Rasele de taurine

1 Clasificarea şi structura raselor, principiile

zonării
2.Caracteristica zootehnică a raselor de lapte,
mixte şi de carne.
1.Clasificarea raselor de bovine se deosebeşte în
funcţie de caracterele şi particularităţile animalelor
care sunt puse la baza ei.
În secolul trecut mai răspândită a fost clasificarea
raselor după principiu geografic A.Teer luând în
consideraţie relieful în zona răspândirii raselor le-a
împărţit în : a) rase de şes b) de munte c)
intermediare. Însă în rezultatul aclimatizării bune şi
răspândirii aceleeaşi rase în diferite zone geografice
această clasificare a devenit neacceptabilă.
Pe parcurs la elaborarea noilor clasificări în baza cărora au fost
puse productivitatea , caracterele morfologice şi alte caractere
suplimentar se lua în considerare condiţiile naturale şi
geografice.
Majoritatea raselor actuale au obţinut denumirea locului de
formare (Olandeză, Hereford, Simmental etc.) , deseori la
denumirea geografică se adăuga denumirea culorii (Roşie
daneză, Roşie estonă).
Un timp îndelungat s-a practicat clasificarea raselor după
nivelul lucrului de prăsilă propusă de Zategast care a
evedenţiat rase a) ameliorate b) primitive şi c) intermediare . În
prezent această clasificare a pierdut importanţa sa.
Tendinţa de a întruni mai multe rase cu caractere asemănătoare
în grupe a dus la elaborarea clasificării conform producţiei
care predomină. Astfel de clasificare a fost propusă de
M.Pridoroghin şi P. Kuleşov..
Pridoroghin a evedenţiat rase de lapte, mixte (carne-lapte,
lapte-carne - tracţiune, carne-tracţiune) carne şi tracţiune.
Kuleşov a propus de repartizat toate rasele pentru lapte, de
tracţiune şi carne cu detalizarea raselor de lapte în subgrupe.
Astfel de clasificare detaliată crea dificultăţi la repartizarea
raselor într-o grupă sau alta.
Pentru studierea raselor actuale este de ajuns de împărţit toate
rasele în trei grupe după producţia care predomină: de lapte ,
carne şi mixte.
Rasa este un grup mare de animale a unei specii, creat prin
munca omului în anumite condiţii socio-economice, care se
caracterizează prin origine comună, cu calităţi biologice şi
productive asemănătoare care se transmit la descendenţă.
În procesul formării şi perfecţionării în cadrul rasei se
evedenţiază câteva grupe şi tipuri de animale care se
deosebesc între ele şi care formează structura rasei.
Existenţa în rasă a câtorva grupe şi tipuri care se deosebesc
între ele nu o devalorizează dar dincontra o uneşte într-o
unitate comună şi crează condiţii favorabile pentru
perfecţionarea calităţilor de prăsilă şi productive.
La diferite etape de dezvoltare structura rasei este diferită. Cu
cât nivelul lucrului de prăsilă este mai înalt cu atât structura ei
este mai constantă..Fiecare element al structurii rasei are o
anumită valoare.
În structura rasei intră următoarele elemente: tipuri zonale,
grupe rasiale, tipuri intrarasiale, linii, familii.
În cadrul rasei au căpătat largă răspândire tipurile zonale care
în anumită măsură se deosebesc de tipul principal al rasei
după conformaţia corporală şi particularităţile productive.
Astfel de tipuri zonale există în rasele Simmental şi Bălţată cu
negru.. Animalele tipului zonal sau grupei rasiale pot fi folosite
pentru formare de noi rase. Reeşind din particularităţile
economice şi direcţiile lucrului de prăsilă în rasă se
evedenţiază tipurile intrarasiale. Aceste tipuri se deosebesc
după constituţie şi productivitate. Spre exemplu în rasele
Simmental, Schwyz, Roşie de stepă există tipuri de lapte, lapte-
carne, carne-lapte. Unele din tipurile intrarasiale pot fi utilizate
pentru crearea de rase noi.
Elementele principale care formează structura rasei sunt liniile şi
familiile. Liniile şi familiile au importanţă pentru perfecţionarea raselor.
Pe glob sunt cunoscute circa 1000 rase de taurine. Condiţiile diferite
climaterice, geografice şi economice au contribuit la formarea
anumitor rase pe regiuni.. În statele CSI cu diferite condiţii climaterice
se cresc circa 48 rase şi grupe rasiale. Unele rase (Bălţată cu negru,
Simmental, Roşie de stepă) cu producţie înaltă şi capacităţi bune de
aclimatizare au o răspândire foarte largă în diferite zone alte rase au
răspândire numai în anumite regiuni. Mai răspândite sunt rasele
Bălţată cu negru, Simmental, Roşie de stepă.
În R. Moldova sunt răspândite următoarele rase Bălţată cu negru şi un
număr mai mic de animale din rasele Simmental , Roşie de stepă..
Rasele sunt crescute în diferite regiuni conform unui plan cara
prevede creşterea a 2-3 rase care corespund în cea mai mare măsură
condiţiilor climaterice şi economice regiunii date. Folosirea corectă a
raselor în aanumite zone ţinând cont de specializarea şi
productivitatea lor, acomodarea la condiţiile climaterice ,
particularităţile biologice are importanţă la mărirea producţiei şi
ameliorarea raselor.
Rasele de lapte şi mixte sunt răspândite în jurul centrelor industriale
şi cu multă populaţie. Rasele de carne se răspândesc în primul rând
în regiunele cu suprafeţe mari de păşuni naturale, regiuni montane
şi puţină populaţie.
2.Caracteristica zootehnică a raselor de lapte ,mixte şi de carne
Rasele de lapte.
Rasa olandeză (Friză).-Este cea mai veche şi cu producţie mare de
lapte. A fost formată fără infuzie de sănge a altor rase. Animalele se
cresc în 33 ţări a 5 continente. Efectivul depăşeşte 50 mln şi ocupă
primul loc. Mai mare răspândire are în Germania ,Mare Britanie,
SUA, Canada , Suedia, Polonia ,Danemarca, Israel, CSI unde sau
format alte rase.

Până în secolul XVII au existat trei varietăţi : Bălţată cu negru,

Bălţată cu roşu şi Groningen. Mai târziu au devenit rase separate.
Mai mare răspândire a obţinut Bălţată cu negru fiindcă dispunea de
producţie mai mare de lapte. În lucru de prăsilă cu rasa se pot
evedenţia trei etape.
Primul etap până în anii 80 secolul XIX.. Rasa s-a ameliorat nomai
după producţia de lapte..După exterior era tip de lapte cu
musculatura insuficient dezvoltată.
 Etapul doi a durat până în 1960. Lucru de prăsilă prevedea crearea
animalelor cu corp larg şi producţie mare de lapte şi carne.
Începând cu anii 1915-1920 se perfecţionează nu numai după producţia
de lapte şi exterior dar şi după conţinutul de grăsime din lapte. În anii
1940 a fost formată linia Adema 197 cu procent înalt de grăsime. Din
ea au fost formate alte linii Anas Adema, Hiltes Adema şi altele cu
conţinut înalt de grăsime.
Etapul trei S-a început în 1960.Selecţia s-a modificat în legătură cu
necesitatea de a obţine animale mai masive. În 1975 măsurătorile
medii au: la grebăn 132,5, sacrum 132,4, adîncimea toracelui 73,7,
lărgimea toracelui 45,1, lungimea trunchiului 157 cm. Se preconizează
de atins talia de 138 cm.
Masa corporală constituie la vaci 550-580 kg la tauri 800 (maximal
1200kg). La naştere tăuraşii au 38 viţelele 35 kg. Sporul zilnic 950-1200
g. Randamentul la sacrificare 58-60% , după îngrăşare intensivă-63%.
Pentru dirijarea lucrului de prăsilă în 1874 şi 1879 au fost înfiinţate
două societăţi de prăsilă şi au fost deschise registre de prăsilă. Atenţie
deosebită se acordă producţiei pe viaţă. În a.2000 producţia a depăşit
6500 kg cu 4,1% de grăsime. Forma ugerului este rotungită şi cupă.
Indicele mamar 44-45% Viteza de muls 2,3 kg/min limitele 1,74-3,16
kg/min.
 Programul de selecţie prevede:
1.De mărit masa corporală la adulte până la 700 kg şi
primipare 620-640 kg, talia de ridicat până la 138 cm.
Musculatură bine dezvoltată.
2.De depăşit producţia de lapte 7000 kg cu 4,2-4,3%
grăsime, randamentul la sacrificare la 60%.
3.De mărit capacitatea ugerului şi viteza de muls
4.De ameliorat în rasă curată şi parţial de aplicat infuzia
de sânge cu rasa Holştein.
În majoritatea ţărilor unde a fost importată rasa olandeză
şi se creşte în rasă curată ea este cunoscută ca Friză
( Anglia, Franţa) sau Holştein friză (SUA,Canada,
Japonia,Israel)
În Suedia,Polonia Italia, Rusia etc. animalele Olandeze
importate au fost încrucişate cu animale locale şi sau
format rase Bălţate cu negru locale.
Rasa Holştein Friză - provine din rasa Bălţată cu negru
olandeză. Importul în SUA este legat de emigrarea olandezilor
(1721) dar baza creşterii a fost pusă la mijlocul secului XVIII.
În a doua jumătate a secolului XIX importurile au continuat din
Europa formându-se două asociaţii de creştere: prima formată
de emigranţii germani şi a doua de emigranţii englezi, olandezi
şi scandinavi.
În SUA şi Canada selecţia se efectua după producţia de lapte
şi masa vie iar conţinutului de grăsime se dădea mai puţină
atenţie. Ca rezultat în SUA şi Canada s-a format un masiv mare
de animale Bălţate cu negru care se deosebea de cel iniţial
după producţia de lapte, masa vie, exterior, capacitatea
ugerului. Fără folosirea încrucişărilor a fost formată o rasă
nouă. Această rasă deţine 80-90% din rasele de lapte şi 65% din
tot efectivul . De asemenea s-a răspândit în peste 50 ţări în
special Europene, Israel, Japonia, Africa de sud şi Australia.
Se caracterizează prin tip morfo-productiv de lapte. Masa
corporală a vacilor 670-700 kg , taurilor 960-1200 kg, maximală
la vaci 1000 kg la tauri 1250 kg. Tăuraşii la naştere 44-47 kg,
viţelele 38-42 kg.
Culoarea este bălţată alb cu negru mai variată ca la friză.
Constituţia este fină, precocitate pronunţată, capacitate bună
de valorificare a hranei, capacitate bună adaptare ,dar necesită
condiţii bune de hrănire (25-28 kg SU din care 36-40%
concentrate şi proteină 16-18%) şi îngrijire. Are capul fin,
expresiv, gâtul subţire, trunchiul în formă de pară, crupa largă
,toracele adânc, uger voluminos, foarte bine prins, glandular,
simetric, mameloane normale, membre uscăţive dar puternice.
Talia la vacile adulte este de 144 cm, tauri 158-160 cm,
adâncimea toracelui până la 86 cm, lărgimea - 65 cm . Atât
producţia medie cât şi recordiste sunt cele mai înalte. Populaţia
activă a realizat în 1999 –8043 kg cu 3,67% grăsime,
actualmente depăşeşte 9000 kg. Recordurile sunt: cantitatea de
lapte pe zi
89 kg, lactaţie - 25214 kg vaca Beecer Arlinda Ellen; pe
viaţă 153266 kg vaca Bar Pontiac, cantitate de grăsime
pe lactaţie 1013 kg şi 6879 kg pe viaţă. În cea mai bună
populaţie s-a obţinut 11109 kg pe lactaţie cu 3,5%
grăsime.
Are aptitudini remarcabile pentru mulsul mecanic. Viteza
de muls 2,5 kg/min , indicele mamar 48%, consumă 0,8
UN/kg de lapte, iar indicele lapte este peste 1:10.
Producţia de carne este mai redusă ca la friză
Europeană cu excepţia carcaselor care sunt mai mari.
Începând cu anii 1960 s-a folosit în încrucişări cu rasele
de tip Friză în ţările Europene şi alte continente pentru
ridicarea producţiei de lapte şi aptitudinile pentru mulsul
mecanic.În încrucişările dintre Friză engleză şi holştein
producţia a sporit cu 18%, friză Germană x Holştein cu
36 %, friză daneză x Holştein cu 48% Este o rasă cu
perspective deosebite deoarece are cea mai mare
capacitate de producţie pentru lapte.
 Tipul Bălţat cu negru moldovenesc
Până în 1945 în republică în mare măsură se creşteau animale
sure de stepă şi numai în raioanele din stânga şi unele
gospodării din dreapta Nistrului în centrul şi sudul republicii
se creşteau animale de rasă Roşie de stepă şi la nord
Simmental.
Primul etap de ameliorare a durat din 1945 până în 1963. În
această perioadă din republicile baltice , Ucraina, Federaţia
rusă au fost importaţi peste 500 tauri de rasă Roşie de stepă şi
Simmental. Metoda principală de creştere a fost încrucişarea
de absorbţie. La începutul anilor 1960 în republică practic tot
efectivul era de rasă
Etapul doi din 1963 până în 1975. În legătură cu cu necesitatea
ameliorării calităţii laptelui au fost folosiţi tauri de rasă Jersey
şi metişii ei. Se prevedea fără modificarea fenotipului, printr-o
infuzie de sânge de format un tip a acestor rase cu conţinut
înalt de grăsime. Vacile metise după productivitate nu se
deosebeau de rasele pure însă conţinutul de grăsime în lapte
era mai mare cu 0,16-0,36%.
 Etapul trei . În legătură cu trecerea la tehnologii intensive şi în
scopul măririi froducţiei de lapte a fost pusă problema de a
crea în republică un tip nou de rasă Bălţată cu negru utilizând
în aceste scopuri rasele Simmental, Roşie de stepă, Bălţată cu
negru şi Holştein. Ultimele două au producţie mare de
lapte,consum specific mic şi mai bine ca alte rase se comportă
în condiţiile tehnologiilor industriale şi în primul rând mulsul
mecanic.
Pentru îndeplinirea acestori măsuri a fost alcătuit planul de
selecţie pentru anii 1974-1990. Lucrul s-a început în 1975.
Conform programului de selecţie se prevedea crearea
populaţiilor în fermele de elită cu productivitatea de 4-6 mii kg
lapte şi în grupele de selecţie 5-6 mii kg pe lactaţie.
Pentru realizarea acestor scopuri se prevedea îndeplinirea
următoarelor măsuri:
ameliorarea rasei şi mărirea productivităţii
ameliorarea hrănirii şi în primul rând în fermele de prăsilă
testarea taurilor după calitatea descendenţei
folosirea programului unic de creştere a viţelelor la complexe
obţinerea şi creşterea taurilor –reproducători de selecţie locală
cu potenţial genetic înalt
crearea sistemului unic de organizare şi dirijare a lucrului de
prăsilă.
Rasele de bovine crescute anterior în republică aveau
producţie medie de lapte şi insuficient erau adaptate la
tehnologii industriale. Din această cauză programul prevedea
încrucişarea raselor locale cu Bălţată cu negru şi Holştein
Practic programul s-a realizat în modul următor:-toate staţiunile
pentru însămânţare artificială au fost completate cu tauri de
rasă Bălţată cu negru şi Holştein. –S-a efectuat încrucişarea în
masă a vacilor din rasele Roşie de stepă şi Simmental cu tauri
din rasele Bălţată cu negru şi Holştein.
Scopul final a fost crearea tipului Bălţat cu negru
moldovenesc cu conformaţie corporală bine dezvoltată ,
producţia de lapte 4-5 mii kg, % de grăsime 3,8%, masa
vie în raioanele de nord 550-580 kg,consum specific 1,1
UN, viteza de muls 1,5 kg/min, indicele mamar 43%.
În zona de nord se încrucişează rasa Simmental cu
Holştein conform schemei 1. Viţelele se folosesc în
reproducţie din F1, F2, F3, iar tăuraşii din F3.
Producţia de lapte 4-5 mii kg, % de grăsime 3,8
,proteină 3,4 , masa corporală 520-550 kg consum
specific 1,0 UN, viteza de muls 1,5 kg/min, indicele
mamar 43%. Pentru realizarea acestui scop rasa Roşie
de stepă s-a încrucişat cu Bălţată cu negru şi Holştein
schema 2.
Conform schemei de formare a populaţiea noi de bovine
se prevedea obţinerea animalelor de tip dorit cu diferite
cote de sânge a raselor amelioratoare: tipul “sud”50-
75%, “nord” 62,5-87,5%
 Principiile generale de selecţie
La crearea tipului Bălţat cu negru moldovenesc se
prevedea de efectuat selecţia în modul următor:
toate viţelele indiferent de generaţie se foloseau pentru
reproducţie şi se testau după performanţe proprii la I
lactaţie sau primele 3 luni de lactaţie
Selecţia se efectuează conform cerinţelor prevăzute pe
generaţii Caracterul principal de selecţie în I generaţie
este producţia de lapte , în generaţia a II – producţia de
lapte, expresivitatea tipului rasei şi aptitudinile pentru
mulsul , în generaţia III tot aceleaşi caractere numai cu
cerinţi mai mari.
Conţinutul de grăsime în lapte şi masa vie la selecţie
sunt socotite concomitente şi ele trebuie să satisfacă
cerinţele pentru clasa I.
 Principiile generale de potrivire a perechilor
Principiile de bază la potrivirea perechilor sunt:
- productivitatea mamelor şi mamelor taţilor şi
altor ascendenţi femeli pe linia maternă trebuie
să fie peste 5000 kg şi procentul de grăsime mai
mare ca standardul rasei cu 0,2..
- pentru toate fermele se planifică potrivirea
heterogenă a perechilor după producţia de lapte.
- la toate fermele nu se admite inbredingul mai
aproape de rândul IV a pedigreului cu excepţia
când se prevede obţinerea taurilor sau formarea
liniilor, familiilor.
pentru evitarea împerecherilor înrudite după
fiecare raion se întăreşte un taur pe 2-2,5 ani
 Rasa Ayrshire Este originară din Scoţia. Formarea s-a
început la sfârşitul secolului XVIII prin încrucişarea taurinelor
locale cu alte rase (Olandeză, Shorthorn, Jersey, Gernsey,
Flamandă). S-a răspândit în Scoţia şi apoi pe teritoriul Marei
Britanei unde deţine 21% din efectiv, în Finlanda 25% este
răsfândită şi în Suedia, Norvegia , Federaţia rusă , Australia,
SUA, Canada, Japonia etc.

Este o rasă cu dezvoltare hipometrică, talia 125 cm, masa

corporală 450- 500 kg la tauri 700-800 kg , conformaţia
specifică pentru lapte cu cap fin şi expresiv, gât subţire, trunchi
trapezoidal, uger foarte frumos şi membre subţiri. Culoarea
este bălţată sau pestriţă (alb cu roşu). Are constituţie fină,
precocitate, longevitate şi capacitate de adaptare bune.
Producţia de lapte 4700 kg cu 4,1% de grăsime .În Finlanda,
SUA producţia este peste 5700 kg şi 4,3% grăsime. Manifestă
aptitudini foarte bune pentru muls mecanic, viteza de muls –2
kg/min. Producţia pe viaţă în Finlanda şi SUA atinge 100-117 mii
kg.
Viţeii la naştere cântăresc 28-30 kg , la 12 luni 220-260 kg.
Producţia de carne este satisfăcătoare. Sporul în greutate la
îngrăşare 700-800 g, randamentul la sacrificarea animalelor
adulte 50-54 %, după îngrăşare 60%.
Lucrul de prăsilă în Finlanda se efectuează cu patru grupe
genialogice A,B,C,DRasa este folosită pentru încrucişare cu
alte rase cu scopul mărirei conţinutului de grăsime, ameliorării
aptitudinilor pentru muls mecanic.
Rasa Jersey Este o rasă veche, originară din insula cu acelaş
nume, provine de la animalele locale Normandiei şi Bretoniei.
S-a format sub influenţa factorilor naturali, ameliorării în rasă
curată. Pentru a evita încrucişările în 1789 a fost interzis
importul altor rase pe insulă şi din această perioadă animalele
se înmulţesc în “sine”. Se caracterizează prin tip morfologic de
lapte, format trapezoidal, dezvoltare corporală în general
redusă, talia 117-125 cm, toracele adânc (64-66 cm) dar îngust
(37-38 cm), capul fin, expresiv, gâtul subţire, trunchiul în formă
de pară cu uger foarte dezvoltat, glandular, membre subţiri
(perimetrul fluerului 15
17 cm). Culoarea este brună-gălbuie. Se caracterizează
prin constituţie fină, temperament vioi, precocitate
pronunţată, capacitate mare de adaptare şi sănătate
bună. Este o rasă specializată pentru lapte cu producţie
foarte variabilă 2800-5480 kg pe lactaţie cu 4,8-6,0%
grăsime . Mai mare este sub 0,9 U.N./kg lapte , indicele
lapte este de 1:9. În producţia de carne se comportă
slab. Masa vie în diferite ţări diferă esenţial. Mai masive
sunt animalele în producţia în Danemarca şi SUA. Are
aptitudini foarte bune pentru muls mecanic, consumă
SUA şi Danemarca. Masa viţeilor la naştere 18-22 kg,
vacilor 360-400 kg, taurilor 600-700 kg. Are importanţă
universală fiind folosită ca rezervuar mondial de gene
pentru îmbunătăţirea conţinutului de grăsime din lapte
prin încrucişarea de infuzie. A participat la formarea şi
ameliorarea a numeroase rase.
Rasa Roşie de stepă – Formarea rasei s-a început la sfârşitul
secolului XVIII începutul sec XIX pe teritoriul regiunii Zaporojie.
Repatriaţii din Rusia centrală şi Germania aduceau cu ei
animale în special ostfrisland care se aclimatizau
nesatisfăcător deeaceea ele se încrucişau cu animalele locale
roşii şi sure ucrainene. Ca urmare a fost creat un masiv de
animale roşii care se numeau roşii nemţeşti. În jumătatea doua
a sec XIX aceste animale au fost încrucişate cu rasele Angler,
Vilstermarş, Ostfrisland ,Şchorthorn etc. Atenţie mai mare se
dădea selecţiei după producţia de lapte. Se socotea că
producţia mare de lapte este legată cu culoarea roşie deaceea
selecţia se petrecea pe aceste două caractere. Pe parcurs
animalele roşii s-au răspândit în tot sudul Ucrainei Pentru
ridicarea producţiei de lapte mai târziu au fost folosite pentru
încrucişare rasele Roşie daneză , Schorthorn. În jumătatea
doua sec XIX aceste animale s-au răspândit în Krimeea
,Kaucazul de nord, Kubani, apoi Siberia, Asia mijlocie,
transcaucazia unde se încrucişau cu animalele locale
În 1910-1911 acest masiv a fost cercetat de E.Liscun care a
apreciat calităţile productive ceea ce a permis de a o
recunoaşte ca rasă. În rezultatul lucrului de prăsilă efectivul s-a
mărit şi în prezent ocupă unul din primele locuri printre alte
rase. Culoarea este roşie de diferite nuanţe. Există tip mai
uscăţiv şi mai masiv (lapte-carne). Talia constituţie 126-130 cm,
trunchiul adânc şi alungit (152-156 cm), capul mic, uscăţiv,
toracele adânc (66-68cm),lăţimea medie (37-42 cm), spinarea şi
şalele largi şi lungi. Perimetrul fluierului 17-19 cm, ugerul
rotungit bine dezvoltat.
Viţeii la naştere cântăresc 29-36 kg, la 6 luni 160-190 kg,vacile-
460-520kg, taurii- 800-900 kg. Producţia medie de lapte 3000-
3800 kg, în fermele de prăsilă 4100-5200 kg .Conţinutul de
grăsime în lapte 3,6-3,8%. Indicele mamar 42-44%. Producţia de
carne este satisfăcătoare. La creşterea intensivă sporul în
greutate atige 850-950g, randamentul la sacrificare 54-
55%,castraţii adulţi îngrăşaţi-60%.
Au fost formate un şir de linii: premiera , Benţa –Udalogo,
Molodţa, Barsa etc. Ameliorarea se efectuează în rasă pură şi
infuzia de sânge cu astfel de rase ca Angler şi Roşie Daneză.
 Rasa Roşie daneză.
S-a format în Danemarca prin încrucişarea animalelor locale cu rasa Angler. Pentru sporirea
productivităţii , metişii se selectau în funcţie de producţia de lapte, conţinutul de grăsime
în lapte şi conformaţia corporală. Efectivul de animale selectat a fost recunoscut ca rasă în
anul 1878.
Animalele de rasă Roşie daneză au fost exportate în
Norvegia, SUA, Polonia, Suedia ,republicile Baltice,
Belarusi, Ucraina ,Moldova etc. În majoritatea ţărilor unde
au fost importate se foloseau pentru încrucişare cu
animale locale pentru formare de rase noi.
Culoarea este roşie cu diferite nuanţe, tip morfo-productiv
de lapte. Constituţia este robustă , temperamentul vioi,
talia 130 cm, torace adânc (65-69cm) şi larg (42-45cm),
linia superioară dreaptă, spinarea lată, ugerul bine
dezvoltat, mai frecvent forma cupă, indicile mamar 42-
45%, mameloane cilindrice, corect amplasate. Producţia
de lapte constituie în medie pe rasă 8300 kg lapte pe
lactaţie cu 4,25% grăsime şi 3,53% proteine. Masa
corporală a vacilor este de 550-650kg, a taurilor până la
1000-1300kg
Rasa manifestă aptitudini pronunţate în producţia de
carne, la îngrăşarea tineretului se obţine spor zilnic în
greutate de 800-1000g şi un randament la sacrificare de
până la 57%.
Rasa Roşie daneză este folosită pe larg pentru
încrucişare cu alte rase roşii de aceeaşi origine pentru
sporirea producţiei de lapte, a conţinutului de grăsime.
Ameliorarea conformaţiei corporale şi aptitudinilor pentru
mulsul mecanic.
 Rasele mixte
Rasa Simmental Este originară din cantonul Berna cele mai bune
exemplare întâlnindu-se pe valea râului Simmen. Provin din taurine
locale brahicere, care au fost încrucişate cu taurine anglosacsone
aduse de burgunzi în secolul V, cu taurine primigene aduse de
popoarele germanice şi în mai mică măsură cu taurine austriece. Pe
baza acestor încrucişări la sfârşitul sec VIII s-au obţinut taurine bălţate
alb cu roşu sau cu galben. În sec XIX populaţia a fost supusă
îmbunătăţirii prin: selecţie(dezvoltare impunătoare, exterior frumos
bălţături albe cu galben, extremităţi albe,aptitudini bune de lapte şi
carne), creşterea în rasă pură şi structurarea pe linii şi familii. La
începutul sec XX s-a îmbogăţit genofondul rasei cu linii valoroase
(Faust, Max Marcus, Hans, Ideal etc) urmărindu-se consolidarea lor şi
practicarea crosului. Din 1965 s-a practicat împrospătarea de sânge cu
rasele Montbeliarde, Bălţată germană şi bălţată austriacă, iar din 1967
s-a utilizat încrucişarea cu Holştein urmărindu-se ridicarea producţiei
de lapte şi conformaţie corporală mai mică. Din Elveţia s-a răspândit în
ţările Europene efectivul fiind de peste 35 mln capete )
Germania,Austria, Cehia Ungaria, Franţa Italia Serbia ,Suedia ,statele
CSI, România ,Bulgaria etc.) şi extraeuropene (Canada,SUA,
Argentina,Brazilia, Africa de sud,Noua Zeeland etc) ocupând al doilea
loc pe glob ca efectiv.
Din 1965 s-a practicat împrospătarea de sânge cu
rasele Montbeliarde, Bălţată germană şi bălţată
austriacă, iar din 1967 s-a utilizat încrucişarea
cu Holştein urmărindu-se ridicarea producţiei de
lapte şi conformaţie corporală mai mică. Din
Elveţia s-a răspândit în ţările Europene efectivul
fiind de peste 35 mln capete ) Germania,Austria,
Cehia Ungaria, Franţa Italia Serbia ,Suedia
,statele CSI, România ,Bulgaria etc.) şi
extraeuropene (Canada,SUA,
Argentina,Brazilia, Africa de sud,Noua Zeeland
etc) ocupând al doilea loc pe glob ca efectiv.
 Are tip morfoproductiv mixt, profil lateral pară-
cilindrică, talia la vaci 138-145 cm , masa
corporală 700-750kg la tauri 1000-1300kg. Are
cap mare,frunte lungă şi largă, gâtul bine
dezvoltat, musculos, trunchi lung, larg şi adânc,
crupă dezvoltată , abdomenul bine conturat,
uger mare bine prins cu mameloane normale,
membrele sunt solide, aplomb relativ corect,
întâlnindu-se însă “picior de elefant”, pielea este
groasă. Culoarea este bălţată alb cu galben de
diferite nuanţe. Se caracterizează prin constituţie
robustă, rezistenţă la stres, vitalitate,natalitate
,longevitate şi sănătate bune.
 Producţia de lapte în 1970 a fost 4074 kg cu 3,9%
grăsime, în 1984- 5190kg cu 3,96% şi 3,3% proteină. Are
şi aptitudini bune pentru muls mecanic viteza de muls
2,59kg/min, indicele mamar 43,7%, indicele lapte 1:6.
Producţia de carne excelentă .Sporul în greutate la păşune
700g ,la îngrăşarea intensivă peste 1000g şi peste 1500g
la îngrăşarea animalelor adulte. Randamentul la sacrificare
este 52-50%,carnea de calitate înaltă însă ponderea
oaselor este ridicată 18-20%.
În perspectivă se prevede: sporul 1200g/zi producţia
de lapte peste 5500kg/lactaţie cu 4,5% grăsime, 3,5%
proteine ,viteza de muls 2,8kg/min, indicele mamar 46%
 Rasa Schwuz (Brună alpină)
S-a format în urmă cu peste 200 ani în zona munţilor Alpi din
Elveţia cu centrul contonul Schwuz. La baza formării rasei au
stat populaţiile de tip brahicer care prin selecţie riguroasă în
condiţii bune de exploatare au evaluat spre tipul actual de
producţie mixtă. Din Elveţia s-a răspândit în toate ţările
Europene şi pe alte continente efectivul mondial fiind peste 12
mln capete.
Are tip morfologic mixt lapte-carne cu format corporal
dreptunghiular, talia 132cm, masa corporală 635kg la vaci, la
tauri talia 146cm şi masa 930 kg. Capul este scurt ,larg,expresiv
tip brahicer, trunchiul larg, crupa patrată şi musculoasă,
toracele lung, abdomenul voluminos, ugerul mare bine ataşat
de corp, cu ţesut glandular, mameloane uniforme şi bune
pentru muls mecanic, culoarea brună cu inel alb în jurul
botului, constituţie robustă ,vitalitate, rezistenţă la boli,
capacitate mare de adaptare în special în condiţii montane.
 Precocitate mijlocie vârsta primii fătări 30 luni
,longevitate productivă bună 8-10 ani, 90-91% natalitate,
400 zile intervalul între fătări.
Producţia de lapte pe lactaţia normală (media pe
188051 lactaţii) a fost de 5199 kg cu 3,89% grăsime.
În producţia de carne tineretul supus îngrăşării
realizează la 12 luni masa corporală 350 kg ,la 15 luni
450kg şi la doi ani 580kg .Randamentul la sacrificare la
adulte este 50-53% şi la tineret îngrăşat intensiv 55-
60%.
Ameliorarea rasei prevede în perspectivă producţia
mixtă lapte-carne, se prevede mărirea producţiei de
lapte, îmbunătăţirea precocităţii. Pentru realizarea
scopurilor se prevede încrucişarea cu rasa Brună
americană. A participat la crearea unui şir de rase:Brună
austriacă, Brună americană,Brună italiană, Costroma,
Alatau etc.
 Rasele de carne
Rasa Charolaise. Este originară din Franţa. Începutul
formării datează cu mijlocul sec XVIII folosindu-se
încrucişarea taurinelor locale cu Shorthorn. Efectivul
mondial este de peste 2,5 mln capete în peste 70 de ţări
de pe toate continentele.
Se caracterizează prin tip morfologic de carne,
dezvoltare hipermetrică, talia la vaci 135cm şi masa
corporală 750---800kg, la tauri 1100-1500kg. Cap mare
şi larg, gât scurt, foarte gros, trunchi cilindric, lung ,larg şi
adânc, musculatura foarte dezvoltată şi membre groase,
culoarea albă murdar, pielea groasă, părul undulat.
Are constituţie robustă, precocitate bună, indicii de
reproducţie ridicaţi, dar fătările sunt distocice ăn bună
măsură (7-14%). Manifestă aptitudini remarcabile de
adaptabilitate, vitalitate, rezistenţă la boli, valorifică bine
păşunea
 Manifestă aptitudini bune pentru producţia de
carne, vacile au capacitate bună de alăptare,
masa corporală la 1 an de aproape 500kg spor
de 1371g/zi iar la 16 luni peste 600kg cu spor de
peste 1100g/zi. Viţeii la naştere cântăresc 40-
48kg.
Randamentul la sacrificare este de 60-70%
ponderea cărnii în carcasă peste 80%, carnea
are însuşiri fizice şi organoleptice excelente.
Reprezintă un rezervuar genetic important
pentru sporirea producţiei de carne. Se foloseşte
în încrucişări simple sau complexe dând
rezultate foarte bune cu rase de lapte şi mixte. A
participat la formarea mai multor rase şi populaţii
de carne (Belgian,Charbray etc)
 Rasa Hereford Provine din taurine locale din
comitatul Hereford. S-a format în secolul XIX
utilizându-se încrucişarea cu rasele Devon,
Şchothorn, Red pol şi Aberdeen angus.Efectivul
în Marea Britanie reprezintă circa 18%
răspândindu-se în mai multe ţări pe continentul
European (CSI, Germania ,România,Spania etc)
,american (SUA 46%, Canada
,Argentina,Urugvai etc), Australian şi African.
Este specializată pentru carne, având
scheletul şi musculstura dezvoltate, formatul
corporal dreptunghiular. Talia 126 cm,viţeii la
naştere cântăresc 28-34 kg, vacile 500-580kg,
taurii 800-900kg. La îngrăşarea intensivă la 12
luni tăuraşii cântăresc 420-440kg.
 Se caracterizează prin cap scurt şi larg, gât scurt şi
gros, trunchi paralelipipedic, membre scurte cu coapse şi
fese musculoase, pile groasă,moale, elastică, culoare
roşie ,dar capul, abdomenul, membrele şi coada parţial
albe.
Constituţia robustă, afânată are capacitate mare de
adaptare .Manifestă aptitudini foarte bune de carne,
capacitate mare de alăptare circa 2000 kg lapte pe
lactaţie cu 4% grăsime,precocitate ridicată (350-400kg la
1 an de zile). Sporul zilnic la păşune 800g şi peste 1100g
la îngrăşarea intensivă. Randamentul la sacrificare 60-
65%. Este o rasă de importanţă universală pentru
producţia de carne folosindu-se în rasă curată, la
încrucişări la formare de rase noi(Kazahă cu capul alb,
Braford,Beef master etc)
 Aberdeen Angus Este originară din Scoţia. S-a format
în secolul XVIII prin selecţionarea taurinelor locale de
talie mică fără coarne ,de culoare nagră şi infuzia cu
Beef Shorthorn. A fost recunoscută ca rasă în 1835. S-a
răspândit în Marea Britanie(deţine circa 8% din efectiv)
precum şi alte ţări Europene(CSI,Germania
Danemarca,România, Franţa etc) şi extraeuropene
(Canada,SUA, Argentina, Brazilia, Urugvai, Australia,
Africa de sud etc)
Exprimă în cel mai înalt grad tipul de carne deoarece
are scheletul axial şi musculatura foarte dezvoltate, talia
relativ mică 118-120cm. Masa corporală la naştere 24-
27kg la înţărcare 190-210kg. Masa vacilor 450-550kg, la
tauri 750-950kg. Are cap scurt, gât scurt, gros, trunchi
cilindric,lung, adânc, membre scurte, piele groasă moale
şi afânată, culoarea neagră..
Constituţia fină, robustă-afânată, fătări eutocice,ereditate
puternică,,mai puţin rezistentă la temperaturi ridicate,
necesită multe concentrate în raţie.
În producţia de carne se comportă bine întrucât este
foarte precoce, cu capacitate bună de alăptare,
realizează sporuri de creştere peste 1000g/zi,
randamentul la sacrificare este 67-68%, furnizează
carne de calitate superioară, fiind marmorată cu rapiort
carne:os foarte favorabil (5:1). Are neajunsul că la un
grad avansat de îngrăşare creşte indicele seu. Constituie
un izvor biologic de carne. S-a utilizat pentru ameliorarea
şi crearea diferitor rase(Dexter,Lincoln, Brangusetc). Se
foloseşte şi în încrucişări simple şi complexe asigurând
îmbunătăţirea producţiei şi calităţii cărnii.
Rasa Santa Gertruda Originară din sudul Tehasului . S-a
format în secolul XX prin încrucişarea zebului cu
Shorthorn având 5/8 sânge Shorthorn şi 3/8 Brahman.
S-a răspândit în peste 45 ţări. Se caracterizează prin tip
morfologic de carne, musculatura dezvoltată , talia 128-
134cm ,masa corporală 520-600 kg la tauri 800-900 kg.
Cap uşor alungit ,gât prevăzut cu cocoaşă cervico-
toracală, trunchi lung,larg şi adânc, membre puternice,
culoare roşie. Se adaptează la climat diferit, posedă de
termoreglare perfectă,rezistenţă mare la boli tropicale,
capacitate mare de valorificare şi asimilare a furajelor din
zona tropicală şi rezistenţă la lipsa de apă.Producţia de
carne înaltă ,spor de creştere peste 1000g, se poate
îngrăşa pe păşune sau cu nutreţuri voluminoase, fără
concentrate. Randamentul la tăiere este de 65%, raport
carne-oase 5:1. A participat la formarea de noi rase de
carne (Barzona, Metizo)
 Rasa Chianina Aceste animale sunt cele mai vechi în
Italia şi lume. S-a format în Italiape valea Chianina iar
după origine este înrudită cu taurinele sure de stepă.
Timp îndelungat aceste animale se foloseau pentru
tracţiune şi carne. In 1927 s-a început ameliorarea ei
pentru îmbunătăţirea producţiei de carne iar în 1932 a
fost deschis registrul genialogic ceea ce a dus la
ridicarea nivelului de selecţie.
Din Italia a fost exportată în multe ţări din Europa, Asia,
America de Sud şi Nord. Principalele calităţi ale rasei
sunt: sporul creşterii foarte înalt, precocitate ridicată,
masă corporală mare, calităţile gustative ale cărnii
excelente şi utilizarea bună a furajelor grosiere. Culoarea
animalelor adulte este sură-albă, regiunea nazală,
ochilor, smocul cozii sunt de culoare neagră.
Corpul este alungit (lungimea corporală la vaci este
173cm), osătura tare, membre înalte, capul mic
cu coarne scurte, spinare şi şale largi şi drepte
cu musculatura dezvoltată. Este una din cele mai
înalte rase în lume, talia la vaci 152-158 cm, la
tauri 165-170cm. Viţeii la naştere cântăresc 42-
45kg, sporul zilnic în greutate 1000-1400g la
unele animale până la 2000g. Masa viţeilor la 6
luni atinge 225-260kg, vacilor adulte 720 kg,
taurilor 1200-1400kg. Randamentul la sacrificare
60-65%, carnea este suculentă cu conţinut mic
de grăsime. În carcas se conţine 82-84% carne
şi 15,4% oase.Producţia de lapte în primele 4
luni de lactaţie constituie 12-15kg pe zi.