREI REPREZINTĂ UNIVERSUL CREAT.
TREI REPREZINTĂ UNIVERSUL CREATOR.
LA MIJLOC PODUL -
DAR EL NU ESTE ŞTIINŢĂ.
57
Piatră - Iarbă - Cal.
Ceea ce urmează nu este omul,
Căci OMUL este cele şapte împreună.
Pentru tine încă este greu de înţeles.
Cu voce joasă:
Eu sunt al cincilea.
Ascult cu toată fiinţa. Iată că universul celor Şapte suflete începe să prindă
formă.
Cuvântul este sacru, a patra manifestare.
Podul între materie şi spirit este: VERBUL.
Gest orizontal la nivelul gurii.
Al patrulea plan. Fundaţiile Noii Case,
materia adevărului.
Fii foarte atentă la Cuvânt,
nu te juca cu el, nu-l perverti,
căci începând de aici... de la gură...
Alt gest orizontal la nivelul gurii.
ceea ce încă nu-i eliberat, ceea ce este fals,
negativul, se scurge în jos,
şi corupe cele 3 planuri inferioare.
ŞI ASTFEL APARE BOALA.
Dar cuvântul poate elibera, poate înălţa.
NUMAI OMUL DEŢINE SECRETUL CUVÂNTULUI
CA SĂ VORBEASCĂ ÎN NUMELE LUI.
Nici eu nu pot să vorbesc decât prin intermediul
<<celui care vorbeşte>>, căci nu am gură.
Voi avea una, când vom fi uniţi.
Fie ca Cerul să vă binecuvânteze !
După terminarea întâlnirii o întreb pe Hanna ce-a simţit în timpul iniţierii cu
privire la cele şapte nivele ale Universului. Ea desenează o schemă, prevenin-
du-ne că n-a putut percepe întreaga Ierarhie a Universului Creator şi că deci,
schema este incompletă.
Văzând-o pe Hanna trasând curba care reuneşte animalul - Al Treilea – cu Îngerul
- Al Cincilea, înţeleg în sfârşit, ceea ce Maestrul meu îmi explica la început:
Îngerul şi animalul sunt uniţi în misiune. Înţeleg astfel, că partea animală
instinctivă a fiinţei mele poate să se alăture Îngerului, cu condiţia ca eu - Al
Patrulea, Omul - să devin pod peste prăpastia care-i separă.
- Ascultaţi cu atenţie !
Vă vorbesc despre moartea Ajutorului absolut.
De unde a apărut crucea ? Dar cuiele ?
Rumori.
Au răspândit vestea despre ceea ce EL a făcut.
Forma pe care o îmbracă Spiritul este doar formă.
Poporul, mulţimea, a atribiuit miracolele
formei.
58
Acesta este motivul pentru care Ajutorul absolut
a primit crucea pe umerii Săi.
El a mărturisit:
<<Nu eu, ci EL este cel care înfăptuieşte miracolul,
mulţumită credinţei voastre...>>.
Şi tu eşti Ajutor. Fii atentă !
Cea care operează este credinţa celui ajutat
şi nu a ta.
Nu tu eşti cea care operezi, nici eu,
ci cel care este ajutat.
Întreabă, micul meu servitor !
L. Cum am putea noi - toţi patru împreună - să servim mai bine ?
- Sunet şi armonie.
Patru voci nu sunt încă în armonie.
Patru sunete oarecare împreună
nu creează armonia.
Toate sunetele unite: Sunt EL.
Dacă sunteţi uniţi, reprezentaţi la scară, forţa creatoare,
armonia, solul tuturor miracolelor.
DACĂ VOCEA TA RĂSUNĂ PURĂ, FĂRĂ MINCIUNĂ,
FĂRĂ DEFORMARE, FĂRĂ INTENŢIE,
DACĂ EA NU SUNĂ FALS,
NUMAI ATUNCI SERVEŞTI ARMONIA.
Fiecare este responsabil de vocea sa.
Astfel ea nu poate să sune fals.
Cel ce Distruge nu se poate strecura în ea -
căci numai în ceea ce este fals se poate ascunde.
Întreabă !
L. De ce sunt tot timpul atât de încordată ?
- Aminteşte-ţi de cruce, corpul Său a fost răstignit pe ea.
Şi tu te încordezi - dar tu,
pentru că îţi dai prea multă importanţă.
MIRACOLUL SOSEŞTE
NUMAI ATUNCI CÂND UIŢI DE TINE
ACEASTA ESTE SECRETUL TUTUROR SECRETELOR.
Degeaba te încordezi:
n-ai să creşti dacă ţi se lungeşte o singură mână.
Din grădină se aude scârţâitul vechii pompe.
Câtă forţă - pentru ca un pic de apă
să urce la suprafaţă !
Când te gândeşti că ploaia cade singură !
Fântânele au secat, pământul se usucă,
râurile seacă şi ele.
Scârţâitul continuă.
Maşinile scuipă minciuna...
Vieţi sunt ucise...
Şi toţi ochii se îndreaptă spre în jos...
Întreabă !
L. În ultimele zile am simţit în interiorul meu o vibraţie de parcă aş fi avut febră. E just ?
- Numai această senzaţie este justă. Aceste clipe sunt eterne.
Atunci tu EŞTI. Te-ai simţit obosită după aceea ?
59
L. Oh, nu !
- Vezi tu, este bine, căci nu tu eşti aceea care
s-a trudit pentru marea operă.
CEL CARE AJUTĂ ESTE POD
ÎNTRE CEL AJUTAT ŞI AJUTORUL ETERN
DAR NUMAI ATÂTA TIMP
CÂT ESTE NECESAR.
Înţeleg că într-un fel, <<micul eu>> prin vanitatea sa, vrea să ajute mai mult
decât este necesar pentru că ajutorul acordat îl face să se simtă important.
Întreabă !
L. Am îndoieli asupra multor mici detalii,
spre exemplu, este bine să postesc ?
- Postul tuturor posturilor este ajutorul pe care-l poţi acorda cuiva.
Postul în sine nu ajută.
Ştii când trebuie să posteşti ?
După ce ai mâncat prea mult !
Dar cel mai bine, este să mănânci numai atât cât trebuie.
Toate acestea sunt fără de importanţă, micul meu servitor !
DIRIJEAZĂ-TE SPRE MAI MULT,
ŞI MAI PUŢINUL TE VA SERVI !
Nu-ţi bate capul.
Mai ai întrebări ?
L. Ce înseamnă când te înfurii şi care este cauza ?
- Furia: trambulina forţei.
Forţa este adusă de jos - ea urcă -
fiind încă maleabilă, transformabilă
poţi s-o canalizezi.
N-o lăsa să se scurgă în furie !
Ai grijă de ea, este o forţă sacră,
n-o lăsa să curgă, păstreaz-o şi transform-o !
Furia te fură şi nu ajungi nicăieri.
Numai folosită greşit - forţa distruge.
L. La ce nivel trebuie să lucrez cel mai intens asupra mea ?
- Ţi-am mai spus: INDICATORUL ESTE BUCURIA.
Mai precis de atât nu se poate, este o indicaţie sigură.
DAR NUMAI UN SINGUR TIP DE BUCURIE:
CEA DE DINCOLO DE PERSOANA TA.
Înăuntrul persoanei nu există Bucurie,
înăuntru este <<ceea ce nu mai este bun>>.
Bucuraţi-vă din ce în ce mai mult
în numele Armoniei.
În curând, o să cântăm împreună BUCURIA UNA.
- Vine primăvara.
O floare, un fir de iarbă - îi sunt mesageri,
aşa cum mesageri au fost religiile, profeţii, templele.
Dar la venirea Luminii şi a Forţei,
nu vor mai exista temple: căci totul va fi un templu.
62
Cine observă o floare -
în mijlocul unui întreg câmp de flori ?
Voi nu sunteţi flori, voi sunteţi însăşi Primăvara.
Dar în grădina SA,
chiar şi Primăvara nu-i decât o floare.
Întreabă !
L. De ce credinţa somnolează inertă la majoritatea oamenilor ?
- Terra este străbătută în toate direcţiile
De o reţea de drumuri betonate
Ele sunt vaste, largi şi netede,
şi multă nebunie circulă de-a lungul lor.
Există multe căi, multe.
Nu te mira
că omul a uitat-o pe cea mai mică, îngustă, singura.
Nebunia iroseşte toate forţele. Ce este nebunia ?
FORŢA SACRĂ UITATĂ ÎN ÎNCHISOARE.
Dar vouă vă este dat să arătaţi Calea.
Întreabă !
L. Atât de puţini oameni îşi împlinesc împlinesc vocaţia.
De ce ?
- Pentru că se lasă dirijaţi. Ei nu ascultă Chemarea.
Vocea cea mai pură grăieşte în zadar
dacă nu este nimeni s-o asculte.
Fiţi atenţi ! În ochii voştri creşte noul Ochi,
în urechile voastre, noua Ureche,
în mâinile voastre, noua Mână,
şi astfel o să vedeţi, o să auziţi şi o să creaţi.
Voce Nouă şi ureche veche ?
Pentru a auzi Chemarea,
este necesară noua Ureche.
Şi vocea are un corp şi mai are un plus:
faptul că este nemaiauzită, imortală,
căci ea nu mai este corp.
Dar voi, voi sunteţi Primăvara.
În contact cu voi se nasc noi Urechi,
noi Mâini şi noi Ochi,
şi astfel se deschide Noul.
Întreabă !
L. De ce este atât de greu să-mi ajut familia, pe cei de acasă ?
- Ascultă ! Vechiul ochi vede mare ceea ce este aproape
şi mic ceea ce este departe.
Priveşte cu noul Ochi, micul meu servitor,
şi ceea ce este aproape va fi mic, ceea ce este departe va fi mare.
Tu încă vezi mare ceea ce este mic.
De aici provine eroarea.
DACĂ EL ESTE MARE ÎN TINE,
ORICE MISIUNE ÎŢI VA PĂREA UŞOARĂ, MINIMĂ.
L. Ce este mişcarea ?
- Ceva foarte important.
Creşterea încă nu este mişcare.
Vântul încă nu este mişcare.
63
Curgerea apelor nu este mişcare.
Eroziunea nu este mişcare.
Migraţia stelelor
nu este nici ea mişcare.
Toate acestea nu sunt decât consecinţe,
Toate acestea sunt inerţie.
Orice mişcare făcută sub impulsul foamei,
a frigului, a dorinţei - nu sunt decât constrângere.
Tu însă - ştii deja să te mişti...
ACTUL ACCEPTAT ÎN MOD LIBER - ACEASTA ESTE MIŞCAREA.
Mâna care ajută - aceasta este mişcarea.
Ochii care radiază - sunt mişcarea.
Înălţarea materiei spre noi dimensiuni,
aceasta este mişcarea.
Creaţie Nouă: ce nu mai este captivitate, ci eliberare.
Nu există altă libertate.
Aceasta este mişcarea de care trebuie să se impregneze elevii tăi,
astfel, fiecare mişcare va fi - MIŞCARE
şi nu o altă formă de captivitate.
Există muşchii - în zadar
Există tendoanele - în zadar.
Există oasele - şi tot în zadar.
Căci ce devin tendoanele - Ele devin frânghii,
oasele ? - beţe,
nervii ? - bice,
tinereţa ? - perversiune.
Unica, adevărata mişcare eliberează.
Transmite această învăţătură, micul meu servitor şi la atingerea mâinii tale,
corpurile vor renaşte,
vor învia, căci toate sunt moarte...
toţi sunt morţi.
Accepţi tu aceasta ?
Lili se simte neputincioasă în faţa misiunii enorme şi răspunde foarte timid:
L. O să încerc... Dar cum să-i învăţ adevărata mişcare ?
Cu severitate:
- Încă îţi mai este frică ?
L. Simt întotdeauna ceea ce trebuie înfăptuit de urgenţă.
- Ştii tu ce anume te pune în mişcare ?
Pronunţă acest cuvânt: <<Accept>>
Cuvântul adevărat se înalţă până la EL
şi revine asupra ta cu forţă
Forţa aspiraţiei de viaţă îşi are sursa în tine
Cuvântul aspiraţiei de viaţă este sămânţă semănată în Cer,
ea creşte şi face fructe şi ele vor coborâ multiplicate asupra ta.
O să ai ce distribui, micul meu servitor !
Credinţa semănată în Dumnezeu...
OAMENII ÎŞI PUN TOATE SPERANŢELE ÎN PĂMÂNT
DE ACEEA PĂMÂNTUL SE USUCĂ.
Vouă n-o să vă lipsească nimic.
Este o certitudine.
L. Nu-nţeleg foarte bine semnificaţia aspiraţiei de viaţă: <<Accept>>.
64
- Poţi tu să înţelegi ceea ce este incomprehensibil ?
L. Nu.
- Mintea se opreşte, fără răsuflare, acolo unde începe credinţa.
Ea nu poate niciodată să ajungă din urmă
Mintea nu se poate înălţa până la Cer,
căci ea aparţine Universului terestru.
A mai rămas ceva neclar ?
L. Nu văd diferenţa între <<ajutorul acordat >> şi <<actul acceptat în mod liber>>.
- NUMAI ACTUL ACCEPTAT ÎN MOD LIBER -
AJUTĂ. NIMIC ALTCEVA.
În tăcerea care se aşterne, mă gândesc la un vis recent pe care am fost incapabilă
să-l înţeleg.
Adresându-mi-se:
Ţie îţi vorbesc: iată semnificaţia visului tău.
Fie ca miracolul să nu fie în tine ci prin tine,
pentru că tu nu eşti doar o floare - ci Primăvara.
O floare este fără îndoială - un miracol
Dar Primăvara cu toate florile ei ?
Dacă eşti un miracol eşti doar o floare, una printre multe altele.
Lui Lili:
Mai persistă îndoieli în inima ta ?
L. Rezist cu greu la tot ceea ce primesc.
- O să rezişti.
Este timpul să ne despărţim.
- Vă salut !
Hai să vă învăţ despre aur,
metalul cel mai inutil, căci el nu serveşte la nimic.
Care este valoarea lui ? - Încrederea pe care ne-o punem în el.
Omul îşi investeşte credinţa în ceea ce se naşte din pământ.
De aici apare blestemul.
Blestemul este interdicţie.
Dacă n-ar exista interdicţia aţi duce o viaţă de rătăciri.
Porneşti la drum,
cărând o bilă de aur grea,
o cari - ea este grea -
dar cu toate acestea, continui să o cari.
Ajungi la graniţa unei alte ţări,
unde oamenii nu pun preţ pe aur.
Ce-ţi mai rămâne - Doar greutatea.
Ce trebuie să faci acum cu această greutate ?
70
G. S-o las să cadă.
- Deschide mâna şi bila se va rostogoli pe sol.
Să laşi greutatea nu este greu,
Dar degetele-ţi sunt încă crispate din cauza bilei de aur,
care era grea până acum.
De aceea n-o poţi lăsa.
Ori, ceea ce este greu, va cădea de la sine.
Aurul v-a continua să existe şi în Ţara Nouă,
dar în locul metalului lucitor, va fi Lumină.
Cum poţi primi noua sferă
dacă te cramponezi de cea veche ?
O ţii - uite aşa o ţii:
Mâna se crispează, apoi degetele se deschid încetişor ca pentru a lăsa bila - ce
cade în mod natural.
Priviţi cât este de uşor să dai drumul
TRĂIŢI PE O SFERĂ GREA,
PE O SFERĂ INOCENTĂ.
ŞI PRIN GRAŢIA SA INFINITĂ,
BLESTEMUL A COBORÂT ASUPRA EI,
PENTRU CA VOI SĂ ÎNCETAŢI ÎN A ADORA BILA,
PENTRU CA ADORAŢIA VOASTRĂ SĂ ÎNCETEZE.
Bila inocentă aşteaptă eliberarea.
Cine o va elibera ?
TREBUIE SĂ-I DAŢI DRUMUL LUI ADAM.
Suspin şi mă destind cu un sentiment de uşurare.
Deja este relaxant.
Noi ştim foarte bine cât vă este de greu
să daţi drumul greutăţii, căci v-aţi obişnuit cu ea.
Nu vă turmentaţi degeaba; era greu pentru voi.
Cel care cară aur nu-i simte greutatea
atâta timp cât crede în el.
Când credinţa în el dispare, nu mai rămâne decât greutatea.
Sunteţi pe Calea cea bună.
G. În van am căutat toată săptămâna să acţionez fără a fi crispată … Ce-i de făcut ?
- Lasă timpul să împlinească lucrurile !
Căci mâna îşi are încă rădăcina în timp.
Aştept întrebarea ta.
G. Cine sunt ?
- Momentul nu-i bine ales pentru această întrebare,
căci încă eşti în curs de a te forma.
Iar când vei fi pe deplin formată, n-o să-ţi mai pui această întrebare.
Întreabă !
G. Care este semnificaţia semnului meu - soarele ?
- Semnul este analogie,
ca să-ţi înţelegi misiunea.
Un copil întreabă ce este <<şapte>> ?
Îi arăţi şapte mere
Copilul îndrăgeşte merele
şi astfel învaţă ce este <<şapte>>.
Nu-i arăţi şapte biciuri.
G. N-am înţeles ceea ce mi-ai spus acum câtva timp:
71
<<Imaginile din vis sunt ca un plic>>.
Semnificaţia lor se găseşte în interior
În interior găseşti trezirea, nu înafară.
- Ai dormit destul, micul meu servitor !
Cel ce a dormit destul se trezeşte singur.
Nu-i nevoie să-l trezeşti.
Forţa care-ţi lipseşte face ca ochii să rămână închişi,
dar când vor avea suficientă forţă,
se vor deschide singuri.
Lipsa de forţă înseamnă a fi orb, adormit.
Omul doarme pentru că nu are destulă forţă.
Ce s-ar face el în ziua, Ziua Nouă
dacă n-ar avea forţa de a acţiona ?
G. Ce bine ar fi să putem deja să-i ajutăm şi pe ceilalţi să se trezească !
- Vorbeşti prin somn.
Dormiţi voi toţi patru din această cameră.
Vă visaţi unii pe alţii.
Credeţi că vorbiţi unii cu alţii,
căci imaginile din vis sunt înşelătoare.
Cel ce visează, nu visează că doarme,
ci că el este treaz.
El acţionează, se duce, vine, vorbeşte.
În realitate, este culcat şi doarme.
Dar vin zorile şi brumele se risipesc deja.
NOUL ACT SE APROPIE.
Fiecare vis se împlineşte căci visul este pregătitor.
Copilul mic, înainte de a se naşte
şi el visează ziua când va fi la sânul mamei sale.
Dacă n-ar visa acest moment, nu s-ar putea naşte.
TOT CEEA CE FACEŢI ACUM
ESTE ACT DE VISARE, GÂNDURI DIN VIS.
Fie ca visele să vă fie din ce în ce mai frumoase !
Căci totul va deveni realitate. Şi visul este credinţă …
Tăcere.
G. Mai am o întrebare.
- De aceea şi aştept.
G. Nu reuşesc să acţionez liber, în mod spontan.
O iau tot timpul cu mintea înainte. Şi este fals …
- Dacă te-ai vedea numai o clipă !
Eşti culcată în vid şi dormi.
Imobilă şi liniştită. Piciorul nu-ţi aleargă.
Fiecare mişcare pe care o faci nu-i decât vis …
Mă crezi ? Doar vis …
Ai progresat vreodată cu adevărat - fugind ?
G. Numai pe Pământ.
- Doreşti ca progresul tău să fie la nivel terestru ?
Mă gândesc la modul meu nesăbuit de a mă precipita.
G. Nu. Dar am obiceiul să vreau. Sunt înfricoşătoare obişnuinţele.
- Atenţie ! Nu privi în urmă,
căci “Înfricoşător ” este vechiul dumnezeu !
Dacă vezi lucruri înfricoşătoare,
72
vezi vechii dumnezei.
Forţele oarbe, ele sunt << înfricoşătoare>>
dar ele nu mai sunt dumnezei,
ele sunt servitorii tăi.
Vezi tu, micul meu servitor, astăzi,
n-a mai fost zgomot.
Aşa va dispărea şi greutatea dacă-i dai drumul.
Plec.
= Vineri 26 noiembrie =
Întâlnirea a 23-a cu Lili
- Ştiţi voi ce este frumosul ?
ACTUL BUNULUI SERVITOR,
CEEA CE ESTE MAI MULT DECÂT NECESARUL
Mişcarea corpului - este necesară.
Dansul este pulsul
Şi dacă acesta este cu adevărat dans - este frumos.
Vocea este necesară. Cuvântul este pulsul.
Este necesară reprezentarea în imagini,
dar numai ceea ce este un plus, este frumosul.
NOUL UNIVERS
NU POATE FI CONSTRUIT DECÂT DIN FRUMUSEŢE.
Să fim buni servitori,
căci actul care este mai mult decât strictul necesar
este piatra de temelie pentru LUMEA NOUĂ.
Ea nu poate fi construită decât astfel.
Te învăţ:
Fii atentă la cei din categoria lui Iuda care vând Verbul !
Se găsesc şi în preajma ta. Ştii aceasta ?
Acolo unde arde focul, ceea ce este adevărat se distinge de fals
Şi de fapt, aceasta este raţiunea focului. Fii atentă !
Fie ca inima ta să rămână neclintită.
Aşa trebuie să fie.
Există întotdeauna un trădător printre cei doisprezece.
Este cel mai nefericit.
76
Rămâi neclintită, nu te lăsa impresionată.
Aşa trebuie să fie.
Minereul nu se utilizează, metalul este partea utilă.
Gunoaiele sunt călcate în picioare.
Focul pe care-l aprinzi separă în două. Aşa şi trebuie.
L. Pot face ceva împotriva acestor Iuda sau trebuie să-i las în pace ?
- Menţine constant focul ! Păstrează-l cu grijă !
Nu te preocupa de nimic altceva !
Întreabă !
L. În ceea ce priveşte funcţionarea organelor, ce este mai mult decât necesarul ?
- Nu există decât un plus în funcţionarea organelor:
Este copilul nou născut.
PLUSUL ESTE NUMAI
CEEA CE DEVINE INDEPENDENT.
Restul este numai risipă - blestem.
Tânăra femeie dă frumuseţe corpului său prin naşterea unui copil,
şi nu atunci când se machiază, dar neavând copii.
Organele nu pot produce acest plus,
dar omul, da.
Hanna ne explică mai târziu că ceea ce corpul creează ca un plus - este copilul -
carnea şi sângele părinţilor, iar ceea ce fiinţa umană poate crea ca plus - este
naşterea noului Copil de Lumină.
Astăzi în lume,
nu se cunoaşte decât corpul
căruia cu cât îi adăugăm mai multă materie, cu atât se urâţeşte.
Cel ce dansează pentru bani are picioare impure
Şi încă şi mai impur este cel ce îndeamnă la aceasta.
L. Ce este rezistenţa ?
- În universul creat
ea este stimulul pentru naşterea plusului.
Dumnezeu nu vă opune rezistenţă. Voi îi rezistaţi LUI.
L. Şi ce este forţa ?
- Tu nu poţi încă să o înţelegi.
Dar în curând vei putea.
L. Ce este elasticitatea ?
- Condiţia vieţii, justa rezistenţă.
Ceea ce este rigid nu rezistă.
Ceea ce pentru tine este elasticitate,
în Noua Lume este forţă, vibraţie.
Ceea ce este static, rigid nu are niciodată forţă.
Numai mişcarea are forţă.
Braţul Forţei este elasticitatea.
Câtă diferenţă: rezistenţă şi rigiditate !
L. Ce este mentalul ?
- NU CONDUCĂTOR, CI CONDUS.
Acum totul devine atât de clar: spiritul - mentalul - nu este decât un instrument, o
unealtă în mâna Maestrului.
Lingi linguriţa cu zahăr şi spui:
Ce dulce e.
Dar nu linguriţa este dulce.
Încearcă să o muşti şi îţi rupi dinţii în ea !
77
Micul meu servitor, eşti tu fericit ?
Fiţi cu toţii, pentru că viaţa vă este frumoasă
dacă sunteţi buni servitori !
Fie ca Noul să fie pe atât de frumos pe cât este vechiul de urât !
Fiţi atenţi ! Dacă adultul mai creşte încă,
apar tumorile sau grăsimea şi este urât.
Voi aţi devenit adulţi.
Misiunea voastră este să daţi naştere Noului, Copilului de Lumină.
Deja nu voi sunteţi cei care trebuie să crească,
ci trebuie să-l creşteţi pe el.
L. Fiecare avem ghidul, Îngerul său ?
- Nu.
Noi suntem făcuţi din credinţă.
Cel care are credinţă îşi are Maestrul.
Iar credinţa - este FORŢA SA.
De crezi că am glas - atunci pot vorbi.
De nu crezi - sunt mut.
De crezi că eu sunt una cu tine - voi fi:
este credinţa care înalţă.
Poţi avea însă şi credinţe care te coboară,
aceasta nu depinde decât de tine.
Astăzi, diavolii fac zgomot
şi Îngerii nu cântă.
DAR NOI COBORÂM PRIN CREDINŢA VOASTRĂ,
CĂCI CREDINŢA - ESTE PODUL.
Facem reparaţii în casa din Budaliget. Din cauza lucrărilor, întâlnirea are loc în
apartamentul unei prietene.
- Fiecare cămin este sanctuar.
Să mulţumim celui care ne găzduieşte !
Ascultaţi ! Sunteţi templu* (*În ungureşte acelaşi cuvânt templom înseamnă şi <<templu>>
şi <<biserică>>.
Voi ÎL întâmpinaţi în sanctuarul sanctuarelor.
În van L-am întâmpina pe EL,
dacă nu ieşim în întâmpinarea tuturor celor neeliberaţi încă.
Templul este pentru ei. Învătaţi să vă dechideţi porţile.
Imaginează-ţi un templu gol,
cât este de frig înăuntru !
Nu-ţi fie frică să deschizi porţile templului !
Templul este deja pur, poate servi.
CUM IEŞIŢI VOI ÎN ÎNTÂMPINAREA CELOR NECĂJIŢI,
AŞA VEŢI FI ŞI VOI ÎNTÂMPINAŢI DE TATĂL CERESC.
TEMPLUL NU ALEGE. EL ÎI PRIMEŞTE PE TOŢI ÎN INCINTA SA.
G. Ce este inima ?
- Sanctuarul sanctuarelor. Locul unde sălăşuieşte EL.
Sediul Graţiei divine, Potirul divin.
G. Ce se găseşte aici ?
Arătând spaţiul dintre ochi.
78
- Noua viziune.
G. Ce * (*formă gramaticală de adresare numai în cazul obiectelor în textul original) este
Noua Lumină ?
- <<Ce-ul acesta>> nu poate fi folosit decât în cazul obiectelor.
G. Nu avem încă cuvinte pentru a o exprima.
- Veţi avea. De ce pui această întrebare ?
Vrei să ştii sau …
G… să mă apropii de ea.
- Şi dacă ştii crezi că te vei găsi mai aproape ?
G. Dacă eşti tu cel care o spune, atunci da, totul se deschide.
- Mama se apropie mai mult de copilul
pe care-l poartă la sânul ei - dacă îl “vede” ?
G. Nu.
- Când îl vede ? - Atunci când acesta vine pe lume.
Nu căuta să ştii,
ci veghează bine asupra Copilului !
G. Cum să veghez asupra Copilului de Lumină ?
- Cine este Lumină ? Spune !
G. EL.
Adevărat. Atunci veghează asupra LUI !
G. Cine eram înainte de a mă naşte ?
- Tu nu te-ai născut încă.
Ceea ce erai, eşti şi acum.
Întreabă aceasta după ce te vei fi născut într-adevăr.
Tu ştii ceea ce a fost, dar nu va mai fi …
Întreabă căci timpul fuge.
G. Mi-ai spus că eu sunt guvernată de alte legi decât ceilalţi. Cum aş putea să-i recunosc pe
cei în aceeaşi lege cu mine ?
LA SEMNUL ACESTA CĂ EI ÎŢI VOR ÎNŢELEGE CUVINTELE
ÎN TIMP CE CEILALŢI - NU.
CU TOATE CĂ AU STUDIAT ÎNDELUNG, NU ÎNŢELEG
CU TOATE CĂ N-AU STUDIAT, ÎNŢELEG.
G. Nu mai am întrebări, dar te rog învaţă-mă în continuare !
- Vii în întâmpinarea mea ?
G.(cu bucurie) Oh, da !
- În acelaşi mod să ieşi în întâmpinarea tuturor şi a oricărui lucru,
este misiunea ta.
Nu pot dărui prin tine graţia divină
dacă nu ieşi în întâmpinarea celor necăjiţi.
Cu o voce schimbată:
Poartă a templului ferecată cu fier,
DESCHIDE-TE ! ÎŢI SPUN: DESCHIDE-TE !
Fie ca graţia SA să coboare peste voi !
Lili a visat că era întrebată: “Care ar fi ultima ta dorinţă dacă ar trebui să mori
curând ?” şi că ea ar fi răspuns: “Ca ceea ce mi se dăruieşte acum ca învăţătură
să persiste în inimile elevilor mei”.
- Îţi vorbesc despre visul tău !
Germenul aduce cu el moartea seminţei.
Micuţele vieţuitoare din subsol
nu văd decât moartea ei,
pentru că ele nu pot vedea tânăra plantă
care se înalţă la suprafaţă.
Germen nou, ochi nou, fiinţă nouă.
Ai ales bine în visul tău.
Ai renunţat la ceea ce era efemer în schimbul
a ceea ce are valoare eternă.
Şi cel care dăruie - primeşte.
Noul Ochi este Unul, căci el este deasupra dualităţii.
Nu-ţi fie teamă de moarte, ea nu există.
Dacă acţionăm întotdeauna împreună, nu vei şti ce este moartea.
Fii atentă, cele ce ţi-am încredinţat (împărtăşit) sunt lucruri grave.
Certitudinea morţii este stimulent pentru cei slabi,
dar tu nu mai eşti slabă.
Nu acţiona sub impulsul lipsei de timp,
<<Cea care vorbeşte>> te vede acum luminoasă…
Mă întreb cu îngrijorare ce înseamnă pentru Lili: <<Lipsa de timp>>. Cinsprezece
luni mai târziu evenimentele îmi vor da răspunsul.
Întreabă, micul meu servitor !
L. Pot să pun o întrebare în locul <<celei care vorbeşte>> ?
- Nu. Ei îi răspundem fără să fie nevoie să rostească întrebările.
L. Ce ar fi necesar pentru ca umanitatea să evolueze un pic într-o direcţie mai bună ?
- Nu există <<un pic>>.
Există totul sau nimic.
Poţi să mănânci carne stricată ?
Carne <<un pic>> stricată ? Poţi să mănânci ?
L. Nu.
- Carnea doar <<un pic de tot>> stricată ?
O mănânci ?
L. Nu.
- Totul sau nimic, căci ce se strică de fapt ?
Materia rămasă fără viaţă - fără esenţa ei.
Minune ! Două ouă:
În unul se găseşte germenul vieţii,
în celălalt nu.
Şi nu putem şti
decât după ce-l punem sub cloşcă.
Sub incidenţa căldurii din oul cu germen se naşte puiul.
Sub incidenţa aceleaşi călduri celălalt ou se strică.
Tu eşti precum cloşca.
Germenul nu-l poţi dărui tu,
dar poţi să-l faci să încolţească.
84
Nu-ţi fă griji ci doar dăruie căldură !
EL SINGUR POATE DĂRUI GERMENUL
SENIORUL GERMENILOR.
Ceea ce putrezeşte şi se strică este lipsit de germen.
Încă trecem printr-o perioadă blestemată.
Micul pui aruncă din cuib oul stricat
fără regrete, căci l-ar încăl zi în mod inutil.
OMUL, ASTĂZI
STĂ GHEMUIT PE OUL SĂU FĂRĂ GERMEN
ŞI-L TOT ÎNCĂLZESTE FĂRĂ OPRIRE
OUL STRICAT PUTREZEŞTE SUB EL,
DAR OMUL CONTINUĂ SĂ-L ÎNCĂLZEASCĂ
SĂ-L PROTEJEZE,
ACEST OU DIN CARE NOUL NU VA IEŞI NICIODATĂ.
Atâta timp cât găina cloceşte
Ea nu face alte ouă. Trebuie să ţii seama de aceasta !
Înţelegi această învăţătură ?
Crezi că este fără de milă, nemiloasă ?
Ei bine, nu este. Dar este o învăţătură puternică.
Iată un semn sigur:
Ceea ce putrezeşte la căldură este fără de germen.
Dacă însă încolţeşte este semn bun.
Tu preocupă-te numai spre a dărui căldura.
Putreziciunea se trădează singură
Tu nu te preocupa decât de a dărui căldura.
L. Se strecoară unele greşeli în cursurile mele dar nu-mi dau seama exact când anume ?
- Când ? Fii atentă !
- La început oul cu puiul în formare poate fi confundat cu cel ce a început să se strice.
Viaţa care începe să se nască va absoarbe ceea ce pare stricat şi îl va transforma.
NU CORECTA CEEA CE ESTE STRICAT, MICUL MEU SERVITOR,
CI CREŞTE CEEA CE ESTE BUN,
căci EL va absoarbe tot ceea ce-i rău în jurul lui.
Există o parte bună în fiecare din noi.
Şi mai ia aminte la ceva:
Exprimă recunoştinţă pentru tot ceea ce este frumos în fiecare.
Adevărata recunoştinţă este o forţă care construieşte. O să vezi născându-se miracole.
DAR NU ÎNFRUMUSEŢA ÎN MOD ARTIFICIAL ŞI NU MINŢI,
CHIAR ŞI CU CELE MAI BUNE INTENţII.
Întreabă !
L. Ce este panica ?
- Teroare. A se întoarce de la Tatăl Ceresc. Ruptură bruscă.
- Teroarea este vechiul dumnezeu.
- Teribilul Pan-Panică.
Animalul are nevoie să simtă teroarea.
L. Ce înseamnă să fii gata, disponibil ?
- Starea justă.
Dacă unealta este gata,
poţi s-o iei oricând şi să te serveşti de ea.
Să fii Om - înseamnă să fii gata.
Omul este unealta LUI
Dacă nu este gata, nu serveşte la nimic.
85
Întreabă !
L. De ce este atâta spirit de răzbunare, de bucurie răutăcioasă în oameni ?
- Pentru că sunt slabi.
Omul fericit nu este invidios
şi nu se bucură de necazurile altora.
Cel bolnav îl urăşte pe cel sănătos. Cel nefericit îl urăşte pe cel fericit.
Cel beţiv îl urăşte pe cel sobru.
Ura este frică, frică activă, sentiment de ruşine
Bolnavul răspândeşte boala.
De aceea te rog din nou:
Răspândeşte sănătatea ! Doar pe ea !
Iată războiul nostru: Nu lupta împotriva bolii,
ci întăreşte ceea ce este sănătos - nu-i acelaşi lucru.
Orice medic comite o eroare
atunci când suprimă boala.
Forţa SA când se va ridica o va învinge.
Astfel, un vraci ignorant poate să vindece mai bine
decât un medic abil.
Mai poţi pune o întrebare.
L. Există o artă mai perfectă decât celelalte ?
- Da. Cea care serveşte cel mai bine.
Numai cel mai nobil poate să-L servească.
Poţi să-l recunoşti după fructul său
Dar orice artă este schimbătoare.
Să fim uniţi un moment !
Hanna nu-şi găseşte cuvintele - nu există încă cuvinte în limbajul nostru obişnuit
- pentru a vorbi despre noua Artă.
Epocă moartă !
Mâinile mercantile se strâng în jurul vasului vid.
Ei hulesc artiştii !
Ei hulesc pe cei care ar fi în drept să hulească !
Fumul se ridică, Cain vorbeşte
86
Totul se usucă
Le este frică de moarte.
Au închis pasărea în colivie, pasărea albastră,
Şi ea a devenit o vrăbiuţă gri.
Colecţii de tablouri -
depozite de tablouri - antrepozite.
Învelişurile moarte sunt consemnate.
Miros de pivniţă.
Nu există ochi care să privească înainte,
toţi privesc în urmă.
Cine-L serveşte pe Dumnezeu ? Cine ?
Pe cine serveşti tu ?
G. (cu timiditate): Mi-aş dori să-L servesc pe EL.
- Şi faci tu aceasta ?
G. Nu întotdeauna.
- (cu severitate): Iar acest <<nu întotdeauna>> !
G. (un pic prosteşte): Ce trebuie să fac ?
- Nu trebuie !
Construiţi-I o nouă casă, voi toţi !
Un nou vas pentru Băutură.
CĂCI BĂUTURA A ÎNCEPUT SĂ CURGĂ
ŞI NU ESTE NICI UN VAS CARE S-O PRIMEASCĂ.
Mă încremeneşte ideea că nici măcar cei mai mari artişti de până acum n-au
87
atins în nici un fel noua Artă. Dar când mă gândesc că Omul nou este departe
de a se fi născut, înţeleg că nici noua Artă nu avea cum să se nască.
Întreabă !
G. Explică-mi Judecata de Apoi.
- Ce nu înţelegi în această noţiune ?
G. Tot ceea ce spui tu este nou; chiar şi ceea ce era vechi primeşte un gust nou.
- Fie ca nu gustul să fie cel care se schimbă
Ci cel ce gustă.
Pentru cel cu papilele amorţite, trebuie mâncăruri condimentate
Pentru cei cu papilele gustative treze, pâinea este cel mai gustos aliment.
Înfometatului nu-i trebuie pe pâini nici paprika, nici caviar
Şi, dacă eşti sănătos
Nu mănânci decât ceea ce organismul tău are cu adevărat nevoie.
Nu căuta noi gusturi, ci fii integră.
G. Ce sunt aceste momente de încântare cu un gust atât de special şi care trec atât de repede
?
- Un profund mister.
Soarele este alb. Descompus - este culoare.
Acest gust - este o fărâmă de eternitate.
În curând, o să înţelegi.
Crezi că există şapte culori ?
G. Da.
- Există o infinitate, dar tu nu vezi decât şapte.
Când nu vei mai fi cea care ai fost,
o să poţi vedea şi alte culori.
G. O să pot să le şi pictez ?
- Cel ce-ţi va privi tabloul
va putea sesiza noua culoare.
Ea nu se va găsi în tablou.
Nu căuta noua culoare înafară.
Roşul este un univers de sori,
de luni şi de lumi stelare
Bleul este şi el un univers.
DAR NOUL ESTE ÎN TINE
TOTUL ESTE ÎN TINE ŞI NU ÎNAFARA TA.
NOUL ESTE ÎNTOTDEAUNA ÎN INTERIOR
NICIODATĂ ÎNAFARĂ.
Întreabă !
G. Ce este învierea ?
- Răul necesar.
Dacă eşti deja în Înaltul Cerului - e inutil să mai vii.
Numai cel ce a coborât Jos trebuie să învie.
Căzut în fundul mormântului, el se întoarce la viaţă.
Joc de marionete... orbire !
Întreabă !
L. Ce este durerea ?
- Înger păzitor. Îngerul păzitor al animalului.
Eroarea pe care frica o semnalează dinainte,
durerea o semnalează după. Cele două semnale sunt de fapt unul.
Legea ta însă este bucuria.
Atunci când îţi sunt alături simţi bucurie ?
Urmează un lung moment de tăcere. Simţim cu toţii că Lili a fost atinsă până în
străfundul fiinţei sale, îmi este şi frică să o privesc de teama de a nu surprinde
ceva sacru, prea intim.
Întreabă !
L. Ce este oboseala ?
- Vechiul ritm: pauză între două sunete.
Nu puteţi să obosiţi
dacă acţionaţi în Nou.
Dacă vă simţiţi obosiţi - este mica moarte.
- <<Un înger a coborât din Cer *de Crăciun>>. *Crăciun în limba ungară foarte veche (N.de
t.)
Nu trebuie să vă mai prcipitaţi pentru a merge să vedeţi Lumina.
Căci Lumina va fi peste tot
nu va mai exista un Bethleem.
Anunţ noul Crăciun
care nu va mai fi urmat de Paşte.
Paştele încă de pe acum nu este decât cochilie goală.
Iată cum se răspândeşte lumina astăzi,
vechea lumină, sufocându-i flăcările.
Tăcere.
Ai întrebări ?
L. Ce este o sărbătoare ?
- O mică parte de Cer.
L. Ce este bunătatea ?
- Vechitură, un rest ce nu mai serveşte la nimic.
Toată lumea dăruie astăzi <<bunătate>>.
Prefăcătorie (murdărie) !
EL SINGUR poate să dăruie şi dăruie pe deplin.
Viermii, îmbătaţi cu pretenţii <<dăruie>>.
Noi, noi nu facem decât să aducem cadoul SĂU.
Nu fiţi pătaţi de <<bunătate>> !
Să nu existe <<bunătate>> în voi !
Căci nu răul a întunecat lumea,
ci <<binele>>.
Omul <<bun>> care este caritabil, şi ajută,
ce dăruie el ?
- Moartea. Ei <<bunii>> care spun:
<<Suntem buni>> - o să plătească !
Căci noua Lumină care vine
dărâmă tot ceea ce este fals.
Ce îţi aparţine - ţie ?
L. Nimic.
- Deci, ce anume poţi tu să dărui ?
L. Prin mine însămi - nimic.
- Angajament pervertit, corupt ! Nefericire lor !
Construiesc spitale <<bune>>
pentru victimele lor !
Dar tu... tu nu eşti <<bună>>,
şi BINELE va fi prin tine.
Întreabă !
L. Cum ar putea să fie conciliate religia şi ştiinţa ?
- Sub influenţa noii Lumini, se va recunoaşte
că ele sunt UNA.
Întotdeauna au fost UNA.
93
UNA, precum melodia şi ritmul, inseparabile.
Fiecare membru al marei orchestre cântă separat
Dar simfonia este UNA.
Câteodată conduce vioara,
altădată violoncelul.
Câteodată religia, altădată ştiinţa.
Dar astăzi nu conduce niciuna !
Căci ele nu servesc, ci fiecare vrea doar să dirijeze.
Mai ales toba căci ea face cel mai mult zgomot.
Dirijorul ar trebui să se pună în slujba spiritului simfoniei.
Dar acum nici măcar dirijor nu mai există
I s-a dat cuvântul celui mai gălăgios.
Tăcere lungă.
Aceste cuvinte îmi deschid o perspectivă încântătoare: orice mişcare justă este
deci, un impuls al marelui ritm cosmic.
Întreabă !
L. Ce este pacea ?
- Ea nu este pauza dintre două războaie.
Pacea n-a existat niciodată până acum, dar va fi.
Pacea !
Voi aspiraţi către ea,
dar aspiraţia voastră nu-i destul de puternică.
PACEA ESTE NOUA VIBRAŢIE.
98
Ea nu seamănă cu nimic anterior.
L. Dacă nu există pace în mine, atunci nu pot să mă bucur.
- Cu certitudine, că nu.
L. Vine noul an şi mi-aş dori atât de mult să încep
ceva cu totul nou. Te rog, ajută-mă !
- Pacea mea este şi a ta. Bucuria mea este şi a ta.
Astfel ai grijă de ele !
Bucuria este infinită.
Primeşti atât cât eşti capabilă să dărui.
Bucuria nu are limite numai capacitatea ta are.
Ştiu că Îngerul ar putea să-i dăruie infinit mai mult lui Lili, dar ea n-ar fi
capabilă să suporte o intensitate atât de mare. Trebuie deci să măsoare ceea ce
îi dă.
L. Ce este speranţa ?
- De ce pui această întrebare, micul meu servitor ?
L. Pentru că o simt crescând în mine.
- Ceea ce contează este în ce anume îţi investeşti speranţele.
Dacă le investeşti în EL, n-ai să fii dezamăgită.
Căci EL dăruie totul.
Numai cel ce este fără Dumnezeu este lipsit de speranţă.
Fii atentă !
Tu, nu te mulţumi doar să speri.
Tu dăruie speranţa !
Nu te mulţumi să ai credinţă.
Tu dăruie credinţa !
Nu eşti tu cea care trebuie să iubeşti.
Tu trebuie să arăţi cum se dăruie iubirea !
Să nu fii tu cea care eşti iubită !
Să nu fii tu cea în care se pun speranţe !
Să nu fii tu cea în care se investeşte credinţă !
Aceasta este greutatea pe care trebuie s-o porţi.
Dar ea este uşoară şi tu o duci cu uşurinţă.
Noi ştim bine aceasta.
L. Nu-mi este prea clar ce sunt misticismul, spiritismul.
Prin misticism Lili desemnează - în mod eronat - tot ceea ce pentru ea ţine de
parapsihologie, de supranormal, toate aceste mistere ce se vând astăzi la piaţă.
Rămân stupefiată.
Să nu crezi că glumesc.
Eu nu ştiu ce este gluma,
dar ştiu ce este bucuria.
Îngerului îi place - îmi dau seama acum şi acest lucru îmi face plăcere - să ne
înveţe plecând de la exemple luate din viaţa organică a corpului. Fierea oricât
de amară ar fi ea, serveşte procesului digestiv pentru dizolvarea şi
transformarea unor alimente.
Vouă vă declar:
RĂUL ESTE BINELE ÎN FORMARE,
DAR CARE ÎNCĂ NU-I GATA.
Tăcere.
101
Boală. Fiecare organ al omului este o forţă.
Fie ca toate împreună să lucreze pentru împlinire !
Acolo unde este dezordine, <<plusul>> se scurge.
Fierea este otrăvitoare numai atunci când depăşeşte cantitatea normală
Aici, <<plusul>> în creştere devastează totul.
Dacă <<plusul>> nu are ieşire, el caută una cu orice preţ.
Şi ceea ce este - spre în sus - Noua Lume
este - spre în jos - otravă.
Spre în sus, Viaţa,
mister al izvorârii Bucuriei eterne.
Dacă înalţi totul, Bucuria eternă stă în puterea ta,
pentru că răul nu există.
Furia care este forţă devastatoare, -
dirijată spre în sus, este Aleluia.
Focul care distruge -
înălţat, devine înflăcărare a bucuriei.
Veghează numai la aceasta,
şi toate bolile, toate plăgile,
tot răul va înceta.
Acesta este Sceptrul pe care vi-l încredinţez;
legătura între jos şi sus.
Luaţi-l şi nu uitaţi
că nu mai sunt două - ci Una,
nu rău şi bine - ci numai bine.
Aştept.
G. Cum aş putea înălţa răul prin actele mele ?
- Transformare. Tu eşti transformator.
<<Plusul>> arborelui este fructul.
Mănânci carnea fructului, îl omori astfel,
şi îl transformi în om.
<<Plusul>> dăruit de pământ moare în tine pentru a renaşte.
ÎNTÂMPINI ÎN TINE RĂUL
ŞI ÎL TRANSFORMI ÎN BINE
CĂCI RĂUL NU EXISTĂ,
EXISTĂ NUMAI FORŢA NETRANSFORMATĂ ÎNCĂ.
Aştept.
G. Când forţa SA îmi traversează corpul simt că fiecare din mâinile mele emite o altă
vibraţie. Ce înseamnă aceasta şi mai ales la ce serveşte ?
- La vindecare. În mod separat, ele n-au nici o misiune.
Împreună însă, da. Nu căuta să ştii ! Serveşte !
Atunci vei cunoaşte, nu doar vei şti.
Mai întâi a avut loc creaţia.
Apoi a fost explicată de tot felul de incapabili.
Artistul crează - viermii rozători (distrugători?) explică.
Ce biet jeleu în craniul tău !
Rămâneţi cu Dumnezeu !
Aşteptăm liniştiţi Îngerul lui Lili, dar liniştea întârzie să se instaleze în preajma
noastră. Întâi se aude motorul unei motociclete pe care un tânăr încearcă de zor
s-o pornească. Motocicleta nu vrea deloc şi vacarmul pare că nu se mai termină.
Când acesta încetează într-un sfârşit, un şoricel începe să facă zgomot, la
rândul său, printr-un dulap, în spatele nostru: şoricelul se joacă cu o nucă, ceea
ce în scurtă vreme atrage atenţia pisicii noastre; ea începe să miaune cu
insistenţă, zgârâind uşa. Îngerul lui Lili începe prin a ni se adresa:
Nouă tuturor:
Pisica miaună din nou, sunt foarte furioasă. Îngerul lui Lili mi se adresează:
Întâlnirea n-a putut avea loc cu o seară înainte. Hanna şi Joseph au trebuit să
meargă la spital la tatăl lui Joseph, care este grav bolnav.
Foarte sever:
Întreabă !
G. Dacă gândesc este şi acesta un act ?
- Este o parte din act. Actul este unul.
Nu există acte separate.
De dimineaţa până seara - de seara până dimineaţa -
de la naştere la moarte -
există un singur act - şi acesta este să-L Servim.
Nu există acte fără importanţă, nu exista decât un act: misiunea.
Nu există multe acte, nu există puţine.
Nu există decât actul insuficient sau cel incomplet.
Înţelegi ?
G. Da.
- Nu poţi întinde mâna,
fără ca aceasta să nu fie act.
Că ar fi <<mult>> este iluzie.
Pauza nu face dintr-un cântec - două cântece.
Nu te îndepărta deci, de la calea ta !
Aştept întrebarea-ţi, micul meu servitor.
G. Ce sunt petele din soare, erupţiile solare? Au ele o influenţă asupra omului şi cum ar
putea fi aceasta diminuată ?
- De ce vrei să ştii ?
G. Pentru că recent, privind un apus de soare am observat cu ochiul liber - mari pete negre şi
am avut presentimentul că nişte evenimente teribile vor veni.
- Cum aş putea să-ţi arăt
influenţa multitudinii infinite de sori ?
Eşti o copilă curioasă !
Dar acesta nu este un defect.
Ai fi îngrozită dacă ai vedea forţele imense
care te traversează cu toată viteza,
şi în toate sensurile, fără ca tu măcar să ştii.
Dacă eşti împlinită şi împlineşti
ceea ce eşti chemată să faci,
nu mai există forţe oarbe,
căci forţele capătă un sens în tine şi prin tine.
Astfel, ele distrug.
Tăcere.
Să-L adorăm !
J. Vorbeşte-mi !
- Falsa pudoare este un semn de slăbiciune.
Adam s-a ascuns,
pentru că el nu era încă Om.
Ai întrebări ?
J. Vorbeşte-mi despre moarte.
Nu mă îndepărtez.
- Vă salut pe toţi.
Întorcându-se spre Joseph, care astăzi pentru prima dată, a pus o întrebare.
Văd imaginea unor ziduri groase fortificate formate din propriile noastre idei
preconcepute. Numai prin ele poate Tentatorul să ne atingă.
Dacă acţionăm în Nou, prin ceea ce este viu, şi care se schimbă şi se transformă
mereu, nu mai este loc şi pentru Tentator.
Tăcere.
Lui Joseph:
Întreabă.
L. Nu pot să fac încercări de una singură.
- Singură ? ... Tu nu mai eşti singură.
NU TU FACI ÎNCERCĂRI,
CI CU TINE - SE FAC ÎNCERCĂRI.
Este a doua oară când Lili aude spunându-i-se că se fac încercări cu ea. Mă
întreb dacă în această perioadă de tranziţie, <<încercări>> de acest gen nu se
fac în mai multe zone de pe glob. Este începutul unei transformări generale a
umanităţii ? Resimt întâlnirea cu Îngerii noştri ca pe un lucru atât de natural,
încât mi se pare normal ca şi alţii să poată trăi fără probleme o astfel de
experienţă.
Gest de binecuvântare.
- Ce îţi lipseşte ?
G. Nu ştiu.
- Îţi este foame ?
G. De învăţătura ta, da.
- Şi dacă ceri, primeşti ?
G. Da. Dar nu realizez momentul în care încep să mă afund.
- Ascultă ! Tot ceea ce ceri, primeşti. Nu este adevărat ?
G. Da, dacă nu cer pentru mine.
G. De la EL.
- Deci, nu spune că nu e pentru tine !
Tăcere.
Întreabă !
G. Te rog, ajută-mă să-L ador în mod constant.
- Crezi tu că este departe ?
G. Nu.
- Crezi că este aproape ?
G. Este peste tot.
- Nu poţi să-L adori decât câteodată ?
Eu nu pot să te învăţ să-L adori.
Dar te pot învăţa că EL este în toate,
oriunde, peste tot, întotdeauna.
112
Jos în profunzimi, este şi acolo.
MISIUNEA TA ÎŢI DEFINEŞTE LOCUL,
LOCUL TĂU ÎN EL.
Nouă tuturor:
Aşteptăm ca de obicei pe Maestrul lui Lili, dar încă de la primele cuvinte simt o
prezenţă de o forţă continuă şi o severitate aproape înfricoşătoare. În acelaşi
timp, într-un elan de bucurie <<simt>> că este vorba de maestrul lui Hanna.
Cu toate că nu-mi amintesc să-l mai fi întâlnit, sunt absolut sigură că îl cunosc
pe acest Înger al Justiţiei Divine.
Sunt foarte fericită că-l aud pe Îngerul Măsurii răspunzând şi la întrebarea mea
cu privire la adoraţia constantă.
Am vorbit.
Plec.
După această întâlnire încep să înţeleg ceea ce Îngerul meu mi-a spus demult:
114
<<EL te-a creat după imaginea LUI>>. Înţeleg acum că fiecare dintre noi
poate ajunge să semene imaginii Îngerului său. Esenţa naturii lui Lili
corespunde <<Celui ce ajută>>, esenţa naturii Hannei corespunde <<Celui
care măsoară>>, esenţa naturii lui Joseph corespunde <<Celui care
construieşte>>, iar a mea <<Celui care iradiază>>.
Lui Lili:
Tăcere.
Întreabă !
L. Cum poate fi trezit interesul omului ?
- Dacă m-aş apropia de tine, te-aş opri -
Dar eu mă retrag. Tu nici măcar nu-ţi dai seama,
dar astfel înveţi să mergi pe aer.
Nu pe apă, pe nimic.
Îţi răspund întotdeauna pe jumătate,
omit cealaltă jumătate. Simţi ?
116
Cu un ton amar:
Tăcere intensă.
Iată rezistenţa:
gest orizontal.
NU ÎNĂLŢA !
NU ANTRENA ÎN JOS -
CI REUNEŞTE !
Pământul aparţine pământului -
Apa apei -
Aerul aerului.
Trebuie să treci dincolo de noua rezistenţă fără ruptură.
Astfel, în lumea creată,
SUS şi JOS vor fi UNA.
Nu pe linia orizontală
dispare distanţa, ci pe cea verticală.
Nave sunt trimise în cosmos
şi din ce în ce mai mare este distanţa
între sus şi jos.
118
Cu cât sunt trimise mai departe, cu atât creşte distanţa.
Forţa orizontală este forţă moartă.
Rezistenţa este inerţie, şi-i normal aşa.
Toată săptămâna trecută mi-am pus întrebări cu privire la evoluţia mea, fără să
pot găsi însă, un răspuns satisfăcător. Astăzi mi-a fost greu să urmăresc cele ce
spunea Îngerul, mi se păreau teoretice şi prea abstracte. Dintr-o dată însă,
mi-am dat seama că Îngerul răspundea exact întrebărilor mele: nu putem evolua
decât după o linie verticală, ghidaţi de intuiţia noastră interioară, singura
capabilă să ne conducă acolo unde spiritul şi materia se întâlnesc.
Raza ascendentă a evoluţiei noastre se transformă transpersând?*a străpunge, a
traversa?) nivelele materiei, sentimentelor şi gândurilor. Apoi se produce o
răsturnare. La rândul lor gândurile, sentimentele şi materia sunt transformate
de raza descendentă de lumină. De fapt, nu e deloc abstract: pot să-l observ în
mine; este un proces de detaşare succesivă.
Mai ai o întrebare ?
G. Care este semnul care să-mi arate că înţeleg ?
- Semnul este că înţelegerea vine numai după.
Înţelegerea aparţine planului aerului:
materie, dar materie subtilă.
- Întreabă !
L. N-am simţit sau n-am înţeles răspunsurile pe care mi le-ai promis, unul de sus, celălalt de
jos.
- Această săptămână a fost mai uşoară sau mai dificilă decât săptămâna trecută ?
L. Mai dificilă.
- Unde ai simţit dificultatea ?
L. În starea mea de spirit.
- Ştii de ce ?
L. Nu ştiu.
- Micul meu servitor ! Peştele se joacă cu voiciune în apă.
Tu te înalţi mai sus,
şi aici încă nu te poţi mişca în voie.
Tăcere.
Actul.
Gest orizontal:
Repausul.
Rezistenţa este în acelaşi timp repaus.
Corpul oboseşte. El se culcă pentru a se odihni.
Pe ce se culcă ?
120
Gest orizontal:
Pe pământ.
Sentimentul are drept semn: apa.
Gândul are drept semn: aerul.
Fiecare plan este din ce în ce mai subtil.
Dar nu mai uşor.
Cel mai uşor este să forţezi pământul.
O forţă mai mare este necesară
pentru a pătrunde sentimentul.
O forţă încă şi mai mare
pentru a transpersa gândul.
Cum este posibil ?
În ritmul actului şi al repausului.
Acolo unde ajungi tu acum,
nu mai este necesar repausul şi acesta...
Înţeleg abia acum ceea ce Îngerul lui Lili ne spunea cu şase săptămâni în urmă:
<<Dacă acţionaţi în Nou, nu puteţi fi obosiţi>>. Numai actul vertical este
dincolo de oboseală. Dar noi acţionăm, aproape întotdeauna, în felul nostru
obişniut - pasiv, orizontal; aşa că suntem obosiţi, atât de obosiţi.
Înţeleg că teoria, sentimentele şi gândurile aparţin lumii contrariilor. Dacă
devenim conştienţi de modul cum acţionează în noi, putem transcede cele trei
nivele ale lumii materiale şi să luăm drumul celui de-al patrulea nivel. Invers,
LUMINA curge de sus în jos, unind cele trei nivele inferioare în strălucirea sa.
Şi astfel, orice oboseală dispare.
Furtuna suflă.
Dar noi transpersăm şi gândul,
către vibraţia cea mai fină, dincolo de oboseală,
de durere, de îndoială, de moarte.
Ne apropiem...
121
Primăvara a sosit.
Ramura care ascunde viaţa - este cea care trebuie lăsată să crească.
Păziţi-vă de <<Cel care măsoară>>, nu de sabia sa !
Mugurele visează. Ramura tăiată visează şi ea.
Voi nu simţiţi lama sabiei,
căci ascuţişul ei este înfiorător.
Eu nu fac grefe, ci doar măsor.
Timpul este scurt.
Vis etern, sau Viaţă Eternă... ?
ARBORELE VA DA ROADE
PENTRU PRIMA DATĂ.
Îl păzim de atâta timp.
Facem de serviciu în jurul Arborelui.
Şi pregătim recolta.
MUGURI, PROMISIUNI DE ROADĂ,
NU MAI ZĂBOVIŢI ! TRANSPERSAŢI VECHIUL !
Iată că bucuria nu mai constituie semnal.
Iată că nici durerea nu mai constituie un semnal.
Aşa este legea.
Fiţi foarte atenţi !
- Ascultaţi cu atenţie !
122
Noi suntem patru, voi sunteţi patru,
şi împreună nu suntem opt.
<<Cel ce măsoară>> vă măsoară pe toţi.
<<Cel ce ajută>> vă ajută pe toţi.
<<Cel ce iradiază>> străluceşte peste voi toţi.
<<Cel ce construieşte>> vă construieşte pe toţi.
Acolo unde nu mai puteţi înainta, chemaţi-ne pe noi !
TOTUL SE DECIDE ACUM.
Sunt stupefiată.
G. De vreo cincisprezece zile am impresia că toate actele-mi sunt goale şi lipsite de sens.
- Tu încă visezi.
Visul devine lipsit de sens
când începi să te trezeşti.
G. Nu mai am întrebări, dar te rog, mai vorbeşte !
- Gravează-ţi în inimă cuvintele mele
asupra bucuriei de viaţă.
Primăvara a sosit.
Trecem printr-o pădure moartă, uscată.
Seva nu mai circulă -
Totul este fără bucurie de viaţă.
Cine iubeşte să trăiască ?(?) Nu există bucurie de viaţă.
NUMAI RAMURILE
PLINE DE SEVĂ VOR FI GREFATE.
CELE USCATE - NU.
Nu ştiu de ce, dar mă simt atinsă de aceste cuvinte - cu totul altfel decât până
acum. Mă simt pătrunsă în întregime de o bucurie reconfortantă, plină de calm.
- Cui te adresezi ?
L. LUI şi ţie.
- Cui te adresezi ?
L. Maestrului meu.
- Nu există decât un singur Maestru.
Unul singur !
Noi nu facem decât să transmitem învăţătura SA.
Cui te adresezi ?
L. (ezitând). Ţie.
- Eşti sigură ?
L. (ezitând şi mai tare)... Da !
- Eu nu sunt <<Cel care ajută>>.
El a vorbit deja.
124
Noi vă învăţăm. Suntem patru.
Astăzi am schimbat între noi.
L. Deci primul meu sentiment fusese just, atunci când am avut impresia că Maestrul meu era
cel care răspundea Gittei.
Ei nu adresează cereri,
nu-şi pun întrebări,
dar gândesc,
şi vorbesc, şi vorbesc şi vorbesc...
Întreabă !
L. Vorbeşte-mi despre semnul meu.
- Triunghiul este simbolul ajutorului.
Întreabă !
L. Vorbeşte-mi despre interdependenţa dintre corp,
suflet şi spirit.
- Dacă ele se înalţă spre EL, există interdependenţă,
Dacă nu, totul se prăbuşeşte,
totul devine pulbere şi cenuşă, chiar şi spiritul,
dacă nu se înalţă către EL.
Nu există interdependenţă,
dacă ele nu depind de EL.
Ne imaginăm că există interdependenţă,
şi cu toate acestea, totul se prăbuşeşte.
Să-L adorăm !
Lili şi cu mine suntem încântate că Maeştrii noştri şi-au schimbat elevele astăzi.
Ne simţim complet noi.
Explozie atomică !
Omul - copil stupid -
care demontează totul, va fi dezamăgit,
căci EL nu poate fi divizat.
Ceea ce este divizibil,
este numai forţa inertă şi materia dură.
Multiplul devine UNU:
este drumul care duce către EL.
Dintr-o pâine, o multitudine de pâini,
deja aceasta nu mai este un miracol,
căci pământul s-a umplut de pâine !
Din multitudinea de oameni: OMUL -
Acesta este noul miracol.
Este noua pâine care astâmpără orice foame,
căci cu toţii o vor avea.
Ajunge, căci nu mai poţi sesiza
sensul cuvintelor mele.
Aşteaptă-mă zâmbind !
127
Desparte-te de mine zâmbind !
Numai astfel pot să fiu
întotdeauna cu tine. Altfel nu.
G. Ştiu că pendularea stărilor mele de spirit mă despart de tine...
- Nu pot să păşesc în apă,
căci apa se evaporă sub paşii mei,
iar apa este necesară.
Şi focul este necesar.
Misiunea ta: dăruie focul.
Focul este maestrul apei.
EL, este Maestrul a tot.
- Vă salut.
- Nu vă miraţi !
<<Cea care vorbeşte>> tocmai a trecut printr-o spaimă.
Ea a avut viziunea morţii unui univers îndepărtat.
O forţă neobişnuită
cere o rezistenţă neobişnuită.
Ceea ce este lipsit de viaţă nu rezistă.
Viul se transformă... acolo unde este necesar.
Exact acolo !
Astfel, răul devine bine.
Astfel, moartea devine viaţă.
Înţelegi, micul meu servitor ?
Ceea ce pe alţii îi doboară, pe voi vă revitalizează.
Întreabă !
Întreabă !
L. Ce este instinctul ?
- CUVÂNTUL DOMNULUI LA NIVELUL LUMII ANIMALE.
Nouă tuturor:
Să-L adorăm !
- Fiţi atenţi !
Am puţine cuvinte de spus.
Vorbesc despre Noul Edificiu care coboară din Ceruri.
El nu se înalţă de la pământ.
Tu eşti <<cel care construieşte>>
Fii atent la Plan !
Spiritul crează Planul.
Mai întâi, casa - apoi pe locuitor.
Casa Nouă solicită un Locuitor Nou.
Creaţi deci, Noua Lume !
Un Nou Edificiu !
Un Edificiu Nou fără precedent.
Şi El nu va rămâne gol.
Orice construcţie veche nu este decât cochilie de melc,
o secreţie calcaroasă de moluşte.
Ascultaţi în tăcere !
130
Mâna se deschide.
Eu dărui...
Întreabă !
L. În loc de <<Facă-se voia Ta>>de ce vrem noi tot timpul să se realizeze vonţa noastră ?
- Pentru că ignorăm voinţa SA.
Dacă am putea-o vedea împlinindu-se în jurul nostru,
apărând prin intermediul nostru,
n-am mai dori să se realizeze voinţa noastră.
Voinţa SA este plenitudine.
Să îndeplinim voinţa SA.
După cum ne-a cerut Îngerul, mi-am scris răspunsul la întrebarea: <<Ce veţi
134
face în Noua Lume pentru o Lume Nouă ?>>, dar nu prea ştiu ce valorează el şi
nu mă simt chiar liniştită.
Tăcere.
Întreabă !
G. Chiar dacă am reuşit să surâd, surâsul n-a durat prea mult şi m-am scufundat înapoi.
- Sfântul Petru mergea pe apă. Este răspunsul meu.
Când n-a mai avut încredere în el -
s-a scufundat.
Tăcere.
Te învăţ:
Indiferent de unde, indiferent de la cine
vei primi semnalul unei lipse - <<o critică>>;
ea nu este imaginea a ceea ce eşti incapabilă să faci,
ci imaginea a ceea ce eşti capabilă să faci.
Întreabă !
G. Cum aş putea aduce la cel mai înalt grad focul ce arde în mine ?
- Dacă-l pui la încercare.
Tu nu ai un foc propriu. Nu există decât UN foc.
Ceea ce meriţi - este al tău.
Ceea ce poţi transmite - este al tău.
Cu cât cercul este mai aproape de EL -
cu atât poate coborâ mai mult foc.
Iar pentru tine se naşte un nou EU.
Tu n-ai nimic al tău. Nu eşti nimic şi eşti totul.
Poţi să alegi.
Rugăciune tăcută. Cu severitate lui Lili, care nu şi-a terminat notele şi continuă
136
să scrie:
Toată săptămâna care s-a scurs am tot amânat tema ce-mi fusese dată: Ce aş
face în Noua Lume pentru o Lume Nouă. Subiectul este atât de vast şi
înfricoşător, că nu reuşesc nici măcar să concep această Nouă Lume. Cu toate
acestea, nimic nu mă miră. Nu este ceva neobişnuit ca Maeştrii noştri să ne
ceară imposibilul numai pentru a ne arăta mai târziu că de fapt, era posibil.
Ieri am terminat totuşi de scris: în mod conştiincios, dar fără entuziasm. Astăzi
simţim cu toţii prezenţa tăcută a <<Celui care măsoară>>. Tăcerea este
întreruptă brusc de clopotele bisericii vecine Maria-Remete.
Aceste clopote nu sunt folosite în general, decât în cazul unei alarme de
incendiu. Nu citim răspunsurile cu voce tare căci Îngerul cunoaşte toate
gândurile şi sentimentele noastre.
Într-un târziu, clopotele încetează, iar <<Cel ce măsoară>> ia cuvântul:
Adresându-se mie:
G. N-aş fi putut răspunde mai bine, dar tot n-am găsit cele şapte surse de bucurie.
- Ceea ce spui este în mod egal şi propria ta judecată.
Te mai întreb o dată.
Nu răspunde cu capul !
Ai făcut tot ceea ce îţi stătea în putere ?
Acum, nu eu sunt cel care măsoară, ci tu.
G. N-aş fi putut face mai mult această săptămână.
- <<Cel care măsoară>> pune totul pe cântar.
În răspunsul tău ţine cont de aceasta.
137
Ce te-a împiedicat să faci mai mult ?
G. N-am putut surâde decât foarte greu.
- Nu mai ai nimic de adăugat ?
G. Îmi este foarte greu să mă judec pentru că nu mă văd.
- Pentru cine este uşor ?
Ceea ce este dificil pentru tine - este uşor pentru alţii.
Dar tu ai alte forţe pe care ceilalţi nu le au.
Nu-i mai greu pentru tine decât pentru ceilalţi.
Ai capacităţi mai mari decât îţi închipui.
Te subestimezi, nu în ceea ce ai scris,
ci în modul în care te judeci.
Eşti capabilă de mai mult în toate domeniile.
Lui Joseph:
Am crezut întotdeauna că este imposibil să te vezi exact aşa cum eşti, dar Joseph
îmi dovedeşte contrariul. El este singurul dintre noi care a înţeles, în mod
intuitiv, sensul a ceea ce aveam să înţelegem mai târziu că este <<examenul de
la sfârşit de an>>.
El răspunde simplu, cu o certitudine plină de voie bună:
- Ce experienţe ai realizat ?
J. Nu le pot trăi încă pe deplin.
- Poţi. Pentru că cel ce este unit cu tine îţi este aproape.
Înţeleg că pentru acest <<examen final>> noi am rezumat într-un mod mult
mai mult sau mai puţin logic, tot ceea ce ştiam aşa cum se procedează în toate
universităţile din lume. Dar nu, ar fi trebuit să facem exact contrariul: să lăsăm
deoparte tot ceea ce ştim deja şi să ne lansăm în <<ceea ce nu s-a mai ştiut>>,
lăsându-ne ghidaţi de intuiţie - şi de credinţă. Numai Joseph a avut curajul să
facă acest salt în necunoscut*.(*Din nefericire, toate aceste răspunsuri scrise de
noi pentru <<examenul final>> s-au pierdut în lunile dificile care au urmat.)
Lui Joseph îi este adesea dificil să spună vieţii da. Iar pentru anul 1944 se
anunţă perspective sumbre. Ieri, în timp ce se zbătea cu problemele sale,
plafonul atelierului unde lucra s-a prăbuşit, antrenând în cădere şi o parte dintr-
un perete lateral. Regăsindu-se scăpat ca prin minune în mijlocul molozului şi al
pietrelor, Joseph a fost foarte impresionat de acest incident, care în ochii săi a
căpătat o importantă semnificaţie.
Lili n-a putut să participe la examenul de sfârşit de an. Catastrofele politice din
ultima vreme se resimt din ce în ce mai tare şi elevele sale, care vin din ce în ce
mai multe ca să-i încredinţeze temerile, îi ocupă tot timpul. Se ştie acum cu
certitudine de existenţa lagărelor de gazare naziste. Fratele lui Lili este
proprietarul unui mare caffe-bar al Parlamentului, frecventat de o clientelă cu
înclinaţie literară. Acolo o putem găsi pe Lili până seara târziu, într-un colţ
liniştit, înconjurată de elevele sale. Ea n-a avut timp să scrie ceea ce ne fusese
cerut.
Condiţiile de viaţă făcându-se din ce în ce mai grele, Lili este ocupată cu elevele
sale care-i cer în permanenţă sfatul.
Tăcere.
Mie:
141
Fii atentă la cuvânt !
CUVÂNTUL CONSTRUIEŞTE.
Nu întâmplător o cărămidă
se potriveşte într-un anumit fel lângă celelalte.
Altfel, ceea ce construieşti s-ar dărâma.
Voi nu ştiţi încă să utilizaţi Cuvântul.
Învelişul nu este sămânţa.
Neghina nu este grâul.
Cuvântul - Numele - Mister.
Fiţi atenţi !
Toate cuvintele noastre au o semnificaţie.
Dacă pronunţaţi: <<Fie>> - va fi.
Dacă nu-l pronunţaţi - nu va fi.
Nu spuneţi: <<Ce bine ar fi să fie !>>
Căci cinci cuvinte au mai puţină forţă decât unul singur.
<<Eu cred adesea>> - are mai puţină forţă decât <<eu cred>>.
<<Ce bine ar fi să pot ajuta întotdeauna>>
Opt cuvinte !
<<Ajut*>>.*Şi în ungureşte <<ajut>> este un singur cuvânt.(N.de t.) Este un cuvânt, nu
există goluri.
Astfel, nici în tine nu vor exista.
Actul este cuvântul corpului.
Plenitudinea nu înseamnă mult, ci intens,
şi este eterna măsură.
Mai cere provizii pentru drum !
L. Nu am decât o singură dorinţă: ca totul să rămână în mine la fel de puternic ca în această
clipă.
- Nu dori ceea ce ai deja.
Plasează-ţi dorinţa mai sus !
Corpul este lent.
Dar va deveni şi el conştient.
Azi dimineaţă, încercând să găsesc cele 7 Surse ale Bucuriei de Viaţă, am avut
sentimentul brusc că de fapt sunt BUCURIA DE VIAŢĂ - adică cum natura mea
profundă este bucuria de viaţă, devenind, în sfârşit, eu-însumi. SUNT BUCURIA
DE VIAŢĂ.
După-amiaza
Cu o ironie amară:
Întreabă !
G. Care trebuie să fie punctul de plecare în munca mea ?
- Certitudinea. Mintea poate fi ea sigură ?
G. Nu.
- Vă spun un mare secret:
NU FACEŢI PROIECTE CU MINTEA,
CU MINTEA, EXECUTAŢI !
PROIECTUL APARŢINE TATĂLUI;
TOATE PROIECTELE.
Dacă faci planul a ceea ce ai de făcut -
cu mintea,
iată că scapi frâul timpului -
asupra execuţiei -
înainte de timp.
Căci mintea şi spaţiul sunt una.
143
Incapabilă să înţeleg sensul acestor cvinte, îmi iau capul în mâini.
Timp de câteva momente fac eforturi disperate să înţeleg aceste cuvinte - şi tac.
În numele Plenitudinii.
- Vă vorbesc tuturor.
Trebuie să vă purificaţi de tot ce este vechi.
Ce este vechiul ? - imperfecţiunea.
Şi de ce să vă purificaţi ?
Lui Lili:
În timp ce notez aceste cuvinte, mina pixului intră în interior şi nu mai pot scrie.
Enervată, îl scutur cu putere ca să-şi revină.
Adresându-mi-se:
Lui Lili:
Ai vreo întrebare ?
G. Vorbeşte-mi despre noul soare.
- El este încă acoperit de brume.
Căci în interiorul tău este încă prea multă apă,
altfel, l-ai vedea şi singură.
147
Ştiu că aici cuvântul <<apă>> se referă la stările mele de spirit - atât de
schimbătoare în decursul timpului.
Să plecăm capul
EL este alături de noi.
Întreabă !
L. Învaţă-mă care este misiunea mea pentru Cer şi pentru pământ.
- Misiunea care viza pământul în tine - a fost împlinită,
dar Cerul încă nu arde în interiorul tău,
şi nu există pentru tine două locuri, ci unul singur: la mijloc.
Există şapte nivele ala vieţii terestre
şi ale celei celeste.
Trei sunt împlinite -
Celelalte trei sunt dincolo de limită.
Dar Cel de-al Patrulea le va găsi.
Astfel, cele <<ŞAPTE>> vor fi: UNA şi nu va mai exista păcatul.
Cel de-al Cincilea vă vorbeşte.
L. Nu înţeleg prea bine.
- Nu poţi înţelege nici măcar pe jumătate.
În Şapte, al Patrulea reuneşte
cele Trei nivele terestre cu cele Trei nivele celeste.
Eu sunt al Cincilea.
Şi mă sprijin prin tine pe pământ.
Credinţa conduce la al Patrulea.
Dar Cel de-al Patrulea nu mai are nevoie de credinţă
Al Patrulea acţionează deja.
148
Astfel, această schemă, acum foarte clară, devine dintr-odată cheia de vârf a
întregii învăţături primite, îi dă o structură deplină. Înţeleg în sfârşit, locul
fiinţei umane în cadrul Creaţiei. Descopăr un nou echilibru în care a evada în
sfera spirituală negând materia este la fel de fals ca a te ataşa materiei, negând
spiritul. Îmi dau seama cât este de important, esenţial chiar, de a trăi pe deplin
viaţa corpului său, cât şi a spiritului său. În sfârşit, descopăr astfel, propria mea
demnitate, demnitatea individului destinat a fi legătura dintre spirit şi materie.
Niciodată n-am resimţit la fel de intens că Marea Creaţie nu se poate împlini
fără participarea omului. Numai prin intermediul meu, fiinţa umană, Cel de-al
Patrulea, la mijloc, Îngerul meu poate acţiona asupra pământului. Graţie
acestei descoperiri, viaţa mea se va transforma în profunzime. Am posibilitatea,
şi misiunea de a reuni materia şi spiritul în corpul şi sufletul meu.
- Sfera - Plenitudine.
Mărul - Puterea Plenitudinii * * Globul, simbol al puterii regale se numeşte în ungureşte
“Mărul Regal ”.(Nota traducătorului)
Dacă îl mănânci -
şi nu creezi prin el,
Dacă îl iei - şi nu-l dărui,
nu meriţi forţa lui Şase.
Puterea lui Şase iradiază peste tot.
149
Simt o rază ce coboară de la EL, transmisă prin Arhanghel şi apoi prin Îngerul
meu.
Îngerul ne-a spus adesea că misiunea omului este de a guverna Universul Creat
ca un rege just şi drept. În cursul întâlnirilor precedente, sceptrul regal ne-a fost
dat deja - într-un mod simbolic, bineînţeles. Astăzi, accentul este pus pe cel de-
150
al doilea atribut al regalităţii: globul, emblema puterii regale şi a plenitudinii.
Am vaga presimţire că întâlnirile de astăzi vor fi cele din urmă întâlniri cu
caracter personal.
Materie...
Forţă...
Indicând inima:
EL
ACT
Devine din ce în ce mai clar pentru mine că nu putem atinge cel de-al patrulea
nivel, unde toate actele noastre devin ACT, decât împlinind pas cu pas misiunea
noastră individuală.
152
Toată Ungaria este într-o stare de şoc: trupele germane au ocupat ţara în numai
câteva ore.
Simţim astăzi că cei care ne vorbesc nu sunt numai Maeştrii noştri, ci şi o forţă
mult mai puternică. Niciodată, în nici o întâlnire n-am resimţit o intensitate atât
de mare.
Întâlnirea a 40-a
Mesaj pentru Lili
Tăcere.
Notez cântul Corului Îngerilor adresat lui Isus, al şaptelea, şi mesajul scurt
pentru Lili pe care i-l voi transmite cu prima ocazie.
Într-adevăr, am resimţit prezenţa ei pe tot parcursul acestei întâlniri şi n-am
înţeles decât după aceea cum a fost posibil. Lumina exterioară pe care o
percepem este limitată în timp şi spaţiu. Lumina interioară, dimpotrivă,
penetrează peste tot: ea este fără-de-timp şi fără-de-spaţiu. Lili fiind plină cu
această Lumină interioară, este simultan prezentă în timp şi în timp şi în-afara-
timpului şi poate deci cu spiritul să fie alături de noi.
155
PARTEA A DOUA
Întâlnirile de la Budapesta
Imediat după invazia germanilor, în Ungaria a început şi persecuţia evreilor. Mai întâi
în provincie, apoi în oraşele mari îi adună pe toţi, de unde cu trenul îi expediază în lagărele
de exterminare. Drumurile ce duc spre Budapesta sunt controlate pentru a împiedica evreii
să se refugieze în capitală, unde deportarea lor n-a început încă.
Joseph şi Hanna decid să se întoarcă la Budapesta, în apartamentul părinţilor lor, iar
eu îi acompaniez. Astfel, alegând trasee necontrolate, sfârşim prin a ne regăsi cu toţii la
Budapesta întregi şi nevătămaţi. Ajunşi în staţia de tramvai Huvosvolgy ne pierdem urma în
mulţime.
Îmi dau seama cu uimire că atitudinea noastră interioară este mai importantă
156
MURIŢI ODATĂ CU EA -
ESTE JUMĂTATE DIN MISIUNE !
A venit timpul -
a plecat timpul -
timpul se dizolvă.
Nu mai există timp - dacă EL creşte în voi.
De câtva timp Îngerii folosesc un limbaj ritmic şi cu rimă, iar dialogurile sunt
din ce în ce mai puţin personale faţă de cele din Budaliget, ceea ce mă irită.
Niciodată nu mi-a plăcut poezia şi nu înţeleg care-i explicaţia pentru această
nouă formulă. Mă simt ca un copil mic căruia i s-a luat laptele pentru a i se da
hrană solidă şi care-mi displace.
Îmi lipseşte caracterul practic al învăţăturii de la Budaliget şi faptul că nu mai
pot pune întrebările mele <<atât de importante>>. Ştiu că Hanna este un
instrument atât de uman şi deci, imperfect în transmiterea acestor informaţii; de
aceea frustarea mea se îndreaptă spre ea, în nici un caz spre Îngeri. Cu toate
acestea astăzi, auzind cuvintele atât de grave: <<fie vom muri alături de voi, fie
ne vom purifica împreună>>, mă trezesc brusc şi un orizont nou ia forme în
interiorul meu. Realizez că de fapt acest ritm mă hrăneşte şi mă atinge într-o
manieră directă, fără a face apel la intelectul meu. Finalul ultimei întâlniri m-a
lăsat de-a dreptul stupefiată: Voi prin EL şi EL prin voi. Demnitatea extremă ce
se degajă din acest echilibru om-EL este atât de puternică încât îmi dau seama
că nu-i pot percepe toate implicaţiile.
EL dăruie veşnic.
EL nu oboseşte niciodată,
Căci EL este Atotputernic.
Să acţionăm nu este posibil decât prin EL.
Orice lumină provine de la EL.
161
(Întâlnirea a 44-a)
I II III IV V VI VII
Mineral Planta Animalul OMUL Îngerul Arhanghelul EL
Adevăr Iubire Ritm Cu-n(o)aştere Pace Beatitudine
Număr Creştere Armonie Verbul Tăcere Putere
Mişcare Legătura Forţă iradiantă
Echilibru
Această învăţătură stârneşte atâtea întrebări în noi, încât rămânem treji o bună
parte din noapte. Imediat după întâlnire o rugăm pe Hanna - chiar dacă încă nu este
foarte clar - să ne spună ce a simţit şi înţeles din învăţătura Îngerilor. Răspunsul ei a sunat
cam aşa: <<M-am simţit intrând în contact cu esenţa individuală a fiecăruia din cele
şapte suflete ale vieţii. Primul nivel al fiinţei este MINERALUL, piatra, cristalul. Sufletul
care animă acest nivel este Adevărul, Numărul, Legea. Cel de-al doilea nivel îl constituie
PLANTA. Sufletul său este Iubirea şi Creşterea. Cel de-al treilea nivel este ANIMALUL, al
cărui suflet este Armonie, Ritm, Mişcare.
Cele trei nivele sunt conţinute în cel de-al patrulea, cel UMAN. Dar noi, aşa-zişii
umani nu suntem încă la nivelul UMANULUI, la cel de-al Patrulea. Misiunea noastră este
de a începe să trăim acest al patrulea nivel şi de a deveni legătura conştientă între
universul creat şi universul creator. Cel de-al cincilea nivel este cel al Îngerilor unde
guvernează Pacea şi Liniştea.
În cel de-al şaselea nivel locuieşte Arhanghelul, Beatitudine, Forţă arzătoare. Cel
de-al şaptelea nivel este un mister, cel mai înalt nivel al vieţii. Îi spun Hannei: <<Acum
este clar, dar rămâne încă ceva ce nu înţeleg. Ni s-a spus că Joseph este al Cincilea - Pace
şi Linişte; Lili al doilea - Iubire crescândă; iar eu al Şaselea - Forţă iradiantă; şi că toţi
patru trebuie să realizăm pe cel de-al Patrulea. Cum vine asta ?>>
Hanna râde şi ne explică: Numai trăind pe deplin misiunea noastră individuală
vom avea posibilitatea să trăim cea de-a Patra dimensiune, misiunea universală a
umanului. Forţele despre care ai vorbit fac posibilă instalarea celui de-al Patrulea nivel,
unde cele şapte suflete sunt unite.
Realizând astfel cu putere pe cel de-al Doilea, Iubire crescândă, în misiunea sa
individuală, Lili va putea să atingă cel de-al Patrulea nivel, Podul, Legătura şi să devină
astfel, cu existenţa ei de fiecare zi - un factor de eliberare şi pentru ceilalţi.
Împlinirea, în cazul fiecăruia dintre noi, a destinului SĂU individual este singura
ieşire spre nivelul Patru, singura poartă a cărei cheie o deţinem. Te-ai întrebat vreodată de
ce încă de la început Îngerul tău îţi repeta mereu: “Urmează-ţi drumul ! Fii independentă !
EL te-a format după chipul meu ! Ochii tăi sunt făcuţi pentru a iradia lumina ! ”
EL exprima astfel necesitatea ca tu să devii conştient de a ta individualitate, pentru
ca să poţi trăi a Şasea Dimensiune, Forţă iradiantă, şi aceasta în viaţa ta de fiecare zi.
Astfel, dar numai astfel, poţi deveni Podul, Legătura între creatură şi Creator, cel de-al
Patrulea: OMUL !
163
Niciodată vreo întâlnire nu m-a mişcat atât de tare. Cel mai sever şi mai
inaccesibil dintre Maeştrii noştri ne-a rugat cu umilinţă să dăm naştere la
roade ! Hanna spune: <<Dacă renunţăm acum suntem pierduţi. Nici pământul,
nici Cerul nu ne vor mai deschide porţile, ci amândoi ne vor expulza>>.
Hanna are dreptate. Cum ne-am putut lăsa impresionaţi de situaţia exterioară,
rupându-ne astfel de orice posibilitate de a cere ajutor Îngerilor noştri. Tragedia
din jurul nostru ne-a molipsit şi ne-a lăsat contaminaţi cu toţii.
Cântecul zboară.
Cântecul urcă.
Este a doua oară când Îngerul repetă cu insistenţă: <<Juraţi pe Cer că o veţi
împlini>>. Această răspundere mă tulbură, căci nu văd în ce fel îi voi putea
face faţă.
În seara aceasta din nou Îngerii ne fac surpriza de a veni fără să ştim. Luată pe
neaşteptate, n-am nimic de scris la îndemână şi nu pot nota decât sfârşitul
mesajului.
Bucuraţi-vă !
Logodnic - Logodnică sunt dualitate,
sunt vas în care locuieşte beatitudinea.
Logodnic şi Logodnică, creator şi creatură,
umbră şi lumină - nu sunt decât vasul,
iar EL este Beţia Divină.
Dacă vă ridicaţi
puteţi oricând, în orice clipă, să fiţi cu noi.
Treziţi-vă !
Dar nu fugiţi din faţa misiunii voastre !
Dacă tot ceea ce vă preocupă mai mult este să-L Serviţi,
tot ce a fost ordonat
171
- credeţi-ne - se va împlini.
Cuvântul Nostru este Adevăr,
nu consolare goală, diluată.
Are nevoie să fie consolat,
numai cel al cărui suflet s-a întunecat,
cel ce nu-L mai vede pe EL.
Dar voi - a căror inimă este plină,
a căror cuvinte şi acte respiră viaţă,
daţi-vă mâna !
Şi dacă unul, printre voi este mai slab - ajutaţi-l !
Isus a avut forţa de a păşi pe apă,
şi totuşi o grădină întreagă ÎL văzuse plângând.
Această imagine a lui Isus, care în ciuda puterilor lui supraumane, varsă lacrimi
atât de omeneşti în grădina Gethsemani, mă pătrunde adânc. Suntem aşezaţi în
jurul unei mese şi fără să vrem - mâinile noastre se odihnesc pe tăblia mesei - în
forma unei cruci.
Tăcere.
Întâlnirea a 51-a
Pentru prima dată Budapesta este bombardată. Casa din faţă, de cealaltă parte
a străzii, a fost complet distrusă. În fiecare zi tot felul de gură cască vin şi se
zgâiesc la spectacolul sinistru. Câteodată printre ei sunt şi oameni de la ţară
care au făcut atâta drum numai ca să vadă...
Adresându-mi-se:
Lui Joseph:
Lui Lili:
Cântaţi şi voi !
Numele cântului vostru este încă secret,
dar ce pot spune, este că în urma voastră
întreaga creaţie va cânta.
Fiţi atenţi !
Miracolul se învârte printre voi - în cerc.
Parcurgeţi drumul alături de el.
Cercul se strânge, cercul nu se rupe.
Eternul se apropie.
Credinţa nu mai este necesară:
credinţa este pod, dar podul încă este spaţiu,
pe când punctul - în centru - el conţine totul.
Cerul a vorbit.
Pământul va avea aripi prin voi şi prin noi.
Dacă vorbiţi prin noi -
astfel şi noi vom fi în contact cu pământul,
174
Nu vă lăsaţi înfricoşaţi !
Ceea ce se petrece în exterior nu-i treaba voastră.
Nu ascultaţi decât vocea din interior, impregnaţi-vă de EL.
Spaţiul acesta interior se umple uşor, căci este atât de mic !
Ce-i fără de greutate şi nu poate fi cântărit,
Ce-i înafara spaţiului şi nu poate fi atins,
ocupă un loc foarte mic - şi este Infinitul.
Astăzi am avut senzaţia unui duş când cald, când rece, trecând de la un contrast
la altul: din exterior spre interior de la mare la mic. În mod curios, mă simt
reînvigorată şi împlinită.
Joseph şi Hanna nu mai ies aproape deloc din casă. Portul insignei cu steaua
galbenă a devenit obligatorie şi din cauza lui se produc tot mai des incidente
rasiste. Din prudenţă, pe Lili mă duc şi o aduc eu de acasă cu taxiul la
întâlnirile noastre.
Aceste cuvinte << Fiţi uniţi în ziua “stabilită “>> şi << flacăra se va aprinde
pe frunţile voastre >> ne umplu de o bucurie atât de mare, încât toate
nenorocirile dispar. Cât am aşteptat noi această flacără...
Aceste cuvinte par că vin din noaptea timpului şi rezonează în interior, cu multă
forţă.
Grădinarul vă vorbeşte !
Grădinarul - care are cuţitul în mână,
un cuţit ascuţit, cuţitul pentru altoire.
Tăietura doare astăzi,
dar ea este necesară pentru Noul Altoi:
şi deja altoirea este posibilă.
Abia acum înţeleg cum destinul i-a unit pe Hanna - Cuvântul (IV), cu Joseph -
Tăcerea (V).
Aceste cuvinte pun prietenia mea profundă cu Lili într-o nouă lumină: misiunea
lui Lili este Iubirea (II), misiunea mea este Forţa iradiantă (VI). Schema
diferitelor nivele ale existenţei pun în evidenţă faptul că ele sunt complementare.
Misiunea noastră devine încă şi mai clară: a mea este aceea de a iradia, a lui
Joseph este Tăcerea, a Hannei este Cu-n[o]aşterea, Conştiinţa.
Prin aceste cuvinte, misiunile noastre, ale fiecăruia sunt legate între ele:
<<Tăcerea este căminul>> este Joseph (V); <<Cuvântului>> este Hanna;
<<iradiant>> este Gitta; <<în care arde flacăra Iubirii>> este Lili.
Tăcere.
Noi vă învăţăm.
185
Al Patrulea:
Aer fără de aer.
Plămânul oboseşte. Nu mai poate asigura respiraţia,
dar Noul creşte.
Viaţa eternă.
A dat semnalul, ea seamănă Noua Sămânţă.
Spaţiu nou, timp nou,
un aer nou ia naştere.
Judecata nu este sfârşit,
ci început.
= 14 iunie 1944 =
Toţi evreii bărbaţi sub 40 de ani au fost deportaţi; cei ce au rămas împreună cu
femeile şi copiii vor fi duşi în ghetouri.
Unul dintre prietenii mei, om politic influent, mi-a vorbit despre un plan secret
pus la cale de un preot catolic din Budapesta, un preot de un curaj şi ale cărui
acte sunt remarcabile. Pentru a salva din ghetou o sută de femei şi copii, a
propus deschiderea unui atelier de confecţii militare. Atelierul va fi amplasat în
clădirea unei mânăstiri goale, sub protecţia nunţiului papal şi a câtorva ofiţeri
superiori din Ministerul de Război - al căror nume vor rămâne bineînţeles,
confidenţiale. Muncitoarele vor trebui să locuiască chiar în mânăstire şi vor
lucra sub dubla protecţie a ierarhiei bisericii şi a Ministerului de Război -
187
Înţeleg că atunci când cererea - care reuneşte cele trei forţe terestre - se uneşte
cu dăruirea - care conţine reunite în Înger cele trei forţe ale universului creator -
cele şapte forţe acţionează împreună în cel de-al patrulea plan.
Fericire supremă -
Tăcere, Pace -
Cu-n[o]aştere* - *Naştere împreună cu... (Nota traducătorului)
Ritm -
Iubire
- Şi în partea de jos: Adevăr. Iată că raza vibrează.
Planeta se învârte, soarele este imobil.
Noi vă binecuvântăm.
Binecuvântarea noastră vibrează tot mai tare şi crează mai departe.
Micuţa despărţitură dintre noi
este deja ritm şi nu ruptură.
Suntem uniţi.
Cuvântul nostru este cuvânt al Îngerilor,
190
= 21 iunie 1944 =
Întâlnirea a 59-a
Astăzi este ziua solstiţiului de vară, ziua mea de naştere. La ora 12 00 suntem
reunite toate trei în biroul <<comandantului>>, din mijlocul grădin0ii.
Cererea celui
care nu cere pentru el-însuşi
a ajuns la Cer şi face ca Cerul să se coboare pe pământ.
Astfel se împlineşte Noul Pământ
care este Cerul.
Astfel pământul va fi înălţat puţin.
Acest puţin este suficient: pământul va ieşi de pe orbita sa
şi se va palsa pe un alt cerc.
Cele şapte braţe larg deschise ale Celor Şapte Forţe
sunt raze din interiorul noului cerc.
Cel care cere pentru el-însuşi - înghite şi consumă razele,
cel care nu cere pentru el-însuşi - ACŢIONEAZĂ.
= 21 iunie 1944 =
Întâlnirea a 60-a (fragment)
Seara târziu, suntem reunite toate în cabană, dar nu putem dormi. Dintr-odată
Hanna simte prezenţa Îngerilor. Luată prin surprindere, n-am reuşit să notez
decât o parte din întâlnire.
Noua Iubire,
Noua Bătaie a inimii este alta,
cu totul altfel decât tot ce a mai fost până acum.
Ea este DĂRUIRE, DĂRUIRE continuă.
Pulsaţie, transmitere.
Noua Iubire este o forţă minunată,
laptele pentru Noul Născut.
O bătaie a Inimii SALE - este o clipă.
O bătaie a Inimii SALE - este o eternitate.
O bătaie a Inimii SALE - este reîntoarcere.
NUMAI CEI CE SUNT MESAGERII INIMII SALE
ŞTIU SĂ DĂRUIE.
Noul ritm crează lumi noi.
Conform unor noi planuri,
se nasc noi organe.
Universul se reînnoieşte. Luminos. Spaţios.
Cel mai mare dar pe care EL ni l-a făcut
este că putem să DĂRUIM.
Aceasta este devenirea noastră,
noi suntem: EL.
Este o lege sacră aici - jos - trebuie să dărui.
Fiecare plantă îşi dăruie fructul, fiecare fiinţă dăruie
Aceasta este legea. Toţi trebuie să ne supunem ei.
Noi, noi suntem liberi să o facem.
NOI DĂRUIM în mod liber.
= 29 iunie 1944 =
Întâlnirea a 62-a (fragment)
Îngerii ne-au spus că noua Viaţă nu se poate naşte decât din noul ACT - care
uneşte cele şapte nivele ale existenţei la MIJLOC, în A PATRA DIMENSIUNE
SACRĂ. Acum, toate simbolurile, toate imaginile par să indice acest unic lucru,
fiecare însă, dintr-un punct de vedere diferit.
El ACŢIONEAZĂ.
Numai insesizabilul ESTE.
Materia explodează,
sătulă şi ajunsă la saturaţie de atâta exces de <<mult>>.
Fie ca cel ce vine acum să fie <<plusul>> !
Dar El, EL nu vine: EL ESTE.
El ESTE Cel de-al Şaptelea.
După-amiaza
Ascultaţi !
Pe crucea de lemn - fiul lui Dumnezeu.
Început şi sfârşit - pământ şi Cer.
Primul botez. (Uniunea dintre I şi VII)
Tăcere.
Şi el a fost botezat.
Ştia că n-ar fi putut progresa decât astfel
şi că toţi ceilalţi îl vor urma.
198
În dimineaţa aceasta multe dintre femeile care au fost botezate vor merge la
prima împărtăşanie. Micuţa capelă este plină. Părintele Klinda ţine slujba cu
mare bucurie.
Impresia mea a fost că marea majoritate a femeilor au acceptat botezul doar
pentru a-şi asigura protecţia, însă m-am înşelat. Aceste nefericite, a căror viaţă
atârnă de un fir de păr, se roagă cu o fervoare profundă. Împărtăşania la care
merg pentru prima dată în viaţa lor, le dă speranţa unui alt tip de protecţie decât
cea militară sau bisericească.
Atmosfera capelei este atât de încărcată cu disperarea intensă cu care se roagă
aceste femei, încât mă simt bulversată.
Spre seară târziu, Ingerii ne vorbesc din nou. Luată pe neaşteptate, n-am putut
să notez decât un scurt fragment.
201
Este foarte clar pentru mine că acest <<Dumnezeu este mort>> se referă la
imaginea pe care omul şi-a făcut-o dintotdeauna despre Dumnezeu - de un
Dumnezeu undeva în înaltul cerului, departe de Universul creat şi de materie. Ni
se spunea că EL nu putea fi atins decât prin înălţarea spiritului. Astăzi Îngerul
ne învaţă exact contrariul: Dumnezeu se află în centrul Universului creat, în a
patra dimensiune, în omul care face legătura între spirit şi materie.
Întregul Univers creat e făcut numai din LUMINĂ. În realitate, nu există nici
materie, nici spirit, ci numai diferite grade vibratorii ale uneia şi aceleiaşi
LUMINI. Hanna ilustrează această vibraţie - arătând că LUMINA vine dintr-un
singur punct: Sursa divină. Ea izvorăşte cu o intensitate de neimaginat, trecând
de la vibraţii cu frecvenţa cea mai înaltă, la vibraţii cu frecvenţa din ce în ce
mai joasă. Cea mai joasă dintre toate aceste vibraţii este cea a pietrei.
La mijlocul schemei există o întrerupere de o importanţă extremă: aceasta
înseamnă că fluxul de lumină nu este încă continuu. Vibraţia cea mai joasă a
Îngerului este singura care poate întâlni vibraţia cea mai înaltă a omului: astfel
partea de sus şi cea de jos sunt unite în Omul nou. Pentru moment, întreruperea
încă există: o numim moarte. Naşterea Omului nou este moartea morţii.
şi materia va servi.
Căci singura raţiune a oricărui act este realizarea desenului SĂU sacru.
Adresându-mi-se:
Lui Lili:
- Agnus Dei.
Prima misiunea.
A doua conexiunea.
Al treilea AD-DĂRUIEŞTE.
Mister.
Nu există decât o singură adoraţie: AD-DĂRUIE.
Nu există decât un singur act: AD-DĂRUIE.
Nu există decât un singur Nume care acţionează: AD-DĂRUIE.
Ritm, cântec.
Urechea voastră încă nu-l aude.
Gura voastră încă nu-l cântă,
dar ea va da mărturie despre el.
Mâna voastră nu mai apucă,
ea DĂRUIE.
Lumina atrage,
dar cei patru Heruvini îl lovesc
pe cel ce avansează.
Fructul noului Arbore este sacru
şi sus şi jos.
El nu poate fi atins,
205
Noul Sacrificiu:
Tăcere.
Mister.
Principiu:
AD-DĂRUIE.
Orice sacrificiu care-i făcut pentru sine
este sacrificiul lui Cain.
Fumul său rămâne deasupra
şi sufocă orice urmă de viaţă.
După întâlnire, Hanna îmi spune: <<Când am auzit AD, am văzut în aer două
triunghiuri apropiindu-se unul de altul într-o atracţie reciprocă irezistibilă. Erau
legate printr-un fulger de lumină şi s-au apropiat până când uniunea le-a fost
totală>>.
Realizez că acest cuvânt AD este format din prima şi cea de-a patra literă din
alfabet, ceea ce ar putea semnifica că OMUL nou - cel de-al patrulea - este cel
ce uneşte cele 2 triunghiuri - universul creat şi universul creator - într-un singur
pătrat.
Îmi doresc tare mult să văd cum anume acest UNUL, această unitate se va
realiza. Îngerul continuă:
Fiţi atenţi !
Cel ce dă înapoi - se îndepărtează.
Cel ce avansează - se îndepărtează.
Cel ce este imobil,
care trăieşte - fără frică - , care acţionează,
acesta este <<DĂRUIREA>>.
În catedrale
se păstrează rămăşiţele linţoliului.
Dar toate catedralele se prăbuşesc.
Ziduri au fost înălţate până la Cer, între ele viaţa se sufocă.
Nu astfel am fost învăţaţi de către EL.
Zidurile vor fi dărâmate
şi viaţa va fi eliberată.
209
Tăcere lungă.
Încrucişare de drumuri.
Nebunii fug spre lumină
210
Într-o seară Îngerii ne-au dăruit o învăţătură care n-ar putea fi transpusă decât
într-un film pentru a fi înţeleasă: prin intermediul mişcării Îngerul ne-a arătat
cum spiritul şi materia se unesc în corpul uman. Am notat doar partea statică a
acestui proces, cea care priveşte chipul meu.
Partea de jos a feţei este conectată materiei, a cărei natură este supusă legii
gravităţii şi a cărui suflet este Adevărul. Partea de sus este conectată spiritului,
a cărui natură este Surâsul.
Materia urcă şi ochii reflectă Adevărul şi gravitatea lui.
Este uniunea spiritului şi a materiei la nivelul chipului uman.
Clipă creatoare !
Atunci când cele Şapte simţuri nu absorb - ci DĂRUIE.
Nu credeţi ! Fiţi EL !
Fie ca cel de-al treilea Ochi să vi se deschidă !
A fi una cu EL
nu este încă decât o posibilitate.
Numai în mod virtual, Cel Foarte Înalt este una cu voi.
Vibraţia nu are acelaşi ritm.
Şi aceasta nu-i nici vina voastră, nici a LUI,
ci este vina timpului.
A percepe - este timp.
A auzi - este timp.
A vedea - este de asemenea timp.
Esenţialul este spaţiul fără de spaţiu,
timpul fără de timp.
Fulgerul(?): Cu-n[o]aşterea.
CU-N[O]AŞTEREA CU ADEVĂRAT (ADEVĂRATĂ?) ESTE IUBIRE.
Clipă creatoare, torent de Lumină,
care se deversează prin Noul Ochi.
Nu mai există nici Cer, nici pământ -
nu mai există nici tată, nici mamă.
Clipa creatoare: DĂRUIE.
Lumina se revarsă. Vas de aur, aur transparent.
Nu-l putem vedea, nu-l putem atinge,
NU PUTEM DECÂT SĂ-L DĂRUIM.
Blestemul a încetat.
Într-o bună zi aflăm că şeful nunţiului (?) papal, d-nul Angelo Rotta va veni să
ne viziteze. Acest semn de vizibilă protecţie este un reconfort pentru refugiaţi.
Nunţiul se bucură într-adevăr de mare prestigiu în Ungaria, populaţia fiind
(?)foarte catolică, speranţa unei protecţii este mare.
Pentru prima dată am de a face deaproape cu preoţi, nunţiul papal şi părintele
Klinda - oameni care demonstrează cu această ocazie o credinţă adevărată, nu
prin cuvinte, ci printr-un act de curaj eficace.
Această vizită a avut repercursiuni pozitive şi în cartierul nostru şi în cercurile
de militari, unde nu eram priviţi cu ochi buni. După vizita aceasta moralul
lucrătoarelor s-a îmbunătăţit în mod vizibil.
Fiţi atenţi !
Încrederea ce vi s-a acordat este fundament, sol pentru sămânţă.
Sămânţa ce a fost semănată în voi: Verbul,
DĂRUIREA, începe să încolţească.
Germenul creşte şi împinge cu putere învelişul,
care la un moment dat se deschide singur. Nu vă fie frică ! Trăiţi !
Nu vă fie frică dacă învelişul se rupe;
ceea ce nu mai serveşte - trebuie să dispară.
Pierderea învelişului nu este ceva rău.
NU REGRETAŢI ÎNVELIŞUL LA SUPRAFAŢĂ
CĂCI GERMENUL ÎN INTERIOR ESTE VIU !
Lui Lili:
213
Mie:
Fii atentă şi tu !
Nu există decât o singură lipsă.
De crezi că sunt mai multe te înşeli.
Dar dacă ai găsit unica lipsă, atunci cere !
Şi Graţia din Cer o va împlini
căci tu nu ceri decât acest singut lucru.
Astfel, sacrificiul tău este complet,
sămânţa sacră creşte, se dezvoltă.
Iar învelişul se deschide singur.
Ceea ce dă viaţă seminţei - împlineşte golul din interior.
Nu vorbiţi de gol !
Fie ca el să rămână un mister chiar şi între voi !
Mărturisiţi-l numai LUI !
LUI a cărui Inimă este plină.
LUI care DĂRUIE mereu.
Înţeleg cât de util poate fi să devii pe deplin conştient de ceea ce-ţi lipseşte:
vidul atrage cu putere forţele care sunt destinate să-l umple, şi procesul se
întăreşte şi mai mult atunci când ceri împlinirea a ceea ce îţi lipseşte în interior.
Văzând starea de oboseală şi de tensiune a muncitoarelor, Lili organizează în
timpul orelor de repaus şedinţe de relaxare. Aceste şedinţe suscită un mare
interes. Lili, nu mai are deloc timp liber, complet epuizată, nu mai găseşte nici
un minut pentru ea.
Hanna este copleşită de responsabilităţile atelierului. Pe deasupra, de la
plecarea lui Joseph n-a mai primit nici o veste de le el şi în fiecare zi mă
întreabă dacă nu este vreo scrisoare pentru ea. Am telefonat tuturor familiilor
care au pe cineva deportat în aceeaşi perioadă cu Joseph, dar nimeni nu ştie
nimic de ei. Pentru Hanna această durere este aproape insuportabilă.
Cât despre mine, îmi lipseşte vitalitatea interioară şi-mi este foarte greu să-mi
fac munca. Situaţia politică devine din ce în ce mai înfricoşătoare.
Tăcere.
S-a dublat densitatea cu care sunt persecutaţi evreii. Multe dintre lucrătoarele
din atelier nu mai ştiu absolut nimic despre familiile lor. Ca să-şi mângâie
disperarea şi suferinţa, multe dintre cele ce au fost recent botezate vin să se
roage în micuţa capelă.
În timp ce noi aşteptăm venirea Îngerilor, clopotul capelei a început să bată.
O să vă arăt ce se găseşte
În spatele curcubeului negru.
Mă simt plutind într-o lume de forţe puternice, unde ceea ce se întâmplă înafara
timpului influenţează totuşi ceea ce se petrece în timp. Un fior mă pătrunde
până în adâncul fiinţei.
Lui Hanna:
Mie:
Nouă tuturor:
220
O stea a căzut:
Lumină albă incandescentă ce s-a pierdut în întuneric
Cenuşa vechii creaţii
o anunţă pe cea Nouă,
Inspiraţi praful stelelor !
Şi expiraţi-l, semănând noi stele în cer,
multe, multe !
Astfel, noaptea se face zi, claritate eternă,
care DĂRUIE mereu.
Între armata de stele strălucitoare a Cerului şi solul negru al pământului
Lumină eternă, Iubire eternă,
Adoraţie eternă: <<DĂRUIREA>>.
Cele Şapte au dispărut.
A dispărut şi vechiul pod
între Cer <<şi>> pământ,
-<<şi>>-ul, gaura neagră, ruptura.
Adresându-mi-se:
Dar tu ?
G. Cum să mă eliberez de sclavie ?
- Sclavul se zbate, lanţurile vechi îl ţin legat.
Lanţurile cad de la sine dacă bunul servitor şi Maestrul său sunt uniţi.
Cu-n[o]aşterea rupe frânghia.
Frânghia este vechiul dragon, şarpele care se strecoară
223
Tăcere.
Omul:
Deasupra lui marea,
sub el pământul.
Universul creator a conceput: OMUL.
Deasupra lui Cerul -
deasupra lui Lumina.
Fie ca dragostea imensă,
cu care-l cauţi pe Dumnezeu să se răsfrângă asupra tuturor !
Pământul serveşte, Armata Îngerilor - de asemenea
şi astfel ele sunt unite în serviciul lor.
<<MIHAIL
BALANŢA TA CÂNTĂREŞTE,
SABIA TA TRANŞEAZĂ,
ŞI CEEA CE ESTE VIU - PRIMEŞTE ŞI MAI MULTĂ VIAŢĂ,
IAR CEEA CE ESTE MORT, MOARE PENTRU TOTDEAUNA>>.
225
După întâlnirea de astăzi, privesc din întâmplare calendarul şi-mi dau seama că
29 septembrie este sărbătoarea Sfântului Mihail, iar în curând va veni
sărbătoarea Îngerilor Păzitori.
În parc, nu departe de cabana mea, se găseşte o magazie mică de unelte, goală
şi bine aerisită - de altfel, fără nici o sticlă de geam la ferestre. În clădirea
mânăstirii lucrătoarele sunt atât de înghesuite şi este atâta năduşeală, încât
Hanna, Lili şi două dintre Jolly Jokers decid să se instaleze în magazia de
unelte. Nopţile sunt calde în acest sezon şi oricum noi dormim atât de puţin.
Simţim în permanenţă prezenţa Îngerilor, ei parcă profită de fiecare moment de
tăcere pentru a ni se adresa.
227
= 2 octombrie 1944 =
Sărbătoarea Îngerilor Păzitori
Întâlnirea a 77-a (fragment)
Clipă creatoare !
Golul de a fi, va fi împlinit
şi toate fiinţele îl vor glorifica pe Creatorul Planului.
Chemaţi-l, Imposibilul, singurul Posibil !
Raiul şi infernul vor dispărea
pentru că vine LUMINA.
Ea nu va coborî - căci nu mai există infern.
Ea nu se va înălţa - căci nu mai există Rai.
Ea va locui aici pentru eternitate,
ea, Lumina, Cel de-al Patrulea, UNITATEA.
Chemaţi la viaţă OMUL, acest rebel, copil prodigios !
Şi în minunatul Univers creat,
ruptura, despărţirea, prăpastia, moartea vor înceta.
Acei(?) printre noi, <<Purtătorul de Lumină>>,
trişorul, rebelul, şarpele - vor fi cu toţii eliberaţi.
Nimeni nu va mai merge în iad.
Pentru aceasta vă este dăruită forţa.
Dizolvă-te pe tine-însăţi !
În locul curcubeului negru, al golului,
vine Lumina. Chemaţi-o.
Bucuria aşteptării acestei sărbători mi-a permis să înţeleg mai bine mesajul
întâlnirii. Niciodată învăţătura Îngerilor nu mi s-a părut atât de clară şi de
luminoasă ca astăzi.
Tăcere.
Da - da, nu - nu.
Să nu mai existe <<poate>>,
să nu mai existe slăbiciune.
Cuvântul este aripă care înalţă, care creează.
Această exigenţă supraumană de <<a iubi totul>> mi se pare că-i este adresată
lui Lili. Fiind <<cea care ajută>>, ea va fi cea care mai târziu, va primi
ajutorul divin de a fi sursă inepuizabilă de iubire şi consolare în mijlocul
disperării din lagărul de exterminare.
La Budaliget când reciteam notele, Hanna înlocuia ici şi colo câte un cuvânt
care nu i se părea prea just. Acum, de când mesajele sunt exprimate în versuri
ritmate, Hanna le rosteşte cu voce tare, fără nici o ezitare sau posibilitate de(?)
revenire. Răbdarea cu care Îngerii repetă aceleaşi teme - sub diferite forme -
semnifică totuşi, cât de departe suntem încă de traducerea în viaţă a acestor
învăţături.
Casă pe stâncă.
Isus este stânca.
Piciorul său păşeşte pe stâncă, urcă muntele.
Acolo, sus, se deschide cerul,
şi materia se transfigurează în Glorie.
Discipolul ignorant se bâlbâie,
el n-a mai văzut încă
Lumină şi materie unite: miracol.
<<Să înălţăm capul aici, sus,
pe vârful muntelui scăldat în lumină>>.
Discipolul nu ştie ce spune.
Noua locuinţă n-a fost încă construită;
noua locuinţă coboară,
dacă ea găseşte o stâncă adevărată.
Adevărata stâncă pe care Cerul o întâmpină,
este Individualitatea pură şi intactă.
Stânca, la rândul ei, nu-i decât pământ,
dar care se ridică spre înălţimi,
forţă minunată, unită.
Vârf ce iese din ceaţă,
patrie a bucuriei eterne, a serenităţii.
Rămâneţi în vârful muntelui, mereu în vârf !
Fie ca toate actele voastre să se împlinească acolo sus, în vârf,
deasupra păcatului, a ceţii, a diavolului.
Mereu sus, în vârful muntelui
Fiţi chiar deasupra Graţiei Divine,
căci deasupra Graţiei locuieşte UNITATEA.
Dacă eşti Una cu EL - Graţia emană din tine.
Fiecare gest, fiecare gând, fiecare act liber
nu pot fi decât vârf.
Tăcere.
Cerul coboară.
Noi suntem zidurile, voi sunteţi fundaţia.
Dacă nu vă menţineţi pe vârful muntelui,
piciorul nostru păşeşte în gol,
noua locuinţă nu-i fixată de sol.
Singura greşeală pe care inima voastră o comite,
este că ea nu uneşte pe cele Şapte,
ea nu se menţine în vârful muntelui,
şi astfel piciorul nostru păşeşte în gol.
Voi aţi înţeles aceasta de mai demult,
dar încă nu îl puneţi în aplicare.
Nu credinţa este cea care vă lipseşte,
ci actul.
Câtă credinţă - atâta acţiune.
Nu este posibil altfel.
Cel ce se află pe vârful muntelui,
să-şi menţină echilibrul !
Altfel, inima sa comite o greşeală gravă,
şi piciorul nostru păşeşte în gol.
Dragii mei,
este atât de dificil să vă menţineţi în vârf ?
El este mai departe de străfundurile mării,
mult dincolo de mări, mai departe, undeva departe în sus,
EL ESTE ÎN ADÂNCUL INIMII VOASTRE.
Cuvintele ce v-au fost rostite
se estompează acum,
se îndepărtează uşurel, dar ele sunt Adevăr,
Adevăr etern pentru eternitate.
= În noaptea de Vineri =
= 20 octombrie 1944 =
Întâlnirea a 80-a
El este Capul.
Noi suntem membrele întotdeauna gata să-l servim.
EL coboară printre voi şi vă vorbeşte.
Voi ÎL căutaţi şi EL este cel ce vă găseşte.
Moartea se află la picioarele SALE. El este FIUL.
Fiecare glonte ÎI răneşte Inima.
El este FIUL, Fiul lui Dumnezeu
care a fost răstignit pe cruce.
Putem să-L recunoaştem, putem să-L atingem,
Copilul
care şi-a dat sângele pentru noi,
care s-a lăsat îngropat pentru noi.
= În noaptea de Duminică =
22 octombrie 1944
Întâlnirea a 81-a
Parcul şi casa în care ne găsim sunt foarte izolate. În vecinătate nu mai este
decât o casă cu grădină a unui mare industriaş, plecat în străinătate. Tocmai
această casă a fost rechiziţionată de curând de trupele SS. Prezenţa lor alături
este teribilă. (terifiantă?)
Cabana mea se găseşte chiar în mijlocul parcului, tot timpul este linişte, mai
ales noaptea. Într-una din seri tăcerea obişnuită este întreruptă de urlete şi
împuşcături. Banda de Nyilas a căpătat nişte arme şi îmbătată de noua putere,
face ravagii pe străzi. Pândesc zgomotele şi găurile din zid să văd dacă n-au
fost forţate. Tăcerea odată reinstaurată nu mai reuşesc să adorm până noaptea
târziu.
238
Mijlocul:
Transformare.
Înviere după moarte.
Înviorare salvatoare.
Orice slăbiciune -
este agonie, dispariţie.
Orice neglijenţă -
este prăbuşire, moarte.
Tăcere.
Tăcere.
N-am înţeles învăţătura cu privire la caracterul <<inevitabil>> al războiului,
nici cum ar putea fi el <<bun>>. De aceea Îngerul revine asupra temei, dând
exemplul corpului uman.
Vă învăţ:
Dacă materia mănâncă prea multă materie,
corpul secretă acizi corozivi
care distrug excesul de mâncare.
Acidul acţionează,
pericolul scade,
dar rămâne acidul orb,
şi când nu mai există excesul de mâncare,
el atacă ţesuturile organice.
Astfel, o regiune în interiorul corpului este distrusă,
întregul corp fiind în pericol.
Soluţia este bicarbonatul de sodă.
Bicarbonatul este aici victima ce va fi anihilată,
dar el reuşeşte să stingă focul acidului,
şi corpul îşi revine.
Mai târziu, în cursul după-amiezii, Îngerii sunt din nou alături de noi; luaţi prin
surprindere, ca şi altă dată, nu reuşesc să notez decât un fragment al mesajului.
= 29 octombrie 1944 =
Întâlnirea a 83-a
Viaţă eternă,
viţa de vie care rodeşte etern,
este moştenirea pe care EL v-a încredinţat-o.
CU-N[O]AŞTEREA este în adevăr Iubire
şi conceperea este imaculată.
Misterioasă, minunată este învăţătura
despre conceperea imaculată.
Tăcere.
Creaţia rodeşte:
Lumină tangibilă - Materie - Lumină.
Simţiţi-vă uşori !
= 31 octombrie 1944 =
Întâlnirea a 84-a
Inima - Lumină,
unde se unesc toate Luminile şi toate Focurile.
Fie că este foc terestru, flacără celestă,
iubire terestră sau iubire celestă.
Nu este necesar un corp virgin
atunci când flacăra este pură, pasiune sacră.
Noua Lumină nu poate veni
decât dacă le aprinde pe Cele Şapte, una după alta.
Toate luminile sunt în voi, toate focurile !
245
Adresându-mi-se:
Hanna a desenat o schemă care s-a pierdut mai târziu, dar pe care am încercat
să o reproduc. Cred că am reuşit să surprind esenţa din ceea ce ea desenase
iniţial.
Prietena lui Lili, care ia parte pentru prima dată la întâlnirile noastre, ascultă
foarte concentrată. După întâlnire îi spune Hannei: <<Încă de la început am
auzit mai întâi în interiorul meu fiecare cuvânt pe care urma să-l pronunţi, ceea
ce auzeam corespundea exact cu ceea ce ai spus, cu excepţia unui singur cuvânt.
Ea îi precizează cuvântul şi Hanna îi răspunde: “Aici tu ai auzit bine, eu m-am
înşelat ”. Din nefericire nu-mi mai amintesc despre ce cuvânt era vorba, pe care
de altfel, l-am şi corectat atunci pe loc în notele mele.
El vorbeşte.
Sufletul arde de nerăbdare de a cunoaşte secretul secretelor,
inima celor Şapte;
cel de-al patrulea nivel al Vieţii, mijlocul lui Şapte,
acolo unde piciorul se opreşte, el nu mai avansează,
unde sufletul nu mai cere, ci primeşte mereu.
Tăcere.
Vă învăţ:
Gândul este materie grea, şovăitoare, oarbă,
care atrage spre în jos,
Şarpe care-şi muşcă mereu propria coadă.
De aceea simbolul său este roata.
Roata care se învârte în jurul ei,
fără stăpân - maşină sau căruţă.
Învârtindu-se mereu în jurul ei,
fum terestru care nu se înalţă,
sufletul şovăieşte şi se scufundă,
el rătăceşte, se învârte, se învârte continuu.
Atelierul şi-a reluat munca într-o atmosferă generală de frică; teamă că într-o zi
vom fi deportate, frică cu atât mai groaznică, de când cu vecinii noştri de la SS. Într-o zi,
pe neaşteptate, ne trezim cu un soldat german la uşă. Panică generală ! Mă precipit în
întâmpinarea lui şi-mi dau seama cu uşurare că nu-i un SS-ist, ci face parte din
Wehrmacht. Pe deasupra, este un vechi coleg de şcoală de-al Hannei de la Belle Arte, care
vine s-o vadă. Lucrează ca desenator la un ziar al armatei, ziarul Wehrmacht.
Discutând cu acest băiat, o idee nebună îmi trece prin cap: să pun uzina noastră de război,
cu lucrătoarele sale evreice, chiar sub protecţia soldaţilor germani ai SS-ului. Mi-am dat
seama într-o clipă că prietenul Hannei detesta germanii şi că aveam toate şansele să mi-l
pot face complice. Punem împreună la punct următorul plan: eu să realizez pentru jurnal
(ziar?) la rubrica culturală câteva desene din folclorul unguresc, iar ei să-mi trimită în
schimb, un certificat de muncă cu antet şi cu ştampila zvasticii.
Acest certificat de muncă îmi va servi drept carte de vizită pentru a intra în
legătură cu vecinii noştri SS. Am remarcat că ofiţerul garnizoanei se întorcea în fiecare
250
seară la ore târzii, aşa încât, în timpul zilei soldaţii erau singuri. Astfel, câteva zile mai
târziu intru în vorbă cu unul din soldaţii SS. Deoarece mama mea era austriacă, eu
vorbeam curent germana imitând din zbor şi accentul bavarez al caporalului. Lucrurile
merg ca pe roate: toţi cred că sunt o compatrioată trimisă ca şi ei, în misiune de serviciu în
Ungaria. Le explic că mi-am abandonat profesiunea de artistă pentru a-mi consacra
eforturile ajutorării ţării mele, în această perioadă de război, conducând astăzi această
uzină de confecţii pentru armată, situată gard în gard cu garnizoana lor. Ca din întâmplare
scot din sac şi le arăt certificatul de muncă german; într-un cuvânt mă dau peste cap să
fac credibilă mica mea poveste.
În calitate de vecină şi compatrioată îi invit pe soldaţi să ne viziteze uzina. Ca să
evit lungul ocol prin stradă, amenajez o deschidere chiar în gardul ce separă grădinile
noastre. Îmi fac planul că în cazul unui nou atac al Nylaşilor, lucrătoarele ar putea fugi
prin această deschidere, pe lângă garnizoana SS, în pădurea care începe imediat în spate.
Soldaţii, sătui de regimul de cazarmă, sunt încântaţi să bea un pahar de vin şi să guste din
prăjiturile noastre de casă.
Într-o altă zi, în cursul unei astfel de conversaţii, mă plâng soldaţilor SS de
pericolul ca soldaţii unguri să strice bunul mers al uzinei de război pe care o conduc.
Impresionaţi de ştampila cu zvastica de pe certificatul de muncă, soldaţii ne promit
ajutorul şi protecţia în caz de se mai întâmplă ceva. Nimeni nu suflă nici o vorbă în
legătură cu originea non-ariană a lucrătoarelor mele.
Informez toate femeile asupra complotului meu. Parcă niciodată ele n-au lucrat cu
atâta spor, ca atunci când venea în vizită caporalul SS şi petrecea câteva ore în compania
mea sau mai bine zis, a unei sticle de vin bun.
El este Fiul.
Tatăl i-a dăruit totul:
Unitatea, Dualitatea, Treimea, Patrul, Cinciul, Cel de-al Şaselea
pentru a servi de trepte până la picioarele sale.
Ardeţi !
Existaţi ! Umpleţi-vă de Lumină !
Ridicaţi-vă ! Treziţi-vă !
Lumina din voi este necesară.
Fiinţa voastră arde
Sfârşitul este aproape: Cel de-al Şaptelea se apropie.
Alungaţi disperarea din sufletele voastre !
Să nu vă mai fie frică de pierzanie !
Fiţi perfecţi aşa precum Conştiinţa Creatoare
v-a conceput perfecţi.
El v-a dăruit un Nume, un Nume etern.
Dacă aveţi frică de EL,
şi vă trăiţi viaţa cu adevărat,
în loc să vă imaginaţi doar că o trăiţi,
totul devine posibil, totul este posibil !
252
Proclamaţi-l:
Eliberarea se apropie !
Cel de-al Şaptelea a vorbit.
Şasele a acţionat.
Cel de-al Cincilea a cântat vestea, vestea cea bună
care este deja realitate:
LUMINĂ.
Astfel s-a născut Viaţa şi dintr-un Sunet s-au născut Cele Şapte.
Credeţi-ne !
Viaţa eternă este deja a voastră !