Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Memoriu justificativ
1.1. Importanța, originea și începutul creșterii ovinelor
1.2. Situația actual a creșterii ovinelor în țara noastră
1.3. Date din literatura de specialitate privitoare la rasa Karakul de Botoşani
2. Programarea structurii și evoluției efectivelor de ovine
2.1. Programarea reproducției și fundamentarea ei tehnică
2.1.1 Programul de montă și fătări
2.2. Programarea evoluției lunare a efectivului de ovine
2.3. Programarea evoluției trimestriale a efectivului de ovine
2.4. Programarea evoluției anuale a efectivului de ovine
2.5. Programarea numărului de zile furajate
3. Programarea producțiilor
3.1. Programarea producției de lână
3.2. Recoltarea și valorificarea producției de lână
3.2.1. Organizarea, dotarea și funcționalul la un centru de tuns ovine
3.3. Programarea producției de lapte
3.4. Recoltarea și valorificarea producției de lapte
3.4.1. Sistemul de muls, stâna şi strunga,organizare, dotare și functionare
4. Programarea tehnologiei de creștere și exploatare a ovinelor
4.1. Fluxul tehnologic anual de producție
4.2. Specificul întreținerii ovinelor pe categorii
5. Programarea și organizarea bazei furajere
5.1. Hrănirea ovinelor pe categorii
5.2. Sortimente de furaje utilizate
5.3. Norme și rații utilizate
5.4. Modul de preparare și administrare a hranei
6. Eficiența pragului de rentabilitate a producției
7. Concluzii
8. Bibliografie
Memoriu justificativ
Pe arealul comunei Răchiți sunt prezente două categorii de ape subterane: captive (de
adâncime) şi libere. Vegetația floristic şi geobotanic comuna Răchiți aparține regiunii euro-
siberiene. Din punct de vedere al vegetației, teritoriul comunei se încadrează în zona silvostepă şi
parțial zona de luncă – culoarul Sitnei.Vegetația naturală este caracteristică zonei de silvostepă,
ocupată în special de terenuri agricole iar pajiştile ocupă locul fostelor păduri. Pajiştile sunt
formate din colilie, păiuş, negară, firuță, bărboasă, pir, peliniță etc.
Hrana se poate asigura relativ uşor în zonă, datorită suprafeţelor mari de teren agricol şi
pasune din zonă, ceea ce duce la:
Înfiinţarea unei astfel de ferme contribuie la refacerea efectivelor de ovine din zona atât calitativ
cât şi numeric. Eficienţa investiţiei presupune investiţii mici, cheltuieli de întreţinere reduse.
1.1. Importanță, origine și începutul creșterii ovinelor
Multiplele producţii ce se obţin ca urmare a creșterii și a exploatării ovinelor ,precum și calitatea deosebită și
valoarea biologică ridicată acestora, dar și economicitatea obținerii lor, au făcut ca încă din cele mai stră vechi
timpuri speciile de ovine și caprine să fie extrem de apreciate, bucurându-se totodată și de o
atenție deosebită din partea crescatorilor.
Actualmente, la nivel internaţional și național, creșterea ovinelor reprezintă o activitate de bază și o ramură
principală a zootehniei având o contribuție deosebită la dezvoltarea economic a statelor crescătoare,
participând în mod direct, la îmbunătațirea nivelului de trai al fermierilor.Cu toate că de-a lungul
timpului obiectivele creșterii ovinelor au suferit modificări sub influența diferitelor etape ale
istoriei, crescătorul a căutat mereu să selecționeze, să amelioreze și să perfecționeze, pentru
creștere în interesul său, doar a acelor animale care corepundeau scopului urmărit. Procedându-se în
acest fel s-au creat și perfecționat diferite tipuri de rase specializate pentru diferite producții
existând în prezent, pe glob, conform multor date publicate în literatura de specialitate, peste 800
de rase de ovine, având diferite direcţii de exploatatre (carne, lapte, lână, pielicele,blănuri).De
asemenea, selecția severă coroborată cu asigurarea unor condiții decreștere, întretinere, exploatare și
alimentație la parametrii optimi au permis crearea unor rase cu performanțe de producție și de
reproducție remarcabile. Așa este cazul raselor englezești care dispun de calitați pentru
producția de carne deosebită, a raselor germane și franceze de lapte care produc peste
400 l pe duruta unei lactații normale, a rasei Karakul care produce pielicele de o valoare estetică și
comercială remarcabilă, araselor Romanov, Blueface Leicester, Friza și Finnish Landrace
care au procentul de prolificitate de peste 200%.Cu toate acestea, pe plan internațional,
datorită condițiilor diferite, de la țară lațară și adesea în arealul aceluiași stat, producțiile totale și medii
înregistrează diferențieri accentuate în funcție de gradul de intensivizare al agriculturii dar și de
realizările înregistrate în directia exploatării și a ameliorării ovinelor, la care se adaugă șifactorii naturali de
influenţă.
Dezvoltarea creșterii animalelor și nivelul producțiilor acestora sunt determinate de substratul ereditar
și de condițiile de mediu.Raportul dintre aceste două mari grupe de factori este net în favoarea condițiilor
de mediu. Astfel, coeficientul de heritabilitate,care exprimă ponderea de influentă a factorilor genetici
asupra productiilor animale,pentru diferitele producții ale ovinelor.Altă cale de creștere a
producțiilor rezultate prin creșterea și exploatarea ovinelor o constituie ridicarea performanțelor
reproductive la efectivelor existente și îmbunătațirea tehnologiilor de creștere aplicate în cazul tineretului
ovin.
Studiul izvoarelor istorice care au dăinuit până în present confirm faptul că ovinelor sunt
crescute pe teritorul actual al României încă de la începutul formării acestui stat, iar numeroși
istorici, scriitori și poeți subliniază contribuția acestei specii la unitatea de limbă și tradiție a
poporului roman.
În mare parte oile crescute în țara noastră până în a doua jumătate a secolului al
XIX-lea erau reprezentate în principal de rasa Țurcană și Țigaie la care se adauga și diverse
populații de Șpancă și Stogoșe. Aceste efective erau însă neameliorate și se caracterizau prin
rezistență organic deosebită, adaptabilitate ridicată și rusticitate accentuată.
Primele date statistice referitoare la efectivele de ovine crescute în țara noastră datează
din anul 1860. În acel an numărul total de ovine era de 4.411 mii indivizi după care evoluția
numeric înregistrează o curbă ascendentă înregistrându-se o sporire a acestora cu 55,5% la
sfârșitul anului 1920. În perioada interbelică numărul ce l mai mare de ovine se află în creștere și
exploatare în anul 1938 și era reprezentată de peste 10 milioane ovine.
După sfârșitul celui de-al doilea război mondial, datorită conjuncturii internaționale
favorabile, numărul de ovine aflat între granițele act uale ale României a
înregistrat o evoluție progresivă, ajungându-se practice ca, într-un interval de circa cinci decenii,
efectivul total înregistrat în anul 1985 să fie de 18,6 milioane de ovine, reprezentând maximul
atins vreodată de țara noastră.
Începând cu anul 1986 curba ce redă evoluția numeric a efectivului total de ovine crescut
în țara noastră intră pe o pantă descendentă. Cauzele care au impus acest trend sunt multiple însă
în mare măsură se datoreazsă desființării marilor ferme și complexe zootehnice de stat și
cooperatiste pe de o parte și a schimbării formei de proprietate asupra fondului funciar pe de altă
parte.
În aceste condiții, nemaideținând teren agricol, pășuni s-au fânețe, marii crescătorii au
purces la diminuarea efectivului de animale, inclusive a celor de ovine.
Astfel, pe fondul diminuarii interesului față de producția de lână dar și a vânzărilor
reduse de material biologic de reproducție, efective valoroase care aparțineau unor
nuclee de elită, constituie în cadrul fiecărei rase autohtone sau de import, au fost valorificate la
producția de carne, fiind livrate, într-o pondere de peste 90% în viu, pe piețele tradiționale aflate
în țări din oriental apropiat și în cel mijlociu.
La nivel mondial, România era situată în 1980 pe locul 10 în ceea ce privește efectivul de
oi și pe același loc la producția de lână, ocupând, de asemenea, și un loc important în primele țări
producătoare de carne. Față de anul 1989 reducerea efectivelor a fost cu 29,1% la finele lui 1994,
cu 40,38% în 1997 și c u 50,09% la finalul anului 2000
După anul 2001, în evoluția efectivelor totale de ovine din țara noastră, se conturează
două tendințe diferite ca sens și valoare. Prima tendință se referă la intervalul 2001-2002 și
practice coincide cu cea conturată déjà, adică de reducere a efectivului. În continuare, începand
cu anul 2002 se constată o reducere a efectivului total cu 406 mii capete ceea ce în valori relative
înseamnă 5,3%
A doua tendință corespunde cu intervalul de timp 2002-2004 se caracterizează printr-o
evoluție pozitivă în ceea ce privește numărului total de ovine. Față de anul 2002, în anul 2003,
are loc o creștere a efectivelor totale cu 61 mii indivizi, iar în 2004 cca 416 mii adică cu 0,8% și
respective cu 5,74%. Tot în 2004, la finele anului efectivul total de ovine era mai mare cu 10 mii
capete față de cel înregistrat în aceeași perioadă însă în anul 2000.
Conform ultimelor date statistice în România media efectivului de ovine present
în fiecare exploatație agricolă este actualmente de 7,73 indivizi. Cu toate acestea prin
promovarea unor acțiuni susținute și prin aplicarea de măsuri specific de acordare ale unor prime
pentru creșterea tineretului de ovine de prăsilă și pentru berbecuții din rasele de carne și lapte, se
preconizează o creștere semnificativă a efectivelor totale și, de asemenea, se estimează ca până în
anul 2008 numărul de ovine din fiecare exploatație va depași 12 capete. În aceste condiții
aproximativ 98% din totalul efectivului va îndeplini condițiile de eligibilitate precizate în
documentele încheiate ca urmare a negocierilor cu Uniunea Europeană.
Atingerea acestor parametri presupune că efectivul matcă național va ajunge la
aproximativ 9.100.000 oi mame dar și faptul că acest nivel ar corespunde întru totul numărului
de 8.900.000 capete eligibile la prime anuale, la care se adaugă și o rezervă națională
suplimentară de ovine de cca. 3%.
Procentul de 3% reprezintă în cazul țării noastre cca. 270.000 capete ovine, care,
împreuna cu plafonul național solicitat, vor acoperi necesarul de prime ce vor fi acordate
efectivului eligibil prognozat pentru 2007 și perioada următoare.
Din cadrul unitaților cu personalitate juridică, exploatațiile agricole care au în creștere și
exploatare această specie, cele mai numeroase sunt societățile comerciale. Acestea formă de
proprietate dețin o pondere totală de 46,19 din totalul celor cu personalitate juridică.
Prin particularitățile biologice valoroase de care dispun, ovinele vor constitui și în
viitoarea Europă lărgită o specie apreciată de către marii și micii fermieri.
Ca urmare a avantajelor care derivă din faptul că oile aparțin unor grupe care fac obiectul
acțiunilor specific controlului official în ultimul timp au crescut efectivele care aparțin
exploatațiilor agricole cu peste 200 de indivizi. În anul 2004 în acest gen de exploatații se
regăseau aproximativ 25% din numărul total al ovinelor din țara noastră.
1.3. Date din literatură de specialitate privitoare la rasa Karakul de Botoşani
În numărul total al ovinelor din România, oile din rasa Karakul dețin o pondere de 2%,
potrivit ultimului raport al ANARZ, publicat în urma controalelor efectuate până la 31
martie 2013.
În prezent, efective mai importante din rasa Karakul se regăsesc în zonele de câmpie din nord-
estul țării, precum și în areale cu precipitații anuale de până la 700 mm. Oile din rasa Karakul
sunt crescute mai ales pentru pielicele și producția de lapte.
Rasa Karakul este una dintre cele mai vechi rase de oi domestice. Au fost descoperite dovezi ale
existenței sale datând din anul 1.400 înaintea erei noastre. Locul de naștere al rasei Karakul este
Asia Centrală. Această rasă mai este cunoscută și sub denumirile Astrahan, Bukhara sau mielul
persan.
În ceea ce privește activitatea de ameliorare a speciilor, trebuie precizat că cercetătorii de la
Stațiunea de cercetare Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și a Caprinelor Popauți au obținut,
după trei generații de încrucișări și o selecție bine dirijată, rasa Karakul de Botoșani. Aceasta are
ca strămoși berbeci din rasa Karakul importați (care au fost folosiți pentru caracteristicile
pielicelelor) și oi din rasa Țurcană, care au fost alese pentru rezistență și adaptabilitate. Rasa
Karakul de Botoșani, varietatea neagră și brumărie, a fost omologată în 1988.
Colorit
Cele mai multe exemplare de oi din rasa Karakul au lâna neagră. Ca pondere, urmează cele cu
lâna brumărie, cafenie. Rar, apar exemplare cu lâna argintie sau aurie.
Oile din rasa Karakul au o constituție robustă, trupul în formă de pară, iar coada are la bază un
depozit de grăsime bilobat, aceasta fiind una dintre caracteristicile specifice rasei. Capul este
alungit și uscățiv, iar profilul feței este ușor convex, în special la berbeci.
Reproducție
Berbecii din rasa Karakul sunt folosiți pentru încrucișări mai ales cu oi din rasa Țurcană, în
special cu exemplare din varietățile neagră sau brumărie.
Parametrii rasei Karakul:
1. Suprafața pielicelelor: 1200 – 1600 cm2 ;
2. Greutatea la naștere: 4,0 – 4,5 KG;
3. Greutatea oilor adulte: 42 – 45 KG;
4. Greutatea berbecilor: 70 – 80 KG;
5. Producția medie de lapte marfă: 55 – 60 l ;
6. Producția medie de lână: 2,5 kg la oi; 4,0 kg la berbeci;
7. Fecunditatea: 95-97%;
8. Prolificitatea: 105 – 108%
2. Programarea structurii și evoluției efectivelor de ovine
Efectiv existent la
Efectiv programat pentru
Nr. crt. Categoria de ovine inceputul anului
sfarsitul anului (nr./to)
(nr./greutate med. Kg)
1 Berbeci reproducatori 10 10
2 Oi adulte 340 385
3 Tineret femel 0-3 luni 0 0
4 Tineret femel 3-6 luni 0 0
5 Tineret femel 6-9 luni 0
33
0
6 Tineret femel 9-12 luni 65 15
Tineret femel 12-18 65
7 65
luni 32
Luna Total
Specificare 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 anual
Anul Oi 56 238 46 340
precedent Mioare 6 42 17 65
Monta Total 62 280 63 405
Anul Oi 62 262 81 405
curent Mioare 11 46 14 71
Total 73 308 95 476
2.1. Programarea reproducției și fundamentarea ei tehnică
Negestante
Fătate
Miei fătaţi
Oi 62 62 262 81 343 405
Mon
te
Mioare 11 11 46 14 60 71
Total 73 73 308 95 404 476
Oi 56 238 294 46 46 340
Făt
ări
cur
ent
Total
Mioare 6
25
42 48 17 17 65
nr
4 Tineret feme 3-6
T 156
nr
5 Tineret feme 6-9
T 73
nr 55 55 55 55 0 4895
6 Tineret feme 9-12 0.07
T 2,35 1.89 1.890 1.890 0 14
1 Ovine la nr
0 recondiţionat T
nr 480 124 9 583 90 5 95 488 39583
EFECTIV TOTAL
T 23.42 0.66 0.270 0.916 15.266 3.11 0.0153 3.125 12.140
Trimestrul II: Aprilie – Iunie
Intrări Ieşiri
Efectivul Zile
Treceri
Efectivul la Efectivu Vânzăr Vânzări Treceri Sacrificări La animal SMZ(g Reform
de la Total
Categoria de ovine Începutul naşte Cumpăr l iniţial i pentri la alte de Pierde Total sfârşitul e ) ă (%)
alte Spor intrăr
Perioadei ri ări +intrări pentru îngrăşa categori necesitat ri ieşiri perioade furajat
catego i
prăsilă t i e I e
rii
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18
Berbeci nr 10 10 10 546 180
1
reproducători T 0.8 0.8 0.300
1 Ovine la nr 30 30 30 30 900 0
0 recondiţionat T 0.227 0.014 0.227 0.241 0.241 0
nr 488 74 161 235 723 260 2 262 461 58391
EFECTIV TOTAL
T 12.141 0.220 2.874 4.394 3.094 19.629 4.731 0.006 4.737 14.890
Trimestrul III: Iulie – Septembrie
Intrări Ieşiri
Efectivul Zile
Treceri
Efectivul la Efectivu Vânzăr Vânzări Treceri Sacrificări La animal SMZ(g Reform
de la Total
Categoria de ovine Începutul naşt Cumpărăr l iniţial i pentri la alte de Pierde Total sfârşitul e ) ă (%)
alte Spor intrăr
Perioadei eri i +intrări pentru îngrăşa categori necesitat ri ieşiri perioade furajat
catego i
prăsilă t i e I e
rii
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18
Berbeci nr 10 10 10 556
1
reproducători T 0,8 0.8 0.8
nr
5 Tineret feme 6-9
T 73
nr
6 Tineret feme 9-12
T 14
1 Ovine la nr 30 30 30 30 0 1860
0 recondiţionat T 0.241 0.028 0.269 0.269 0.269 0
nr 461 150 711 53 21 90 164 547 58072
EFECTIV TOTAL
T 14.892 5.494 4.305 5.494 24.691 1.242 0.727 2.489 4.458 20.141
Trimestrul IV: Octombrie – Decembrie
Intrări Ieşiri Efectivul Zile
Efectivul la Treceri Efectivu Vânzăr Vânzări Treceri Sacrificări La animal
Categoria de ovine Începutul Total l iniţial Sfârşitul e SMZ(g Reform
Naşt Cumpă de la i pentri la alte de Pierd Total
Perioadei Spor intrăr +intrări Perioade furajat ) ă (%)
eri rări alte pentru îngrăşa categori necesitat eri ieşiri
i I e
categorii prăsilă t i e
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18
Berbeci nr 10 10 10 552
1
reproducători T 0.8 0.8 0.8
Tineret mascul 0- nr
8
3 T 170
Nr 125 125 125 125 0 4925
9 Tineret la îngrăşat
T 4.238 0.769 5.007 5.097 5.097 0 156
1 Ovine la nr
0 recondiţionat T
nr 547 156 156 703 45 281 326 377 44969
EFECTIV TOTAL
T 20.141 6.037 2.173 5.037 28.261 1.993 11.263 13.256 15.095
2.4. Programarea evoluției anuale a efectivului de ovine
Intrări Ieşiri Efectivul Zile
Efectivul la Treceri Efectivu Vânzăr Vânzări Treceri Sacrificări La animal SMZ(g Reform
Categoria de ovine Începutul Cumpăr de la Total l iniţial i pentri la alte de Pierd Total sfârşitul e ) ă (%)
naşteri Spor
Perioadei ări alte intrări +intrări pentru îngrăşa categori necesitat eri ieşiri perioade furajat
categorii prăsilă t i e I e
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18
Berbeci nr 10 10 10 2194
1
reproducători T 0.8 0.8 0.8
1 Ovine la nr 30 30 30 30 30 0 2760
0 recondiţionat T 0.227 0.014 0.241 0.241 0.269 0.269 0
nr 485 298 576 1224 119 125 721 7 847 485 206537
EFECTIV TOTAL
T 26,89 0.88 14.675 11.76 40.715 3,962 5,097 21.593 0.021 25.606 26,89
2.5. Programarea numărului de zile furajate
Categorii 0-3 3-6 6-9 9-12 12-18 Ovine partea I de Ovine partea a II a de
Ovine lactație Berbeci Total
cuprinse luni luni luni luni luni gestație gestație
Număr zile
3.720 2.982 1.835 7.750 14.198 98.838 63.162 24.363 3.660 220.508
furajate
3. Programarea producțiilor
Însuşirile fizice și tehnologice ale fibrelor de lână determină valori ridicate a acestor
producții. Lâna prin insușirile fizice și tehnologice constituie pentru industria textilă din ţara
noastră, materia primă de bază pentru obţinerea unor confecţii de calitate superioară.
Recoltarea lânii de la oi se face prin tuns mecanic.
Lâna fină produsă de oile Karakul este rară, iar cusătură de pe linia superioară este
largă.
Programarea producției de lână în cadrul acestei ferme se face prirmăvara (între 15
aprilie - 15 mai) când timpul este suficient de călduros, fără vânt rece și fără temperaturi
scăzute.
Momentul optim al tunsului este indicat și de apariția la baza şuviţei a unei porțiuni
de 1-1,5 cm de lână nou crescută primavăra și denumită ,,lână de pai”. Are diametrul mai
redus, usucul mai puțin consistent, ceea ce usurează tunsul.
De modul de organizare și de efectuarea tunsului depinde în mare măsură, atât
cantitatea cât și calitatea lânii, cât și de efectivul de animale din unitate.
Campania de tuns impune unele măsuri tehnico-organizatorice. În acest, sens se
intocmește planul de tunsori cu ordinea de desfașurare pe categorii, stabilirea componentei
echipei de tuns, stabilirea inventarului necesar, instruirea personalului implicat.
În cadrul speciei se programează la început batalii, oile sterpe, mioarele, oile mame si
berbecii de reproducţie.
Înainte cu 12 ore de tuns oile sunt supuse unei diete pentru evitarea unor accidente
produse de încarcarea tubului digestiv. Pentru ca tunsul să se efectueze corespunzător se
recomandã urmatoarele:
-în seara premergătoare tunsului, turmele programate la tuns se țin la adăpost pentru a
preveni umezirea lânii;
-tunsul lânei trebuie să se facă uniform pe tot corpul și la distantă de 5-10 mm de
suprafața pielii;
-nu se trece de doua ori pe aceiași suprafață pentru a nu tăia lâna;
Berbeci
10 3 30
reproducători
Mioare 65 1 65
După tuns lâna este recoltată, iar în interior este pus un bilețel pe care au fost înscrise
numele tunzătorului și numărul matricol al oii și este adusă la cântar.
Cojocul se cântărește și se înregistrează greutatea acestuia, după care va fi trecut pe
masa de sortare. Sortarea lânii se face dupa anumite criterii, finețe, lungime, uniformitate,
rezistență, nuanța de culoare, cantitatea de impurități vegetale și minerale din masa lânii.
Scopul acestei sortări este ca lâna rezultată să fie cât mai omogenă din punct de
vedere al însușirilor calitative, cea cu defecte fiind depozitată separat.
Ca urmare a tunsului oile devin mai ușoare, suportă căldura cu ușurintã și
favorizează dezvoltarea corporală și a stării generale.
Lâna recoltată se vinde unor intreprinderi de prelucrare a lânii, preţurile variind în
funcție de cerințele pieţii.
Lâna recoltată se mai poate valorifica prin societăţile de prelucrare a lânii prin
preţuri negociabile, în funcţie de cerințele pieții. După recepție în societate, lâna se spală, se
usucă, se toarce iar lâna rezultată după aceste operații se foloseşte la fabricarea stofelor din
lână, a păturilor de lână, covoarelor şi a diferitelor tricotaje. În felul acesta lâna se valorifică
la un preț superior.
3.2.1. Organizarea, dotarea și funcționalul la un centru de tuns ovine
Pentru desfașurarea corespunzătoare a acțiunii de tuns, centrul este dotat astfel încat să
asigure ritmul intens și calitatea lucrărilor de tuns, cântărirea cojoacelor și a animalelor, sortarea și
balotarea, depozitarea temporară a lânii, precum și prevenirea accidentelor de orice natură.
Înainte cu 12-14 ore de tuns, oile nu se scot la pășune și nu li se administrează furaje la padoc
pentru a se evita încărcarea tubului digestiv.
Datorită efectivului mare se utilizează tunsul electromecanic.
Înainte de începerea tunsului se va face cu întreg personalul instructajul tehnic și de protecție
al muncii.
Ca organizare centrul de tuns cuprinde:
> padoc pentru oile ce urmează a fi tunse;
> culoar de trecere a oilor netunse;
> punct de tuns;
> boxe pentru oile care sunt tunse;
> cântar pentru oi;
> cântar pentru lână;
> masă pentru înregistrări;
> masă pentru sortarea lâ nii;
> spații pentru îmbalotare;
> spații pentru pastrarea temporară a lâ nii;
> punct mecanic pentru ascutirea cuțitelor de tuns;
> punct sanitar veterinar.
Ca regulă generală lâna se tunde cât mai la bază, uniform, fără scari și fără a se trece de
multe ori cu aparatul pe același loc, urmărindu-se menținerea întregității cojocului de lână după tuns.
3.3. Programarea producției de lapte
Laptele de oaie s-a bucurat din cele mai vechi timpuri de un mare interes.
De asemenea, el și derivatele sale sunt considerate alimente de bază utilizate în hrana omului.
În fermă mulsul oilor are loc după un program bine stabilit. Mulsul oilor începe
imediat după înțărcarea mieilor sau sacrificarea acestora.
La începutul lactației oile sunt mulse de trei ori pe zi (dimineața, la prânz și seara),
către sfarsitul lactației se trece la douã mulsori, iar cu 15- 20 de zile înainte de înțărcarea oilor
se trece la practicarea unei singure mulsori.
340 80 l 27.200
Structura rațiilor trebuie să se păstreze constantă pe o perioadă cât mai lungă de timp,
berbeci find sensibili la schimbările bruște și dese ale acesteia.
La stabilirea normelor și rațiilor furajere pentru oile mame trebuie să se țină seama de
starea fiziologică — perioada de repaus, perioada de pregătire pentru montă și de montă
propriu-zisă, perioada de gestație, perioada de lactație.
Hrănirea oilor mame în perioada de pregătire pentru montă și a montei propriu-zise
începe încă din luna august și dureazã până în prima parte a lunii noiembrie. Această perioadă
coincide cu perioada de pășunat. Se repartizează oilor pașuni de cea mai bună calitate. Li se
administrează fân și nutrețuri concentrate (porumb, grâu, ovăz) precum și srot de soia.
În prima parte a gestației, nevoile de hrană ale oii sunt reduse, fiindcă dezvoltarea
fătului este mică. În partea a II-a a gestației nevoile de hrană cresc substanțial, apărând
necesitatea hră nirii stimulatoare.
Hrănirea corectă a oilor în ultima parte de gestație este necesară pentru dezvoltarea
normală a fătului, crearea de rezerve pentru producția de lapte, dezvoltarea glandei mamare și
cresterea normală a lânii. Ultima parte a gestației corespunde cu perioada de iarna (stabulație)
cand hrănirea se face cu nutreț uri conservate.
Calitatea acestora trebuie să fie foarte bună pentru a avea o concentrație energetică și
proteică cât mai mare. Se pot folosi silozuri de bună calitate, fânuri și nutrețuri concentrate.
În perioada de lactație se administrează nutrețuri concentrate care stimulează
producția lactogenă (tărâte de grâu) pe lângă celelalte nutreț uri.
Hrănirea mieilor sugari în primele 7 zile sunt hrăniți exclusiv cu lapte. Începând din a
II-a săptămână de viața li se administrează nutreț uri
concentrate, energetice și mici cantități de fân. La început consumă aproximativ 70 g de fân,
iar la sfârșitul alăptării ajung la 200 — 300 g fân pe zi. De asemenea li se administrează și
nutrețuri suculente în special masă verde.
5.2. Sortimente de furaje utilizate
Valoarea nutritivă a nutrețurilor g/KgSU
PDIN PDIE Ca P
Nutret KgSU UFL g g g g UIL
Fân de
0.85 0.67 112 94 15.5 2.5 1.03
lucernă
Fân natural 0.85 0.73 67 68 9.5 3 1.2
Pajiște de
0.176 0.89 94 89 7.5 4 1.05
deal
Lucernă
început 0,189 0,73 112 85 7,5 4 1,2
înflorire
Tărâţe de
0.868 0.9 114 96 1.5 12.8
grâu
Fosfat
0.95 240 185
dicalcic
5.3. Norme și rații utilizate
Rație la berbeci în perioada de montă-iarna
0.85 0.67 112 94 15.5 2.5 1.03 0.5 Fân de lucernă 0.527 0.448 0.300 50.149 42.090 6.940 1.119 0.461 0.263
0.85 0.73 67 68 9.5 3 1.2 0.4 Fân natural 1.531 1.301 0.950 87.192 88.493 12.363 3.904 1.562 0.612
TOTAL RB 2.058 1.749 1.250 137.341 130.583 19.303 5.024 2.023 0.876
0.176 0.89 94 89 7.5 4 1.05 0.03 Pajiște de deal 7.980 1.404 1.250 132.022 125.000 10.534 5.618 1.475 0.239
TOTAL RB 7.980 1.404 1.250 132.022 125.000 10.534 5.618 1.475 0.239
Rație la berbeci în pregatire pentru montă-vară
0.176 0.89 94 89 7.5 4 1.05 0.03 Pajiște de deal 6.447 1.134 1.01 106.674 101 8.511 4.539 1.191 0.193
TOTAL RB 6.447 1.134 1.01 106.674 101 8.511 4.539 1.191 0.644
0.85 0.73 67 68 9.5 3 1.2 0.4 Fân natural 1.418 1.205 0.88 80.767 81.972 11.452 3.616 1.446 0.567
TOTAL RB 1.418 1.205 0.88 80.767 81.972 11.452 3.616 1.446 0.567
Rație la oi în prima parte de gestație –iarna
0.85 0.73 67 68 9.5 3 1.2 0.4 Fân natural 1.144 0.973 0.710 65.164 66.137 9.240 2.918 1.167 0.458
TOTAL RB 1.144 0.973 0.710 65.164 66.137 9.240 2.918 1.167 0.458
0.176 0.89 94 89 7.5 4 1.05 0.03 Pajiște de deal 4.533 0.798 0.710 74.989 71.000 5.983 3.191 0.838 0.135
TOTAL RB 4.533 0.798 0.710 74.989 71.000 5.983 3.191 0.838 0.135
Rație la oi în a doua parte a gestației iarna
0.85 0.67 112 94 15.5 2.5 1.2 0.5 Fân de lucernă 0.527 0.448 0.300 50.149 42.090 6.940 1.119 0.537 0.263
0.85 0.73 67 68 9.5 3 1.49 0.4 Fân natural 0.854 0.726 0.530 48.644 49.370 6.897 2.178 1.082 0.342
TOTAL RB 1.381 1.174 0.830 98.793 91.459 13.838 3.297 1.619 0.605
0.95 240 185 2.5 Fosfat dicalcic 0.004 0.004 0.960 0.740 0.011
TOTAL RB+RS 1.381 1.174 0.830 98.793 91.459 14.798 4.037 1.619 0.605
Rație oi la începutul lactației
0.85 0.67 112 94 15.5 2.5 1.2 0.5 Fân de lucernă 0.492 0.418 0.280 46.806 39.284 6.478 1.045 0.501 0.246
0.85 0.73 67 68 9.5 3 1.49 0.4 Fân natural 1.450 1.233 0.900 82.603 83.836 11.712 3.699 1.837 0.580
TOTAL RB 1.942 1.651 1.180 129.409 123.119 18.190 4.743 2.338 0.826
0.868 0.9 114 96 1.5 12.8 0.32 Tărâţe de grâu 0.512 0.444 0.400 50.667 42.667 0.667 5.689 0.164
TOTAL
2.454 2.095 1.580 180.075 165.786 18.857 10.432 2.338 0.990
RB+RS
Rație la oi în lactație vara
0.176 0.89 94 89 7.5 4 1.12 0.03 Pajiște de deal 8.555 1.506 1.340 141.528 134.000 11.292 6.022 1.686 0.256
TOTAL RB 8.555 1.506 1.340 141.528 134.000 11.292 6.022 1.686 0.256
Rație la tineret 0-3 luni iarna
0.85 0.67 112 94 15.5 2.5 1.2 0.5 Fân de lucernă 0.263 0.224 0.150 25.075 21.045 3.470 0.560 0.269 0.132
0.85 0.73 67 68 9.5 3 1.49 0.4 Fân natural 0.693 0.589 0.430 39.466 40.055 5.596 1.767 0.878 0.277
TOTAL RB 0.956 0.813 0.580 64.540 61.100 9.066 2.327 1.146 0.409
Lucernă început
0.189 0.73 112 85 7.5 4 1.05 0.35 3.117 0.589 0.430 65.973 50.068 4.418 2.356 0.618 1.090
înflorire
0.176 0.89 94 89 7.5 4 1.12 0.03 Pajiște de deal 0.958 0.169 0.150 15.843 15.000 1.264 0.674 0.189 0.028
TOTAL RB 4.074 0.758 0.580 81.815 65.068 5.682 3.030 0.807 1.118
Rație la tineret 3-6 luni iarna
0.85 0.67 112 94 15.5 2.5 1.2 0.5 Fân de lucernă 0.176 0.149 0.100 16.716 14.030 2.313 0.373 0.179 0.088
0.85 0.73 67 68 9.5 3 1.49 0.4 Fân natural 0.838 0.712 0.520 47.726 48.438 6.767 2.137 1.061 0.335
TOTAL RB 1.014 0.862 0.620 64.442 62.468 9.081 2.510 1.240 0.423
Lucernă
inceput
0.189 0.73 112 85 7.5 4 1.05 0.4 inflorire 2.247 0.425 0.310 47.562 36.096 3.185 1.699 0.446 0.899
Pajiste de
0.176 0.89 94 89 7.5 4 1.12 0.03 deal 1.979 0.348 0.310 32.742 31.000 2.612 1.393 0.390 0.059
TOTAL
RB 4.226 0.773 0.620 80.303 67.096 5.797 3.092 0.836 0.958
Rație la tineret 6-9 luni iarna
0.85 0.73 67 68 9.5 3 1.49 0.4 Fân natural 1.112 0.945 0.690 63.329 64.274 8.979 2.836 1.408 0.445
TOTAL RB 1.112 0.945 0.690 63.329 64.274 8.979 2.836 1.408 0.445
0.176 0.89 94 89 7.5 4 1.12 0.03 Pajiște de deal 4.405 0.775 0.690 72.876 69.000 5.815 3.101 0.868 0.132
TOTAL RB 4.405 0.775 0.690 72.876 69.000 5.815 3.101 0.868 0.132
52
Rație la tineret 9-12 luni iarna
Fân
0.85 0.73 67 68 9.5 3 1.49 0.4 1.048 0.890 0.650 59.658 60.548 8.459 2.671 1.327 0.419
natural
TOTAL
1.048 0.890 0.650 59.658 60.548 8.459 2.671 1.327 0.419
RB
0.176 0.89 94 89 7.5 4 1.12 0.03 Pajiște de deal 4.150 0.730 0.650 68.652 65.000 5.478 2.921 0.818 0.124
TOTAL RB 4.150 0.730 0.650 68.652 65.000 5.478 2.921 0.818 0.124
Rație la tineret 12-18 luni iarna
KgSU UFL UIL Lei/kg Nutreț Kg B 1.3 0.64 49 49 3.5 2.4 1.55
0.85 0.73 67 68 9.5 3 1.49 0.4 Fân natural 1.031 0.877 0.640 58.740 59.616 8.329 2.630 1.306 0.413
TOTAL RB 1.031 0.877 0.640 58.740 59.616 8.329 2.630 1.306 0.413
0.176 0.89 94 89 7.5 4 1.12 0.03 Pajiște de deal 4.086 0.719 0.640 67.596 64.000 5.393 2.876 0.805 0.122
TOTAL RB 4.086 0.719 0.640 67.596 64.000 5.393 2.876 0.805 0.122
5.4. Modul de preparare și administrare a hranei
Lucerna
Este de departe cea mai răspândită leguminoasă cultivată pentru nutreț, fiind folosită
atât verde cât și conservat (fân, siloz).
Ca și la alte plante verzi și la lucernă modificările cantitative sunt antagoniste celor
calitative. De aceea este indicată recoltarea ei în stadiul optim de dezvoltare, funcție de care
să se obțină producții maxime de energie și proteină pe unitatea de suprafață cultivată.
La lucernă, proporția cea mai mare de proteină se înregistrează înainte de îmbobocire,
fază în care conținutul în celuloză este cel mai redus.
Creșterea conținutului de celuloză brută este expresia depozitării progresive a
substanțelor scheletice, greu digestibile, care explică și reducerea digestibilității energiei,
urmată de scăderea valorii energetice a nutrețului.
Pășunea
O gamă variată de vegetație este folosită direct ca hrană pentru animale erbivore, prin
pășunat.
Pășunatul are numeroase avantaje. Plantele tinere au palatabilitate ridicată si ca
urmare sunt consumate cu plăcere de către animale, care au și posibilitatea să selecteze
plantele pe care le consumă. În același timp, pățunatul este mijlocul cel mai economic de
administrare a nutrețurilor. Sănă tatea animalelor este mai bun în perioada pășunatului,
acestea putând face mișcare și beneficia de efectul razelor solare. În țara noastră, regimul de
păș unat trebuie să asigure consumul de nutreț verde pentru o perioadă lungă de timp (5-7
luni), în funcție de zonă și specia de animale; durata minimă de pășunat pentru taurine este
apreciată la 150-155 zile, iar pentru oi la cca 200 zile.
Valoarea nutritivă a nutrețurilor verzi de pe pășuni depinde de compoziția floristică,
considerându-se o pășune bună cea care are 60-80 % graminee și 40-20 % leguminoase; faza
de vegetație la pășunare influențează și ea valoarea nutritivă dar în general pășunatul se face
pe plante tinere, frunzoase, înainte de înspicare sau cel mult la începutul formării spicului.
Fânul natural
Sub denumirea de fân natural sunt cunoscute toate fânurile obținute de pe pajiști
permanente exploatate prin cosire, când masa verde este conservată prin uscare.
Sub aspect nutrițional, fânurile naturale diferă în funcție de compoziția floristică, care
la rândul ei este dependentă de condițiile geografice, sol, climă etc.
Fânul de lucernă
Este cea mai valoroasă plantă cultivată pentru fân și ocupă un loc deosebit în
alimentația tuturor speciilor de animale.
Valoarea nutritivă a fânului de lucernă depinde în principal de: faza de
Vegetație la recoltare, tehnica de uscare și modul de depozitare.
Calitatea fânului de lucernă este apreciată atât de crescătorii de animale cât
și de către cumpărătorii de fân, printr-un examen organoleptic, bazându-se pe câteva criterii:
faza de vegetație, cantitatea și finețea frunzelor, prezența corpurilor străine, starea tulpinilor
(tijelor), mirosul și culoarea verde.
Tărâțele de Grâu
Reprezintă până la 25 % din greutatea grăunțelor măcinate. În componeța lor intră:
pericarpul semințelor, stratul de aleuronă , embrionul și cantități diferite de amidon
Compoziția chimică a tărâțelor de grâu evidențiază faptul că au un conținut mai ridicat
în proteine decât grăunțele, dar și un conținut mult mai mare de celuloză brută; de altfel, se
remarcă faptul că mai mult de jumătate din substanța uscată a tărâțelor o reprezintă pereții
celulari, motiv pentru care digestibilitatea energiei este redusă, în special la păsări. Prin
măcinare fină, digestibilitatea tărâțelor crește.
Proteina din tărțele de grâu este deficitară în lizină și metionină, precum și în alți
aminoacizi esențiali.
Tărâțele de grâu sunt surse bune pentru majoritatea vitaminelor hidrosolubile, cu
excepția niacinei care are o biodisponibilitate redusă . Caracteristic tărâțelor este conținutul
redus în Ca, dar ridicat în P și Mg; disponibilitatea fosforului din tărâțele de grâu este relativ
ridicată (cca 50%).
6. Eficiența pragului de rentabilitate a producției
Nutreţuri utilizate
Peri
Categorii
oadă
Fân natural Fân de lucernă Pajiştede deal Lucernă masă verde Fosfar dicalcic Tărâţe de grâu
Tineret 0-3
r
ă
r
Tineret 6-9
I
1. Efectivul ovin de 480 de capete rasa Karakul de Botoşani, din care 340 în lacaţie,
pe care îl deţin cu o producţie medie de 80 kg lapte şi 2 kg lână. În urma valorificării acestora
respectiv vânzarea pentru abatorizare şi vânzare pentru prăsila şi vânzarea pielicelelor, îmi
aduce un profit anual de 72.235,46 lei. Un profit uşor satisfăcător,datorită potenţialului
genetic de care dispun, cât şi datorită condiţiilor de întreţinere asigurate (alimentaţie raţională
şi microclimatul corespunzător).
2..Creşterea numărului de pielicele şi a valorii acestora, prin sporirea efectivului.
6. Stabilirea unor raţii de hrană mai eficiente şi înlăturănd fosfatul dicalcic din
acestea.
BIBLIOGRAFIE