RAPIŢA DE TOAMNĂ

Rapiţa este una dintre culturile oleaginoase importante pe plan mondial, ocupând locul
patru după soia, bumbac şi floarea-soarelui.
Compoziţia în acizi graşi a uleiului este superioară uleiului de soia şi apropiată de cea
a uleiului de floarea-soarelui.
În comparaţie cu uleiul de rapiţă din soiurile convenţionale, uleiul din noile soiuri este
liber de acid erucic, are un conţinut ridicat de acid oleic (64,0%) şi linoleic (21,7%), iar unele
soiuri sunt libere şi de glucozinolaţi. Conţinutul în proteine este de 20-22% în seminţe şi de
35-40 % în şroturi.
Cultivarea în ţara noastră a unor soiuri de rapiţă de toamnă pentru ulei comestibil are
drept scop lărgirea sortimentului de plante oleaginoase, surse importante pentru ulei, în zonele
din vestul şi estul ţării în care floarea-soarelui nu dă rezultate satisfăcătoare. Importanţa
acestei culturi a crescut ca urmare a contribuţiei cercetării ştiinţifice prin lansarea în producţie
a unor soiuri de tipul „dublu şi tripli zero" cu o calitate superioară a proteinelor şi o stabilitate
ridicată a conţinutului de proteine.
Prin apariţia noilor creaţii de acest tip rapiţa a devenit şi o plantă proteaginoasă cu
importanţă deosebită în furajarea animalelor, iar uleiul de rapiţă este folosit din ce în ce mai
mult în alimentaţia oamenilor, deoarece aceste soiuri pe lângă calitatea superioară a
proteinelor sunt libere de glucozinolaţi. Cultivarea în ţara noastră a unor soiuri de rapiţă de
toamnă pentru ulei comestibil are drept scop lărgirea sortimentului de plante oleaginoase,
surse importante pentru ulei comestibil, în zonele din vestul şi estul ţării în care floarea-
soarelui îşi prelungeşte perioada de vegetaţie în toamnă şi se instalează bolile. în aceste zone,
rapiţa ocupă suprafeţe importante. Rapiţa este cultivată cu bune rezultate şi în condiţii irigate
din sudul ţării în scopul obţinerii a două recolte pe an, una de rapiţă şi una de porumb pentru
furaj. În România se cultivă în prezent mai multe soiuri și hibrizi de rapiţă pentru ulei
comestibil și biocombustibil.
Metodica şi tehnica de producere a seminţelor
Procesul de producere a seminţelor se desfăşoară în următoarele etape:
- alegerea plantelor tipice soiului;
- studiul individual al descendenţelor plantelor tipice soiului;
- producerea seminţei prebază 1;
- producerea seminţei prebază 2;
- producerea seminţei bază
- producerea seminţei certificate
 Câmpul de alegere este câmpul din care se aleg plantele tipice care poate fi un câmp
semănat special în acest scop, un câmp de prebază sau bază, reprezentat de soiul la care se
face producerea de sămânţă. Câmpul de alegere trebuie izolat în spaţiu la o distanţă minimă
de 200 m de alte culturi de rapiţă. Numărul de plante tipice se calculează în funcţie de
cantitatea de sămânţă prognozată. Faţă de necesarul calculat se extrage un număr de plante
tipice mărit cu cca 25%, deoarece o parte dintre acestea se elimină prin trieri ulterioare după
stabilirea producţiei pe plantă şi a conţinutului în ulei.
Alegerea plantelor tipice se face în două faze: la înflorit şi la maturitate. Plantele tipice
trebuie să corespundă însuşirilor morfofiziologice ale soiului şi să aibă însuşiri pozitive de
productivitate.
Însuşirile care constituie criteriile de alegere a plantelor tipice sunt: înălţimea şi forma
plantelor, mărimea şi culoarea bobului (pentru aceasta se deschide câte o silicvă de la fiecare
plantă tipică), perioada de vegetaţie, lipsa atacului de boli şi dăunători. Plantele tipice trebuie
să fie normal dezvoltate, cu o încărcătură cât mai mare de silicve. Alegerea plantelor tipice se
face o dată la trei ani, deoarece cantitatea de sămânţă obţinută de la o plantă este ridicată şi se
poate forma o rezervă pentru categoria următoare.
Câmpul de studiu al descendenţelor
O parte din sămânţa fiecărei plante tipice (cca 2 grame, restul menţinându-se de
rezervă) se seamănă pe câte un rând cu lungimea de 2 metri, iar martorul, reprezentat de
sămânţa bază din soiul respectiv se repetă după două rânduri. Spaţiul de izolare este de 200
m. Distanţa dintre rânduri la semănat este de 50 cm. Acest câmp nu are nevoie de izolare în
spaţiu. În timpul perioadei de vegetaţie se urmăreşte comportarea fiecărei descendenţe,
notându-se înălţimea şi uniformitatea plantelor, gradul de ramificare, numărul silicvelor,
rezistenţa la scuturare, rezistenţa la boli etc. Descendenţele necorespunzătoare se elimină
direct din câmp. Cele reţinute se recoltează separat, determinându-se producţia de seminţe a
descendenţei. De la fiecare descendenţă se ia o probă medie de seminţe de cca 10 grame
pentru analizele de laborator, unde se determină tipicitatea seminţelor, însuşirile fizice,
conţinutul de ulei şi acid erucic. După centralizarea tuturor datelor se elimină toate
descendenţele necorespunzătoare. Din rezerva de seminţe a descendenţelor reţinute, care a
fost păstrată în condiţii corespunzătoare de temperatură şi umiditate relativă a aerului, care
este sămânţa amelioratorului, se însămânţează în anul următor câmpul de prebază.
Câmpul de producere a seminţei de prebază
O parte din sămânţa descendenţelor reţinute în urma analizelor de laborator se însămânţează
pe câte un rând în straturi cu lăţimea de 2 m, iar între straturi se lasă un interval de un metru.

2
Pe fiecare strat se însămânţează 25-30 descendenţe. Izolarea în acest câmp se asigură cu un
izolator din plasă de sârmă deasă, tifon sau pânză cu ţesătură rară care asigură o bună
circulaţie a aerului şi împiedică pătrunderea albinelor sau altor polenizatori, sau izolat în
spaţiu la 200 m de alte culturi de rapiţă.
Când se foloseşte izolatorul, acesta se instalează înainte de înflorit. Pentru o mai bună
polenizare se introduce în izolator o familie de albine sau în fiecare zi dimineaţa între orele 9
şi 10 se polenizează manual. În izolator se asigură prin irigat o umiditate atmosferică normală
dezvoltării plantelor de rapiţă. Câmpul se prăşeşte ori de câte ori este nevoie. După terminarea
înfloritului se îndepărtează izolatorul, iar la maturitatea fiziologică, recoltatul se face manual
cu secera. Plantele de pe fiecare rând se leagă în snopi şi se lasă până la maturitatea deplină.
Sămânţa rezultată după batozarea descendenţelor tipice formează fondul de sămânţă de
prebază, folosită pentru însămânţate în anul următor a câmpului de prebază 2.
Câmpul de producere a seminţei de prebază 2 se însămânţează izolat în spaţiu la o
distanţa minimă de 200 metri de altă cultură de rapiţă din alt soi, rapiţă sălbatică înflorită sau
muştar, folosind sămânţa obţinută în câmpul de prebază 1.
Semănatul de face cu semănătoarea în rânduri distanţate la 50-70 cm cu o normă de 2-4
kg/ha. În perioada de vegetaţie, de la formarea tulpinilor florifere şi până la înflorit, se elimină
toate plantele netipice şi de rapiţă sălbatică, iar până la maturitate se elimină din lan plantele
bolnave.
Câmpul de producere a seminţei de bază se însămânţează cu sămânţa obţinută din
câmpul de prebază 2. Semănatul, lucrările de întreţinere şi lucrările speciale sunt
asemănătoare cu cele din câmpul de prebază 2.
Câmpul de producere a seminţei certificată. Spaţiul minim de izolare a lotului trebuie
să fie de 100 metri. Se însămânţează cu sămânţa obţinută din câmpul de bază. Semănatul se
face cu semănătoarea cu o normă de 6-8 kg/ha la 12,5 cm între rânduri cu benzi libere pentru
accesul tractoarelor în perioada de vegetaţie. Se execută lucrările de purificare biologică
asemănător cu cele din câmpul de bază.
Tehnologia de producere a seminţelor
Amplasarea culturii
Alegerea terenului. Rapiţa poate fi însămânţată pe soluri mijlocii şi uşoare care
păstrează suficientă umiditate pentru a favoriza o răsărire bună a plantelor.
Izolarea. Distanţele minime de izolare a loturilor semincere faţă de orice altă cultură
sau alt soi de rapiţă, unitatea de control şi rotaţia trebuie să fie în conformitate cu „Regulile şi
normele tehnice specifice" ale M.A.D.R. - Ordinul nr. 1264/2005.

3
 Condiţiile de aprobare în câmp pentru rapiţa pentru ulei

Specificare Categoria biologică

Prebază Bază Certificată
Rotaţia după aceeaşi specie, ani (minim) 5 - 5 5
— după alte specii, ani (minim) 2 2 2
Distanţa de izolare, m (minim) - soiuri 200 200 100
- hibrizi 500 500 300

Distanţele de izolare menţionate în tabel pot să nu fie luate în considerare dacă există o
protecţie suficientă împotriva oricărei polenizări străine nedorite.
La hibrizii de rapiţă pentru ulei comestibil (Brassica napus), produşi pe bază de
androsterilitate, procentul în număr de plante netipice în cadrul formelor parentale nu trebuie
să depăşescă 0,1%, atât în cazul liniei hibride sau hibrizilor simpli, cât şi a componentului
mascul, şi de 0,2% pentru componentul femei utilizat la producerea seminţei de bază şi de
0,3% pentru componentul mascul şi 1,0% pentru componentul femei, în cazul producerii de
sămânţă certificată.
La hibrizii de rapiţă sterilitatea masculină trebuie să fie de minimum 99% pentru producerea
de sămânţă de bază şi de 98% pentru producerea de sămânţă certificată.
În privinţa prezenţei organismelor dăunătoare care reduc valoarea de utilizare a
seminţelor, prevederile reglementărilor în vigoare menţionează că pot fi tolerate în limita cea
mai scăzută.
Pentru verificarea respectării cerințelor menţionate, autoritatea oficială efectuează inspecţii în
câmp, pentru soiuri se face cel puţin o inspecţie, pentru hibrizi cel puţin trei inspecţii în
perioadele cele mai adecvate pentru astfel de controale.
Plantele premergătoare. Rezultate foarte bune se obţin după cereale păioase şi
graminee anuale; producţii bune se obţin şi după porumb. Se vor evita terenurile în care au
fost în ultimii 2 ani culturi de fasole, soia, muştar, floarea-soarelui sau sfeclă.
Lucrările solului. Ca orice cultură cu seminţe mici, rapiţa necesită un teren bine
mărunţit, nivelat, suficient de aşezat, permeabil pentru apă şi aer. Lucrările de pregătire a
solului trebuie să realizeze următoarele aspecte: să permită executarea semănatului în epoca
optimă; să se asigure germinarea maximă a seminţelor; să se realizeze un răsărit uniform al
seminţelor; să contribuie la o bună şi profundă înrădăcinare a plantei. Aceste cerinţe se
realizează printr-o arătură de vară executată cu plugul în agregat cu grapa stelată. Până la

4
semănat se vor executa lucrări de întreţinere a arăturii cu discul sau combinatorul şi lucrări de
nivelare.
Pregătirea patului germinativ se va face cu combinatorul, discul, urmărind afânarea
solului pe stratul de 4-5 cm şi distrugerea buruienilor. Terenurile prea afânate se tăvălugesc
uşor înainte de semănat, pentru a asigura încorporarea seminţelor la adâncimea optimă.
Când este cazul, în zonele de sud ale ţării, se recomandă aplicarea unei norme de 400-
500 m3 apă la hectar, pentru mărunţirea, nivelarea şi pregătirea patului germinativ şi de 300-
400 m3 apă la hectar pentru răsărirea plantelor.
Fertilizarea. Aplicarea îngrăşămintelor chimice se va face diferenţiat, avându-se în
vedere şi starea de aprovizionare a solului cu elemente nutritive uşor accesibile.
Îngrăşăminte cu fosfor. La stabilirea dozelor de fosfor, se va lua în considerare ca prag
minim de aprovizionare a solului de 6-8 mg P2O5 la 100 g sol. Faţă de aceasta, dozele optime
de fosfor se vor calcula respectându-se raportul de 1 : 1 : 1,5 între elemente N, P, K. Cele mai
bune rezultate se obţin când se asigură 70-80 kg P205 la hectar.
Îngrăşăminte cu potasiu. În general, solurile din ţara noastră au o bună aprovizionare
cu potasiu. Plecând de la pragul minim de 15-18 mg K 20 la 100 g sol şi respectând raportul N,
P, K, trebuie să asigurăm 50-60 K20 la hectar.
Amendamentele calcaroase se aplică pe soluri acide, brune, podzolite şi podzoluri cu
pH sub 5,5. Amendamentele se administrează sub arătura de bază în doze de 4,5-5 t CaC0 3/ha
la intervale de 7-8 ani. Aplicarea amendamentelor are dublu rol, deoarece pe lângă
îmbunătăţirea structurii solului creşte şi producţia de sămânţă.
Îngrăşăminte cu azot. În funcţie de fertilitatea solului, planta premergătoare şi de
aprovizionarea cu apă, se recomandă aplicarea unei doze de azot între 80 şi 140 kg s.a./ha în
trei etape. Prima doză, de 35-40% din cantitatea totală, se va aplica sub arătură odată cu
îngrăşămintele cu fosfor şi potasiu. Dacă nu se aplică amendamente cu calciu, azotul din
prima epocă de aplicare poate fi dat sub formă de nitrocalcar, în acest fel asigurându-se şi
cantitatea de CaO necesară. A doua epocă de administrare a azotului se face primăvara
devreme sub formă de sulfat de amoniu, în doză de 35-40% din azotul total. Ultima cantitate
de azot, de 20-30% din cantitatea totală, se aplică în faza formării tulpinilor florifere. Azotul
se va aplica sub formă de azotat de amoniu.
Sămânţa. La semănatul loturilor semincere de rapiţă trebuie să fie respectate epoca
optimă, norma de sămânţă la hectar, uniformitatea adâncimii la care se încorporează sămânţa
în sol. Rapiţa trebuie să intre în iarnă în fază de rozetă, iar densitatea optimă influenţează

5
uniformitatea seminţelor la recoltare, având totodată influenţă asupra ramificării plantelor şi
implicit asupra producţiei de seminţe la hectar.
Semănatul
Epoca optimă de semănat. Pentru zonele din vestul, estul şi nordul ţării, se recomandă
însămânţarea rapiţei de toamnă în prima decadă a lunii septembrie, iar în zona din sud a ţării,
epoca optimă de semănat este în perioada 10-25 septembrie.
Semănatul prea - timpuriu favorizează creşterea prea puternică a plantelor şi scăderea
rezistenţei la iernare.
Modul de semănat. Pentru a uşura executarea lucrărilor de fertilizare, combaterea
dăunătorilor şi purificările biologice, pentru sămânţa de prebază şi bază se recomandă -
semănatul în benzi egale cu lăţimea de 1,5 m, iar pentru sămânţa certificată se lasă cărări, în
funcţie de ecartamentul utilajelor folosite la lucrările de întreţinere.

Norma optimă de semănat şi distanţa dintre rânduri. Cantitatea optimă de sămânţă la

hectar depinde de forma spaţiului de nutriţie. La semănatul în rânduri apropiate, normele mai
mari de sămânţă dau sporuri mai mari. Cu cât distanţa dintre rânduri este mai mare, cu atât
scade norma de sămânţă. De aceea, se recomandă ca semănatul pentru producerea seminţei
certificate să se facă la distanţa de 12,5 cm între rânduri cu norme de sămănţă de 6—10 kg/ha.
Pentru sămânţa de prebază şi bază 'se va folosi o normă de 2-6 kg sămânţă la hectar,
semănată la distanţa de 60-70 cm. La intrarea în iarnă, trebuie să fie o desime de 60-75
plante/m2 iar la ieşirea din iarnă 45-55 plante/m 2, desimi ce se realizează cu normele de
sămânţă recomandate.
Adâncimea de semănat. Semănatul trebuie să se facă la adâncimea de 2-4 cm.
Seminţele se încorporează la 4 cm în solurile uşoare şi cu umiditate redusă în stratul
superficial şi la 2-3 cm pe soluri mai grele sau irigate pe care se formează crusta.
Combaterea buruienilor. Pe parcursul perioadei de vegetaţie, culturile semincere
trebuie să fie curate de buruieni. Combaterea buruienilor se face prin administrarea înainte de
semănat a unui erbicid (în funcţie de sol) apoi, în vegetaţie, tratamente cu erbicide selective
pentru combaterea buruienilor dicotiledonate anuale şi perene cu erbicide. Speciile
monocotiledonate anuale (Setaria, Echionochloa şi Sorghum din sămânţă) sau perene
(Sorghum halepense din rizomi) pot fi distruse prin aplicarea postemergentă a erbicidelor
selective specifice. Erbicidele respective se aplică în vegetaţie când speciile monocotiledonate
anuale au 2-4 frunzuliţe (înainte de înfrăţire) şi, respectiv, costreiul din rizomi are înălţimea
de 15-20 cm.

6
 Combaterea bolilor şi dăunătorilor
Extinderea suprafeţelor cultivate cu rapiţă din ultimii ani a determinat o proliferare atât
a bolilor, cât mai ales a dăunătorilor care constituie factori limitativi importanţi ai calităţii şi
cantităţii producţiei de sămânţă. Dintre organismele dăunătoare întâlnite în culturile de rapiţă
menţionăm:
Boli - mana cruciferelor (Peronospora brassicae), fainarea (Erysiphe communis),
rugina albă (Cystopus candidus), alternarioza (Alternaria brassicae) şi putregaiurile: negru
(Phoma lingam), cenuşiu (Botrytis cinerea) şi alb (Sclerotinia sclerotiorum). Dintre dăunători,
amintim: puricele negru al rapiţei (Phyllotreta atrci), gândacul lucios (Meligethes aeneus),
gândacul roşu al rapiţei (Entomoscelis adonidis.), gândacul albastru al muştarului
(Colaphellus sophiae), ploşniţele rapiţei (Eurydema ornata, Eurydema oleracea), viespea
rapiţei (Athalia colibri), gărgăriţele tulpinilor (Ceuthorrynchus spp.) şi păduchele cenuşiu al
cruciferelor (Brevicoryne brassicae). În aceste condiţii, reuşita înfiinţării loturilor semincere
de rapiţă, precum şi obţinerea unor recolte sigure depind de asigurarea şi respectarea tuturor
secvenţelor tehnologice, inclusiv a celor de protecţia plantelor. Acestea prevăd măsuri
agrotehnice, dar şi chimice, de tratare a seminţelor şi, mai ales, tratamente aplicate în perioada
de vegetaţie. Din punct de vedere agrotehnic, prin respectarea normelor de igienă culturală,
mai ales în culturile semincere, se contribuie în bună măsură la prevenirea atacului de boli şi
dăunători. Se recomandă efectuarea arăturilor adânci de toamnă pentru distrugerea resturilor
vegetale rămase în câmp după recoltare, care reprezintă surse permanente de infecţie. De
asemenea, culturile trebuie păstrate libere de buruieni înrudite cu plantele cultivate (crucifere
sălbatice), care sunt găzde intermediare, pentru diminuarea populaţiilor de ciuperci şi
dăunători, iar pentru evitarea posibilităţilor de infecţie cu putregaiuri este recomandat un
asolament, cultura de rapiţă, muştar, floarea-soarelui revenind nu înainte de 4 ani.
Tratamentul în vegetaţie pentru combaterea dăunătorilor rapiţei are în vedere
aplicarea a 1-2 stropiri, fiind vizate în principal speciile Meligethes aeneus, Athalia colibri,
Brevicoryne brassicae, dar şi Entomoscelis adonidis sau Ceuthorrynchus spp.
Purificarea biologică. în perioada de la formarea tulpinilor şi până la înflorit este
obligatorie, prin lucrări de purificare biologică, eliminarea plantelor netipice şi în special a
plantelor de rapiţă sălbatică. Până la recoltat se vor elimina plantele bolnave, mai ales cele
atacate de Sclerotinia sclerotiorum. Eliminarea plantelor se face prin smulgere şi scoaterea
lor din lan. Prin lucrările de purificat, lanul de rapiţă trebuie să aibă indicii de puritate
varietală prevăzuţi în tabelul de mai jos.

7
 Condiţii de aprobare în câmp a rapiţei pentru ulei comestibil
M.A.P.D.R. - Ordinul nr. 1264/2005

Categoria biologică
Specificare Prebază Bază Certificată
puritate varietală (%) minim - soiuri 99,9 99,9 99,7

hibrizi - component femei 99,0 99,0 -

component mascul 99,9 99,0 -
sămânţă hibridă - - 99,0

Irigarea. Pentru rapiţa de toamnă irigarea loturilor semincere este o lucrare foarte
importantă în obţinerea de seminţe uniforme ca mărime şi în cantităţi rentabile. Se aplică o
udare de aprovizionare de 400-500 m3/ha, aceasta contribuind la răsărirea uniformă a
plantelor. În toamnele secetoase, pentru a crea condiţii normale de creşterea plantelor până la
intrarea în iarnă, se mai aplică o udare de 300-400 m 3/ha. Primăvara, consumul de apă creşte
începând cu înflorirea şi formarea silicvelor, de aceea se va aplica o udare înainte de înflorit şi
una la încheierea înfloritului, cu o normă de 400-500 m3/ha.
Recoltarea. Această operaţiune fiind una dintre cele mai importante lucrări poate
influenţa, în mare măsură, nivelul producţiei şi calitatea seminţelor.
Recoltarea poate fi făcută divizat sau direct din lan.
Recoltarea divizată. Pentru loturile semincere recomandăm această metodă de recoltare
care constă din efectuarea a două operaţiuni, şi anume: secerarea rapiţei în brazde continue şi
treieratul rapiţei din brazde, după uscare.
Epoca de recoltare. Seceratul rapiţei se face în faza de maturitate fiziologică, la
umiditatea boabelor sub 35%. Lucrarea trebuie terminată înainte de începerea scuturării
seminţelor (cca 22% umiditate).
Treieratul se va începe la 12% umiditate a boabelor şi se va încheia cel târziu când
umiditatea din boabe a ajuns 9%. Se reglează turaţia şi deschiderea tobei pentru a nu sparge
seminţele, se reglează vântul pentru a nu se elimina seminţele odată cu pleava, se etanşează
foarte bine toate deschiderile pe traseele de circulaţie a seminţelor prin combină.

8
 Recoltarea direct din lan începe atunci când umiditatea seminţelor este de 16—18%.
Este obligatorie uscarea imediată a seminţelor, fie în instalaţii speciale, fie prin solarizare şi
lopătare.
La recoltarea directă, pierderile prin scuturare sunt foarte mari. Se apreciază că acestea
variază între 300 şi 500 kg/ha. Se recomandă ca recoltatul să fie efectuat seara şi dimineaţa
devreme.
Uscarea, condiţionarea şi păstrarea seminţelor
Uscarea. Concomitent cu recoltarea, seminţele trebuie să fie precurăţite, cu scopul de a
se elimina pleava, resturile de plante şi în general impurităţile uşoare. Dacă umiditatea
seminţelor este sub 14%, acestea se depozitează în magazii uscate şi se organizează în
continuare curăţirea de restul impurităţilor. Dacă umiditatea este mai mare, se iau măsuri de
aducerea umidităţii la indicii necesari, prin uscarea artificială, controlată, însorire, lopătare,
ventilare, după posibilităţile din unitatea producătoare de sămânţă.
Condiţii tehnice de calitate a seminţelor de rapiţă pentru ulei comestibil

Specificare Prebază, Certificată

bază
Puritatea fizică minimă (% din greutate) 98 98
Germinaţia minimă (% din seminţe pure) 85 85
Conţinutul maxim în seminţe de alte specii de plante (% 0,3
din greutate)
Conţinutul maxim în număr de seminţe de alte specii în 10 10
proba de analiză (minim 200 g) ca: — Raphamis
raphanistum (rapiţă):
Avena fatua. Avena ludoviciana. Avena sterilis (odos): 0 0
Runiex spp., altul decât Rumex acetosella (măcriş): 2 5
Cuscuta spp. (cuscuta) 0 0
Sclerotinia sclerotiorum, Orobanche cumana 10 10

Observaţii:
Prezenţa organismelor dăunătoare care reduc valoarea de utilizare a seminţelor este tolerată la
un nivel cât mai redus posibil.

9
Determinarea numărului de seminţe de Cuscuta sp. se va efectua numai în cazul când există
dubii cu privire la condiţiile menţionate în tabel.
Prezenţa unei seminţe de Cusucta sp. în proba de analiză nu se ia în calcul, dacă o a doua
probă de aceeaşi greutate este liberă de Cuscuta sp.
Sclerotinia sclerotiorum (numărul maxim de scleroţi sau fragmente de scleroţi) în proba de
analiză este de 10 bucăţi. Determinarea numărului scleroţilor sau fragmentelor de scleroţi
poate să nu fie efectuată, dacă nu există dubii privind respectarea condiţiilor stabilite în tabel.

Condiţionarea seminţelor se face cu ajutorul unor maşini speciale şi a selectoarelor,

folosindu-se schema următoare:
sita superioară, de 3 mm - rotundă;
sita din mijloc, de 2 mm - dreptunghiulara;
sita inferioară, de 1,3 mm - dreptunghiulară, reţinându-se seminţele care rămân pe sita
dreptunghiulară de 1,3 mm.
După condiţionare, sămânţa se ambalează şi etichetează, aceasta trebuind să aibă indicii
calitativi corespunzători.
Ambalarea se face în saci de 40 kg, textili sau fibră sintetică, cu ţesătură deasă, se
etichetează şi se depozitează în magazii uscate în loturi de 10 tone (± 5%).
Păstrarea seminţelor. Sămânţa de rapiţă se poate păstra cel puţin un an în condiţii
normale fără deprecierea germinaţiei, dacă umiditatea seminţelor este sub 9%. Pentru a o
păstra o perioadă mai îndelungată însă sunt necesare depozite prevăzute cu aparate de
climatizare (temperatura: +3-4°C, iar umiditatea relativă a aerului să fie de 40-50%.

10