Page 1 of 10

TEMA 6 Organizarea sistemică şi nivelurile de organizare ale lumii vii.

Există astfel de niveluri de organizare a materiei vii - niveluri de organizare biologică:

moleculară, celulară, tisulară, organică, organică, specifică populației și ecosistem.
Nivelul molecular de organizare - este nivelul de funcționare a macromoleculelor
biologice - biopolimeri: acizi nucleici, proteine, polizaharide, lipide, steroizi. Cele mai
importante procese de viață încep de la acest nivel: metabolismul, conversia energiei,
transmiterea informațiilor ereditare. Acest nivel este studiat de: biochimie, genetică
moleculară, biologie moleculară, genetică, biofizică.
Acesta este nivelul celulelor (celule de bacterii, cianobacterii, animale unicelulare și alge,
ciuperci unicelulare, celule ale organismelor pluricelulare). O celulă este o unitate structurală
a ființelor vii, o unitate funcțională, o unitate de dezvoltare. Acest nivel este studiat de
citologie, citochimie, citogenetică, microbiologie.
Nivelul de organizare a țesuturilor este nivelul la care se studiază structura și
funcția țesuturilor. Acest nivel este investigat de histologie și histochimie.
Nivelul de organizare al organului - acesta este nivelul organelor organismelor
multicelulare. Acest nivel este studiat de anatomie, fiziologie, embriologie.
Nivelul organizațional al organizației este nivelul organismelor unicelulare,
coloniale și multicelulare. Specificitatea nivelului organismului este că la acest nivel are loc
decodarea și implementarea informațiilor genetice, formarea trăsăturilor inerente indivizilor
acestei specii. Acest nivel este studiat de morfologie (anatomie și embriologie), fiziologie,
genetică, paleontologie.
Nivelul populației-specii - acesta este nivelul agregatelor de indivizi - populații și
specii. Acest nivel este studiat de sistematică, taxonomie, ecologie, biogeografie și genetică a
populației. La acest nivel, sunt studiate caracteristicile genetice și ecologice ale populațiilor,
factorii evolutivi elementari și influența acestora asupra fondului genetic (microevoluție),
problema conservării speciilor.
Nivelul de organizare al ecosistemului este nivelul microecosistemelor,
mezoecosistemelor, macroecosistemelor. La acest nivel, sunt studiate tipurile de nutriție,
tipurile de relații dintre organisme și populații din ecosistem, numărul populațiilor, dinamica
numărului de populații, densitatea populației, productivitatea ecosistemelor și succesiunea.
Acest nivel este studiat de ecologie.
Există, de asemenea nivelul de organizare al biosferei materie vie. Biosfera este un
ecosistem gigant care ocupă o parte din învelișul geografic al Pământului. Acesta este un
mega ecosistem. Biosfera este ciclul substanțelor și elementelor chimice, precum și conversia
energiei solare.
Lumea naturii vii este un set de sisteme biologice de diferite niveluri de organizare și
subordonare diferită. Sunt în interacțiune continuă. Există mai multe niveluri ale materiei vii:
Molecular - orice sistem viu, oricât de complex este organizat, se manifestă la nivelul
funcționării macromoleculelor biologice: acizi nucleici, proteine, polizaharide, precum și
substanțe organice importante. Cele mai importante procese de viață ale organismului încep
de la acest nivel: metabolismul și conversia energiei, transmiterea informațiilor ereditare etc.
- cel mai vechi nivel al structurii naturii vii, care se învecinează cu natura neînsuflețită.
Celular - o celulă este o unitate structurală și funcțională, de asemenea o unitate de
reproducere și dezvoltare a tuturor organismelor vii care trăiesc pe Pământ. Nu există forme
de viață celulare, iar existența virușilor doar confirmă această regulă, deoarece acestea pot
manifesta proprietățile sistemelor vii doar în celule.
 Page 2 of 10

Țesut - Țesutul este o colecție de celule similare ca structură, unite printr-o funcție
comună.
Organ - la majoritatea animalelor, un organ este o asociere structurală și funcțională a
mai multor tipuri de țesuturi. De exemplu, pielea umană ca organ include epiteliul și țesutul
conjunctiv, care împreună îndeplinesc o serie de funcții, dintre care cea mai semnificativă
este protecția.
Organic - un organism multicelular este un sistem integral de organe specializat
pentru a îndeplini diverse funcții. Diferențe între plante și animale în structură și nutriție.
Relația organismelor cu mediul, adaptabilitatea lor la acesta.
Populație specifică - un set de organisme din aceeași specie totală, unite printr-un
habitat comun, creează o populație ca sistem de ordin supraorganismic. În acest sistem, se
efectuează cele mai simple, elementare transformări evolutive.
Biogeocenotic - biogeocenoza - un set de organisme de diferite tipuri și complexitate
variabilă a organizării, toți factorii mediului.
Biosferă - biosfera este cel mai înalt nivel de organizare a materiei vii de pe planeta
noastră, inclusiv toată viața de pe Pământ. Astfel, viața sălbatică este un sistem ierarhic
complex.

2. Reproducerea la nivel celular, mitoza și rolul său biologic

Mitoza (din grecescul mitos - fir), un tip de diviziune celulară, în urma căreia celulele fiice
primesc material genetic identic cu cel conținut în celula mamă. Cariochineza, diviziunea
celulară indirectă, este cea mai comună metodă de reproducere (reproducere) a celulelor, care
asigură distribuția identică a materialului genetic între celulele fiice și continuitatea
cromozomilor într-un număr de generații de celule.

Figura: 1. Schema mitozei: 1, 2 - profază; 3 - prometafază; 4 - metafază; 5 - anafază; 6 -

telofază timpurie; 7 - telofază târzie
Semnificația biologică a mitozei este determinată de combinația duplicării cromozomilor în
aceasta prin divizarea lor longitudinală și distribuția uniformă între celulele fiice. Debutul
mitozei este precedat de o perioadă pregătitoare care include stocarea energiei, sinteza
acidului dezoxiribonucleic (ADN) și reproducerea centriolilor. Sursa de energie este bogată
în energie sau așa-numiții compuși cu energie ridicată. Mitoza nu este însoțită de respirație
crescută, deoarece procesele oxidative au loc în interfază (umplerea „rezervorului de
energie”). Umplerea și golirea periodică a rezervei energetice de ara este baza energiei
mitozei.
Etapele mitozei sunt după cum urmează. Un proces. Mitoza este de obicei împărțită în 4
etape: profază, metafază, anafază și telofază.
Figura: 2. Mitoza în celulele meristematice ale rădăcinii de ceapă (micrografie). Interfază
Uneori descriu o altă etapă care precede debutul profazei - prefazei (antefazei). Prefaza este
stadiul sintetic al Mitozei, corespunzător sfârșitului interfazei (perioadele S-G 2). include
dublarea ADN-ului și sinteza materialului APARATUL MITOTIC. ÎN PROFAZĂ, nucleul
este REORGANIZAT cu CONDENSARE și spiralizare CROMOZOMICĂ, învelișul nuclear
este distrus, iar aparatul mitotic este format prin sinteza proteinelor și „asamblarea” lor în
sistemul orientat DIVIZIUNEA CELULARĂ SPREETENA.

Figura: 3. Mitoza în argile meristematice ale rădăcinii de ceapă (fotomicrografie). Profaza

(figura unei mingi libere)
 Page 3 of 10

Figura: 4. Mitoza în celulele meristematice ale rădăcinii de ceapă (micrografie). Profază

târzie (distrugerea învelișului nuclear)
METAFAZĂ - constă în mișcarea CROMOZOMULUI către planul ecuatorial (metakinezie
sau prometafază), formarea PLĂCII ecuatoriale („stea mamă”) și în separarea cromatidelor,
sau a cromozomilor surori.

Figura: 5. Mitoza în celulele meristematice ale rădăcinii de ceapă (micrografie). Prometafaza

Fig. 6. Mitoza în celulele meristematice ale rădăcinii de ceapă (micrografie). Metafaza

Figura: 7. Mitoza în celulele meristematice ale rădăcinii de ceapă (micrografie). Anafaza

ANAFAZĂ - etapa divergenței cromozomilor la poli. Mișcarea anafazică este asociată cu
alungirea filamentelor centrale ale VERETIN, împingând polii mitotici și cu scurtarea
MICROTUBULILOR cromozomiale ale aparatului mitotic. Alungirea filamentelor centrale
ale VERETENA are loc fie datorită POLARIZĂRII „macromoleculelor de rezervă”,
finalizând construcția fusului MICROTUBURI, fie datorită deshidratării acestei structuri.
Scurtarea microtubulilor cromozomiali este asigurată de PROPRIETĂȚILE proteinelor
contractile ale aparatului mitotic, capabile de contracție fără îngroșare. TELOFAZA - constă
în reconstrucția nucleelor \u200b\u200bfiice din cromozomii adunați la poli, împărțirea
corpului celular (CITOTIMIA, CITOKINEZA) și distrugerea finală a aparatului mitotic cu
FORMAREA unui corp intermediar. Reconstrucția nucleelor \u200b\u200bfiice este asociată
cu disperarea cromozomului, RESTAURAREA nucleolului și a anvelopei nucleare.
Citotomia se realizează prin formarea unei PLĂCLE de celule (într-o celulă de plantă) sau
prin formarea unei brazde de diviziune (într-o celulă animală).

Fig. 8. Mitoza în celulele meristematice ale rădăcinii de ceapă (micrografie). Telofaza

timpurie

Figura: 9. Mitoza în celulele meristematice ale rădăcinii de ceapă (micrografie). Telofază

târzie
Mecanismul citotomiei este asociat fie cu o contracție a inelului CITOPLASM gelificat care
înconjoară ECHATORUL (ipoteza unui "inel contractabil"), fie cu extinderea suprafeței
celulare datorită îndreptării lanțurilor proteice în buclă (ipoteza "expansiunii
MEMBRANELOR")

Durata mitozei - depinde de mărimea celulelor, de ploidia lor, de numărul de nuclee, precum
și de condițiile de mediu, în special de temperatură. În celulele animale, mitoza durează 30-
60 minute, în celulele vegetale 2-3 ore. Etapele mai lungi ale mitozei asociate proceselor de
sinteză (preprofază, profază, telofază) auto-mișcarea cromozomilor (metakinezie, anafază)
are loc rapid.
VALOREA BIOLOGICĂ A MITOZEI - constanța structurii și funcționarea corectă a
organelor și țesuturilor unui organism multicelular ar fi imposibilă fără păstrarea aceluiași set
de material genetic în nenumărate generații de celule. Mitoza oferă manifestări importante ale
activității vitale: dezvoltarea embrionară, creșterea, restaurarea organelor și țesuturilor după
deteriorare, menținerea integrității structurale a țesuturilor cu pierderea constantă a celulelor
 Page 4 of 10

în timpul funcționării acestora (înlocuirea eritrocitelor moarte, celulele pielii emergente,

epiteliul intestinal etc.) În protozoare, mitoza asigură asexuare reproducere.
3. Gametogeneza, caracteristicile celulelor germinale, fertilizarea

Celulele sexuale (gameti) - sperma masculina si ovulele (sau ovulele) femele se

dezvolta in glandele sexuale. În primul caz, calea dezvoltării lor se numește
SPERMATOGENEZĂ (din grecul spermă - semințe și geneza - origine), în al doilea -
OVOGENEZĂ (din latină ovo - ou
Gametii sunt celule sexuale, participarea lor la fertilizare, formarea unui zigot (prima
celulă a unui nou organism). Rezultatul fertilizării este o dublare a numărului de cromozomi,
refacerea setului diploid al acestora în zigot. Etapele dezvoltării celulelor germinale:
1) creșterea prin mitoză a numărului de celule sexuale primare cu un set diploid de
cromozomi,
2) creșterea celulelor germinale primare,
3) maturarea celulelor germinale.
ETAPE DE GAMETOGENEZĂ - în procesul de dezvoltare genitală atât a
spermatozoizilor, cât și a ouălor, se disting etape (Fig). Prima etapă este perioada de
reproducere, în care celulele germinale primare se împart prin mitoză, în urma căreia numărul
lor crește. În timpul spermatogenezei, reproducerea celulelor germinale primare este foarte
intensă. Începe cu debutul pubertății și continuă pe tot parcursul perioadei de reproducere.
Reproducerea celulelor germinale primare feminine la vertebratele inferioare durează aproape
toată viața. La om, aceste celule se înmulțesc cu cea mai mare intensitate doar în perioada
prenatală de dezvoltare. După formarea glandelor sexuale feminine - ovarele, celulele sexuale
primare încetează să se mai divizeze, majoritatea mor și se dizolvă, restul rămân latente până
la pubertate.
A doua etapă este perioada de creștere. La gametii masculini imaturi, această perioadă
nu este exprimată brusc. Dimensiunea gametilor masculini crește ușor. Dimpotrivă, viitoarele
ouă - ovocitele cresc uneori de sute, mii și chiar milioane de ori. La unele animale, ovocitele
cresc foarte repede - în câteva zile sau săptămâni; la alte specii, creșterea continuă luni sau
ani. Creșterea ovocitelor se efectuează în detrimentul substanțelor formate din alte celule ale
corpului.
A treia etapă este perioada de maturare sau meioză (Figura 1).

Figura: 9. Schema de formare a celulelor germinale

Celulele care intră în perioada meiozei conțin un set diploid de cromozomi și deja o cantitate
dublată de ADN (2n 4c).
În procesul de reproducere sexuală, organismele din orice specie din generație în generație își
păstrează numărul caracteristic de cromozomi. Acest lucru se realizează prin faptul că, înainte
de fuziunea celulelor germinale - fertilizare - în procesul de maturare, numărul cromozomilor
din ele scade (scade), adică din mulțimea diploidă (2n) se formează o mulțime haploidă (n).
Regularitățile trecerii meiozei la celulele reproductive masculine și feminine sunt în esență
aceleași.
Bibliografie

Gorelov A. A. Concepte de știință naturală modernă. - M.: Centru, 2008.

Dubnischeva T.Ya. și altele.Stiința naturală modernă. - M.: Marketing, 2009.
Lebedeva N.V., Drozdov N.N., Krivolutskiy D.A. Diversitate biologica. M., 2004.
Mamontov S.G. Biologie. M., 2007.
Yarygin V. Biologie. M., 2006.
 Page 5 of 10

Genetica moleculară... Unitatea elementară a organizației este gena. Un fenomen elementar

este replicarea ADN, transferul de informații genetice către o celulă fiică. Nivelul molecular
al organizării vieții face obiectul studiului biologiei moleculare. Ea studiază structura
proteinelor, funcțiile acestora (inclusiv ca enzime), rolul acizilor nucleici în stocarea,
replicarea și implementarea informațiilor genetice, adică procesele de sinteză a ADN-ului,
ARN-ului, proteinelor.

Nivel celular. Acest nivel de organizare a ființelor vii este reprezentat de celule -

organisme independente (bacterii, protozoare etc.), precum și celule ale organismelor
multicelulare. Cea mai importantă caracteristică specifică a nivelului celular este aceea de la
acest nivel viața începe, deoarece sinteza matricei care apare la nivel molecular are loc în
celule. Fiind capabile de viață, creștere și reproducere, celulele sunt principala formă de
organizare a materiei vii, unitățile sale elementare, din care sunt construite toate ființele vii.
Specializarea celulară este o trăsătură caracteristică a nivelului celular. La nivel celular, există
o diferențiere și ordonare a proceselor vieții în spațiu și timp.
Nivelul țesutului. Țesutul este o colecție de celule care au o origine comună, o
structură similară și îndeplinesc aceleași funcții. La mamifere, de exemplu, există patru tipuri
principale de țesut: epitelial, conjunctiv, muscular și nervos.
Nivelul organizațional (ontogenetic).La nivel organismal, individul și trăsăturile
structurale caracteristice acestuia în ansamblu, sunt studiate procesele fiziologice, inclusiv
diferențierea, mecanismele de adaptare și comportament. Unitatea elementară indivizibilă a
organizării vieții la acest nivel este un individ. Viața este întotdeauna reprezentată ca indivizi
discreți. Poate fi indivizi unicelulari și multicelulari, constând din milioane și miliarde de
celule.
Nivelul specific populației.Principala unitate elementară, structurală la acest nivel
este populația. Populația - un local, separat geografic într-un grad sau altul de alte grupuri de
indivizi din aceeași specie, care se încrucișează liber între ei și au un fond genetic comun
pentru aceștia. Un fenomen elementar al nivelului populației-specii este o modificare a
compoziției genotipice a unei populații, iar un material elementar este o mutație. La nivelul
populației-specii, sunt studiați factorii care influențează numărul populațiilor, problemele de
conservare a speciilor pe cale de dispariție și dinamica compoziției genetice a populațiilor.
Nivel biocenotic. Populațiile diferitelor specii formează întotdeauna comunități
complexe în biosfera Pământului. Astfel de comunități din zone specifice ale biosferei se
numesc biocenoze. Biocenoza - un complex format dintr-o comunitate de plante (fitocenoza),
lumea animală care o locuiește (zoocenoza), microorganisme și zona corespunzătoare a
suprafeței pământului. Toate componentele biocenozei sunt interconectate de ciclul
substanțelor. O biocenoză este un produs al dezvoltării istorice comune a speciilor care diferă
prin poziția lor sistematică.
Niveluri de organizare sisteme vii reflectă subordonarea, ierarhia organizării
structurale a vieții; diferă între ele prin complexitatea organizării sistemului (celula este mai
simplă în comparație cu un organism sau populație multicelulară).
Standard de viață - aceasta este o formă și un mod de existență al acestuia (un virus
există sub forma unei molecule de ADN sau ARN închise într-o coajă proteică - o formă a
existenței unui virus. Cu toate acestea, un virus prezintă proprietățile unui sistem viu numai
atunci când intră într-o celulă a altui organism, unde se înmulțește - un mod de existență al
acestuia).
Sistemul biologic Componente care Principalele procese
 Page 6 of 10

Niveluri de
alcătuiesc sistemul
organizare

1. Moleculă Biopolimeri La acest nivel al vieții, sunt

Nivelul genetic individuali (ADN, studiate fenomenele legate de
molecular ARN, proteine, modificări (mutații) și
lipide, carbohidrați reproducerea materialului
etc.); genetic, metabolismul.

2. Complexe de Sinteza substanțelor organice

Celular molecule de compuși specifice; reglarea reacțiilor
chimici și organite chimice; diviziune celulara;
celulare implicarea elementelor chimice
ale Pământului și a energiei
Soarelui în biosisteme

3. Celulele și substanța Metabolism; iritabilitate

Țesătură intercelulară

4. Diferite tipuri de Digestie; schimb de gaze;

Organ țesături transportul substanțelor; mișcare
etc.

5. Organizațional Organism Sisteme de organe Metabolism; iritabilitate;

reproducere; ontogeneză.
Reglarea nervoasă-umorală a
proceselor vitale. Asigurarea
corespondenței armonioase a
organismului cu habitatul său

6. Populație Populația Grupuri de indivizi Identitate genetică; interacțiunea

specifică înrudiți uniți de un dintre indivizi și populații;
anumit fond de gene acumularea de transformări
și interacțiuni evolutive elementare; dezvoltarea
specifice cu mediul adaptării la condițiile de mediu în
schimbare

7. Biogeocenoza Populații de diferite Circulația biologică a

Biogeocenotic specii; factori de substanțelor și fluxul de energie
mediu; spațiu cu un care susține viața; echilibru
complex de condiții mobil între populația vie și
de mediu mediul abiotic; asigurarea
populației vii cu condiții și
resurse de viață

8. Biosferă Biogeocenoze și Interacțiunea activă a materiei vii

Biosferă impact antropic și nevie (inerte) a planetei;
circulația biologică globală;
participarea activă biogeochimică
a oamenilor la toate procesele
biosferei
 Page 7 of 10

CESIUNI TEMATICE
Partea A
A1. Nivelul la care sunt studiate procesele de migrație biogenă a atomilor se
numește:
1) biogeocenotic
2) biosfera
3) specifice populației
4) genetic genetic
A2. La nivel de populație-specie, studiază:
1) mutații genetice
2) relația organismelor din aceeași specie
3) sisteme de organe
4) procesele metabolice din organism
A3. Menținerea constanței relative a compoziției chimice a corpului se numește
1) metabolismul
2) asimilare
3) homeostazie
4) adaptare
A4. Apariția mutațiilor este asociată cu o astfel de proprietate a organismului ca
1) ereditate
2) variabilitate
3) iritabilitate
4) auto-reproducere
A5. Care dintre sistemele biologice enumerate formează cel mai înalt nivel de viață?
1) celulă amibă
2) virusul variolei
3) o turmă de căprioare
4) rezervație naturală
A6. Luarea unei mâini de pe un obiect fierbinte este un exemplu
1) iritabilitate
2) capacitatea de adaptare
3) moștenirea trăsăturilor de la părinți
4) autoreglare
A7. Fotosinteza, biosinteza proteinelor sunt exemple
1) metabolismul plastic
2) metabolismul energetic
3) nutriție și respirație
4) homeostazie
A8. Care dintre termeni este sinonim cu metabolismul?
1) anabolism
2) catabolism
3) asimilare
4) metabolismul
Partea B
ÎN 1. Selectați procesele studiate la nivel genetic molecular al vieții:
1) Replicarea ADN-ului
2) moștenirea bolii Down
3) reacții enzimatice
4) structura mitocondriilor
 Page 8 of 10

5) structura membranei celulare

6) circulația sângelui
AT 2. Corelați natura adaptării organismelor cu condițiile în care au fost dezvoltate

Partea C
C1. Ce adaptări ale plantelor le oferă reproducerea și dispersarea?
C2. Ce este comun și care sunt diferențele între diferite niveluri ale organizării vieții?
NIVELURI DE ORGANIZARE VIE
Distingeți între nivelurile moleculare, celulare, de țesut, organ, organism, populație, specie,
biocenotice și niveluri globale de organizare a ființelor vii. La toate aceste niveluri, se
manifestă toate proprietățile caracteristice ființelor vii. Fiecare dintre aceste niveluri este
caracterizat de caracteristici inerente altor niveluri, dar fiecare nivel are propriile sale
caracteristici specifice.
Nivelul molecular.Acest nivel este profund în organizarea viețuitoarelor și este reprezentat
de molecule de acizi nucleici, proteine, carbohidrați, lipide și steroizi care se află în celule și
sunt numite molecule biologice. La acest nivel, sunt concepute și realizate cele mai
importante procese de viață (codificare și transmitere a informațiilor ereditare, respirație,
metabolism și energie, variabilitate etc.). Specificitatea fizico-chimică a acestui nivel constă
în faptul că un număr mare de elemente chimice fac parte din viață, dar cea mai mare parte a
celor vii este reprezentată de carbon, oxigen, hidrogen și azot. Dintr-un grup de atomi, se
formează molecule, iar din acesta din urmă, se formează compuși chimici complexi, diferiți
în structură și funcții. Majoritatea acestor compuși din celule sunt reprezentați de acizi
nucleici și proteine, ale căror macromolecule sunt polimeri sintetizați ca urmare a formării
monomerilor și a combinației acestora din urmă într-o ordine specifică. În plus, monomerii
macromoleculelor din același compus au aceleași grupuri chimice și sunt conectați prin
legături chimice între atomi, nespecifici
piese tehnice (site-uri). Toate macromoleculele sunt universale, deoarece sunt construite
conform aceluiași plan, indiferent de specia lor. Fiind universale, ele sunt în același timp
unice, deoarece structura lor este inimitabilă. De exemplu, nucleotidele ADN conțin o bază
azotată din cele patru cunoscute (adenină, guanină, citozină sau timină), drept urmare orice
nucleotidă este unică în compoziția sa. Structura secundară a moleculelor de ADN este, de
asemenea, unică.

Specificitatea biologică a nivelului molecular este determinată de specificitatea funcțională a

moleculelor biologice. De exemplu, specificitatea acizilor nucleici constă în faptul că acestea
codifică informații genetice despre sinteza proteinelor. Mai mult, aceste procese sunt
efectuate ca urmare a acelorași pași metabolici. De exemplu, biosinteza acizilor nucleici,
aminoacizilor și proteinelor urmează un model similar în toate organismele. Oxidarea acizilor
grași, glicoliza și alte reacții sunt, de asemenea, universale.
Specificitatea proteinelor este determinată de secvența specifică a aminoacizilor din
moleculele lor. Această secvență determină în continuare proprietățile biologice specifice
proteinelor, deoarece acestea sunt principalele elemente structurale ale celulelor, catalizatori
și regulatori ai reacțiilor din celule. Glucidele și lipidele sunt cele mai importante surse de
energie, în timp ce steroizii sunt importanți pentru reglarea unui număr de procese
metabolice.
La nivel molecular, energia este convertită - energie radiantă în energie chimică
stocată în carbohidrați și alți compuși chimici și energia chimică a carbohidraților și a altor
molecule - în energie disponibilă biologic stocată sub formă de legături ATP de mare energie.
În cele din urmă, energia legăturilor fosfat de mare energie este transformată în lucru -
 Page 9 of 10

mecanic, electric, chimic, osmotic. Mecanismele tuturor proceselor metabolice și energetice

sunt universale.
Moleculele biologice oferă, de asemenea, continuitate între molecule și nivelul
următor (celular), deoarece acestea sunt materialul din care sunt formate structurile
supramoleculare. Nivelul molecular este arena reacțiilor chimice care furnizează energie
nivelului celular.

Nivel celular.Acest nivel de organizare a ființelor vii este reprezentat de celule care
acționează ca organisme independente.
mov (bacterii, protozoare etc.), precum și celule ale organismelor multicelulare. Principala
caracteristică specifică a acestui nivel este că viața începe de la el. Fiind capabile de viață,
creștere și reproducere, celulele sunt principala formă de organizare a materiei vii, ale cărei
unități elementare sunt construite toate ființele vii (procariote și eucariote). Nu există
diferențe fundamentale în structură și funcție între celulele vegetale și cele animale. Unele
diferențe se referă doar la structura membranelor și a organelor individuale. Există diferențe
vizibile în structură între celulele procariote și celulele eucariote, dar din punct de vedere
funcțional, aceste diferențe sunt nivelate, deoarece regula „celula din celulă” se aplică peste
tot.
Specificitatea nivelului celular este determinată de specializarea celulelor, de existența
celulelor ca unități specializate ale unui organism multicelular. La nivel celular, există o
diferențiere și ordonare a proceselor vieții în spațiu și în timp, care este asociată cu limitarea
funcțiilor la diferite structuri subcelulare. De exemplu, celulele eucariote au dezvoltat
semnificativ sisteme de membrane (membrană plasmatică, reticul citoplasmatic, complex
lamelar) și organite celulare (nucleu, cromozomi, centrioli, mitocondrii, plastide, lizozomi,
ribozomi). Structurile de membrană sunt „arena” celor mai importante procese de viață, iar
structura cu două straturi a sistemului de membrană mărește semnificativ aria „arenei”. În
plus, structurile de membrană asigură separarea spațială a multor molecule biologice din
celule, iar starea lor fizică permite mișcarea constantă difuză a unora dintre proteinele și
moleculele fosfolipidice pe care le conțin. Astfel, membranele sunt un sistem ale cărui
componente sunt în mișcare. Acestea se caracterizează prin diverse rearanjări, care determină
iritabilitatea celulelor - cea mai importantă proprietate a ființelor vii.

Nivelul țesutului.Acest nivel este reprezentat de țesuturi care unesc celule cu o

anumită structură, dimensiune, localizare și funcții similare. Țesuturile au apărut în cursul
dezvoltării istorice împreună cu multicelularitatea. În organismele multicelulare, acestea se
formează în procesul ontogenezei ca urmare a diferențierii celulare. La animale, se disting
mai multe tipuri de țesuturi (epiteliale, conjunctive, musculare, sanguine, nervoase și
reproductive). Să ai curse
teniul face distincție între țesuturile meristematice, de protecție, de bază și conductoare. La
acest nivel are loc specializarea celulară.
Nivelul organului.Reprezentată de organele organismelor. La plante și animale,
organele se formează datorită unui număr diferit de țesuturi. În protozoare, digestia,
respirația, circulația substanțelor, excreția, mișcarea și reproducerea sunt efectuate în
detrimentul diferitelor organite. Organismele mai avansate au sisteme de organe. Vertebratele
se caracterizează prin cefalizare, care constă în concentrarea celor mai importanți centri
nervoși și organe de simț din cap.
Nivelul organizațional.Acest nivel este reprezentat de organismele în sine -
organisme unicelulare și multicelulare de natură vegetală și animală. O caracteristică
specifică a nivelului organismului este că decodificarea și implementarea
 Page 10 of 10

informațiilor genetice, crearea caracteristicilor structurale și funcționale inerente

organismelor unei specii date, au loc la acest nivel.
Nivelul speciei.Acest nivel este determinat de speciile de plante și animale. În prezent, există
aproximativ 500 de mii de specii de plante și aproximativ 1,5 milioane de specii de animale,
ale căror reprezentanți se caracterizează printr-o mare varietate de habitate și ocupă diferite
nișe ecologice. Specia este, de asemenea, o unitate de clasificare a ființelor vii.

Nivelul populației.Plantele și animalele nu există izolat; sunt uniți în populații care se

caracterizează printr-un anumit fond de gene. În cadrul aceleiași specii, poate exista de la una
la multe mii de populații. Transformările elementare evolutive sunt efectuate în populații și se
dezvoltă o nouă formă adaptativă.
Nivel biocenotic.Este reprezentat de biocenoze - comunități de organisme din diferite
specii. În astfel de comunități, organismele din diferite specii sunt mai mult sau mai puțin
dependente unele de altele. În cursul dezvoltării istorice, s-au dezvoltat biogeocenoze
(ecosisteme), care sunt sisteme formate din comunități interdependente de organisme și
factori de mediu abiotici. Ecosistemele se caracterizează printr-un echilibru mobil între
organisme și factori abiotici. La acel nivel, se efectuează cicluri material-energie, asociate cu
activitatea vitală a organismelor.
Nivel global (biosferă).Acest nivel este cea mai înaltă formă de organizare a ființelor
vii (sisteme vii). Este reprezentată de biosferă. La acest nivel, se realizează unificarea tuturor
ciclurilor material-energie într-un singur ciclu biosferic gigant de substanțe și energie.
Există o unitate dialectică între diferitele niveluri de organizare a ființelor vii. Viața este
organizată în funcție de tipul de organizare sistemică, a cărei bază este ierarhia sistemelor.
Trecerea de la un nivel la altul este asociată cu păstrarea mecanismelor funcționale care
funcționează la nivelurile anterioare și este însoțită de apariția structurii și funcțiilor noilor
tipuri, precum și de interacțiunea caracterizată prin caracteristici noi, adică apare o nouă
calitate.