Capitolul I

1.1. Memoriu justificativ

Rolul principal al taurinelor este acela de asigurare a mijloacelor de subzistenţă necesare

omului. Astfel, taurinele furnizează 96% din cantitatea totală de lapte ce se consumă pe glob, din
cea de carne 33% şi 90% din totalul pieilor grele prelucrate de industrie.
Atenţia acordată în ultimul timp taurinelor, ca o importantă rezervă în sporirea producţiei de
carne, a fost determinată de următoarele considerente:
- valorificarea superioară a unor sortimente de furaje ieftine (masă verde, fibroase,
grosiere) şi a unor subproduse din agricultură
- carnea reprezintă aliment care excelează prin valoarea sa nutritivă şi biologică
- producţia de carne obţinută în prezent este departe de a reprezenta adevăratul potenţial
de care dispune specia
În ceea ce priveşte creşterea şi exploatarea taurinelor pentru producţia de carne în ţările cu
zootehnie avansată se face în ferme mici, mijlocii şi mari, cu tendinţă de creştere a exploataţiilor
de taurine cu efective mari în detrimentul exploataţiilor mici, concomitent cu concentrarea,
specializarea şi intensivizarea producţiei.

În România, creşterea taurinelor este o activitate tradiţională a populaţiei din zona rurală şi în
special din zona montană. Diversitatea producţiilor pe care le realizează, consumul redus de
energie şi natura furajelor pe care le valorifică, conferă creşterii şi exploatării taurinelor
caracterul unei activităţi durabile şi de perspectivă există posibilitatea realizării de producţii
pentru acoperirea necesarului intern şi de export de carne de taurine, care să aducă venituri mari
producătorilor.
Cauzele limitante în sporirea producţiei de carne de taurine în România sunt multiple:
- efective reduse de animale
- neasigurarea cantitativă şi calitativă a bazei furajere
- tehnologia de întreţinere şi exploatare
- indici de reproducţie reduşi la vaci
- sporuri de creştere reduse

1
 - masă corporală mică la sacrificare şi un randament la sacrificare scăzut

Exploatarea taurinelor pentru carne prezintă o importanţă deoasebită deoarece acest produs
alimentar este bogat în substanţe nutritive, are însuşiri dietetice remarcabile şi este tot mai mult
solicitat de consumatori. Preferinţele acestora sunt pentru carnea mai slabă, fragedă, gustoasă,
bogată în proteine, ceea ce se regăseşte în carnea de taurine. Astfel, la taurinele cu starea de
îngrăşare slabă, valoarea energetică este de 1214 kcal/kg iar compoziţia chimică de 74,1 % apă,
21 % proteină, 3,8 % grăsime şi 1,1 % substanţe minerale. La taurinele cu starea de îngrăşare
grasă, valoarea energetică este de 2489 kcal/kg respectiv compotiţia chimică de 61,6 % apă, 19,2
% proteină, 18,3 % grăsime şi 0,9 % substanţe minerale. S-a constatat că la acelaşi stadiu de
îngrăşare, carnea de taurine este mai bogată în proteine şi are un conţinut mai redus de grăsime,
în raport cu carnea obţinută de la suine şi ovine.
În acelaşi timp carnea de taurine are un conţinut bogat în vitaminele din grupul B şi
săruri minerale precum fierul şi zincul, iar cantitatea de colesterol este redusă. Din punct de
vedere cantitativ dar şi economic, taurinele furnizează cele mai mari cantităţi de carne,
sacrificarea acestora având loc la greutăţi mari. În procesul de îngrăşare valorifică eficient
nutreţurile de volum, care sunt nutreţuri ieftine.
Ţinînd cont de caracteristicile ţesutului muscular, care în perioada postnatală creşte mai
ales pe seama îngroşării şi alungirii fibrei musculare, pentru producţia de carne este important de
reţinut locul, ritmul de acumulare şi etapele dezvoltării ţesutului adipos: grăsimea internă sau
seul din marile cavităţi nedorită de consumatori, grăsimea intramusculară care determină
marmorarea cărnii, grăsimea de acoperire acumulată în ţesutul conjunctiv subcutanat şi care se
îndepărtează la fasonare, în final grăsimea intramusculară acumulată între fibrele musculare care
determină savoarea şi suculenţa cărnii. Prin urmare, o carne de calitate superioară se obţine dacă
are loc infiltrarea intramusculară cu grăsime, ceea ce nu se poate obţine decât după realizarea
celor trei etape anterioare de depunere a grăsimii.

1.2. Scopul întocmirii proiectului

Producerea şi obţinerea carcaselor corespunzătoare cantitativ şi calitativ reprezintă principalul

scop al exploataţiei, prin acest proiect putând fi evidenţiate avantajele exploatării raselor
specializate pentru producţia de carne in sistem intensiv.

2
 Obţinerea unor carcase corespunzătoare din punct de vedere cantitativ, dar si calitativ,
este influenţată, în primul rând de materialul biologic, care în funcţie de tipul morfoproductiv şi
de gradul de ameliorare, îndreaptă atenţia crescătorilor cu precădere spre rasele specializate în
direcţia producţiei de carne şi spre cele mixte, însă fară a se neglija grupa raselor de lapte şi a
metişilor.
Mijloacele prin care se poate influenţa producţia de carne la taurine sunt multiple. Pentru
condiţiile ţării noastre ele pot fi sistematizate astfel:
- creşterea anuală a efectivelor destinate sacrificării - realizarea unei greutăţi medii la
sacrificare mai mari la toate categoriile de taurine
- îmbunătăţirea tehnologiei de îngrăşare
- îmbunatăţirea valorilor indicilor tehnologici ca sporul mediu zilnic, consumul specific,
randamentul la tăiere
- utilizarea unui material biologic reprezentat de rase specializate pentru carne -
utilizarea încrucişărilor industriale cu tauri din rase de carne
- economicitatea, având în vedere necesitatea creşterii producţiei de carne în ţara
noastră, rasele de carne se pot folosi cu multă eficienţă şi la încrucişări industriale cu rasele
noastre.

3
 CAPITOLUL II.
Proiectarea sistemului şi a tehnologiei de îngrăşare

Sistemele şi tehnologiile de îngrăşare pot fi clasificate după mai multe criterii şi anume:
vârsta animalelor la valorificare; sistemul de întreţinere; gradul de intensivizare al procesului de
îngrăşare, astfel:
a). vârsta animalelor la valorificare:
▪ îngrăşarea viţeilor până la vârsta de 100-150 zile;
▪ îngrăşarea tineretului mascul până la vârsta de 12 - 18 luni;
▪ îngrăşarea mânzaţilor şi a tineretului femel reformat de la reproducţie până la vârsta de 18 - 30
luni;
▪ recondiţionarea sau îngrăşarea taurinelor adulte.
b). sistemul de întreţinere:
▪ îngrăşarea în stabulaţie;
▪ îngrăşarea pe păşune;
▪ îngrăşarea mixtă.
c). gradul de intensivizare a procesului de îngrăşare:
▪ îngrăşarea intensivă;
▪ îngrăşarea semiintensivă;
▪ îngrăşarea extensivă.

Tehnologia aplicată in cadrul fermei se înscrie in cadrul sistemului intensiv de creştere si

exploatare a taurinelor pentru carne, sistemul fiind proiectat pentru un flux anual de 150 capete
tineret taurin supus îngrăşării cu furaje bine echilibrate din punct de vedere energetic, proteic şi
al micro si macroelementelor, fundamentale, de astfel, unor sporuri mari în greutate.

Îngrăşarea în sistem intensiv urmăreşte realizarea unor sporuri zilnice mari, în condiţii de
economicitate sporite, prin valorificarea potenţialului biologic de creştere. Tineretul taurin poate
realiza, în primul an de viaţă, 60-65% din greutatea adultului, în condiţii optime de hrănire şi
întreţinere. Printr-o hrănire corespunzatoare în raport cu vârsta se urmăreşte dezvoltarea maximă
părţilor corpului cu importanţă deosebită pentru producţia de carne: pulpa, crupa, şalele si o
dezvoltare mica a tubului digestiv, astfel ca randamentul la tăiere să fie ridicat.

4
 Pentru realizarea acestui scop, tehnologia de ingrăşare prevede dirijarea proceselor de
creştere si dezvoltare pe faze diferentiate. În cazul exploataţiei, viţeii sunt preluaţi de la ferme de
creştere la varsta de 180 de zile. Furajarea este diferenţiată pe faze de crestere, pentru a satisface
necesităţile fiziologice ale vârstei şi se bazează pe fureje de foarte bună calitate şi concentrate,
care intra in ratie in procent de 20-30%.
Perioada de ingrăşare trebuie să dureze atât timp cât se manifestă capacitatea animalului de a
depune carne şi grăsime cu un consum economic de hrană pentru 1 kg/spor. Prin scurtarea
perioadei de îngrăşare se obţine o producţie mai mică de carne, cu o valoare nutritivă mai redusă,
prelungirea duratei de îngrăşare ducând la obţinerea unei cărni grase, cu un consum prea mare de
hrană. Nu toate rasele dau rezultate bune la acest sistem de îngrăşare.

2.1. Descrierea adăpostului

Adăpostul trebuie să asigure condiţii optime de microclimat, păstrarea condiţiilor de

zooigienă şi un înalt grad de mecanizare.
Adăpostul pentru întreținerea tineretului supus îngrăşării are urmatoarea structură:
 fundația este din beton foarte rezistent, având aplicat și un strat izolator împotriva
infiltrațiilor apei din sol, realizat din carton bitumat și bitum. Stâlpii de rezistență sunt
confecționați din beton armat cu structură de oțel beton.
 pereții exteriori, construiți din cărămidă, peste care s-a aplicat o tencuială interioară și
exterioară, satisfac toate cerințele cu privite la temperatura ambientală, curenți de aer și
alți factori. Pe pereții laterali se găsesc ferestrele, cu rol de sursă de lumină dar și de
ajustare a temperaturii interioare, mai ales pe tinpul sezonului călduros. Ușile de acces se
găsesc pe capetele halei. Adăpostul este dotat cu padocuri exterioare pentru scoaterea
viţeilor în aer liber pe timp călduros şi pentru a facilita mişcarea.
 pardoseala, de tip grilaj, datorită structurii pe care o are rezistă foarte bine la uzură, sub
grilaj fiind amplasat un plug raclor reversibil pentru evacuarea dejecţiilor.
 zona de odihnă este cu pardoseală din beton peste care se aplică un strat de paie sau
talaș.
 zona de acces, reprezentând aleea de furajare, are lățimea de 3m pentru a permite accesul
tractorului cu remorca tehnologică.
 sistemul de adăpare este format din adăpători cu nivel constant.
5
 2.2. Construcţii anexe în fermele de îngrăşare

În funcţie de capacitatea îngrăşătoriei, pentru derularea normală a diferitelor fluxuri

tehnologice, sunt necesare o serie de construcţii anexe şi utilităţi, astfel: corp administrativ
(birouri, vestiare, filtru sanitar); punct sanitar-veterinar şi spaţii de carantinizare; punct pentru
sacrificări de necesitate; magazie pentru concentrate; silozuri şi fânare; bucătărie furajeră; castel
de apă; centrală termică; atelier mecanic; cântar basculă; rampă de încărcare-descărcare a
animalelor.

6
 CAPITOLUL III.

Proiectarea planului de îngrăşare

Planul de îngrăşare cuprinde:

- vârsta şi masa corporală de preluare a materialului biologic;
- vârsta şi masa corporală de valorificare;
- delimitarea în timp a perioadelor tehnologice de îngrăşare;
- sporul mediu zilnic;
- consumul specific proiectat şi greutatea medie individuală în fiecare perioadă
tehnologică .
Se stabileşte, de asemenea, intervalul de timp la care se face controlul modului în care se
desfăşoară procesul de îngrăşare (se stabilesc: boxele de control; data şi condiţiile în care se
execută cântărirea tăuraşilor din boxele de control etc.).
Pe baza planului de îngrăşare se proiectează: asigurarea materialului biologic, tehnologia
de întreţinere, necesarul de forţă de muncă, tehnologia de hrănire, asigurarea furajelor şi
rentabilitatea îngrăşării.

Pentru îngrăşarea intensivă a tineretului taurin s-a folosit o schemă de îngrăşare, de 12 luni,
structurată în 3 etape :
- etapa I, „de pregătire” sau carantină, cu o durată de 30 de zile, în care animalele se
obişnuiesc cu noul regim de hrănire şi cu modul de administrare al furajelor; formând un amestec
unic
- etapa a II-a „creştere-îngrăşare” în care animalele sunt deja obişnuite cu noul regim de
hrănire, furajul se administrează sub formă de amestec unic, la discreţie. Se are în vedere starea
animalelor şi comportamentul
- etapa a III-a „îngrăşare-finisare” această etapă a constat în administrarea furajelor tot
sub formă de amestec unic, dar cu un aport de concentrare în raţie. Trebuie luat în considerare
faptul ca rasa Aberdeen Angus are predispoziţie la depunere de seu în carcasă, astfel că in raţie
nu se va administra nici în perioada de finisare o cantitate prea mare de concentrate pentru a
preveni deprecierea calităţii carcasei.

7
 3.1. Descrierea rasei

Materialul biologic pentru îngrăşare este reprezentat de tineretul provenit din rasa
Aberdeen Angus
S-a format în nordul Scoţiei, în comitatele Aberdeenshire şi Angus, zonă cu fertilitate scăzută a
solului şi climat rece, din rase rustice cu longevitate redusă.
Însuşiri morfo-productive ale Rasei Aberdeen Angus
- are o dezvoltare redusă, hipometrică 118 – 120 cm şi greutate peste 500-550 kg
- conformaţie de tip brevimorf
- membre scurte
- schelet fin
- animal de tip akeratos (fără coarne)
- robă neagră
- rasă precoce 26-28 luni, 24 kg la naştere şi foarte rar întâlnite fătări distocice
- tăuraşii la îngrăşat au SMZ de 1.200-1.300 g, la 15-18 luni ajung la 600 kg. Nu se recomandă
îngrăşarea peste 19 luni pentru că se depune grăsime nedorită în maniamente
- cel mai mare randament la tăiere 60-65%, extremităţi foarte reduse
- constituţie robustă
- temperament liniştit
- rezistenţă la frig
Răspândire: Europa, SUA (varianta roşie – Red Angus). Hibridări cu Zebu în Texas, rezultă
Brangus.
În România a fost important în 1961 pentru încrucişări cu vaci slab productive de lapte, de
unde rezultă metişi pentru producţia de carne. In prezent fermierii romani cresc Aberdeen Angus
importate in principal din Irlanda , Anglia, Germania pentru productia de carne.

8
 3.2. Plan de îngrăşare

Tabelul 1
Vârsta (zile) Masa (kg) Sporul de Consum
Sistemul Varianta Denumirea Durata creştere mediu
de tehnologică fazei fazei total s.m.z. specific
îngrăşare de îngrăşare tehnologice iniţială finală tehnologice iniţială finală (kg) (g) UNC/kg
(zile) spor
I - pregăitre 180 210 30 180 222 32 1073
Preluare la
Intensiv 6 luni si II - creştere- 211 480 270 222 543 321 1190 6.2
livrare la 18 îngrăşare
luni (cca. III - finisare 481 540 60 543 622 79 1320
620 kg)

3.3. Modul de calcul al populării unei îngrăşătorii

Calculul modului în care se realizează popularea unei ferme pentru îngrăşarea tineretului
taurin mascul se face pentru fiecare fază tehnologică de îngrăşare în care animalele sunt
transferate în alt adăpost. La proiectarea modului de populare al îngrăşătoriei se iau în calcul
următorii parametri tehnici: capacitatea îngrăşătoriei (C); durata totală a îngrăşării (D); durata
fazei tehnologice (d); numărul de compartimente din fiecare tip de adăpost (dacă este cazul).
Având în vedere faptul că în îngrăşătorie se practică principiul „populării şi depopulării totale”,
durata fiecărei faze tehnologice, prevăzută în planul de îngrăşare, se prelungeşte cu 3-5 zile, timp
necesar pentru executarea diferitelor lucrări de întreţinere şi reparaţii, pentru dezinfecţie-
dezinsecţie-deratizare şi pentru repaus biologic.

Pentru fiecare fază tehnologică se parcurg mai multe etape de calcul, astfel:
a). calculul ponderii procentuale a locurilor necesare în faza respectivă din numărul total
de locuri (N%):
N% = (d / D) x 100 în care:
N% = ponderea procentuală a locurilor necesare pentru respectiva categorie de vârstă (%);
d = durata fazei de îngrăşare (zile)
D = durata totală a îngrăşării (zile)

9
 b). calculul numărului de locuri în faza respectivă (N):
N = (C x N%) /100 în care:
N = numărul de locuri din faza respectivă;
C = capacitatea totală a îngrăşătoriei
N% = ponderea procentuală a locurilor necesare pentru respectiva categorie de vârstă (%);

c). Calculul numărului de serii din fiecare fază (n serii):

n serii = D / d în care:
n serii = numărul serii din fiecare fază
d = durata fazei de îngrăşare (zile)
D = durata totală a îngrăşării (zile)

d). Calculul mărimii seriei de afluire (M):

M = N / n în care:
M = mărimea seriei de afluire (cap.)
N = numărul de locuri în faza respectivă
n = numărul de compartimente din adăpostul respectiv

e). Calculul intervalului de populare al unei serii de afluire (I):

I = D / n serii în care:
I = intervalul de populare a unei serii
D = durata totală a îngrăşării (zile)
n serii = numărul serii din fiecare fază

f). Calculul intervalului de populare a unui compartiment (i):

i = I / n în care:
i = intervalul de populare a unui compartiment (zile)
I = intervalul de populare a unei serii (zile)
n = numărul de compartimente din adăpostul respectiv

10
 3.4. Calcul al necesarului de spaţii şi al modului în care se realizează popularea îngrăşătoriei:

Tabelul 2
Varianta Vârstă (zile)
Denumirea fazei Durata fazei
tehnologică de Capacitate îngrăşare 150 cap.
tehnologice iniţial final tehnologice (zile)
îngraşare Durata totală a fazei tehnologice (zile) 375 la durata totală proiectată a îngrăşării (360 zile)
I - pregătire 180 210 30+5 se adaugă 15 zile, câte 5 zile pentru fiecare din cele trei faze tehnologice ale îngrăşări (timp
Intensivă II - creştere 211 480 270+5 necesar pentru dezinfecţie-dezinsecţie-deratizare);
îngrăşare - durata fazei tehnologice (d);
III - finisare 481 540 60+5 - numărul de compartimente din fiecare tip de adăpost (n = 3).
360+15=375

Calcul al necesarului de spaţii şi al modului în care se realizează popularea îngrăşătoriei

Tabelul 3
Calculul ponderii Calculul Calculul Calculul
Calculul numărului de
procentuală a locurilor numărului de Calculul mărimii intervalului de intervalului de
serii din fiecare fază
necesare în faza locuri în faza seriei de afluire (M) populare a unei populare a unui
(n serii)
Specificare respectivă din numărul respectivă (N) serii (I) compartiment (i)
total de locuri (N%)
Formule de calcul
i=I/n
N% = (d / D) x 100 N = (C x N%) /100 n serii = D / d M=N/n I = D / n serii
N = (150 x 9 ) I = 375 / 11 =
n serii = 375 / 35 = 10,71 M = 14 / 11= 1,27 cap. i = 34 / 11 =
N% = (35 / 375) x 100 = /100 = 34,09 =
Tauraşi 180-210 zile =11 serii = 2 cap. 3,09 = 3 zile
9,3 = 9% 14 locuri 34 zile

N = (150 x 73) I = 375 / 2 =

n serii = 375 / 275 = 1,36 i = 188 / 2 =
N% = (275 / 375) x 100 = /100 = M = 110 / 2 = 55 cap. 187,5 =
Tăuraşi 211-480 zile = 2 serii 94 zile
73,3 = 73% 110 locuri 188 zile

N = (150x 18) I = 375 / 6 =

n serii = 375 / 60 = 5,7 M = 27 / 6 = 4,5 i = 63 / 6 =
N% = (65 / 375) x 100 = /100 = 62,5 =
Tăuraşi 481-540 = 6 serii = 5 cap. 10,5 = 11 zile
17,3 = 18% 27 locuri 63 zile

11
 Mișcarea lunară a efectivelor de taurine aflate la îngrășat

Ef. Lunile anului

Efectiv la:
Nr. Ctr. Categoria la
31.12.2015
1.01 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
-150
Tineret mascul
1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 150 0
17-18 luni
+150
-150
Tineret mascul
2 0 0 150 150 150 150 150 150 150 150 150 150 0 0
7-17 luni
+150
-150
Tineret mascul
3 150 150 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
6-7 luni
4 Total 150 150 150 150 150 150 150 150 150 150 150 150 150 0

12
 3.5. Recepţia, transportul şi lotizarea taurilor

Recepţia animalelor de la fermele furnizoare trebuie făcută de personal competent. Pentru

îngrăşare se vor prelua doar animalele sănătoase şi normal dezvoltate pentru vârsta de preluare.
Înainte de transport, în special în cazul preluării viţeilor la vârstă tânără, se efectuează
tratamentele antistres specifice, iar dacă durata transportului depăşeşte 6 ore se recomandă şi
administrarea unor produse medicamentoase cu effect tranchilizant.
Pentru transportul animalelor se utilizează mijloace auto specializate, astfel încât
transportul să se realizeze rapid, reducându-se în acest fel stresul de transport. În funcţie de
vârsta animalelor se pot folosi şi autocamioane cu prelată. Transportul va fi însoţit de certificatul
sanitar-veterinar şi fişa zootehnică a lotului de viţei preluaţi, care cuprinde: provenienţa, numărul
de viţei, tratamentul imuno-preventiv executat şi tratamentul antistres.
Lotizarea şi tratamentul profilactic. După sosirea în îngrăşătorie, se execută deparazitarea
şi lotizarea animalelor, repartizarea acestora pe adăposturi, compartimente şi boxe, hrănirea şi un
nou tratament antistres. Pe parcursul procesului de îngrăşare, la date precis stabilite şi în
conformitate cu un protocol sanitar-veterinar specific, se execută vaccinarea animalelor
(antivirală, antipasteurelică, anticărbunoasă, antileptospirică etc.).

13
 CAPITOLUL IV

Proiectarea tehnologiei de întreţinere

4.1. Amplasarea unităţii zootehnice

În alegerea locurilor pentru amplasarea adaposturilor se va tine seama de conditiile

sanitar-veterinare astfel încât terenul să fie salubru, cu o structură uniformă şi permeabilă,
neinundabil, care să se situeze cu cel putin 0,5 m deasupra nivelului maxim posibil al apelor
freatice, să nu fie situat la baza pantelor, pe văi înguste şi neîsorite, în apropierea bălţilor şi a
mlaştinilor, fără protecţie naturală împotriva vânturilor naturale;
Terenul trebuie să fie liber de orice infecţie sau infestaţie provenite dintr-o exploataţie
anterioară . Prin perimetrul amplasamentului să nu treacă şosele, drumuri, căi ferate, linii de
înaltă tensiune, conducte subterane, canalizări. Accesul la căile de comunicaţie, şi culturi furajere
să fie cât mai facil, zona să fie lipsită de factori nocivi: fum, pulberi, gaze, praf.
Pentru evitarea epizootiilor şi apărarea sanatăţii publice se vor respecta distanţele faţă de
zonele de locuit, respectându-se zonele de protecţie sanitară.
În cazul sistemului intensiv de îngrăşare aplicat în fermă, s-a optat pentru întreţinerea
taurinelor nelegată în boxe colective, cu o capacitate de 25 capete pe boxă, cu pardoseală tip
grătar , în adăpost închis prevăzut cu padoc exterior. În fiecare boxă vor fi delimitate trei zone:
de odihnă, furajare şi mişcare.

4.2. Proiectarea tehnologiei de hrănire la îngrăşarea intensivă

La îngrăşarea intensivă se disting trei faze, respectiv: acomodare, îngrăşare şi finisare.

Faza de îngrăşare propriu-zisă diferă ca durată în funcţie de vârsta şi masa corporală a
tineretului taurin la momentul preluării. În funcţie de nutreţul de bază pe care fermierul îl are la
dispoziţie îngrăşarea se face pe bază de: nutreţ verde, porumb însilozat, sfeclă, cartofi, dovleci,
borhoturi (de la fabricile de bere, zahăr, spirt sau amidon), fibroase sau grosiere în adaos cu
melasă şi uree.
14
 Materialul biologic pentru îngrăşare este reprezentat de tineretul provenit de la rasa de
carne Aberdeen Angus. Afluirea materialului biologic are loc la vârsta de 6 luni şi greutatea de
180-200 kg. Valorificarea animalelor este realizată la vârsta de 18, după o perioadă de îngrăşare
în cadrul fermei de 12 luni, la greutatea de 600 kg; sporul mediu zilnic este de peste 1100 g/zi,
consum specific 6,2 UNC/kg spor, randament la tăiere 60-65%, carcase mari, carne în carcasă cu
însuşiri fizice şi organoleptice superioare.

4.3. Proiectarea asigurării furajelor

Indiferent de sistemul de îngrăşare practicat se impune să se stabilească necesarul de

furaje şi modul de asigurare al acestora.
Nutreţurile concentrate vor fi achiziţionate.
Pentru nutreţurile fibroase, fânul de lucernă şi cel de fân se va proiecta suprafaţa de teren
pentru producerea lor, în raport cu necesarul anual şi producţia medie/ha.

4.4. Norme de hrană

Tabelul 4
SPECIFICARE SU(Kg) UFC PDIE PDIN Ca P UIDL
Tineret taurin
6-12 luni 6.7 5.2 550 550 37 22 6.5
Tineret taurin
12-18 luni 9.2 7.0 660 660 45 30 9.2

15
 Raţie de hrană pentru tineret taurin 6-16 luni
s.m.z=1190g. Perioada creştere-îngrăşare

Valoarea nutritivă a nutreţurilor 6,7 5,2 550 550 37 22 6,5

Kg SU UFL PDIEN PDIE Ca P UIDL PREŢ/KG NUTREŢ Kg brut Kg SU UFL PDIEN PDIE Ca P UIDL Preţ
0,880 0,42 22 44 2 1 1,6 0,2 paie grâu 1,00 0,88 0,3696 19,36 38,72 1,76 0,88 1,408 0,20
0,850 0,73 67 68 9,5 3 1,16 0,3 fân natural 2,35 2 1,46 134 136 19 6 2,32 0,71
0,850 0,67 112 94 15,5 2,5 1,03 0,5 fân lucernă 2,35 2 1,34 224 188 31 5 2,06 1,18
0,860 1,27 82 120 3,5 0,3 0,8 porumb boabe 1,50 1,29 1,6383 105,78 154,8 4,515 0,387 0 1,20
şrot fl.
0,895 0,81 245 128 3,1 10,3 1,5 soarelui 0,50 0,45 0,36 110,25 57,6 1,395 4,635 0 0,75
0,950 240 185 2,5 fosfat dicalcic 0,03 0,03 0,00 0 0 7,2 5,55 0 0,08
TOTAL 7,71 6,6 5,2 593 575 58 17 5,79 4,04

16
 Raţie de hrană pentru tineret taurin 16-18 luni
s.m.z=1320g. Perioada de finisare

Valoarea nutritivă a nutreţurilor 9,2 7.0 660 660 45 30 9,2

Kg SU UFL PDIEN PDIE Ca P UIDL PREŢ/KG NUTREŢ Kg brut Kg SU UFL PDIEN PDIE Ca P UIDL Preţ
0,880 0,42 22 44 2 1 1,6 0,2 paie grâu 1,00 0,88 0,3696 19,36 38,72 1,76 0,88 1,408 0,20
0,850 0,73 67 68 9,5 3 1,16 0,3 fân natural 4,71 4 2,92 268 272 38 12 4,64 1,41
0,850 0,67 112 94 15,5 2,5 1,03 0,5 fân lucernă 2,51 2,13 1,4271 238,56 200,22 33,015 5,325 2,1939 1,25
0,860 1,27 82 120 3,5 0,3 0,8 porumb boabe 1,72 1,48 1,8796 121,36 177,6 5,18 0,444 0 1,38
şrot fl.
0,895 0,81 245 128 3,1 10,3 1,5 soarelui 0,50 0,45 0,36 110,25 57,6 1,395 4,635 0 0,75
0,950 240 185 2,5 fosfat dicalcic 0,04 0,04 0,00 0 0 9,6 7,4 0 0,11
TOTAL 10,48 8,9 7,0 758 746 89 31 8,24 5,10

17
 CAPITOLUL V.

Analiza performanţelor tehnico-productive şi stabilirea profitului în fermele

de taurine

5.1. Analiza performanţelor tehnico-productive

Analiza performanţelor realizate la nivelul fermei vizează identificarea şi corectarea

operativă a deficienţelor care apar pe parcursul procesului de producţie. Pentru operativitate,
zilnic, se face compararea unor indicatori tehnici performanţelor realizate cu cele programate,
astfel încât indicii tehnico-productivi realizaţi la sfârşitul anului să fie cei proiectaţi.
Având în vedere că furajele concentrate se procură, în general, prin cumpărare, la preţuri
ridicate, se impune analizarea a cantităţii de concentrate consumată zilnic.

5.2. Stabilirea profitului în fermele de taurine

Pentru calcularea venitului net total pe taur îngrăşat şi pe hectar cultivat cu nutreţuri de
volum se vor raporta veniturile anuale realizate din vânzarea taurilor îngrăşaţi la cheltuielile
efectuate (procurarea de tineret taurin şi costul creşterii acestora, costul concentratelor, a forţei de
muncă, îngrăşămintelor pentru fertilizarea solului, seminţelor etc.).
La stabilirea venitului net se are în vedere specificul fermei şi unii indicatori tehnici
realizaţi pe parcursul anului.

18
Suprafața de teren necesară pentru asigurerea bazei furajere şi calculul costurilor de
producție

E.M.P= 150 cap.

N.Z.P= 360 zile
N.Z.A.F= 360 x 150= 54000

Tabelul 5
Cost
Cultura Necesar Productivitate Suprafață producție/ha Cheltuieli
(tone) (t/ha) necesară (ha) (RON) (RON)
Fân natural 105,75 6 24,6 400 9874
Fân lucernă 105,75 10 12,8 500 6420
Total 36,14 16294

Planul de cumparări pentru nutrețuri concentrate

Tabelul 6
Nutreț Necesar Cost Cheltuieli
(tone) (RON/tonă) (RON)
Paie grâu 54 100 5400
Porumb boabe 82,98 500 41490
Șrot fl. soarelui 27 1500 40500
Fosfat dicalcic 1,71 2500 4275
Total 91665

19
 5.3. Calculul profitului
Tabelul 7
Tauri la ingrăşat
Fişa tehnică
-Rasa: Aberdeen Angus -Durata totală a îngrăşării: 360 zile
-Capacitatea fermei: 150 cap -Masa corporală iniţială: 180 kg
-Tipul îngrăşării: intensiv -Masa corporală finală: 622 kg
-Vârsta de afluire: 6 luni -Sporul total de masă corporală pe durata îngrăşării: 442 kg
-Vârsta de valorificare: 18 luni -Spor mediu zilnic programat pe durata îngrăşării: 1194 g
Tauri 6-16 luni (300 zile)
Vârsta Durata perioadei Masa corporala (kg) Spor total (kg) s.m.z. (g)
iniţială finală iniţială finală 363 1131
180 zile 480 zile 300 zile 180 543
Cheltuieli achiziţionare viţei pentru îngrăşat: 150 cap x 1500 lei/cap = 225000 lei
Cheltuieli furaje
fân lucernă: 5290 lei
fân natural: 7048 lei
paie grâu:4500 lei
porumb boabe:33750 lei
şrot fl. soarelui: 33750 lei
fosfat dicalcic: 3375 lei
Total cheltuieli cu furajarea: 87713 lei
Alte cheltuieli (energie, materiale, piese de schimb): 10 lei/cap x 150 cap= 1500 lei
Total cheltuieli în perioada 6-16 luni: 225000 lei + 87713 lei + 1500 lei = 314213 lei
Tauri 16-18 luni (60 zile)
Vârsta Durata perioadei Masa corporală (kg) Spor total (kg) s.m.z. (g)
iniţială finală iniţială finală 79 1320
480 zile 540 zile 60 zile 543 622
Cheltuieli furaje
fân lucernă: 1130 lei
fân natural: 2826 lei
paie grâu: 900 lei
porumb boabe: 7740 lei
şrot fl. soarelui: 6750 lei
fosfat dicalcic:900 lei
Total cheltuieli cu furajarea:20246 lei
Alte cheltuieli (energie, materiale, piese de schimb): 4 lei/cap x 150 cap= 600 lei
Total cheltuieli în perioada 6-16 luni: 20246 lei + 600 lei =20846 lei
TOTAL CHELTUIELI ÎN PERIOADA 6-18 luni: 314213 lei + 20846 lei = 335059 lei
VENITURI TOTALE: 622 kg/cap x 150 cap. x 7 lei/kg viu = 653100 lei
BENEFICIU (total venit – total cheltuieli): 653100 lei - 335059 lei = 318041 lei
Impozit pe venit (16% din beneficiu): 318041 x 16/100 = 50887 lei
PROFIT NET (beneficiu – impozit pe venit): 318041 lei – 50887 lei = 267154 lei

20
 Capitolul VI.

Concluzii

În urma întocmirii acestui proiect, prin aplicarea celor mai bune tehnologii de creștere și
exploatare a taurilor din rasa specializată pentru producţia de carne s-a obținut un venit in
valoare de 267.154 de lei din vânzarea taurilor îngrăşaţi la un preț de 7 lei/Kg.
Pentru asigurarea necesarului de hrană pentru taurii la îngrăşat, a fost necesară cultivarea
a 36,14 ha de teren cu nutrețuri de volum, fân natural și lucernă, dar și cumpărarea de nutrețuri
concentrate pentru completarea cerințelor de proteină și energie în valoare de 91665 de lei. Pe
langă acestea, s-au adăugat și cheltuielile cu carburanți, energie electrică, salariile angajaților,
ajungând la un total de 335059 lei, profitul net fiind de 267154 lei.
Din punct de vedere al profitului obţinut, ferma de îngrăşare a tineretului taurin din rasa
Aberdeen Angus se dovedeşte a fi rentabilă.

21
 Bibliografie

1. Acatincăi Stelian, 2005 - Proiectare tehnologică la bovine. Curs ID. USAMB Timişoara
2. Maciuc Vasile, 2007 – Managementul creşterii bovinelor. Editura Alfa Iaşi
3. Ioan Mircea Pop, Petru Halaga, Teona Avarvarei – 2006 „Nutriția și alimentația
animalelor”, Ed. Tipo Moldova, Iași.
4. Gavril Stanciu – 1999 „Tehnologia creşterii bovinelor”, Ed. BRUMAR.,Timişoara;
5. http://www.gazetadeagricultura.info/

22