Page 1 of 10

TEMA 14 Tehnologia producerii de samanta

 METODICA GENERALĂ A OBŢINERII SEMINŢEI HIBRIDE

 Tehnologia specifică loturilor semincere ale plantelor autogame (cereale păioase)
 Tehnologia specifica producerii de samanta hibrida la porumb
 Particularităţi tehnologice în loturile de hibridare la porumb
 Ai o întrebare?

Producerea de sămânţă se desfăşoară după o metodică aparte, care trebuie să asigure

menţinerea celor trei caracteristici ale soiului şi să se obţine un procent maxim de sămânţă
hibridă în cazul hibrizilor.

Oricât de valoros ar fi un soi/hibrid, atunci când este folosit în procesul de producţie agricolă
nu-şi poate exprima la cote maxime toate însuşirile valoroase şi în primul rând capacitatea de
producţie, dacă sămânţa respectivă nu se produce şi multiplică după anumite reguli ştiinţifice.

   În România, ca şi pe plan mondial, producerea şi multiplicarea seminţelor şi a materialului

săditor reprezintă un sistem bine conturat, instituţionalizat, şi are la baza continuitatea, în
sensul că activitatea de ameliorare a plantelor care vizează crearea şi omologarea de noi
soiuri/hibrizi se continuă nemijlocit şi cu activitatea de menţinere la
nivel constant a valorii biologice ridicate pe toată durata cât este folosit de cultivatori.

Modificarea structurii genetice în sens negativ, înseamnă promovarea biotipurilor bine

adaptate la condiţiile de mediu dar cu o productivitate slabă, în defavoarea biotipurilor mai
productive dar mai sensibile la condiţiile de mediu. Aceasta înseamnă că, pe durata
producerii şi multiplicării seminţelor, este necesară menţinerea permanentă a unui echilibru
între biotipurile ce compun soiul respectiv. Se are în vedere menţinerea echilibrului între
presiunea selecţiei naturale, care favorizează biotipurile cu capacitate adaptivă mare, dar sunt
slab productive şi între presiunea selecţiei artificiale, care trebuie să favorizeze biotipurile cu
capacitate adaptivă slabă, dar sunt foarte productive.

   Producerea şi multiplicarea seminţelor şi a materialului săditor este un proces bine

organizat şi trebuie să îndeplinească cel puţin următoarele trei cerinţe:
 Page 2 of 10

1. Să furnizeze seminţele şi materialul săditor necesar, cu o valoare biologică şi culturală

foarte ridicată;
2. Să asigure cantităţile de sămânţă şi material săditor la nivelul tuturor cerinţelor pentru toată
structura soiurilor/hibrizilor zonaţi;
3. Să se realizeze o ritmicitate şi o primenire continuă sub raport cantitativ şi calitativ a
tuturor soiurilor şi hibrizilor folosiţi în procesul de producţie agricolă.

   Metodica generală a înmulţirii soiurilor. Producerea de sămânţă a soiurilor este o

continouare a procesului de ameliorare prin aplicarea unei selecţii conservative sau
stabilizatoare. Se porneşte cu aplicarea unei selecţii individuale cu o singură alegere, care
constă în alegerea de plante tipice şi verificarea descendenţelor acestora, după care urmează o
selecţie în masă, mai multe generaţii, concretizată prin efectuarea purificărilor biologice.
Selecţia individuală se aplică în:

– câmpul de alegere a plantelor tipice

– câmpul de menţinere a purităţii biologice,
după care descendenţele se amestecă şi urmează obţinerea categoriilor biologice
– Prebază I- I (Bază Superelită)-pentru soiurile plantelor autogame;
– Prebază II – II (Superelită)-toate soiurile autogamelor;
– Bază (Elită)-toate soiurile autogamelor şi a plantelor alogame;
– Certificată

Samanata prebaza  este sămânţa provenită din Baza Super Elită. Se mai numeşte sămânţă de
Super Elită şi este produsă în Staţiunile de Cercetări Agricole, conform schemei autorului sau
menţinătorului.

Samanta de baza este sămânţa provenită din linia consangvinizată sau din soiul omologat
(autorizat) produsă sub directa responsabilitate a amelioratorului, potrivit schemei oficiale de
selecţie conservativă. Această sămânţă constituie sursa principală de producere a seminţelor
certificate. Pentru a intra în procesul de înmulţire, această sămânţă are nevoie de actul ce
garantează autenticitatea şi starea sanitară (SEMC – 6), eliberat de unitatea de cercetare.
Acest act constituie primul act oficial de provenienţă a seminţei de bază.

Samanta certificata este sămânţa care posedă actul de valoare biologică (SEM C1 – SEM

C4), sau certificatul de puritate varietală (pentru sămânţa importată) eliberat de inspectorii
aprobatori, pe baza controalelor efectuate în câmp, unde s-a urmărit puritatea biologică şi
starea fitosanitară. Sămânţa certificată provine din sămânţa de bază.

METODICA GENERALĂ A OBŢINERII SEMINŢEI HIBRIDE

Pentru obţineera seminţei hibride se parcurg două etape. Prima etapă de referă la înmulţirea
formelor parentale, linii consangvinizate. Principiul de bază în această etapă este de
continuare a consangvinizării şi menţinere a purităţii şi stării de homozigoţie. Pentru aceasta
autopolenizarea este însoţită de purificări biologice şi de luarea unor măsuri speciale de
 Page 3 of 10

izolare a plantelor sau a parcelelor de înmulţire. Etapa a doua constă în organoizarea loturilor
de hibridare şi efectuarea hibridărilor. Prima etapă se desfăşoară în următoarele verigi:

– câmp de autopolenizări şi menţinere a purităţii biologice

– câmp de înmulţire sub izolator
– câmp de înmulţire izolat în spaţiu
iar atapa a doua este organizarea loturilor de hibridare:
– lot de hibridare simplă
– lot de hibridare dublă

MULTIPLICAREA SEMINŢELOR ŞI MATERIALULUI SĂDITOR înseamnă obţinerea de

categorii biologice inferioare (sămânţa destinată cultivatorilor). Aceste categorii sunt:
– sămânţa certificată-anul I (C1) – provenită din sămânţă bază elită;
– sămânţa certificată-anul II (C2) – provenită din sămânţă C1 (I1);
– sămânţa comercială F1 pentru hibrizii simpli (HS), dubli (HD), triliniari (HT);
– sămânţa soiurilor sintetice (C1, C2 etc.) la plantele furajere perene.

Procesul de producţie agricolă are un caracter permanent, ceea ce impune ca producerea şi

multiplicarea seminţelor să se desfăşoare an de an, având nevoie de verigile fiecărei etape în
parte. Nu este permisă întreruperea acestui ciclu al producerii şi multiplicării seminţelor
întrucât prin această activitate se menţine stabilitatea şi posibilitatea reluării procesului de
producţie în fiecare an agricol.

Obiectivele principale în producerea şi multiplicarea seminţelor sunt:

– menţinerea structurii genetice, a capacităţii de producţie şi a însuşirilor de rezistenţă la toate
soiurile, la nivelul avut în momentul omologării;
– păstrarea purităţii biologice a formelor parentale şi asigurarea unui grad înalt de hibriditate
seminţelor comerciale;
– menţinerea unei bune stări fitosanitare a seminţelor soiului/hibridului existent în cultură;
– asigurarea permanentă şi în totalitate cu cantităţile de seminţe necesare, de valoare
biologică ridicată.

Tehnologia specifică loturilor semincere ale plantelor autogame (cereale păioase)

La cerealele păioase, deşi prezintă o mare diversitate biologică, morfofiziologică şi genetică,

există totuşi unele particularităţi comune privind tehnologia loturilor semincere. Având în
vedere faptul că din această categorie
predomină grâul, vom prezenta în continuare, drept model, tehnologia specifică loturilor
semincere cu grâu comun de toamnă, urmând ca unele particularităţi ale celorlalte cereale
păioase să fie menţionate la momentul oportun.

a. Amplasarea – loturilor semincere cu cereale păioase va trebui realizată pe terenurile cu

textură mijlocie, cu fertilitate ridicată, neîmburuienate, neinfectate de boli şi dăunători, fără
exces de umiditate şi cu posibilităţi de irigare. În mod deosebit, se va urmări ca terenul să nu
fie infestat cu buruieni greu separabile, care în cazul grâului comun, de toamnă, sunt: Lolium
 Page 4 of 10

temulentum, Melampyrum spp., Raphanus spp., Rapistrum perene. Pentru evitarea

impurificărilor biologice sau mecanice, loturile semincere de grâu vor fi asigurate cu
următoarele distanţe minime de izolare:
– grâul comun faţă de:

– alte categorii biologice- 4m;

– grâu comun- 4m;
– grâu durum- 100m;
– alte specii de cereale păioase-4m.

b. Rotaţia – prezintă importanţă în prevenirea impurificărilor prin samulastră, reducerea

gradului de îmburuienire etc. Monocultura pe loturile semincere nu trebuie să revină decât
după 2–3 ani. În mod excepţional se admite grâu după grâu pentru sămânţă, numai atunci
când se foloseşte acelaşi soi, iar categoria biologică este aceeaşi sau inferioară, iar terenul să
fie curat de buruieni şi fără infecţie de boli sau dăunători. Bune premergătoare sunt:
leguminoasele anuale şi perene, inul pentru ulei sau fibră, rapiţa, cartoful timpuriu şi de vară.
Se poate folosi şi porumbul dacă nu s-au folosit erbicidele triazinice, dacă nu a existat atac de
fuzarioză şi dacă pe teren nu au rămas resturi vegetale.

Câmpul de alegerea plantelor tipice se organizează pe cel puţin 1000 m², însămânţarea
făcându-se cu Sămânţa amelioratorului sau cu sămânţă categoria Prebază I. Semănatul se va
efectua cu densitate redusă pentru a se putea individualiza fiecare plată în parte. Alegerea
plantelor tipice se face la maturitate fiind reţinute plantele care prezintă caractere specifice
soiului şi nu sunt atacate de boli şi dăunători. Tipiciatea se stabileşte în funcţie de descrierea
soiului. Poate fi reţinută planta cu toţi fraţii sau numai spicul principal. Sămânţa fiecărei
plante va fi păstrată separat. Dacă soiul este de tip multilinial, plantele tipice trebuie reţinute
separat pe biotipuri, numărul lor depinzândde proporţia de participare a fiecărui biotip la
realizarea soiului.

Câmpul de menţinere a purităţii biologice. Sămânţa fiecărei plante tipică se va semăna pe un

rând cu o lungime de până la 10 m, cu distanţa între rânduri ce cel puţin 30 cm, iar între
boabe pe rând 4-5 cm. Compararea descendenţelor se va face cu o variantă martor, semănată
cu sămânţa aceluiaşi soi, din categoria Prebază I, care are
puritatea bioligică 100%. Descendenţele neuniforme şi netipice se vor elimina înainte de
recoltat. Cele rămase se vor recolta în amestec.
Pentru soiurile multiliniale, câmpurile de menţinere a purităţii biologice se organizează
separat pentru fiecare biotip. În acest caz şi recoltarea se va efectua separat, iar amestecul
biotipurilor se va realiza în funcţie de proporţia de participare a fiecăruia sau acestea vor fi
păstrate separat, iar amestecul să se facă numai după obţinerea categoriei prebază I.

Câmpul de obţinere a categoriei Prebază I. Semănatul se efectuează în benzi, la 12,5 cm

între rânduri, cu cărări separatoare de 25 cm, la distanţe de 2 m. Aceste cărări servesc la
accesul pesonalului pentru efectuarea purificatului biolgic. Pentru a mări coeficientul de
înmulţire, se poate efectua semănatul cu desime redusă ( la jumătate din norma de semănat
normală) la distanţa între rânduri de 25-40 cm. Lucrarea specifică este purificatul biologic,
care se efectuează în două treceri. Pentru soiurile multiniale, câmpul prebază I se poate
 Page 5 of 10

organiza separat pentru fiecare biotip în parte, iar după recoltat să se realizeze amestecul
biotipurilor.

Câmpul de obţinere a categoriei Prebază II. Acest câmp se organizează cu sămânţă din

categoria anterioară, organizarea fiind asemănătoare. Semănatul cu desime redusă pentru
această categorie se practică numai în situaţii speciale. Lucrarea specifică este purificatul
biologic şi se efectuează ca în cazul verigii anterioare.

Câmpul de obţinere a categoriei Bază. Semănatul se face în benzi, cu distanţa între rânduri
de 12,5 cm şi cărări de 25 cm la intervale de 2 m. Purificarea biologică se efectuează la fel ca
la categoriile ineterioare.

Câmpul de obţinere a categoriei Certificată. Semănatul se face în benzi sau normal, cu

distanţa între rânduri de 12,5 cm iar măsura specială este purificarea biologică.

Tehnologia specifica producerii de samanta hibrida la porumb

La porumb, datorită progreselor realizate de ameliorare se  cultivă în exclusivitate hibrizi

(simpli, trliniari sai dublii). Soiurile de porumb se cultivă numai în zonele cu agricultură
rudimentară, pe suprafeţe foarte restrânse. Sămânţa hibridă de porumb se produce în loturi de
hibridare, existând două metode importante. O metodă se bazează pe folosirea unor linii
consangvinizate normale, cealaltă utilizează avantajele androsterilităţii. La porumb se
foloseşte androsterilitatea nucleocitoplasmatică cu restaurare a fertilităţii.

Producerea seminţei hibride pe bază de androstrilitate şi restaurare a fertilităţii

Pentru utilizarea androsterilităţii nucleo-citoplasmatice sunt necesare trei tipuri de linii

consangvinizate:
– linia androsterilă care se foloseşte ca mamă în realizarea hibrizilor,
– linia analog fertil care se foloseşte ca polenizator a liniei androsterile pentru înmulţirea
acesteia,
– linii normale nerestauratoare de fertilitate care se folosesc ca formă tată pentru crearea de
hibrizi simpli androsterili utilizaţi ca forme mamă pentru obţinerea hibrizilor dublii,
– linii restauratoare de fertilitate care sunt androfertile şi se folosesc ca formă tată pentru
obţinerea de hibrizi comerciali fertili.

Particularităţi tehnologice în loturile de hibridare la porumb

    Tehnologia de cultură a loturilor de hibridare la porumb prezintă unele particularităţi faţă

de o cultură pentru consum. Deosebiri apar în ceea ce priveşte semănatul şi efectuarea unor
lucrări de întreţinere specifice.
Semănatul se efectuează diferit de la un hibrid la altul. Dacă între cele două forme parentale
există diferenţe în privinţa precocităţii, forma cea mai tardivă se va semăna mai devreme, iar
cea mai precoce după răsărirea formei tardive. O altă modalitate, mai greu se realizat, ar fi
semănatul formei mai precoce la o adâncime mai mare ceea ce va întârzia răsărirea.
 Page 6 of 10

     Paritatea între cele două forme parentale depinde de bogăţia în polen a formei tată.
Parităţile care se practică sunt 4:2; 6:2; 8:2; 12.4; 12:6. De regulă parităţi mai reduse se
folosesc în cazul hibrizilor simpli, iar cele mai mari la hibrizii dublii. Ca lucrări speciale de
îngrijire sunt purificatul biologic, copilitul formei mamă, castrarea sau verificarea formei
mamă, polenizarea suplimentară.

Copilitul este o lucrare obligatorie numai la plantele mamă deoarece copilii pot fi surse de
polen. Lucrarea se efectuează odată cu purificatul biologic şi constă în eliminarea lăstarilor
crescuţi la baza tulpinii.

Purificarea biologică se face prin mai multe treceri şi constă în eliminarea şi scoaterea din lan
a plantelor netipice şi a celor atacate de boli şi dăunători. Lucrarea se efectuează atât pe
rândurile mamă cât şi pe cele tată şi trebuie încheiată înainte de înflorit. Prima trecere se face
în faza de 6-7 frunze. Pe rândurile tată ultima trecere trebuie efectuată înainte de apariţia
mătăsii la forma mamă. Pe rândurile mamă purificarea se încheie după apariţia mătăsii.

Castrarea se efectuează manual pe rândurile mamă în cazul liniilor normale. Perioada optimă
pentru castrat este la ieşirea paniculului din burduf, prin smulgerea acestuia. Trebuie avută
atenţie pentru a nu se rupe mai mult de 1-2 frunze pentru că se vor sensibiliza plantele al
atacul de tăciune. Trecerea prin lan pentru castrare se face la intervale de o zi pe o perioadă
de două săptămâni. În perioada castrării inspectorii aprobatori efectuează cel puţin 5
controale în care verifică existenţa plantelor mamă înflorite şi necastrate.

    În cazul formelor androsterile se va efectua în perioada înfloritului un control a plantelor

mamă pentru a depista plantele care prezintă polen fertil. Acestea se recunosc prin faptul că
paniculele sunt mai bine dezvoltate şi prezintă o culoare gălbuie faţă de cele androsterile care
sunt mai mici, mai slab ramificate şi de culoare verde.

Polenizarea suplimentară se efectuează în cazul în care forma tată este săracă în polen şi în
loturile de hibridare în care parităţile sunt mai mari (8:2 sau 12:4). Lucrarea se efectuează
prin atingerea paniculelor cu o frânghie legată de două stinghii care va ajuta scuturarea
polenului. Perioada optimă din zi este între orele 9 şi 13.

Recoltarea rândurilor mamă pe care se realizează sămânţa hibridă se face manual sau

mecanizat numai după ce rândurile formei tată au fost scoase din lan. După recoltare ştiuleţii
se vor sorta manual ocazie cu care se vor elimina cei netipici şi atacaţi de boli.

Sămânţa material biologic de înmulţire

Pentru desfăşurarea procesului de producţie, a înmulţirii speciilor şi soiurilor, precum şi

pentru sporirea producţiei vegetale, un rol important revine materialului biologic (sămânţa)
cu însuşiri genetice superioare.

Asigurarea cantitativă şi îmbunătăţirea constantă a calităţii materialului biologic,

adaptat condiţiilor pedoclimatice din ţara noastră, constituie o componentă principală a
tehnologiei specifice fiecărei plante agricole. Folosirea la însămânţare a unui material
 Page 7 of 10

semincer de calitate superioară, contribuie la exprimarea în condiţii optime de cultură a

întregului potenţial productiv şi calitativ al plantelor, soiurilor şi hibrizilor cultivaţi.

Folosirea seminţelor din speciile şi soiurile zonate ecologic are o deosebită importanţă
economică.

Producerea seminţelor este în competenţa Ministerului Agriculturii

Inmulţirea reprezintă funcţia biologică comună tuturor organismelor vii de a se

reproduce.Cunoaşterea mecanismului înmulţirii la plantele cultivate şi a factorilor care îl
favorizează sau îl inhibă permit dirijarea lui în scopuri practice deosebit de utile.

Plantele agricole se înmulţesc pe cale sexuată, generativă, prin seminţe, sau pe cale vegetativă
.Sămânţa

Sămânţa , din punct de vedere agricol, reprezintă materialul de înmulţire al plantelor agricole,
rezultat în urma unei tehnologii specifice, ce asigură menţinerea caracteristicilor genetice
iniţiale şi valoarea culturală corespunzătoare.

Din punct de vedere botanic, sămânţa reprezintă organul de înmulţire al plantelor cu flori şi
este rezultatul procesului de polenizare şi fecundare a florilor.

Principalele componente ale seminţei sunt:

tegumentul sau învelişul seminţei,

endospermul (cotiledoane)

embrionul din care se dezvoltă noua plantă.

In producţia vegetală, noţiunea de sămânţă are un sens mai larg, înţelegându-se prin
aceasta, părţile plantelor prin care acestea se reproduc. De pildă : la unele specii de
leguminoase (mazăre, fasole, soia ), crucifere (rapiţă, muştar), denumirea de sămânţă se
acordă seminţei propriu zise ; la cereale (grâu, secară, orz, porumb) se foloseşte denumirea de
sămânţă pentru fructe (cariopse); la cartof, se foloseşte denumirea de “sămânţă” pentru
tuberculi, prin care planta se înmulţeşte pe cale vegetativă, la viţa de vie se folosesc butaşii ca
material săditor, deci ca ”sămânţă”, la căpşuni, stolonii, etc.Sămânţa trebuie privită ca factor
esenţial al creşterii producţiei agricole, ceea ce rezultă din următoarele atribute:

organ specializat al plantei ce permite acesteia să se reproducă, să dea urmaşi în descendenţă;

factor biologic ce asigură creşterea, dezvoltarea şi perpetuarea speciei, culturii de câmp;

verigă tehnologică în realizarea unei recolte ridicate şi de calitate.

 Page 8 of 10

Sămânţa are o serie de caractere morfologice ce au o importanţă pentru identificarea

speciei, păstrare, tratare şi ambalare înainte de însămânţare. Ca principale caractere se pot
reţine: forma, mărimea, culoarea şi luciul.

Indicii de calitate ai seminţelor

Pentru a fi introdusă în sol, sămânţa trebuie verificată calitativ prin efectuarea unor analize
genetice, fizice, fiziologice şi de starea sănătăţii.

In standardele de stat principalii indici de calitate ai seminţelor se referă la puritatea

biologică, la unele caracteristici fizice, însuşiri fiziologice şi fitosanitare.

Puritatea biologică (a utenticitatea), exprimă apartenenţa certă (sigură) a unei seminţe la un

anumit soi sau hibrid. Se calculează în procente.

Puritatea fizică se referă la procentul de seminţe pure din specia şi soiul analizat, raportat la
greutate, determinându-se procentul de impurităţi (seminţe de altă cultură, seminţe de
buruieni, resturi de pământ etc) . Se calculează în procente.

Facultatea germinativă , însuşirea seminţelor de a încolţi în condiţii de mediu

corespunzătoare şi într-o durată de timp stabilită pentru fiecare specie. Se exprimă procentual
(numărul de seminţe care au germinat din 100 puse la germinat).

Sămânţa utilă ( valoarea utilă sau valoarea culturală) rezultă ca produs dintre sămânţa pură şi
germinaţia totală, exprimat în procente, cu importanţă practică la stabilirea cantităţii de
sămânţă la hectar.

Puterea de străbatere este capacitatea germenilor (colţilor) de a străbate stratul de sol care îi
acoperă. Se exprimă prin % de plante răsărite, raportat la 100 de seminţe semănate.

Umiditatea seminţelor este o însuşire foarte importantă pentru păstrarea seminţelor în condiţii
optime. Se determină în laborator, şi se exprimă în %. Fiecărei specii îi corespunde o anumită
umiditate la înmagazinarea seminţelor : cerealele 14 %, leguminoasele şi floarea-soarelui
11%, porumbul păstrat în ştiuleţi 17%,etc.

Starea sanitară : sămânţa trebuie să fie perfect sănătoasă, să nu fie vătămată, atacată de boli,
ciuperci, dăunători.

Masa a 1000 de boabe (MMB) reprezintă greutatea a 1000 de boabe exprimată în grame.
Valoarea ei se determină prin cântărire şi serveşte la calculul privind evaluarea recoltei, la
calculul necesarului de sămânţă pentru însămânţarea unui hectar .S-a constatat că din seminţe
mai grele răsar plante mai viguroase, cu producţii mari.

Masa hectolitrică (volumetrică) (MH) reprezintă masa unui hectolitru de sămânţă.Valoarea ei,
se determină cu ajutorul unei balanţe speciale numită balanţă hectolitrică. Ea exprimă
calitatea seminţei şi este utilizată la stabilirea volumului necesar depozitării seminţelor.
 Page 9 of 10

Analizele privind principalele însuşiri ale seminţelor se efectuează de către Laboratoarele

judeţene pentru Controlul Calităţii seminţelor şi a materialului săditor.

Recoltarea, condiţionarea şi controlul seminţelor

Recoltarea seminţelor

In funcţie de suprafaţa lotului semincer recoltarea se face manual sau mecanic. La suprafeţe
mari, semincerii recoltează cu combine moderne, dotate cu echipamente de sortare şi curăţire.

Recoltarea se efectuează pe specii sau grupe de specii în funcţie de momentul coacerii şi

nivelul de umiditate din sămânţă. La grâu de exemplu, recoltarea se face la 14% umiditate, la
orez la 16-17%, iar la porumb la 20-20%. Modul de recoltare al seminţelor prezintă o
importanţă deosebită pentru evitarea pierderilor şi asigurarea calităţii acestora.

Condiţionarea seminţelor

Condiţionarea seminţelor include toate operaţiile aplicate seminţelor pentru a corespunde

cerinţelor prevăzute în standarde privind materialul folosit pentru semănat. Aceste operaţii
sunt: uscarea, curăţirea, sortarea, tratarea, ambalarea şi depozitarea.

Uscarea seminţelor este necesară când la recoltarea unei culturi se constată că seminţele
prezintă un conţinut de umiditate prea ridicat pentru a putea fi păstrate în condiţii
corespunzătoare. Uscarea seminţelor poate fi făcută la soare, sub şoproane sau în magazii
prin lopătare. Există şi uscătorii moderne unde uscarea seminţelor se face cu ajutorul unor
instalaţii speciale.

Curăţirea şi sortarea seminţelor sunt operaţii care constau în îndepărtarea impurităţilor şi

separarea seminţelor pe categorii în funcţie de mărime şi greutate. Pentru aceste operaţii se
folosesc : vânturătoarea, triorul şi selectorul. Indepărtarea seminţelor de cuscută din masa
seminţelor de trifoi,lucernă etc.,se face cu ajutorul separatorului magnetic, la staţii speciale de
decuscutare.

Tratarea seminţelor împotriva bolilor şi a dăunătorilor se face cu ajutorul fungicidelor şi

insecticidelor prin tratamente pe cale umedă sau uscată. Seminţele leguminoaselor pentru
boabe (mazăre, fasole, soia ) sunt tratate cu suspensii de îngrăşăminte bacteriene (Nitragin) .

Ambalarea seminţelor uşurează manipularea, depozitarea şi transportul seminţelor destinate

semănatului, preîntâmpinând şi impurificarea lor. Pentru ambalare sunt folosiţi saci din fibre
textile, cu capacitatea de 25-75 kg. Ei sunt prevăzuţi cu etichete pe care sunt înscrise
principalele date privind provenienţa şi însuşirile seminţelor.

Depozitarea seminţelor se face în magazii,curate, igienizate, în stive aşezate pe grătare sau

direct pe duşumea, dispuse în aşa fel încât să fie asigurat accesul personalului care efectuează
controlul.

Controlul seminţelor
 Page 10 of 10

Controlul seminţelor destinate semănatului este asigurat de Ministerul Agriculturii şi

Alimentaţiei prin Inspectoratele judeţene pentru controlul seminţelor şi a materialului săditor.
Ele sunt singurele organe abilitate să emită buletine de analiză, care să permită folosirea
seminţelor pentru semănat.

Buletinele sunt de culoare roşie, atunci când seminţele corespund cerinţelor semănatului şi
sunt de culoare neagră atunci când unele însuşiri nu corespund acestor cerinţe.