1

RASELE DE PORCINE
Criteriile după care se clasifică rasele de porcine ţin seama de o multitudine de
caracteristici:
- biologice, în funcţie de: originea raselor; mărimea taliei şi a urechilor; culoarea părului;
- economice: rase primitive; rase ameliorate; rase perfecţionate;
- tipul morfo-productiv: - rase pentru carne (ponderea cărnii în carcasă, peste 65-70%);
- rase mixte (ponderea cărnii în carcasă este de 55-60%);
- rase pentru grăsime (cu 50% carne şi grăsime în carcasă);
- direcţia de specializare: - grupa raselor materne (cu însuşiri deosebite de reproducţie,
utilizare la încrucişări birasiale);
- grupa raselor paterne (utilizare la încrucişări trirasiale);

18.1. Rase şi populaţii locale de porcine

Scurt istoric privind rasele de porcine indigene (rasele primitive)

Rasele de suine indigene din ţara noastră provin fie din formele primitive europene, fie
s-au format mai târziu, acestea din urmă prezentând un grad de ameliorare mai ridicat decât
primele. Rasele indigene se caracterizează printr-o producţie scăzută, dar şi pretenţiile faţă de
hrană şi întreţinere sunt corespunzator mai reduse. Ele sunt mai rezistente faţă de condiţiile de
mediu şi faţă de anumite boli.
Din grupa raselor indigene fac parte: Stocli, Mangaliţa şi Bazna. Se cunosc, de
asemenea, şi câteva populaţii de porcine indigene, formate în diferite zone geografice
restrânse. Printre acestea pot fi amintite: Negru de Strei, Alb de Banat, Alb de Ruşeţu.

Principalele caracteristici ale raselor şi populaţiilor de suine indigene

Tabelul 18.1

Principalele caracteristici ale raselor şi populaţiilor de suine indigene

Rasa Însuşirea
origine culoare prolificitate Precocitate
Stocli mistreţ european cenuşie neagră 6 purcei 140 kg
(“Băltăreţ”) la 2-3 ani
Mangaliţa porci europeni şi asiatici blondă, roşie, neagră, 4-6 Slabă
abdomen de purcei
rândunică
Bazna Mangaliţa X Berk neagră cu brâu 9-10 purcei 60-65 kg
Saatelschwein X Wessex la 6 luni
Negru de Stocli X Cornwall, Mangaliţa neagră 8-10 purcei Mediocră
Strei X Berk
Alb de Banat Mangaliţa, Berk, Mic şi albă 8-10 purcei Bună
Mijlociu alb
Alb de Ruşeţu Stocli X Marele alb albă 9-10 purcei 80 kg
(“Românesc de X Landrace la 6 luni
carne”)
Linia sintetică Landrace belgian X Duroc albă 9-10 purcei 95-100 kg
P345Periş L.b. X Hampshire la 6 luni
 2

Stocli

Mangalita

Bazna Negru de Strei

Deoarece aceste rase şi populaţii de porcine indigene nu prezintă interes economic ci

doar constituie rezerve importante de gene, nu considerăm necesară descrierea lor amănunţită,
ci doar o prezentare a lor în tabelul numărul 18.1.
 3
18.2. Rasele de porcine importate
Scopul iniţial al importului a fost îmbunătăţirea într-un timp scurt a însuşirilor morfo-
productive ale efectivului de porcine existent în ţara noastră. Această îmbunătăţire s-a realizat
prin încrucişări de infuzie, absorbţie şi formare de rase noi. Efectivele matcă exploatate astăzi
provin în totalitate din rasele importate, adaptate condiţiilor de creştere de la noi şi ameliorate
de către specialiştii români în două direcţii de specializare: rase materne şi rase paterne.
Grupa raselor materne se caracterizează prin însuşiri de reproducţie superioare:
prolificitate 10-11 purcei, peste 8 capete/lot la înţărcare; capacitate de alăptare exprimată prin
greutatea lotului la 21 zile de peste 40 kg. Reproducătorii din această grupă de rase se folosesc
pentru producerea scrofiţelor hibride F1.
Grupa raselor paterne se caracterizează prin animale cu calitate superioară a carcasei,
grosime redusă a stratului de slănină, viteză mare de creştere şi un consum specific redus.
Destinaţia acestor animale este producerea de vieri, utilizaţi în combinaţiile tri- şi tetra-rasiale,
pentru obţinerea metişilor industriali.

18.2.1. Rasele materne

18.2.1.1. Rasa Marele Alb (Large White) a fost creată în Anglia. Aceasta rasă s-a
format pe baza porcilor locali primitivi cu urechi lungi, utilizându-se încrucişări multiple cu
rasele Chinezeşti, Napolitană, Micul Alb, Essex, precum şi o hrănire abundentă. Au rezultat
porcine de talie mare, robuste, de culoare albă, cu precocitate şi prolificitate ridicată. Această
grupă de animale a fost denumită de către autorul ei, Joseph Tuley, York mare, după
comitatul în care s-a format. Ameliorare prin selecţie a fost continuată de J. Fischer, iar în
anul 1868 a fost recunoscută oficial ca rasă sub numele Large White (Marele alb).
Însuşirile valoroase şi capacitatea deosebită de aclimatizare a acestei rase cosmopolite
şi universal ameliorate au determinat răspândirea ei în toată lumea. Datorită creşterii
îndelungate şi adaptării la condiţiile diferitelor ţări în care s-a crescut, această rasă este
considerată drept rasă proprie acestora. În alte ţări ea a servit la încrucişări de absorbţie a
porcinelor indigene, obţinându-se rase noi.
 4

În România, rasa Marele alb a fost importată din Anglia înainte de anul 1900, atât pentru
încrucişarea de absorţie cu porcinele indigene, cât şi pentru obţinerea de metişi industriali.
Ulterior s-au mai făcut importuri din fosta U.R.S.S., Polonia şi din nou din Anglia.
Caracteristicile rasei. Animalele se caracterizează prin talie mare, robusteţe şi o
conformaţie armonioasă. Capul este potrivit de mare şi larg. Urechile sunt de mărime
mijlocie, drepte şi purtate înainte şi lateral. Trunchiul are forma cilindrică, linia superioară
dreaptă sau uşor convexă, iar linia inferioară este aproape paralelă cu cea superioară şi
prevazută cu 12-14 sfârcuri. Spinarea şi crupa sunt largi şi lungi, iar şuncile au o deschidere
bună. Membrele sunt puternice, cu osatură bine dezvoltată. Pielea şi părul sunt de culoare
albă.

Prolificitatea este ridicată, obţinându-se în medie 10-12 purcei la o fătare, fapt pentru
care este folosit ca rasă maternă în obţinerea femelelor F1. Se înţarcă 8-9 capete, scroafele
fiind bune mame, cu o capacitate de alăptare de 40-45 kg/lot la vârsta de 21 de zile. În
unităţile de elită din ţara noastră, parametrii de reproducţie ai acestei rase sunt superiori,
ajungând la 10-11,5 purcei pe lot la fătare şi o capacitate de alăptare de 45-52 kg/lot.
 5
În ceea ce priveşte precocitatea, animalele se introduc la reproducţie la 8-8,5 luni, iar
tineretul supus îngrăşării atinge greutatea pentru sacrificare la vârsta de 7-8 luni, când ating
greutatea pentru sacrificare de 105-110 kg. Tineretul supus testării după performanţe proprii,
realizează un spor mediu zilnic de 450-480 grame, cu o grosime a stratului de slănină de 19-
20 mm şi un consum specific de 2,9-3,0 kg concentrate/kg spor. Randamentul la sacrificare
este bun (75-76%), iar carcasele sunt de calitate superioară. Animalele din această rasă
realizează producţii bune atât în sistemul industrial cât şi în cel gospodăresc, valorificând bine
atât furajele combinate, cât şi cele verzi şi suculente.
Datorită însuşirilor sale, Marele alb este cea mai răspândită rasă din ţara noastră, bine
adaptată la sistemul industrial de creştere şi la condiţiile naturale, putând fi considerată, după
20 de ani de izolare reproductivă, ca Marele alb românesc. În momentul de faţă, Marele alb
reprezintă aproape 40% din efectivul de suine crescut în rasă pură în unităţile de selecţie, în
scopul difuzării de reproducători pentru fermele de hibridare.
 6
18.2.1.2. Rasa Landrace . S-a format în Danemarca în perioada anilor 1850-1900, prin
încrucişarea porcinelor locale cu rase albe, în special cu rasa Marele alb importat din Anglia.
La crearea acestei rase un rol important l-a avut regimul alimentar compus în special din lapte
ecremat şi concentrate pe bază de orz, dar şi selecţia riguroasă aplicată timp îndelungat (50-60
de ani) pentru lungimea corporală, dezvoltarea trenului posterior şi creşterea proporţiei de
carne în carcasă. În anul 1907, a fost declarată ca rasă.
Principalul mijloc în selecţia acestei rase l-a reprezentat controlul producţiei pe bază
de descendenţi, în Danemarca fiind înfiinţate “Staţiunile de testare după descendenţi” încă din
anul 1897, reproducătorii testaţi ca amelioratori fiind înscrişi în registrele genealogice.

Caracteristicile rasei. Porcinele din acestă rasă au talie mijlocie spre mare, sunt mai
scunde, dar mai lungi decât rasa Marele alb, au o conformaţie de ansamblu mai fină. Corpul
este lung şi are formă de pară, datorită dezvoltării foarte bune a trenului posterior. Capul este
relativ mic, cu profil drept sau uşor concav, urechile mari, aplecate, având vârfurile apropiate
de discul râtului. Trunchiul este foarte lung, cu una sau două perechi de coaste în plus faţă de
celelalte rase, trenul posterior mai dezvoltată faţă de cel anterior. Crupa este aproape
orizontală, lungă şi largă, iar şuncile sunt descinse, cu musculatură foarte bine dezvoltată.
Membrele au osatură fină, dar suficient de rezistente şi potrivit de înalte, pielea este fină, de
culoare albă-roz, cu părul alb.
 7
Prolificitatea este în medie de 10-11 purcei la o fătare, din care se înţarca 8-9 purcei.
Scroafele sunt bune mame şi au o capacitate de alăptare de 40-45 kg. Există în controlul
oficial al producţiei efective cu performanţe care depaşesc aceste valori.
Precocitatea este foarte bună, tineretul introducându-se la reproducţie la vârsta de 8
luni de zile, când se atinge o masă corporală de 100-130 kg. În perioada de testare după
performanţe proprii, tineretul realizează un spor mediu zilnic de 450-480 g, cu un consum
specific de 2,9-3 kg furaje concentrate şi o grosime a slăninii dorsale de 18-20 mm. Rasa
Landrace este specializată şi se pretează cel mai bine pentru producţia de bacon.
Pentru manifestarea întregului potenţial productiv al rasei, este necesară asigurarea
condiţiilor optime de hrănire şi întreţinere, deoarece îndeosebi animalele tinere sunt
pretenţioase atât la hrana, în special la cantitatea şi calitatea proteinei din raţie, cât şi la
condiţiile de adăpostire.
În ţara noastră rasa Landrace se creşte în rasă pură în unităţile de selecţie şi testare, în
scopul livrării de reproducători în vederea încrucişării cu Marele alb pentru obţinerea
scrofiţelor metise F1.

8.2.2. Rasele paterne

18.2.2.1. Rasa Duroc. S-a format în partea de Nord-Est a S.U.A., dar modul de
formare nu se cunoaşte cu precizie; după Ensminger (1970), la origine stau porcii locali de
culoare roşie, răspândiţi la începutul secolului al XIX-lea în statele New York, New Jersey,
Massachusetts, Connecticut şi Vermont. În perioada anilor 1915-1928, s-au efectuat
încrucişări cu rasa Tamworth pentru obţinerea unui porc de păşune. A fost recunoscută ca rasă
în anul 1882, sub denumirea de Duroc-Jersey, iar din anul 1940 se numeşte Duroc.

Rasa este foarte răspândită îndeosebi în statele americane ce formează zona

”cordonului porumbului”. La noi în ţară s-a importat pentru prima data în anul 1968 la
Staţiunea Gorneşti, de unde s-a difuzat şi în alte unităţi de selecţie.
Caracteristicile rasei. Animalele din această rasă sunt de talie mijlocie spre mare, cu
capul mic şi urechile mici atârnând înainte, linia spinării convexe, care asigură o lungime
mare a cotletului. Spata este musculoasă, crupa are oblicitate pronunţată dar cu musculatură
puternică, şuncile sunt foarte bine dezvoltate, fiind descinse până aproape de jaret, largi şi
globuloase.
Membrele sunt potrivit de lungi, rezistente, cu osatură bine dezvoltată. Datorită
chişitei, scurtă şi mai dreaptă, sprijinul se face în general pe vârful unghiilor, dând acestei rase
 8
caracteristica de “mers în pense” (caracter evidenţiat mai ales la tineret). Culoarea este roşcată
cu nuanţe de la roşu deschis, galben-auriu, până la roşu închis. Pielea este pigmentată, iar
părul potrivit de des. Este o rasă specializată pentru producţia de carne.
Prolificitatea este bună, obţinându-se în medie 8-9 purcei la o fătare, iar capacitatea de
alăptare este de 43-47 kg. În unităţile de elită parametrii depăşesc semnificativ media rasei,
atât la însuşirile de reproducţie, cât şi la cele de producţie.
Precocitatea este foarte bună şi este chiar o caracteristică a acestei rase. Supus testării,
tineretul a realizat un spor mediu zilnic pe viaţă de 455-435 g/zi, cu un consum specific de
2,9-3,2 kg concentrate/kg spor şi o grosime a stratului de slănină de 17,9 mm. Carcasele sunt
cu carne de calitate superioară, foarte apreciate datorită structurii perselate a cărnii. Aceste
aspecte justifică utilizarea rasei în programele de ameliorare ca rasă furnizoare de “vieri
terminali” în încrucişările trirasiale, pentru obţinerea de hibrizi comerciali, sau pentru
producerea de “vieri hibrizi F1”, în încrucişările tetrarasiale. Are o foarte bună adaptabilitate,
atât la sistemul intensiv-industrial de creştere, cât şi sistemul gospodăresc-extensiv.

18.2.2.2. Rasa Hampshire . S-a format în S.U.A., statul Kentucky, din porci cumpăraţi în
anul 1835 din Pennsylvania, cu origine în rasele Essex şi Wessex din Anglia.
Selecţia acestei rase a fost orientată în special spre reducerea grosimii stratului de
slănină şi creşterea proporţiei de carne în carcasă. În România a fost importată în anul 1968 la
Staţiunea Gorneşti, difuzată apoi şi la celelalte unităţi de selecţie din ţară.

Caracteristicile rasei. Animalele se caracterizează prin talie mijlocie, specializate

pentru producţia de carne, cu corpul cilindric şi linia superioară convexă. Capul este potrivit
de mare, cu urechile purtate în sus. Spinarea, şalele şi crupa sunt bine îmbrăcate în
musculatură, şuncile foarte bine dezvoltate, descinse până aproape de jaret, largi, musculoase
 9
şi globuloase. Membrele sunt de lungime potrivită, rezistente, cu osatură bine dezvoltată şi cu
aplomburi caracteristice raselor americane cu “mersul în pensă”. Culoarea tipică a rasei este
“neagră cu brâu alb”, a cărui lăţime variază între 20-40 cm şi înconjoară trunchiul în dreptul
spetelor, cuprinzând şi membrele anterioare. Pielea este pigmentată cu excepţia brâului alb.
Părul este potrivit de des.Animalele manifestă pretenţii mai ales faţă de continuţul şi calitatea
proteinei din raţie.
Prolificitatea este în general mai redusă decât a rasei Duroc. Scroafele din unităţile de
elită realizează o prolificitate medie de 8-9 purcei, din care 6-7 crescuţi la 21 zile, cu o
capacitate de alăptare de 32-35 kg. Purceii suportă destul de greu stresul de înţărcare şi
necesită atenţie şi condiţii deosebite.
Precocitatea este bună, tineretul supus testării putând realiza un spor mediu de 465-
500 g/zi, cu un consum specific de 2,6-2,9 kg/kg şi o grosime a stratului de slănină de
aproximativ 16,0 mm. Carcasele obţinute au puţină grăsime şi 70-75% carne de calitate
superioară, cu o suprafaţă a ochiului de muşchi de 40 cm2. Datorită acestor calităţi ale
carcasei, transmise şi produşilor realizaţi prin încrucişări, este considerată una dintre cele mai
bune rase paterne folosite la producerea hibrizilor comerciali.

18.2.2.3. Rasa Yorkshire . Originea acestei rase este în S.U.A., având la baza Large
White din Anglia, importată în statul Minnesota în anul 1883. A fost mai întâi selecţionată
prin izolare reproductivă pentru specializare în direcţia producţiei de carne, prin valorificarea
bună a porumbului. În România a fost importată în anul 1968, la staţiunea Gorneşti-Mureş,
unde s-a menţinut într-un nucleu restrâns, constituindu-se o dubletă la Staţiunea Focşani.

Caracteristicile rasei. Conformaţia corporală este, în ansamblu, asemănătoare rasei

Marele alb; capul are profilul puţin mai concav (aspect care la populaţiile ameliorate nu se
mai observă), iar urechile sunt drepte şi purtate în sus. Trunchiul este lung, cu linia superioară
uşor convexă, spinarea, şalele şi crupa fiind îmbrăcate în musculatură, (foarte evident la
populaţiile ameliorate), iar şuncile sunt bine dezvoltate. Membrele sunt puternice, cu osatură
rezistentă. Părul este alb şi potrivit de des, iar pielea este albă.
Prolificitatea scroafelor în ţara de origine este foarte bună, 10-12 purcei la o fătare,
fiind considerată una din cele mai prolifice rase din S.U.A. Scroafele sunt foarte bune mame
şi au o capacitate bună de alăptare; din datele publicate din clubul Yorkshire în Yorkshire
Journal, prolificitatea este de 11,5-12,5 capete/fătare, cu o capacitate de alăptare la 21 zile de
50-54 kg/lot.
Precocitatea rasei este bună. Tineretul în testare a realizat potrivit aceleiaşi surse,
greutatea de 100 kg la vârsta de 155-165 zile, cu un consum specific de 3-3,2 kg furaje
concentrate/kg spor. Nucleele Yorkshire cu cele mai bune performanţe de producţie şi
reproducţie se găsesc în momentul de faţă în Canada şi S.U.A.
 10

18.2.2.4. Rasa Chester White s-a format în SUA în urma unor încrucişări complexe.
Talia este mijlocie spre mare, capul este mic spre mijlociu, cu profilul drept sau uşor concav.
Urechile sunt mici, purtate înainte şi cu vârful răsfrânt înapoi. Linia superioară a trunchiului
este lungă şi convexă. Crupa este dezvoltată, teşită, cu şuncile posterioare descinse.
Abdomenul apare supt, membrele sunt scurte, rezistente, cu frecvente defecte de aplomb.
Părul este rar, de culoare albă. Porcinele valorifică foarte bine hrana, având şi un randament
mare la sacrificare. Carnea este apreciată în industria mezelurilor.

18.2.2.5. Rasa Cornwall (Marele negru sau Large Black) are origine englezească şi
s-a format în urma încrucişării porcului local englezesc cu urchi lungi cu porcul chinezesc şi
rasa Essex. Are talie mare, trunchi lung, adânc, turtit lateral, iar linia spinării uşor convexă.
Capul este de mărime mijlocie, cu profilul uşor convex, urechi mari şi blegi. Părul este lung,
rar, iar pielea este neagră; prezintă cute pe cap şi corp. Prolificitatea şi precocitatea sunt bune,
dar carcasele au un conţinut relativ ridicat în grăsime. Rasa este puţin pretenţioasă şi
rezistentă, cu constituţie robustă şi tip morfo-productiv mixt.

18.2.2.6. Rasa Berk s-a format în comitatul cu acelaşi nume din Anglia, prin
încrucişări complexe. Este o rasă mixtă, de talie mijlocie. Culoarea este neagră, cu
extremităţile (râtul, vârful cozii şi extremităţile membrelor) albe. Capul este mic, cu profil
concav. Urechile sunt mici, purtate înainte şi lateral.

Trunchiul este potrivit de lung, larg şi adânc, cu aspect cilindric. Linia spinării este dreaptă,
crupa scurtă, oblică, iar şuncile bine dezvoltate. Membrele sunt scurte, rezistente şi cu
aplomburi corecte. Prolificitatea este relativ redusă (7-8 purcei la o fătare), dar capacitatea de
alăptare a scroafelor este bună. Îngrăşarea tineretului la greutăţi de peste 100 kg determină
obţinerea de carcase cu un conţinut ridicat de grăsime. Fiind rezistentă şi puţin pretenţioasă,
rasa are o larga răspândire, contribuind la formarea de rase noi. În ţara noastră a contribuit la
formarea rasei Bazna şi a Porcului negru de Strei.

18.2.2.7. Rasa Pietran este o rasă relativ nouă, creată în Belgia. Talia este mijlocie, corpul
potrivit de lung, capul scurt, cu profilul uşor concav, urechi mici purtate lateral şi orientate
spre înainte. Trunchiul este potrivit de lung şi larg, cu regiunile superioare lungi, largi,
convexe, foarte bine îmbrăcate în muşchi.
 11

Crupa este foarte largă, uşor teşită, iar şuncile posterioare descinse. Membrele sunt scurte, cu
schelet fin dar rezistent. Părul este lung şi des, iar culoarea este bălţată alb cu pete negre sau
maroniu-roşcate. Prolificitatea este de 9-10 purcei la o fătare, dar capacitatea de alăptare este
nesatisfăcătoare. Precocitatea este inferioară altor rase specializate pentru producţia de carne.
Carcasele sunt de foarte bună calitate deoarece proporţia de carne este de peste 70%, cu
suprafaţa “ochiului de muşchi” de peste 40 cm². Randamentul la sacrificare este de 80-81%.
Rasa manifestă sensibilitate faţă de condiţiile de întreţinere şi factorii stresanţi.

Se prezintă în continuare indicii de reproducţie şi performanţele de creştere şi carcasa

la rasele ameliorate în ţara noastră (tabelele 18.2., 18.3.).

Tabelul 18.2.

Performanţele de reproducţie ale principalelor rase de porcine

crescute în România

Specificare U.M. Marele Landrace Duroc Hampshire LS-345

alb
VPF Zile 360.1 362.8 371.8 395 370
CI zile 168.6 170.4 165.9 171.5 168.2
prolificitate capete 10.9 10.7 9.5 9.3 10.1
purcei vii capete 9.8 9.6 8.9 8.3 9.4
capete la 21 zile 9.2 9 8.1 7.4 8.2
kg/lot 21 zile 47.8 46.9 37.9 36.6 39.5
- VPF - vârsta primei fătări
- CI - interval între fătări
 12

Tabelul 18.3.

Performanţele de creştere şi carcasă ale principalelor rase de porcine

crescute în România

Specificare U.M. Marele Landrace Duroc Hampshire LS-345

Alb
vârsta la 100 kg zile 210 211 200 213 204
randament % 77.6 77.1 75.1 76.7 77.1
lungime/carcasă cm 97 98.8 91.4 91.3 94.4
strat slănină mm 35.7 33.8 32.3 29.2 31
consum specific kg/kg 3 3 3 2.8 3
procent muşchi % 47.7 49.2 49.2 52.2 50.9
supraf. ochi muşchi cmp 29.2 32.1 31.7 39.1 40.2

Chester White
 13

Rasa Cornwall (Marele negru sau Large Black)

Rasa de porci Linia Sintetica – 345 Peris reprezinta modalitatea de folosire a diversitatii
genetice a raselor de porci existente in lume in scopul valorificarii efectelor de heterozis si
complementaritate intre rasele de porci.

Scopul l-a constituit reunirea unor patrimonii ereditare, determinate in mare masura aditiv –
proportie de carne in carcasa si viteza de crestere – si retinerea lor prin selectie in generatii
succesive, pentru realizarea unei linii paterne, folositoare in incrucisari terminale si adaptata
la conditiile de exploatare industriala, prin valorificarea vigorii hibride.

Conform obiectivelor mentionate mai sus, pentru formarea rasei Linia Sintetica – 345
Peris au fost studiate si utilizate urmatoarele rase:

- rasa Duroc – avand viteza buna de crestere, o rasa de porci rezistenta la stres, calitatea
superioara a carnii, avand insa o grosime a slaninii putin mai mare pe spinare;
 14
- rasa Landrace – cunoscuta pentru productia mare de carne in cotlet si jambon, avand insa o
rezistenta mai scazuta la stres si comportament mai putin corespunzator la exploatarea de tip
industrial, acestea determinand renuntarea cresterii ca rasa de porci pura;

- rasa Hampshire – prezentand un procent mare de carne in carcasa si un consum specific

redus, avand insa o viteza scazuta de crestere si mici probleme sub aspectul reproductiei in
conditii de exploatare la nivel industrial, ceea ce a dus la micsorarea efectivelor din aceasta
rasa.

Lucrarile de incrucisare a acestor rase de porci au inceput in anul 1975.

Pentru inceput au fost practicate incrucisari reciproce urmate de imperecheri in sine intre
produsii selectionati pentru scopul propus, urmand incrucisarile de intoarcere spre rasele de
porci initiale pana la a doua generatie in cazul porcinelor la care caracterele stabilite nu au
fost suficient evidentiate.

Practicarea numai imperecherii „in sine” s-a realizat incepand cu generatia a treia, ajungand
astfel la izolare reproductiva completa.

Incapand cu generatia a patra selectia s-a efectuat numai pe baza performantelor proprii de
crestere si carcasa, generatie la care s-a inclus si criteriul de culoare pentru obtinerea de porci
albi.

Studiile s-au efectuat pe 60 vieri si pe 400 scroafe matca din cadrul Complexului 1 Selectie al
S.C. ROMSUINTEST PERIS S.A. scoate in evidenta urmatoarele cote de participare a raselor
in structura Liniei Sintetice: 56% rasa de porci Landrace belgian, 36,5% rasa de porci Duroc
si 7,% rasa de porci Hampshire.

Porcinele din rasa Linia Sintetica – 345 Peris sunt in general de culoare alba (uneori si cu
pete), lungimea si talia mijlocie spre mare, capul este mic, urechile nu sunt prea mari, acestea
atarnand in fata, jamboanele sunt foarte bine dezvoltate, membrele sunt solide, aplomburi
corecte, constitutia este robusta si foarte bine adaptate la conditiile de exploatare la nuvel
industrial, dar si in sistemul gospodaresc.