MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA PEDAGOGICĂ DE STAT ION CREANGĂ DIN CHIȘINĂU

Facultatea: Chimie și Biologie
Catedra: Biologie vegetala
Lucrul individual la morfologia vegetală:

Organizarea structurala
a celulei vegetale

Elaborat de:Macari Catalina gr.103

Verificat de:
Brînză Lilia,dr. conf. univ. -Chișinău, 2022-
CUPRINS:
 Definitie
 Forma
 Componentele celulei vegetale
eucariote
1. Peretele celular
2. Membrana plasmatică
3. Citoplasma
4. Nucleul
5. Cloroplastele
6. Mitocondriile
7. Reticulul endoplasmatic
8. Aparat Golgi
9. Ribozomii
10. Vacuola
 DEFINITIE
Celula reprezintă unitatea morfologică, structurală și funcțională a plantelor.

Ea a fost văzută pentru prima dată la microscop de către Robert Hooke, in anul 1667,
când a analizat o secțiune subțire printr-un dop de plută și a observat numeroase cămăruțe
(celule). Aceste celule erau moarte și prezentau numai perete celular. Pe măsură ce s-a
perfecționat microscopul, s-a descoperit treptat noi constituenți celulari.
 Forma
Forma celulelor este foarte variaă, dorința funcțiilor pe care o îndeplinesc,
a originii și a poziției pe care o ocupă în plantă.
La plantele unicelulare(inferioare),
celulele pot fi:
Sferice Fusiforme
Ovoidale Cilindrice
Stelate
La plantele pluricelulare,
celulele pot fi:
Poliedrice Fusiforme
Halteriforme Reniforme
Stelate Sferice
Diferite tipuri de celule:
A-B-forma cilindrica
C-cubica
D-fusiforma
E-discoidala
F-stelata
Componentele celulei vegetale eucariote
Celula vegetală este alcătuita din perete celular, membranele
plasmatice, iar la interior se afla o masă coloidă hialină, numită
citoplasmă.
În citoplasma se găsesc organitele
celulare, vii si nervii: nucleul,
plastidele, mitocondrii, reticulul
endoplasmatic, complexul Golgi,
ribozomii, peroxizomii, lizozomii,
glioxizomii, sferozomii,
microtubulii, cilii și flagelii, una
sau mai multe vacuole și
incluziuni ergastice(fig.1).
1.Peretele celular
Protejează la exterior celula și dă forma acesteia.
Aceasta se formează în timpul diviziunii
celulare. În procesul formării peretelui celular,
structura lui se modifică, fiind prezente anumite
stadii.
1
.
Peretele primitiv sau fragmoplastul constă in depunerea
de substanțe pectice și hemicelulozice, rezultând lamela
mediană, fiind propri ambelor celule, cu rol de liant între
celule, datorită pectinelor pe care le conține. Lamela
poate fi distrusă pe cale naturală prin acțiunea fermenților
sau prin fierbere prin tratarea țesuturilor vu acizi, baze.
 Peretele celular primar este alcătuit din microfibrile celulozice,
hemicelulozice, proteice și substanțe pectice, fiind elastic, aparține
celulelor tinere, meristematice. Prin intercalarea de noi
microfibrile de celuloza printre cele existente are loc creșterea în
suprafață prin intussuscepțiune a peretelui primar.

După încetarea creșterii celulei în volum, se formeaza peretele

secundar prin depuneri de material (microfibrile celulozice și
lignine) peste peretele celular primar. Depunerea de material se
realizează în straturi succesive, de regulă trei, spre interiorul
peretelui primar, având loc creșterea în grosime prin procesul de
apoziție (creștere centripetă). Peretele format este alcătuit din
celuloză, hemiceluloză, pectine, lignină, predominând celuloza.
 În timpul îngroșării peretelui, rămân porțiuni
neîngroșate numite pori (punctuațiuni), la nivelul cărora
trec plasmodesmele (fire subțiri de citoplasmă) de la o
celulă la alta, care facilizează smbările de substanțe
între celule. Punctuațiunile pot fi simple si areolate.
Punctuațiunile simple au formă eliptică, ovală sau
circulară, fiind prezente mai ales în țesuturile
parenchimatice.
Punctuațiunile areolate se întalnesc în țesutul
conducător lemnos
(trahee, traheide), fiind formate din îngroșarea lamelei
mediane și a pereților celulari în dreptul porilor.
 În afară de substanțe specifice peretelui celular, se
depun și alte substanțe

cutină suberină ceară lignină sunstanțe minerale

Rezultând o serie de modificări secundare ale peretelui celular:

 mineralizarea
 cutinizare  cerificarea  gelificarea
 suberficarea  lignificarea lichefierea
 2.Membrana plasmatică
Membranele plasmatice sunt prezentate de plasmnalenă și
tonoplast.
Plasmalema este o peliculă fină situată între peretele celular
și citoplasmă, iar tonoplastul tot o peliculă care separă vacuola
de citoplasmă. Cele doua membrane plasmatice au o structură
identică, după Singer și Nicolson(1972), acestea sunt alcătuite
dintr-un strat dublu de fosfolipide, care reprezintă o matrice
fluidă cristalină
2. în care sunt înglobate proteine globuloase.

Plasmalema are un rol important în reglarea schimburilor

osmotice dintre celulă și mediul extracelular, prezentând o
semipermeabilitate selectivă.
 3.Citoplasma
Citoplasma este masa fundamentală a celulei, cu aspect
hialin, translucid, în care se găsesc organitele celulare.
Ea este protejată la exterior de pasmalemă.

Substanțele componente citoplasmei alcătuiesc

o structură fină sub forma unei rețele alcătuită
din lanțuri polipeptidice. În ochiurile acestei 3.
rețele se află o soluție apoasă de glucide
solubile, substanțe minerale, aminoacizi etc.

În citoplasmă sunt dispersate organitele celulare, cum ar fi:

nucleul, plastidele, mitocondrii, reticulul endoplasmatic,
complexul Golgi, peroxizomii, ribozomii, lizozomii, glioxizomii,
sferozomii, microtubulii, cilii și flagelii, una sau mai multe
vacuole, incluziuni ergastice, care îndeplinesc diferite funcții.
Citoplasma îndeplinește următoarele funcții:
 asigură deplasarea organitelor celulare în interiorul celulei și
transportul subst. de la un organit la altul, prin intermediul
curenților citoplasmatici;
 reprezintă mediul în care au loc numeroase reacții de
biosinteză și biodegradare ( a glucozei, fructozei, zaharozei);
 reprezintă situsul de biosinteză a unor vitamine si a
numeroase substanțe volatile care participă la formarea
aromelor, dar și a unor substanțe secundare.
 4.Nucleul
Nucleul este prezent la organismele eucariote, fiind organitul
cel mai important al celulei. El conține materialul genetic si
reprezintă centrul de coordonare a proceselor vitale care au
loc la nivel celular.
Are forma sferică, la celulele tinere, fiind situat în partea
centrală a celulei sau elipsoidală, la celulele mature, fiind
situat în apropierea peretelui celular.
Mărimea lui este cumprinsă între 5-50 μm, fiind organitu
celular cu cea mai mare dimensiune.
Majoritatea celulelor conține un singur nucleu.
Există celule care au mai mulți nuclei, de exemplu
sifonoplastul ciupercilor din clasa Nucleu 4.
Phycomycetae sau laticiferele.
Nucleul
 Nucleul este alcătuit din: membrană nucleară dublă,
carioplasmă, cromatină, nucleoli. (fig.2)
Membrana nucleară dublă se află la exteriorul nucleului și
este de natură lipoproteică, fiind prevăzută cu pori, care sunt
puși în legătură cu canalele reticulului endoplasmatic,
asigurând schimburile dintre
nucleu si citoplasm. Pe fața externă
a membranei sunt fixați un număr
mare de ribozomi.
 Plastidele
Plastidele sunt organite celulare specifice celulei vegetale.
După natura substanțelor pe care le elaborează, se întâlnesc
urmatoarele plastide:
 leucoplaste  cromoplaste  cloroplaste
Leucoplastele sunt plastide incolore, cu rol în depozitarea substanțelor
de rezervă. Prin acumularea diferitor subt.,acestea se pot transforma în:
amiloplaste, proteoplaste și oleoplaste. Leucoplastele sunt prezente în
organele subterane ale plantelor și în petalele florilor albe.
Cromoplastele sunt plastide colorate în roșu-portocaliu, datorită preznței
pigmenților, carotina și xantofila, inactiv în fotosinteză. Acestea au
diferite forme: sferică, poliedrică, elipsodială, fiind prezente în fructele
coapte (tomate, ardei), în rădăcini, în petalele florilor.
Cromplastele rezultă din leucoplaste sau cloroplaste ămbătrânite prin
distrucerea clorofilei și acumularea pigmenților carotenoizi.
 5.CLOROPLASTELE
Cloroplastele sunt plastide verzi, întalnite la plantele
superioare, în toate organele verzi, mai ales în frunze.
Acestea conțin pigmentul verde asimilator, clorofila, cu rol
în procesul de fotosinteză.
Forma si numărul cloroplastelor diferă în funcție de frupul
de plante.
Din punctul de vedere structural, cloroplastul
prezintă la exterior o membrană dublă,
lipo-proteică, iar la interiorul se găsește
masa fundamentală numită stromă, în
care se află ribozomi, enzime ARN și ADN.

5.
Membrana externă este netedă, iar cea internă formează pliuri, numite
tilacoide. Între tilacoide se găsesc formațiuni sub forma unor discuri
suprapuse, ca monedele într-un fișic, numite grana-tilacoidei(fig.3).

Pe aceste discuri se află clorofila, pigmentul asimilator, cu rol în fotosinteză.

Cloroplastele se pot transforma în cmoplaste, acest lucru poate fi observat
toamna când frunzele cad îngălbenesc sau în timpul coacerii fructelor.
 6.Mitocondriile
6.
Mitocondriile sunt organite celulare de
diferite forme (sferică, ovală, drepte,
bastonaș) și mărimi, cuprinse între 0,3-
10μm.
Mitocondria este delimitată la exterior de
o membrană dublă lipo-proteică.
Membrana externă este netedă, iar cea
internă prezintă numeroase pliuri, numite
Pe fața internă a cristelor se găesc corpusculi care reprezintă
suportul enzimelor respiratorii. La interior se află masa
fundamentală numită matricea, în care se găsesc ribozomi,
acizi nucleici și numeroase enzime (fig.4).

Mitocondriile
reprezintă sistemul
energic al celulei, ele
conțin toate enzimele
ciclului Krebs,
principala funcție a
cestuia este cea a
procesului de respirație.
7.Reticulul endoplasmatic
8.Aparat Golgi
 9.Ribozomii

Din punct de vedere chimis sunt

formați din proteine, ARN și
fosfolipide, având rol în sinteza
proteinelor.
Reticulul Endoplasmatic 7.
Aparat Golgi 8.
Ribozomii 9.
10.Vacuola
10.
 Bibliografie
https://www.google.com/search?
q=structura+celulei+vegetale&source=lnms&tbm=isch
&sa=X&sqi=2&ved=2ahUKEwiEmIOmkvr8AhWG7a
QKHcdtDHsQ_AUoAXoECAEQAw&biw=1366&bih
=657&dpr=1#imgrc=G9e4HdVKdXAC8M

https://www.horticultura-bucuresti.ro/images/pdf/Bota
nica_I.pdf
