I.

METODOLOGIA PRODUCERII DE SĂMÂNŢĂ LA

SPECIILE AUTOGAME
(exemplificare pe cereale păioase)
4.1. Metodologia producerii de sămânţă din categorii biologice superioare
4.2. Metodologia producerii de sămânţă din categorii biologice inferioare
4.3. Aspecte privind tehnologia loturilor semincere la speciile autogame

4.1. Metodologia producerii de sămânţă din categorii biologice superioare

Pentru speciile autogame, metodologia producerii de sămânţă prezintă numeroase

elemente comune, care pot să se particularizeze mai mult sau mai puţin, de la o specie la alta sau
chiar de la un soi la altul.
Principalele grupe de specii autogame sunt reprezentate de:
- majoritatea cerealelor păioase (grâu, orz, ovăz, triticale autogame, mei,
sorg), cu forme de toamnă sau de primăvară;
- leguminoase pentru boabe: mazăre, fasole, soia, lupin, linte etc.;
- inul pentru ulei şi fibre.
Pentru toate aceste grupe de specii, producerea de sămânţă din categoriile biologice
superioare (sămânţa prebază şi bază) face obiectul activităţii sectorului de dezvoltare din cadrul
firmelor/unităţilor/companiilor de ameliorare sau al firmelor cu statul de menţinător al unor
cultivare.
Scopul principal al derulării acestor etape specifice este acela de menţinere a valorii
genetice şi biologice a cultivarelor, iar metodologia utilizată în acest sens se bazează pe selecţia
conservativă, cu diferitele sale variante.
Principalele câmpuri specifice care se interpun între ameliorator (sămânţa
amelioratorului) şi agentul economic multiplicator sunt:
a. Câmpul de producere a seminţei PREBAZĂ (PB)
b. Câmpul de producere a seminţei BAZĂ (B)
Aceste câmpuri şi respectiv categorii biologice de seminţe sunt realizate de către
amelioratorul sau menţinătorul cultivarului, în aşa-numitul “sector de dezvoltare”.
a. Câmpul de producere a seminţei PREBAZĂ (PB)
- se însămânţează cu sămânţa amelioratorului (SA);
- semănatul se face în benzi late de 1 m, cu cărări între ele de 25 cm (figura 4);
- în cazul în care este necesară o cantitate mai mare de sămânţă, se poate înfiinţa şi un
câmp de prebază 2 (în anul următor), cu benzi late de 2 m şi cărări de 37,5 cm pe urmele roţilor
tractorului;
- distanţa dintre rânduri, în interiorul benzilor (în România), este de 12,5 cm;
- adâncimea de semănat este de 3,5 – 4,5 cm (mai mică pentru cultivarele cu coleoptilul
mai scurt);
- se asigură o densitate de 450 – 550 b.g./m2 la orz, orzoaică, ovăz şi 500 – 550 b.g./m2 la
grâu, triticale;
- în cazul în care se impune o extindere mai rapidă în cultură a unui nou cultivar, se poate
semăna la distanţe mai mari între rânduri, de 25 cm, caz în care se asigură 125 – 150 b.g./m2.
1
 - toate elementele componente ale tehnologiei de cultură sunt cele caracteristice speciilor
respective şi se aplică la un nivel cât mai corespunzător;
- se respectă distanţele minime de izolare de 1 m între specii şi între soiuri diferite din
aceeaşi specie autogamă (la secară şi triticale aceste distanţe sunt mai mari, datorită polenizării
alogame caracteristice);
- purificările biologice repetate trebuie să asigure o puritate biologică de minimum 99,9%;
- sămânţa PB se supune unor standarde minime de calitate şi se ambalează în ambalaje
corespunzătoare, etichetate oficial cu ETICHETE ALBE CU DUNGĂ VIOLET .

Fig. 4. Loturi semincere cu grâu la

INCDA Fundulea (incda- fundulea.ro)

c. Câmpul de producere a seminţei BAZĂ (B)

- se însămânţează cu sămânţa din categoria biologică PREBAZĂ;
- ca şi în cazul categoriei biologice anterioare, se aplică tehnologia de cultivare
caracteristică speciilor sau cultivarelor în cauză;
- se asigură cantităţi şi desimi normale de sămânţă/ha, respectiv 220 – 240 kg/ha, la
distanţe de 12,5cm între rânduri, adâncimea de 3,5 – 4,5 cm şi o densitate de 500 – 550
b.g./m2.
- semănatul este de preferat să se realizeze în benzi, cu culoare nesemănate de 37,5 cm,
prin suspendarea a câte două secţii de pe urmele roţilor tractorului (se consideră că se
consumă o cantitate mai redusă de sămânţă, se uşurează efectuarea diferitelor tratamente
mecanizate, nemaifiind necesară marcarea/jalonarea pentru corectitudinea trecerilor cu
agregatele);
- ca şi în câmpurile anterioare, se execută obligatoriu purificări biologice, care vor trebui să
asigure o puritate varietală de minimum 99,9% la grâu, orz, ovăz şi de minimum 99,7%
la triticale autogame;
- ambalajele cu sămânţa BAZĂ vor fi însoţite de etichete oficiale ALBE (figura 5).

Fig. 5. Mostră etichetă oficială sămânţă din categoria biologică BAZĂ

2
 4.2. Metodologia producerii de sămânţă din categorii biologice inferioare -
sămânţa certificată
Producerea de sămânţă din categoriile biologice inferioare (sămânţa certificată (C),
certificată prima (C1) şi a doua generaţie (C2) se realizează de către agenţii economici
multiplicatori înscrişi, la cererea lor, la Inspectoratele teritoriale pentru calitatea seminţelor şi
materialului săditor (ITCSMS).
Loturile semincere în câmp şi în depozite sunt supuse controalelor inspectorilor oficiali
ai ITCSMS iar seminţele sunt analizate din punct de vedere al calităţii. Aceste seminţe pot fi
comercializate doar însoţite de documente oficiale care le certifică provenienţa, identitatea şi
calitatea.
Aspectele esenţiale ale acestei verigi la speciile autogame (ex. cereale păioase) sunt:
- câmpul de producere a seminţei certificate se însămânţează cu sămânţă din categoria
biologică BAZĂ;
- în cazul în care este necesară o cantitate mai mare de sămânţă, se poate planifica şi
realiza o a doua înmulţire a seminţei certificate, în anul următor, prin însămânţarea
seminţei certificate din prima generaţie (C1), rezultând sămânţa certificată a doua
generaţie (C2);
- pentru majoritatea culturilor autogame, , se asigură pe piaţă circa 50% sămânţă C 1 şi 50%
sămânţă C2 (Păcurar I., 2007);
- din totalul categoriilor de sămânţă (PB, B, C), sămânţa certificată reprezintă circa 95%
din producţia anuală;
- tehnologia de cultură în loturile semincere pentru obţinerea seminţei certificate este cea
caracteristică speciei/cultivarului, la care se adaugă unele aspecte specifice (ex. purificări
biologice) sau particulare (în funcţie de specie sau de cerinţele speciale ale unor
cultivaruri);
- semănatul se poate realiza normal sau cu cărări de 37,5 cm pe urmele roţilor tractorului,
uşurând vizibil efectuarea tratamentelor (figura. 6) ;
- puritatea varietală minimă ce trebuie asigurată loturilor semincere din categoria biologică
Certificată este de 99,0% la triticale, iar la celelalte specii, de 99,7% pentru C1 şi 99,0%
pentru C2.
- seminţele certificate sau certificate C1 şi C2 se etichetează cu etichete oficiale de culoare
albastră (Certificată, Certificată C1) sau roşie (Certificată a doua generaţie – C2) (figura
7).
Fig. 6. Loturi semincere la orzoaică (stânga) şi grâu (dreapta) la SCDA Secuieni
(scda.ro/cercetare)

3
 Fig. 7. Mostră etichete oficiale sămânţă din categoria biologică
Certificată prima generaţie (C1) (stânga) şi Certificată a doua generaţie (C2) (dreapta)

4
 4.3. Aspecte privind tehnologia loturilor semincere la speciile autogame

4.3.1. Zonarea loturilor semincere

Loturile semincere se amplasează în zonele foarte favorabile şi favorabile în privinţa
condiţiilor de climă şi sol, aceleaşi care sunt descrise şi cunoscute pentru fiecare specie agricolă
cultivată (Păcurar I, 2007, Bîlteanu Gh., 2003, Muntean L.S. şi colab., 2011, Haş I., 2006,
Roman Gh. V., 2012).
Zonarea loturilor semincere va ţine seama şi de cerinţele specifice sau de anumite
particularităţi ale cultivarelor (ex. grupa de maturitate sau precocitate, rezistenţa la secetă sau
temperaturi scăzute, cerinţele faţă de gradul de fertilitate al solului, posibilităţile existente pentru
irigare).

4.3.2. Sortimentul actual la speciile autogame

Sortimentul disponibil activităţii de producere de sămânţă la toate speciile cultivate se
regăseşte în Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură elaborat anual de ISTIS, disponibil
pe site-urile oficiale ale ISTIS (istis.ro) şi INCS (incs.ro). Menţinătorii soiurilor sunt precizaţi
prin coduri în coloana a doua şi nominalizaţi în anexa din partea finală a catalogului; codurile
care încep cu cifra 1 indică companii româneşti, iar cele care încep cu cifra 2, companii străine.
În continuare sunt redate sub formă de extrase din catalog (figurile 5.a.- 5.h.),
sortimentele corespunzătoare speciilor autogame (cereale păioase, leguminoase, plante textile)
pentru anul 2012. Pentru anul 2013 nu s-a publicat încă oficial, în format electronic, respectivul
document.

5
Fig. 5. a. Catalogul oficial al plantelor de cultură din România pentru grâu, 2012
(extras, istis.ro)
6
 Fig. 5. g. Catalogul oficial al plantelor de cultură din România pentru soia, 2012
(extras, istis.ro)

Fig. 5. h. Catalogul oficial al plantelor de cultură din România pentru fasolea boabe, 2012
(extras, istis.ro)

Soiurire omologate în anul redactării catalogului oficial sunt descrise în privinţa

caracterelor morfologice, a însuşirilor fiziologice şi de calitate, precum şi în ceea ce priveşte
potenţialul productiv. Astfel, soiul de soia Mălina TD, creat la SCDA Turda, apare descris în
Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din România astfel (figura 6):

Fig. 6. Descrierea soiurilor nou intrate în Catalogul oficial al plantelor de cultură din
România (ex. soia, soiul Mălina TD creat de SCDA Turda, extras, 2012, istis.ro)

7
 4.3.3. Elemente particulare ale tehnologiei de cultivare a loturilor semincere

4.3.3.1. Amplasarea loturilor semincere

Amplasarea loturilor semincere face referire la două aspecte premergătoare înfiinţării
propriu-zise a culturilor, respectiv alegerea terenului şi asigurarea distanţelor de izolare.
a. Alegerea terenului presupune respectarea următoarelor condiţii generale:
- grad de înclinare: plan sau cu pantă uşoară, neerodat;
- grad de fertilitate: ridicat;
- grad de îmburuienare: redus sau curat de buruieni;
- umiditate: normală, cu aport freatic corespunzător, fără fenomene de
băltire sau de inundaţii, ideal cu posibilităţi de irigare (soia,
fasole
b. Izolarea loturilor semincere nu este necesară, în general, la speciile autogame.
Deşi reglementările specifice privind producerea de sămânţă din soiurile acestor specii nu
prevăd asigurarea unor distanţe minime de izolare, se recomandă totuşi asigurarea unor distanţe
mici, de 0,5 – 1,0 m între soiuri din aceeaşi specie sau între categorii biologice diferite din
acelaşi soi sau din soiuri diferite. Acestea sunt necesare pentru:
- evitarea amestecurilor mecanice ce ar putea avea loc la însămânţare;
- evitarea impurificărilor biologice datorită celor câteva procente de alogamie ce ar putea
surveni în anumite condiţii climatice;
- secară şi triticale, care, alogame fiind, au nevoie de distanţe minime de izolare; pentru
loturile de producere a seminţelor certificate cu soiuri, aceste distanţe sunt de 20 m la
triticale şi de 250 m la secară, iar în cazul hibrizilor de secară, de 500 m;
- loturile de producere a seminţei hibride pentru cerealele păioase autogame (hibrizi de
grâu, orz, triticale autogame), pentru care se prevăd distanţe minime de izolare de 25 m
(nu şi faţă de genitorul mascul).
c. Rotaţia culturilor este necesară din considerentele deja cunoscute (îmbunătăţirea
sau menţinerea însuşirilor fizice ale solului, evitarea răspândirii bolilor, dăunătorilor şi
buruienilor specifice), dar şi pentru evitarea impurificărilor biologice datorită samulastrei.
De exemplu, metodologia specifică producerii de sămânţă prevede:
- rotaţia de minimum trei ani în cazul loturilor semincere de cereale păioase;
- excluderea amplasării loturilor semincere cu cereale păioase de pe sole infestate cu
mălură pitică;
d. Plantele premergătoare cele mai bune pentru cerealele păioase sunt culturile care
eliberează terenul devreme: leguminoase boabe şi furajere anuale, leguminoase perene
desţelenite şi lucrate suficient de timpuriu (lucernă, trifoi, sparcetă, ghizdei). Pe lângă acestea,
cerealele păioase mai pot fi cultivate după in, rapiţă, muştar, floarea soarelui şi porumb (recoltate
suficient de devreme).
4.3.3.2. Lucrările solului. Secvenţele de bază ân pregătirea terenului pentru insămânţare
sunt aceleaşi ca şi în culturile obişnuite, cu aceleaşi particularităţi legate de unele aspecte precum
planta premergătoare, tipul de sol, rezerva de apă din sol. Pregătirea terenului implică:
- discuirea pentru mărunţirea resturilor vegetale, stimularea germinării seminţelor de
buruieni şi evitarea pierderii apei din sol;

8
 - udarea cu o normaă de 400 – 600 mc apă/ha, pe terenurile uscate şi cu posibilităţi de
irigare, înainte de arătură;
- arat cu plugul + grapa stelată, la 18 – 20 cm adâncime sau, pe soluri cu deficit mare de
umiditate şi cu puţine resturi vegetale, discuit cu discul greu la 12 – 15 cm;
- întreţinerea arăturii timpurii, cu disc + grapa cu colţi reglabili, de 1 – 2 ori, pentru
mărunţirea bulgărilor, nivelarea terenului şi distrugerea buruienilor;
- pregătirea patului germinativ, în preziua semănatului (dacă este posibil), prin una sau
două treceri cu discul sau combinatorul.
4.3.3.3. Fertilizarea. Reprezintă o verigă importantă în asigurarea uniformităţii
culturilor, a producţiei ridicate şi a unei calităţi satisfăcătoare a seminţelor. Aspectele referitoare
la sortimentul de îngrăşăminte (organice sau chimice, solide sau lichide, simple sau complexe),
dozele necesare şi epocile optime de aplicare respectă aceeaşi metodologie ca şi în culturile de
producţie (Păcurar I., 2007).
Factorii de care depind dozele de îngrăşăminte se referă la: tipul de sol, gradul de
fertilitate al acestuia, planta premergătoare, cerinţele biologice ale cultivarului, posibilităţile de
asigurare a umidităţii (irigat sau neirigat) şi producţiile ce se estimează că vor fi realizate.
La aplicarea îngrăşămintelor în loturile semincere este deosebit de important să se
respecte următoarele elemente:
- respectarea dozelor recomandate;
- distribuirea cât mai uniformă a acestora pe teren/plante (în cazul fertilizării foliare), prin
reglarea corectă a utilajelor de distribuire, prin mărunţirea corespunzătoare a solului şi
prin jalonare, pentru evitarea apariţiei de zone netratate sau cu tratamente suprapuse;
4.3.3.4. Semănatul

Bibliografie

1. Bîlteanu Gh. 2003 – Fitotehnie, vol. I şi II, Ed. Ceres, Bucureşti, ISBN 973-40-0618-5.
2. Creţu A., 2000 – Ameliorarea plantelor, producerea şi multiplicarea seminţelor şi
materialului săditor, Ed. Ion Ionescu de la Brad Iaşi.
3. Gulie Irina, 2010 - Organizarea producerii, controlului şi comercializării seminţelor în
contextul integrării româniei în U.E.şi alinierea la normele internaţionale, Teză de doctorat,
USAMV Bucureşti, 2010, http://www.usamv.ro/fisiere/file/documente-de-
invatamant/Gulie%20Irina/2009-2010/lucrare%20irina%20pdf.pdf, accesat 6 iunie 2012.
4. Haş I., 2006 - Producerea seminţelor la plantele agricole, Ed. Academic Pres Cluj- Napoca.
5. Leonte C., 2003 – Ameliorarea plantelor, Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iaşi.
6. Muntean L.S., S. Cernea, G. Morar, M.M. Duda, D.I. Vârban, S. Muntean 2011 - Fitotehnie,
Ed. Risoprint, Cluj- Napoca, ISBN 978-973-53-0506-2, 718 p.
7. Munteanu N., 2000 – Ameliorarea plantelor ornamentale, Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iaşi.
8. Păcurar I., 2007 – Producerea seminţelor de cereale, leguminoase pentru boabe şi plante
tehnice, Ed. Phoenix, Braşov.
9. Roman Gh.V., G. Morar, T. Robu, M. Ştefan, V. Tabără, M. Axinte, I. Borcean, S. Cernea,
2012 - Fitotehnie, Vol. 2. Plante tehnice, medicinale şi aromatice. Ed.Universitară,
Bucureşti. ISBN 978-606-591-567-1, 466 p.
9
10. *** http://seedbiology.osu.edu, 2012, Contreras S., Fundamentals of seed production I:
Genetics, breeding and seed production.
11. *** http://istis.ro/blogs/ro/pages/catalog.aspx, 2012 - Catalogul Oficial al soiurilor de plante
de cultură din România pentru anul 2012.
12. *** http://incs.ro/incshome.htm, 2012 - LEGEA Nr. 266/2002 republicată privind
producerea, prelucrarea, controlul şi certificarea calităţii, comercializarea seminţelor şi a
materialului săditor, precum şi testarea şi înregistrarea soiurilor de plante.
13. *** http://incs.ro/incshome.htm, 2012 - ORDIN nr. 59/2011 pentru aprobarea procedurilor
privind cerinţele specifice pentru producerea, certificarea şi comercializarea seminţelor de
cereale, plante oleaginoase şi pentru fibre şi plante furajere în România.
14. *** http://incs.ro/incshome.htm, 2012 - ORDIN nr. 149/2010 privind comercializarea
seminţelor de cereale.
15. *** http://incs.ro/incshome.htm, 2012 - ORDIN nr. 150/2010 privind comercializarea
seminţelor de plante oleaginoase şi pentru fibre.
16. *** http://incs.ro/incshome.htm, 2012 - ORDIN nr. 155/2010 privind producerea în vederea
comercializării şi comercializarea seminţelor de plante furajere.
17. http://www.urtp.ro/library/evenimnte1/Prezentari23Nov/Culturi-agricole-energetice.pdf,
accesat 6 iunie 2012
18. http://www.asas.ro/strategii.html, accesat 6 iunie 2012
19. http://www.revista-ferma.ro/articole-horticultura/barabula-e-mai-pretuita-decat-mirabila-
samanta.html, accesata 6 iunie 2012

10