UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ

VETERINARĂ "ION IONESCU DE LA BRAD" IAŞI

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE

PROIECT TEHNOLOGIC LA
DISCIPLINA CREȘTEREA
BOVINELOR

ÎNDRUMĂTOR,
Conf.dr.ing. Vasile MACIUC
STUDENŢI,
Valentin GAVRIL
Ștefan Eugen COSTANDACHE

IAȘI
2012
 Tema proiectului:

“ Elaborarea proiectului tehnologic pentru o fermă de vaci

de lapte, întreținere liberă, cu un efectiv de 150 capete, rasă
Holstein-Friză ”

2
 CUPRINS

1.Memoriu justificativ .......................................................................................................................... 4

1.1. Importanţa şi oportunitatea investiţiei.......................................................................................... 4

1.2. Amplasarea şi descrierea fermei ................................................................................................. 5

1.3.Caracterizarea rasei....................................................................................................................... 6

2.Organizarea procesului de reproducţie ........................................................................................... 8

2.1 Organizarea reproducţiei............................................................................................................... 8

2.2 Structura efectivelor.................................................................................................................... 10

2.3. Structura de vârstă a animalelor tinere....................................................................................... 11

2.4 Programarea montelor şi fătărilor .............................................................................................. 13

2.5 Mișcarea efectivelor .................................................................................................................... 16

2.6.Programarea producției de lapte ................................................................................................. 18

3.Alimentaţia animalelor.................................................................................................................... 22

3.1 Tehnica hrănirii şi modul de administrare a furajelor ................................................................. 22

3.2 Norme de hrană pentru taurine.................................................................................................... 22

3.3.Stabilirea necesarului de furaje ................................................................................................... 36

4.Tehnologia de întreţinere şi exploatare.......................................................................................... 41

4.1 Sistemul de întreţinere liberă ...................................................................................................... 41

4.2 Organizarea mulsului .................................................................................................................. 44

5. Organizarea producţiei .................................................................................................................. 47

5.1 Producţia de lapte........................................................................................................................ 47

6.Rezultate tehnico-economice........................................................................................................... 48

7.Concluzii și recomandări ................................................................................................................. 49

Bibliografie .......................................................................................................................................... 50

3
 Capitolul 1
1.Memoriu justificativ

1.1. Importanţa şi oportunitatea investiţiei

Prin produsele lor, bovinele contribuie la asigurarea unui procent

însemnat din hrana populaţiei. Creşterea bovinelor ocupă şi va ocupa locul
prioritar în economia producţiei animale. Importanţa creşterii lor este dată de
varietatea produselor pe care le furnizează ca produse principale: lapte, carne;
produse secundare: piei, gunoi de grajd; subproduse de abator: unghii, coarne,
sânge, păr etc. forţă de muncă.
Laptele este cel mai important produs, datorită compoziţiei chimice
complexe, valorii biologice ridicate şi gradului înalt de digestibilitate. Conţine
peste 100 de substanţe necesare organismului uman, din care 20 de aminoacizi,
10 acizi graşi, 25 vitamine şi 45 elemente minerale. Exprimată în calorii,
valoare nutritivă a unui litru de lapte este echivalentă cu circa 400 g carne de
porc, 750 g carne de viţel, 7-8 ouă, 500 g peşte, 2,6 kg varză, 125 g pâine etc.
Deşi producţia de carne furnizată de bovine reprezintă cca. 35-40% din
producţia mondială de carne, se estimează o creştere a ponderii acesteia în
consumul mondial. Creşterea cerineţelor pentru carne de bovine se explică prin
valoarea nutritivă şi dietetică a acesteia.
Bovinele furnizează de asemenea şi produse secundare deosebit de
valoroase, respectiv peste 90% din pieile folosite în industrie şi 75% din gunoiul
de grajd produs de toate speciile. Creşterea bovinelor prezintă importanţă şi prin
contribuţia la creşterea eficienţei economice datorită faptului că foloseşte
judicios furajele fibroase şi suculente, precum şi toate produsele secundare din
producţia vegetală.
Creşterea bovinelor este influenţată de un complex de factori naturali şi
socio-economici. Se apreciază că pe glob există aproape 1,3 miliarde bovine,
cele mai mari concentrări de efective fiind în 6 mari centre importante: America
de Nord (S.U.A., Canada, Mexic); Europa şi Asia (China, India); America de
Sud (Brazilia, Argentina, Columbia); Africa şi Australia; Orientul apropiat;
Oceania.
Reducerea efectivelor în ţările dezvoltate se datorează, în principal,
intensificării procesului de ameliorare şi perfecţionării metodelor de exploatare,
ceea ce a determinat realizarea unor producţii medii şi globale superioare. În
Europa, luată în ansamblu, producţia de lapte a crescut cu apropae 50% în
ultimii 20 ani. În unele ţări vest europene, pentru a limita creşterea producţiei
4
globale, statul sprijină pe acei fermieri care reduc efectivele de taurine,
exploatate pentru lapte.
În trecut, în ţara noastră creşterea bovinelor nu s-a bucurat de atenţia
cuvenită, deşi existau condiţii deosebit de favorabile. În perioada dintre cele
două războaie mondiale, odată cu înfiinţarea I.N.Z. s-au luat o serie de măsuri
pentru stimularea creşterii acestei specii. Datele stastistice din 1938 arată că
efectivul era de 3.653.000 cap. din care efectivul matcă reprezintă 48,9%
asigurând o densitate de 25,2 cap/100 ha teren arabil. Atât densitatea cât şi
producţiile realizate pe cap de vacă (965 l lapte) erau cu totul nesatisfăcătoare.
În această perioadă majoritatea vacilor erau din rasa locală Sură de stepă.
După cel de-al doilea război mondial s-au luat o serie de măsuri care au dus la
redresarea creşterii taurinelor, în mod deosebit în fermele de stat.

1.2. Amplasarea şi descrierea fermei

Ferma de vaci de lapte este amplasată la periferia Municipiului

Pascani,județul Iasi . Am ales aceasta zonă deoarece exista o piață de desfacere
bună pentru produsele obținute în fermă .Terenul a fost achiziționat la un preț
econom în comparație cu prețul terenurilor din alte zone.
Alegerea judicioasă a terenului pe care se amplasează o fermă de taurine,
precum şi sistematizarea raţională a incintei acesteia sunt factori cu implicaţii
majore în reducerea costurilor cu investiţia, a cheltuielilor de exploatare a
adăposturilor şi a celorlalte construcţii anexe din fermă. Prin amplasare se
înţelege dispunerea construcţiilor aferente fermei într-un spaţiu (amplasament
geografic) care trebuie să îndeplinească o serie de condiţii (cerinţe) de ordin
economic, tehnologic, tehnico-constructiv şi sanitar-veterinar.

5
 1.3.Caracterizarea rasei

Rasa Holstein-Friză

Actualmente, rasa Friză crescută în Europa (cunoscută în trecut sub

denumirea de Friză sau Bălţată negru cu alb), poartă denumirea de Holstein-
Friză sau Holstein-Friză olandeză.În Olanda rasa Holstein-Friză reprezintă cca.
70% din efectivul total de taurine.
Rasa Holstein-Friză se caracterizează printr-o dezvoltare corporală
mijlocie spre mare, talia la vaci fiind de 135 cm, iar masa corporală de 650
kg.Are o conformaţie corporală tipică raselor de lapte.Capul este uscăţiv,
expresiv; gâtul este relativ lung cu masa musculară mai puţin dezvoltată, cu
salba redusă. Trunchiul este larg, potrivit de lung şi destul de adânc. Linia
superioară a trunchiului este dreaptă, crupa este lungă largă şi orizontală.
Toracele este potrivit de adânc, profund, cu coastele lungi, lăţite, oblice şi
puţin arcuite, cu spaţii intercostale mari, iar abdomenul este bine dezvoltat.
Ugerul este foarte mare (34 dm2) cu baza de prindere largă, cu extindere
anterioară şi posterioară foarte bună, simetric, glandular, cu arborizaţie
vasculară foarte evidentă. Mameloanele, de lungime şi grosime mijlocie sunt
simetrice ca prindere, egal distanţate între ele, cu direcţie verticală. Membrele
sunt relativ scurte, uscăţive, puternice, cu ongloane rezistente.
Culoarea robei este bălţată negru cu alb. Pe trunchi apar două zone de
culoare albă, una pe trenul anterior (în dreptul grebănului), iar cealaltă pe trenul
posterior (în zona crupei), cuprinzând partea inferioară a trunchiului, glanda
mamară, parţial coada şi membrele de la genunchi, respectiv de la jaret în jos.
Capul este de culoare neagră, cu diferite particularităţi de culoare (stea,
brezătură).
Mucoasele aparente, ongloanele şi vârful coarnelor sunt de culoare
neagră-ardezie.Rasa Holstein-Friză este o rasă cu aptitudini remarcabile pentru
producţia de lapte şi performanţe satisfăcătoare pentru producţia de carne.
Începând cu anul 1970, în vederea îmbunătăţirii aptitudinilor pentru producţia
de lapte, în Olanda se practică infuzia rasei Friză cu rasa Holstein. Vacile
hibride obţinute au realizat producţii de lapte cu 18-20% mai mari faţă de rasa
Friză, s-a redus conţinutul în grăsime, iar însuşirile ugerului pentru mulsul
mecanic s-au îmbunătăţit.
În anul 1995, producţia medie înregistrată la întregul efectiv de vaci
cuprinse în controlul oficial al producţiei de lapte a fost de 7576 kg
lapte/lactaţie, cu 4,44% grăsime şi 3,46% proteină. În ultimii 25 de ani, ca

6
urmare a procesului de selecţie, producţia medie a crescut cu cca. 3000 kg lapte,
conţinutul mediu în grăsime cu 0,41%, iar cel de proteină cu 0,13%. Producţia
de carne la rasa Holstein-Friză este relativ bună. Tineretul taurin supus
procesului de îngrăşare intensivă realizează sporuri medii zilnice de cca. 900 g.
Randament la tăiere este de 52-54%. Carnea nu are însuşiri organoleptice
şi culinare deosebite, motiv pentru care cerinţele pieţii pentru acest produs sunt
reduse. Acest aspect este valabil pentru toate rasele de tip Holstein-Friză
crescute în Europa. În unele ţări europene (Olanda, Germania, Belgia, Franţa),
pentru îmbunătăţirea calităţilor organoleptice şi culinare ale cărnii, se practică
încrucişări între unele vaci şi viţele de rasă Holstein-Friză olandeză cu tauri din
rasele de carne.
Precocitatea rasei Holstein-Friză este foarte bună, maturitatea
morfologică fiind înregistrată la vârsta de cca.4 ani. Viţelele pot fi admise la
reproducţie la vârsta de 16-17 luni. Producţia maximă de lapte se înregistrează
la lactaţia a IV-a, iar la lactaţia I se realizează peste 70% din nivelul productiv
maxim. Longevitatea productivă este redusă, durata medie de exploatare fiind
de 3-4 lactaţii, însă nivelul productiv raportat la întreaga viaţă productivă este
ridicat (peste 32000 kg lapte). Economicitatea rasei este mult apreciată de
crescători, înregistrând un consum specific de 0,9-1 UN/kg lapte, iar indicele
somato-productiv (indicele lapte) este de peste 1/8.

7
 Capitolul 2

2.Organizarea procesului de reproducţie

2.1 Organizarea reproducţiei

Sistemul de monte şi fătări sezoniere (grupate). Este indicat în acele

unităţi care nu dispun de bază furajeră corespunzătoare şi nu au suficiente
adăposturi pentru viţei. În acest caz se planifică în aşa fel montele ca fătările să
aibă loc în număr mai mare în sezonul II şi III. Astfel, se planifică 40% din
fătări în sezonul II (primăvara), 30-35% în sezonul III (vara), iar restul de 25-
30% în celelalte sezoane. În acest caz vacile care au fătat primăvara şi vara dau
producţii bune, favorizate de masa verde, iar unităţile nu au greutăţi cu
adăpostirea viţeilor.
Sistemul de monte şi fătări eşalonate. Când există o bază furajeră bine
pusă la corespunzătoare pentru viţei, cel mai indicat este sistemul de programare
al fătărilor eşalonate punct, încât să poată asigura raţii echilibrate vacilor
gestante şi în lactaţie pe tot timpul anului şi adăposturi uniform tot timpul
anului. Printre avantajele acestui sistem, menţionăm: aprovizionarea constantă a
populaţiei cu lapte şi produse lactate proaspete; reducerea investiţiilor pentru
construcţia de noi adăposturi necesare tineretului, cele existente fiind folosite
uniform tot timpul anului.

Programarea introducerii viţelelor la reproducţie

Programarea momentului optim de introducere a viţelelor la reproducţie

se bazează pe luarea în considerare a următoarelor elemente: vârsta, dezvoltarea
corporală, armonia corporală şi starea generală a animalului, precum şi
caracterul fermei, respectiv obiectivul ameliorării privind masa corporală.
Vârsta. Introducerea viţelelor la reproducţie se realizează după pubertate,
respectiv după ce gonadele sunt dezvoltate complet morfologic şi funcţional.
Pubertatea apare, în general, la masculi între 7-12 luni şi la femele între 9-12
luni, cu o variabilitate foarte mare în funcţie de ceilalţi factori, în special de rasă
şi de hrănire.
Dezvoltarea corporală. Este un element decizional de care trebuie să se
ţină seama la programarea introducerii viţelelor la reproducţie. Acestea trebuie
8
să realizeze, faţă de maturitatea corporală, următoarele: 70-75% din greutate,
90-95% din înălţime, 85-90% din lungime şi adâncime, 80-85% din lărgime.
Proporţiile corporale şi starea generală a viţelelor. Acestea trebuie să se
caracterizeze printr-o bună armonie corporală, să aibă segmentele şi regiunile
proporţionate, în special indicele pelvin corespunzător, care poate influenţa în
mare măsură parturiţia..
Caracterul fermei. Programarea introducerii la reproducţie se face diferit
în funcţie de caracterul fermei, de obiectivul urmărit în ameliorarea masei
corporale pentru fiecare rasă. Astfel, în fermele de elită se recomandă ca la
introducerea la reproducţie viţelele să aibă masa corporală de 400-420 kg.
Organizarea şi dirijarea inseminării (însămânţării sau montei) la vaci şi
viţele necesită soluţionarea următoarelor acţiuni: stabilirea termenului optim de
inseminare; urmărirea şi depistarea vacilor şi viţelelor în călduri; alegerea
momentului optim de inseminmare, a sistemului de reproducţie şi executarea
inseminării. Stabilirea mărimii optime a repausului după gestaţie
("serviceperiod") are o semnificaţie deosebită, deoarece influenţează nemijlocit
capacitatea reproductivă (fertilitatea) taurinelor şi nivelul productiv pe parcursul
lactaţiei respective.
De aceea, este necesar ca mărimea repausului de gestaţie să nu se
stabilească arbitrar, ci luând în considerare o serie de factori: involuţia uterină,
vârsta, nivelulproductiv, starea de întreţinere şi sănătate, particularităţile
reproducţiei (uşurinţa fecundării şi fătării, integritatea funcţională a aparatului
de reproducţie etc.).
Urmărirea femelelor în călduri. Pentru urmărirea vacilor şi viţelelor în
călduri se folosesc o serie de mijloace: planul individual de însămânţări şi fătări;
graficul de urmărire zinică a ciclurilor de călduri; calendarele de reproducţie şi
"tăbliţa tehnologică".
Depistarea vacilor şi viţelelor în călduri. La stabilirea timpului optim de
depistare a căldurilor trebuie să se pornească de la faptul că durata căldurilor
este scurtă (în medie 18 ore), că peste 1/3 din vaci manifestă călduri mai scurte
de 12 ore şi că manifestarea căldurilor se face mai ales între orele 0-6 şi seara
târziu. Incidenţa depistării diurne a căldurilor diferă astfel: 58% dimineaţa, 28%
la prânz şi 49% după amiază. Incidenţa maximă a detectării căldurilor se obţine
când se realizează trei observaţii pe zi, a câte 30 minute fiecare, dar rezultate
bune se înregistrează şi la două observaţii pe zi, de câte 30 minute, efectuate
dimineaţa devreme şi seara târziu, în afara perioadelor de hrănire şi de muls,
care diminuează manifestarea lor.
Felul, momentul şi condiţiile inseminării. Monta stimulează în mai mare
măsură secreţia de ocitocină, care favorizează transportul spermei spre oviduct,
decât însămânţarea artificială. Momentul însămânţării, în raport cu începutul
estrului, condiţionează reuşita inseminării. Cea mai mare fecunditate se
realizează atunci când inseminarea are loc la mijlocul estrului (83%), diminuând
9
apoi (73% la sfârşitul estrului, 63% la 6 ore după sfârşitul estrului, 12-18% după
24-36 ore, iar la 48 ore fecunditatea devine nulă). De asemenea, se înregistrează
o fecunditate scăzută şi în cazul în care inseminarea are loc la începutul estrului
(44%).
Însămânţarea artificială prezintă numeroase avantaje: maximizează
progresul genetic prin utilizarea celor mai buni tauri; stimulează acţiunea de
testare a taurilor; previne transmiterea unor boli (trichomonoza, vibrioza,
bruceloza etc.); permite sincronizarea căldurilor; reduce cheltuielile ocazionate
de întreţinerea taurilor. Femelele descoperite în călduri trebuie însămânţate la
momentul optim, dar adesea nu se ştie începutul căldurilor. Ca urmare pentru
sporirea şansei de reuşită, în fermele de producţie se recomandă executarea a
două însămânţări la intervale de 10-12 ore. Materialul seminal se controlează
periodic în timpul păstrării, pentru a-l elimina pe cel necorespunzător.

2.2 Structura efectivelor

Stabilirea structurii efectivului se bazează pe necesitatea asigurării

efectivelor din categorii inferioare de vârstă, pentru înlocuirea animalelor care
ies din categoria imediat superioară.
Stabilirea structurii efectivului se bazează pe urmatoarele date:
 direcţia de specializare;
 efectivul de vaci existent la începutul unui an;
 procentul de creştere a efectivului de vaci ;
 procentul anual de reformă la vaci;

STABILIREA STRUCTURII EFECTIVULUI DE TAURINE

CATEGORIA DATE DE FECTIVUL VIEZA DE EFECTIVUL STR%

DE ANIMALE CALCUL RULAT RULARE MEDIU
PROGRAMAT
Vaci de lapte

10
Juninci gestante
Vițele mon tate
Tineret
femel>18 luni
Tineret femel
12-18 luni

Tineret femel
6-12 luni
Tineret femel
0-6 luni
Tineret mascul
0-3 luni
Tineret la
îngrășat
Total

2.3. Structura de vârstă a animalelor tinere

(Însămânțarea artificială la 20 de luni)

Luna când vor

Vârsta în trece în Luna în care se
Categoria de Efectivul
luna categoria programează la
animale (cap.)
ianuarie superioară de montă
vârstă
7 6luni Ianuarie x
6 5luni Februarie x
Tineret femel
6 4luni Martie x
(0-6 luni)
6 3luni April x
6 2luni Mai x
6 1 lună Iunie x
5 12luni Ianuarie Septembrie
5 11luni Februarie Octombrie
Tineret femel
5 10luni Martie Noiembrie
(6-12 luni)
5 9luni April Decembrie
5 8luni Mai Ianuarie
4 7luni Iunie Februarie
5 18luni Ianuarie Martie
Tineret femel 4 17luni Februarie April
(12-18 luni) 4 16luni Martie Mai
4 15luni April Iunie
4 14luni Mai Iulie
4 13luni Iunie August
Tineret femel 4 20luni Ianuarie Ianuarie
(>18luni) 3 19luni Februarie Februarie

11
Tineret mascul 6 3luni Ianuarie x
(0-3luni) 6 2luni Februarie x
6 1luna Martie x

12
 2.4 Programarea montelor şi fătărilor

Monta prezintă puţine avantaje (se asigură o fecunditate mai mare), dar
multiple neajunsuri, faţă de însămânţările artificiale. Se pot întâlni două metode
de montă: liberă (taurii stau împreună cu vacile, montându-le pe cele în călduri)
şi dirijată (monta se face sub supravegherea omului, la standul de montă).
Întrucât cele mai mari neajunsuri le prezintă monta liberă, se recomandă ca
aceasta să fie, pe cât posibil, evitată şi să se practice monta dirijată.
Femelele în călduri se examinează clinic (aspectul mucusului) pentru
depistarea cervicitelor şi metritelor. Cele sănătoase se dirijează spre standul de
montă. Trebuie să se respecte normele de protecţia muncii în perioada
pregătitoare şi în timpul montei.Durata medie a gestaţiei este de 283 zile,
înregistrând variaţii cuprinse între 278-290 zile, determinate de o serie de factori
(rasă, vârstă, sexul şi numărul produşilor la fătare, condiţii de hrănire şi
întreţinere etc.).
Fătarea reprezintă un ansamblu de acte fiziologice, care cad sub incidenţa
factorilor neuro-hormonali, metabolici, fizici şi imunologici, ce provoacă
trecerea produsului de concepţie din mediul intern în cel extern şi constituie
unul din cele mai importante evenimente ale activităţii de reproducţie la vacă.
Pregătirea pentru fătare începe cu cel puţin 10 zile înainte de împlinirea
termenului. Apropierea fătării este marcată de unele semne caracteristice:
abdomenul se lasă mult în partea dreaptă şi scobitura flancului se adânceşte;
ligamentele sacro-iliace se relaxează şi apar scobituri de o parte şi de alta a
cozii; sacrumul se înfundă iar coada îsi pierde rigiditatea; ugerul se tumefiază
iar mameloanele se umplu cu colostru devenind adesea divergente. Parturiţia
poate avea loc în adăpost sau în maternitate şi, incidental, la păşune.
Capacitatea maternităţii se corelează cu efectivul-matcă şi programarea
fătărilor, necesitând existenţa unui număr de trei compartimente funcţionale
separate, care să permită aplicarea principiului "totul plin, totul gol", respectiv
un loc pentru 10-12 vaci.

13
 Popularea şi depopularea trebuie să se realizeze după grafic, care se
întocmeşte în funcţie de frecvenţa fătărilor şi numărul de locuri existente
(popularea 1-2 zile, staţionarea în maternitate 15 zile înainte şi 15 zile după
fătare, depopularea o zi, curăţenia mecanică două zile, dezinfecţia şi repausul 3-
5 zile).
Întocmirea planului individual de montă şi fătări are loc în luna
decembrie a fiecărui an, având valabilitate pentru anul care urmează.
Pentru întocmirea planului de montă şi fătări trebuie să se ţină cont de
urmatoarele date:
- efectivele de vaci, junici şi viţele existente la sfârşitul anului,
structurat pe stări fiziologice;
- efectivul de tineret femel la începutul anului şi vârsta acestora pe luni,
în vederea stabilirii momentului programării la montă;
- vârsta programată la montă a tineretului (20luni)
- durata service-period-ului (90 zile);
- procentul de fecunditate (95%);
- procentul de reformă la vaci ;
- procentul de natalitate (90%);
- raportul între sexe (1:1);
- sistemul de fătări adoptat (eşalonat);

Plan de montă și fătări:

 Efectiv = 150 capete;
 Lactație -gestație = 83% =125 capete;
 Repaus mamar = 17% =25 capete;
 Diferite stadia de gestație = 55 %= 83 capete;
 Fătate + montate = 45 % = 67 capete.

14
 Programul de montă şi fătări la taurine
Luni calendaristice
Specificare
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII TOTAL
-gestante 15 14 14 13 13 14 83
AN PRECEDENT

-montate - - - 12 12 10 34
Vaci -fătate - - - 12 11 10 33
-propuse pt. reformă - - - 1 - 1 2
-negestante - - - - - - -
Juninci gestante 4 2 4 3 3 1 17
-montate - - - 4 3 3 10
Viţele
-nemontate - - - - - - -
MONTE
-monta I 10 11 8 16 16 15 16 14 12 15 14 13 160
-monta II 1 - 1 2 - 2 - - 3 1 - - 10
Vaci TOTAL 11 11 9 18 16 17 16 14 15 16 14 13 170
-negestante la control 1 1 - 1 - 2 - - 1 1 - - 7
-reforme din negestante 1 - - 1 - 1 - - - - - - 3
-monta I 3 3 5 2 3 2 3 4 3 5 4 4 41
-monta II 1 - - 2 1 2 1 - 2 - 1 1 11
Viţele TOTAL 4 3 5 4 4 4 4 4 5 5 5 5 52
AN CURENT

-negestante la control - - - 2 - 1 - - 1 - - - 4
-reforme din negestante - - - - - - - - - - - - -
Vaci 15 14 14 13 13 14 12 12 10 11 11 9 148
Juninci 4 2 4 3 3 1 4 3 3 4 3 5 39
Fătări
TOTAL 19 16 18 16 16 15 16 15 13 15 14 14 187
-reforme din fătări 1 - 1 - 2 - - 1 - - 1 - 6
Viţei masculi 9 8 9 8 7 8 7 7 6 8 7 7 91
Produşi Viţele 10 8 9 8 9 7 9 8 7 7 7 7 96
obţinuţi TOTAL 19 16 18 16 16 15 16 15 13 15 14 14 187
Pierderi - - 1 - - - - - 1 - - - 2
Reformă vaci din fătări - - - 1 - 1 1 - 1 - 2 - 6
Total reforme vaci (din fătări şi negestante) - - - 1 - 1 2 - 1 1 2 1 9

15
2.5 Mișcarea efectivelor

16
 Mişcarea lunară a efectivelor de taurine

LUNILE ANULUI
Nr. Efectiv
Categoria Efectiv 31.
crt. 01. 01 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
12
+4 =154 +2=156 +4= 160 +3= 163 +3=165 +1=166 +4=169 +3=170 +3=173 +4=176 +3=178 +5=181
1 Vaci 150 180
-0=154 -0 =156 -0=160 -1 =162 -0=165 -1=165 -2=167 -0=170 -1=172 -1=175 -2=176 -1=180
+0=17 +0=13 +0=11 +4=11 +3=11 +3=11 +4=14 +3=13 +5=15 +4=16 +4=16 +4=17
2 Juninci 17 12
-4=13 -2=11 -4=7 -3=8 -3=8 -1=10 -4=10 -3=10 -3=12 -4=12 -3=13 -5=12
Viţele montate +4=14 +3=13 +5=15 +2=14 +4=14 +3=14 +4=13 +4=15 +4=15 +5=17 +5=18 +5=19
3 10 15
-4=10 -3=10 -3=12 -4=10 -3=11 -5=9 -2=11 -4=11 -3=12 -4=13 -4=14 -4=15
Tineret femel +5=30 +5=30 +5=31 +5=32 +5=33 +4=33 +7=36 +6=37 +6=38 +6=39 +6=40 +6=41
4 25 37
12-18 luni -5=25 -4=26 -4=27 -4=28 -4=29 -4=29 -5=31 -5=32 -5=33 -5=34 -5=35 -4=37
Tineret femel +7=36 +6=37 +6=38 +6=39 +6=40 +6=41 +9=46 +8=47 +9=50 +8=52 +7=53 +8=55
5 29 49
6-12 luni -5=31 -5=32 -5=33 -5=34 -5=35 -4=37 -7=39 -6=41 -6=44 -6=46 -6=47 -6=49
Tineret femel +9=46 +8=47 +9=50 +8=52 +7=53 +8=55 +7=56 +7=54 +6=52 +8=51 +7=50 +7=50
6 37 42
0-6 luni -7=39 -6=41 -6=44 -6=46 -6=47 -6=49 -9=47 -8=46 -9=43 -8=43 -7=43 -8=42
Tineret mascul +9=27 +8=35 +9=44 +8=52 +7=50 +8=50 +7=48 +7=47 +6=46 +8=46 +7=46 +7=46
7 18 40
0-3 luni -0=27 -0=35 -0 =44 -9=43 -8=42 -9=41 -8=40 -7=40 -8=38 -7=39 -7=39 -6=40
Taurine la îngrășat +0 =23 +0 =23 +0 =23 +1 =24 +0 =24 +1 =25 +2=26 +0=26 +1=27 +1 =26 +2=28 +1=28
8 23 27
(recondiționat) -0 =23 -0 =23 -0 =23 -0 =24 -0 =24 -1=24 -0 =26 -1=25 -2=25 -0=26 -1=27 -1=27

Total 316 402

17
 2.6.Programarea producției de lapte

Producţia de lapte este influenţată de o multitudine de factori, dintre care

menţionăm : rasa, structura de vârstă a efectivului de vaci, sistemul de fătări
adoptat, durata unei lactaţii, condiţiile de întreţinere, etc. Deoarece producţia de
lapte este neuniformă în decursul perioadei de lactaţie, programarea pe luni şi
trimestre se poate face utilizând diferite metode cum ar fi : metoda curbei de
lactaţie, metoda producţiei medii zilnice pe luni de lactaţie.
Curba de lactaţie reprezintă o modalitate practică de urmărire şi ilustrare a
evoluţiei producţiei de lapte pe parcursul lactaţiei vacilor. În mod obişnuit, prin
curba de lactaţie se înţelege reprezentarea grafică a evoluţiei producţiei medii
zilnice, pe perioada de control cronologică, având ca punct de plecare momentul
declanşării fiziologice a lactaţiei, deci fătarea. Cu privire la lungimea curbei de
lactaţie, se consideră ca abateri curbele care se întind pe o durată mai scurtă de
260 de zile şi cele care depăşesc 305 zile de lactaţie.
Pentru primipare estimarea producţiei potenţiale de lapte se face la
începutul celei de-a 8-a luni de gestaţie, când juninca, conform tehnologiei,
trebuie să ocupe loc în grajdul de vaci (înainte şi după perioada de maternitate)
şi să beneficieze de o hrănire la nivelul producţiei maxime de lapte (evidenţiată
prin vârful curbei lactaţiei potenţiale).
În situaţia în care nu se cunoaşte originea şi deci performanţele
productive ale ascendenţilor, la toate primiparele în cauză producţia de lapte pe
lactaţie normală se estimează ca egală cu 70% din producţia medie de lapte pe
fermă.

18
 Mişcarea efectivului de vaci pe luni de lactaţie

LUNILE DE LACTAŢIE Efectiv

Total %
Lunile la
vaci în Vaci în
anului II III IV V VI VII VIII IX X începutul
lactaţie lactaţie
I lunii

IAN 19 10 11 12 10 12 12 14 13 13 126 154 81,8

FEBR 16 19 10 11 12 10 12 12 14 13 129 156 82,7

MART 18 16 19 10 11 12 10 12 12 14 134 160 83,7

APRIL 16 18 16 19 10 11 12 10 12 12 136 162 83,9

MAI 16 16 18 16 19 10 11 12 10 12 140 165 84,8

IUN 15 16 16 18 16 19 10 11 12 10 143 165 86,6

IUL 16 15 16 16 18 16 19 10 11 12 149 167 89,2

AUG 15 16 15 16 16 18 16 19 10 11 152 170 89,4

SEPT 13 15 16 15 16 16 18 16 19 10 154 172 89,5

OCT 15 13 15 16 15 16 16 18 16 19 159 175 90,8

NOV 14 15 13 15 16 15 16 16 18 16 154 176 87,5

DEC 14 14 15 13 15 16 15 16 16 18 152 180 84,4

19
 Programarea producţiei lunare de lapte după metoda curbei de lactaţie 25 kg lapte/zi

Lunile de lactaţie I II III IV V VI VII VIII IX X

% din producţia
LUNILE 12,0 14,5 13,5 12,5 10,5 10,0 9,0 8,0 6,0 4,0 TOTAL
medie
ANULUI (hl)
PRODUCŢIA DE
LAPTE 9,15 11,06 10,29 9,53 8,01 7,625 6,86 6,1 4,58 3,05
pe lună/vacă (hl)

EFECTIV (cap) 19 10 11 12 10 12 12 14 13 13 126

IAN
PRODUCŢIA (hl) 173,85 110,6 113,19 114,36 80,1 91,5 82,32 85,4 59,54 39,65 950,51

EFECTIV (cap) 16 19 10 11 12 10 12 12 14 13 129

FEBR
PRODUCŢIA (hl) 146,4 210,14 102,9 104,83 96,12 76,25 82,32 73,2 64,12 39,65 995,93

EFECTIV (cap) 18 16 19 10 11 12 10 12 12 14 134

MART
PRODUCŢIA (hl) 164,7 176,96 195,51 95,3 88,11 91,5 68,6 73,2 54,96 42,7 1051,54

EFECTIV (cap) 16 18 16 19 10 11 12 10 12 12 136

APRILIE
PRODUCŢIA (hl) 146,4 199,08 164,64 181,07 80,1 83,87 82,32 61 54,96 36,6 1090,04

EFECTIV (cap) 16 16 18 16 19 10 11 12 10 12 140

MAI
PRODUCŢIA (hl) 146,4 176,96 185,22 152,48 152,19 76,25 75,46 73,2 45,8 36,6 1120,56

20
 EFECTIV (cap) 15 16 16 18 16 19 10 11 12 10 143
IUN
PRODUCŢIA (hl) 137,25 176,96 164,64 171,54 128,16 144,87 68,6 67,1 54,96 30,5 1144,58

EFECTIV (cap) 16 15 16 16 18 16 19 10 11 12 149

IUL
PRODUCŢIA (hl) 146,4 165,9 164,64 152,48 144,18 122 130,34 61 50,38 36,6 1173,92

EFECTIV (cap) 15 16 15 16 16 18 16 19 10 11 152

AUG
PRODUCŢIA (hl) 137,25 176,96 154,35 152,48 128,16 137,25 109,76 115,9 45,8 33,55 1191,46

EFECTIV (cap) 13 15 16 15 16 16 18 16 19 10 154

SEPT
PRODUCŢIA (hl) 118,95 165,9 164,64 142,95 128,16 122 123,48 97,6 87,02 30,5 1181,2

EFECTIV (cap) 15 13 15 16 15 16 16 18 16 19 159

OCT
PRODUCŢIA (hl) 137,25 143,78 154,35 152,48 120,15 122 109,76 109,8 73,28 57,95 1180,8

EFECTIV (cap) 14 15 13 15 16 15 16 16 18 16 154

NOV
PRODUCŢIA (hl) 128,1 165,9 133,77 142,95 128,16 114,37 109,76 97,6 82,44 48,8 1151,85

EFECTIV (cap) 14 14 15 13 15 16 15 16 16 18 152

DEC
PRODUCŢIA (hl) 128,1 154,84 154,35 123,89 120,15 122 102,9 97,6 73,28 54,9 1132,01

PRODUCŢIA ANUALĂ DE LAPTE (hl) 13364,4

21
 Capitolul 3

3.Alimentaţia animalelor

3.1 Tehnica hrănirii şi modul de administrare a furajelor

3.2 Norme de hrană pentru taurine

Greut
UFL/ PDI
Categoria corp. Ca (g) P (g) SU (g) UIDL
UFC (g)
(kg)

Vaci lapte

Juninci + viţele
18-20 luni

Viţele 12-18 luni

Viţele 6-12 luni

Viţele 3-6 luni

22
 Valoarea nutritivă a nutreţurilor folosite în calculul raţiilor la taurine

Conţinut/kg

Felul nutreţului SU
UFL PDIN PDIE Ca P UIDL Preț/k
(kg)
g

23
 Norme de hrană pentru vaci de lapte, greutatea 600 kg,

Producţia medie de 25 litri lapte (4 % grăsime)

Specificare UFL PDI Ca P SU UIDL

(g)
(g) (g) (g)

Vaci de lapte,600 kg cu 4 %
grăsime

Gestante,luna a VIII-a

Gestante,luna a IX-a

24
 Raţie de hrană pentru o vacă de 600kg, 25 kg lapte, 4% grăsime ( rație uni că )

VALOAREA NUTRITIVA A NUTRETURILOR NORME DE HRANĂ g/Kg SU

g/kgSU
Pret Cost lei
lei/kg NUTRET

KgSU UFL PDIN PDIE Ca P (g) UIDL Kg B KgSU UFL PDIN PDIE Ca (g) P (g) UIDL
(g) (g) (g) (g) (g)

25
 Raţie de hrană pentru o vacă în luna a 8-a de gestaţie

VALOAREA NUTRITIVA A NUTRETURILOR NORME DE HRANĂ g/Kg SU

g/kgSU NUTRET
Pret Cost
KgSU UF PDI PDI Ca P (g) UID lei/k Kg B KgS UFL PDI PDIE Ca P (g) UID lei
L N (g) E (g) (g) L g U N (g) (g) (g) L

26
 Raţie de hrană pentru o vacă în luna a 9-a de gestaţie
VALOAREA NUTRITIVĂ A NUTREŢURILOR NORME DE HRANA g/Kg SU
g/Kg SU
Pret NUTRET Cost
Kg SU UFL PDIN PDIE Ca P(g) UIDL lei/kg Kg B Kg SU UFL PDIN PDIE Ca(g) P(g) UIDL lei
(g) (g) (g) (g) (g)

27
Norme de hrană pentru viţele de 0-6 luni, greutatea 150 kg, spor mediu zilnic 800 g/zi

Specificare UFL PDI Ca P SU UIDL

(g)
(g) (g) (g)

Cerinţe

pentru întreţinere

28
 Raţie unică folosită în alimentaţia viţelelor de 0-6 luni, greutatea 150 kg,

spor mediu zilnic 800 g/zi

VALOAREA NUTRITIVĂ A NUTREŢURILOR NORME DE HRANA g/Kg SU

g/Kg SU
Kg SU UFL PDIN PDIE Ca P(g) UIDL Pret NUTRET Kg B Kg SU UFL PDIN PDIE Ca(g) P(g) UIDL Cost
(g) (g) (g) lei/kg (g) (g) lei

29
 Norme de hrană pentru viţele de 6-12 luni, greutatea 251 kg,

spor mediu zilnic 800 g/zi

Specificare UFL PDI Ca P SU UIDL

(g)
(g) (g) (g)

Cerinţe pentru întreţinere

30
 Raţie unică folosită în alimentaţia viţelelor de 6-12 luni, greutatea 251 kg,

spor mediu zilnic 800 g/zi

VALOAREA NUTRITIVĂ A NUTREŢURILOR NORME DE HRANA g/Kg SU

g/Kg SU
Kg SU UFL PDIN PDIE Ca P(g) UIDL Pret NUTRET Kg B Kg UFL PDIN PDIE Ca(g) P(g) UIDL Cost
(g) (g) (g) lei/kg SU (g) (g) lei

31
Norme de hrană pentru viţele de 12-18 luni, greutatea 395 kg,

spor mediu zilnic 300 g/zi

Specificare UFL PDI Ca P SU UIDL

(g)
(g) (g) (g)

32
 Raţie unică folosită în alimentaţia viţelelor de 12-18 luni, greutatea 395 kg,
spor mediu zilnic 300 g/zi

VALOAREA NUTRITIVĂ A NUTREŢURILOR NORME DE HRANA g/Kg SU

g/Kg SU
Kg UFL PDIN PDI Ca P(g) UID Pret NUTRET Kg UFL PDIN PDI Ca(g P(g) UID Cost
SU (g) E (g) L lei/kg Kg SU (g) E (g) ) L lei
(g) B

33
 Norme de hrană pentru juninci şi viţele de 18-20 luni,

greutatea 450 kg, spor mediu zilnic 500 g/zi

Specificare UFL PDI Ca P SU UIDL

(g)
(g) (g) (g)

Cerinţe pentru întreţinere

34
 Raţie unică folosită în alimentaţia viţelelor de 18-20 luni

VALOAREA NUTRITIVĂ A NUTREŢURILOR NORME DE HRANA g/Kg SU

g/Kg SU
Kg UFL PDIN PDI Ca P(g) UID Pret NUTRET Kg UFL PDIN PDI Ca(g P(g) UID Cost
SU (g) E (g) L lei/kg Kg SU (g) E (g) ) L lei
(g) B

35
 3.3.Stabilirea necesarului de furaje

Stabilirea necesarului de furaje pentru vaci de lapte

Efectiv Nr. zile Cantitate Total furaj

Nutreţ Nr. zile
mediu furajate kg/cap (t)

Stabilirea necesarului de furaje pentru vaci în gestaţie avansată

Efectiv Nr. zile Cantitate

Nutreţ Nr. zile Total furaj
mediu furajate kg/cap

36
 Stabilirea necesarului de furaje pentru tineret taurin 0 – 6 luni

Efectiv Nr. zile Cantitate Total

Nutreţ Nr. zile
mediu furajate kg/cap furaj(t)

37
 Stabilirea necesarului de furaje pentru tineret taurin 12 – 18 luni

Efectiv Nr. zile Cantitate

Nutreţ Nr. zile Total furaj
mediu furajate kg/cap

Stabilirea necesarului de furaje pentru vițele 18-20 luni

Efectiv Nr. zile Cantitate

Nutreţ Nr. zile Total furaj
mediu furajate kg/cap

Â
38
39
 Determinarea numărului de zile animale furajate
Categ. Specificare I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Total zile
de furajate
animale
LUNILE ANULUI

31 28 31 30 31 30 31 31 30 31 30 31
Vaci E.M. 154 156 160 162 165 165 167 170 172 175 176 180
Z.A.F. 4774 4368 4960 4860 5115 4950 5117 5270 5160 5425 5280 5580 60859
Juninci E.M. 13 11 7 8 8 10 10 10 12 12 13 12
Z.A.F. 403 308 217 240 248 300 310 310 360 372 390 372 3830
V.M. E.M. 10 10 12 10 11 9 11 11 12 13 14 15
Z.A.F. 310 280 372 300 341 270 341 341 360 403 420 465 4203
T.F. E.M. 25 26 27 28 29 29 31 32 33 34 35 37
12-18 L Z.A.F. 775 728 837 840 899 870 961 992 990 1054 1050 1147 11143
T.F. E.M. 31 32 33 34 35 37 39 41 44 46 47 49
6-12 L Z.A.F. 961 896 1023 1020 1085 1110 1209 1271 1320 1426 1410 1519 14250
T.F. E.M. 39 41 44 46 47 49 47 46 43 43 43 42
0-6 L Z.A.F. 1209 1148 1364 1380 1457 1470 1457 1426 1290 1333 1290 1302 16126
T.M. E.M. 27 35 44 43 42 41 40 40 38 39 39 40
0-3 L Z.A.F. 837 980 1364 1290 1302 1230 1240 1240 1140 1209 1170 1240 14242
Îngrășat E.M. 23 23 23 24 24 24 26 25 25 26 27 27
Z.A.F 713 644 713 720 744 720 806 775 750 806 810 837 9038

40
 Capitolul 4
4.Tehnologia de întreţinere şi exploatare

4.1 Sistemul de întreţinere liberă

Întreţinerea nelegată a vacilor se practică pe scară largă în ţările cu

zootehnie dezvoltată. Acest sistem s-a impus în practică ca urmare a reducerii
continue a populaţiei active din agricultură. În ţările dezvoltate economic,
personalul implicat în agricultură reprezintă 2-6% din totalul populaţiei active,
faţă de 30-40% în ţările în curs de dezvoltare.
Caracteristica principală a acestui sistem constă în întreţinerea liberă
(nelegată) a vacilor, în adăposturi închise sau semideschise, cu amenajări
interioare specifice şi cu tratarea în grup a animalelor. Eficienţa aplicării acestui
sistem de întreţinere este condiţionată de asigurarea unor condiţii specifice, între
care:
- vacile întreţinute în sistem liber trebuie să aparţină unor rase cu potenţial
productiv ridicat, să fie ecornate, să reziste la acţiunea factorilor stresanţi
specifici întreţinerii libere şi să aibă aptitudini bune pentru mulsul mecanic;
- efectivul de vaci va fi împărţit în grupe tehnologice (de maxim 50 vaci), în
funcţie de nivelul productiv şi starea fiziologică, respectiv: vaci în prima sută de
zile de lactaţie, vaci în a doua sută de zile în lactaţie, vaci cu peste 200 zile de
lactaţie şi vaci în repaus mamar;
- întreţinerea nelegată a vacilor se recomandă a fi aplicată în ferme cu un efectiv
minim de 50 vaci de lapte, de preferat între 100 şi 400 capete;
- ferma trebuie să fie dotată cu maşini şi instalaţii specifice, fiabile şi cu
randament mare, iar personalul de îngrijire trebuie să fie calificat şi chiar
specializat pe operaţiuni tehnologice distincte, prin şcolarizare - organizarea
judicioasă a activităţii de reproducţie, astfel încât natalitatea să fie de peste 85%,
vaci cu gestaţie confirmată 50-53% şi 80-83% vaci în lactaţie;
- în fermele cu întreţinere liberă reforma anuală la vaci este mai mare (30-
35%), astfel încât după prima lactaţie să se elimine toate vacile care nu se
pretează exploatării în acest sistem;
- să existe surse suficiente de furaje de volum de calitate superioară, care se
administrează ad libitum;
- fermierii trebuie să manifeste competenţă în organizarea şi urmărirea modului
de desfăşurare al proceselor tehnologice.

41
 Avantajele întreţinerii libere:
- productivitatea muncii este de 2-4 ori mai mare comparativ cu întreţinerea
legată ca urmare a faptului că în cazul întreţinerii libere există posibilitatea
aplicării celor mai recente progrese ştiinţifice legate de mecanizarea şi
automatizarea proceselor de producţie, iar lucrătorii sunt specializaţi pe diferite
operaţiuni tehnologice;
Zona de odihnă. Repausul şi odihna vacilor se poate realiza în
compartimente cu spaţiu comun de odihnă sau compartimente cu spaţii
individualizate de odihnă. În varianta de întreţinere cu spaţiu comun de odihnă,
zona de odihnă este delimitată de zona de mişcare printr-un prag cu înălţimea de
15-20 cm. În zona de odihnă se aşterne un strat gros de paie care se
împrospătează de câte ori este nevoie (calculând un necesar de cca. 3 kg
paie/zi/animal). Aşternutul se evacuează periodic, o dată la 20-30 zile sau la 3-4
luni. Dimensiunea suprafeţei de odihnă se calculează astfel încât să se asigure o
suprafaţă specifică de 4-5 m2/vacă.

Zona de odihnă se aşterne cu un strat subţire de paie tocate, pleavă de orz,

rumeguş sau nisip care se primeneşte săptămânal. Există şi varianta în care în
loc de aşternut se folosesc covoare de cauciuc sau din material plastic care se
igienizează periodic.
Cuşeta are lungimea de 2,2-2,3 m şi 1,10 m lăţime. Dimensiunea cuşetei
pe poate fi reglată în funcţie de rasă şi masa corporală a vacilor (pe o distanţă
de cca. 60 cm ) cu o bară metalică (opritor de grebăn) montată în partea
anterioară a separatoarelor de cuşetă. Aceste reglaje se fac cu scopul de a obliga
animalele ca în momentul în care se ridică să facă un pas înapoi, astfel încât
defecarea şi urinarea să se facă pe zona învecinată (respectiv pe zona de
mişcare), iar patul de odihn menţine curat.
Zona de furajare poate fi amplasată în partea opusă zonei de odihnă, în
faţa cuşetelor de odihnă de-a lungul unui perete longitudinal, sau pe axa
longitudinală a adăpostului. Această zonă poate fi amplasată şi într-o aripă a
adăpostului despărţită de zona de odihnă printr-un perete prevăzut cu deschideri
largi pentru accesul vacilor la ieslea de furajare.
Administrarea furajelor de volum se realizează cu ajutorul remorcilor
tehnologice sau transportoare mecanice (iesle mecanică) iar furajele concentrate
se administrează restricţionat la muls. Pe timpul verii, furajele de volum se
administrează în padoc, în iesle protejate de copertine.
Zona de circulaţie este situată între zona de odihnă şi zona de furajare,
pardoseala zonei de circulaţie se află mai jos cu 15-20 cm faţă de zona de
odihnă. Această zonă trebuie să fie suficient de largă (minim 3 m) astfel încât să
asigure circulaţia facilă a vacilor şi să se evite incomodarea animalelor aflate în

42
zona de furajare. În zona de mişcare se amplasează jgheabul de adăpare, unul
pentru 20-25 de vaci.
În funcţie de sistemul adoptat pentru evacuarea dejecţiilor, pardoseala
zonei de odihnă poate fi continuă (evacuarea mecanică cu lopata tip “delta” sau
cu tractor echipat cu lamă de buldozer) sau discontinuă, de tip grătar (când
evacuarea dejecţiilor se face hidraulic sau mecanic prin amplasarea în canalele
de sub grătare a unor lopeţi mecanice cu fiabilitate mare).
Padocul este construit în continuarea adăpostului şi este compartimentat
în număr de compartimente ca şi adăpostul. În padoc sunt amplasate jgheaburile
de furajare pentru administrarea furajelor pe timpul verii. Întreţinerea liberă a
vacilor în adăposturi închise cu spaţiu individualizat de odihnă asigură condiţii
corespunzătoare de microclimat şi confort în timpul odihnei, cu efecte pozitive
asupra capacităţii de exteriorizare a potenţialului productiv al vacilor.
Evacuarea dejecțiilor se realizează cu plugul raclor tip DM (delta),
acţionat hidraulic, prin culisarea unei şine profil U, implementată în aleia de
beton cu o lăţime de 3,5 m. Plugul raclor DM are o lăţime de lucru de 3,5 m,
puterea sistemului de acţionare de 2,2 Kw, adâncimea spaţiului de lucru de 20
cm (diferenţa de nivel dintre paturile de odihnă şi aleea de mişcare) şi necesită
un spaţiu pentru amplasarea sistemului de acţionare de 1,8 m. Pentru prevenirea
suprasolicitării plugului, se recomandă pornirea lui de minimum 2 ori în
intervalul de 24 de ore în vedrea curăţirii aleii.

SISTEMUL DE ÎNTREŢINERE LIBERĂ A TINERETULUI

Cel de-al treilea adăpost va fi amenajat pentru întreţinerea tineretului în

sistem liber, pe categorii de vârstă : 0-3 luni, 3 - 6 luni, 6 – 12 luni, 12- 18 luni,
juninci. În primele trei luni de viaţă viţeii pot fi întreţinuţi în cuşti individuale
care sunt constituite din două zone, cuşcă propriu-zisă şi padocul. Cuşca asigură
locul de odihnă pentru viţei. Cuştile sunt confecţionate din lemn sau poliester
armat cu fibră de sticlă, cu dimensiunile de 1,5 m lungime, 1,2 m lăţime şi 1,4
m înălţime. În cuşcă, indiferent de sezon, se aşterne un strat gros de paie, care se
împrospătează la un interval de două zile şi se evacuează la 3 luni. Sub cuşti se
pune un strat de pietriş, cu grosimea de 15 cm, pentru drenarea rapidă a apei
provenită din ploi.
Adăpostul pentru tineret va fi compartimentat, cu bare metalice, în patru
boxe, a câte 10 – 15 capete, pentru celelalte categorii de vârstă, inclusiv juninci
(viţele confirmate gestante). El va fi prevăzut, pentru fiecare boxă, cu câte un
padoc. De asemenea, este compartimentat pe cele trei zone: de odihnă, furajare
şi mişcare. Zona de odihnă, este cu spaţiu comun confecţionat din cărămidă
acoperită la suprafaţă cu un strat de ciment şi delimitată de zona de mişcare
printr-un prag cu înălţimea de 20 cm. În zona de odihnă se asigură un spaţiu de
4 m2 pe cap de animal iar ca aşternut se va folosi covorul de cauciuc. Zona de
43
mişcare va avea o lăţime de 3,5 m pentru amplasarea plugului raclor tip DM
(delta), pentru evacuarea dejecţiilor.
Sistemul pentru evacuarea dejecţiilor este identic cu cel din adăpostul de
vaci. Zona de furajare va avea 3,5 – 4 m pentru a permite distribuirea furajului
cu remorca tehnologică. Furajele, în amestec, vor fi administrate direct pe
pardoseala de ciment a zonei de furajare, delimitată printr-o culoare verde.
Accesul la furaje are loc prin intermediul unui grilaj metalic, care
individualizează frontul de furajare, evitând deranjul reciproc. Pe timp
favorabil, se recomandă ca furajele să fie administrate în padoc, ieslea fiind
amplasată sub copertină. Pentru adăpare se vor folosi adăpătorile OASIS cu o
clapetă, câte una la fiecare boxă.

4.2 Organizarea mulsului

Comparativ cu mulsul mecanic în adăpost, mulgerea în săli de muls

prezintă o serie de avantaje şi dezavantaje.
Avantaje: productivitate a muncii mai mare, efortul depus de lucrători
este mai mic, vacile sunt mulse în condiţii mai bune de igienă şi confort,
parametrii funcţionali ai instalaţiei de muls pot fi supravegheaţi şi menţinuţi mai
uşor în limitele optime de funcţionare.
Dezavantaje: investiţiile iniţiale sunt mai mari, vacile trebuie duse de
două ori pe zi în sala de muls. De asemenea la cele mai multe săli de muls
vacile sunt tratate în grup.
Mulgerea în săli de muls se practică la întreţinerea nelegată şi se
realizează într-o construcţie specială, prevăzută cu mai multe încăperi: sala de
muls propriu-zisă, padocul de aşteptare, sala de răcire şi păstrarea laptelui, locul
cu generatorul de vacuum. Padocul de aşteptare comunică direct sau prin
culoare cu sala de muls şi adăpostul de vaci. Pardoseala acestei săli are
suprafaţa rugoasă, pentru a evita alunecarea şi asigură cca.1,5 m2 pe vacă. Sala
de muls se amplasează la distanţa de cel mult 18 m faţă de adăpostul vacilor.
În cazul nostru vom folosi o sală de muls tip Tandem care are în
componenţă aceleaşi spaţii funcţionale şi instalaţii ca şi sala de tip brăduleţ, cu
deosebirea că prin modelul constructiv adaptat se asigură tratarea individuală a
animalelor .Capacitatea acestor săli este mai redusă, platforma de muls fiind
organizată pe unul sau două rânduri, fiecare rând având 2-4 locuri (boxe) de
muls.

44
 În sala de muls vacile au acces în boxe individuale (cu dimensiunea de
2,4 x 0,8 m), dispuse paralel faţă de canalul de deservire. Fiecare boxă este
prevăzută cu o uşă pentru intrarea şi una pentru ieşirea vacii, manipulate de
mulgător. Pentru fiecare rând de standuri de muls există o alee de circulaţie a
vacilor, folosită la introducerea şi evacuarea individuală a acestora din boxa de
muls. Acest tip de sală de muls prezintă avantajul că vacile sunt tratate
individual (cu toate efectele pozitive ce decurg din acest aspect), însă are
dezavantajul că productivitatea muncii este mai redusă deoarece necesită un
consum mai mare de timp pentru introducerea şi evacuarea animalelor, iar
distanţa parcursă de mulgător de la o vacă la alta este mai mare. În acelaşi timp,
investiţiile pe loc de muls sunt mai mari.
Având în vedere particularităţile sale funcţionale, sala de muls tip tandem
se recomandă a fi utilizată în fermele de selecţie, în fermele cu efective mai mici
(până la 150 de vaci) şi în cele în care aptitudinile vacilor pentru mulsul
mecanic sunt mai puţin corespunzătoare.
Organizarea mulsului: vacile sunt aduse, pe grupe, în sala de aşteptare de
unde vacile sunt introduse câte una în boxa de muls. La fiecare vacă se execută
mulsul (executând cu stricteţe toate fazele cunoscute), după care vaca este
eliberată din boxă şi dirijată către padocul de evacuare de unde ajunge în
adăpost. Boxa respectivă, rămasă liberă, este ocupată de o altă vacă care este
adusă din sala de aşteptare.
În vederea obţinerii şi livrării unui lapte igienic se vor respecta cu
stricteţe următoarele reguli:
- mulgătorii trebuie să fie sănătoşi, să nu provină din familii care
suferă de tuberculoză sau febră tifoidă şi să respecte normele de igienă privind
pregătirea mulgătorului pentru muls;
- spălarea şi ştergerea ugerului înainte de muls, dezinfecţia mameloanelor
după muls;
- primele jeturi de lapte (care au o încărcătură microbiană mare) se mulg
în cupe special destinate şi nu pe stand, după care acest lapte se aruncă;
- se va combate obiceiul unor mulgători care practică mulsul manual de a-
şi umezi mâinile în laptele muls;
- echipamentul de muls şi cel de manipulare al laptelui va fi menţinut în
condiţii stricte de igienă;

45
TRATAREA ŞI PĂSTRAREA LAPTELUI ÎN FERMĂ

Pentru valorificarea superioară a laptelui se impune ca, până la livrare,

laptele să fie tratat şi păstrat în condiţii corespunzătoare. La livrare laptele
trebuie să aibă caracteristici organoleptice şi fizico-chimice stabilite prin
normative specifice.
Tratarea laptelui. Tratamentul primar are ca scop menţinerea
caracteristicilor fizico-chimice şi organoleptice ale laptelui până în momentul
valorificării şi constă în filtrarea şi păstrarea acestuia în condiţii
corespunzătoare. Pentru tratamentul primar şi păstrarea laptelui până la livrare,
în fermele mari trebuie să existe o lăptărie dotată cu utilaje şi inventar specifice.
Lăptăria se amplasează lângă filtrul sanitar, la intrarea în fermă, şi are mai multe
spaţii funcţionale: sala de recepţie şi analiză a laptelui, sala de răcire şi
depozitare, sala de prelucrare (smântânire) şi sala de spălare şi depozitare a
inventarului specific.
Pentru ţara noastră recepţia cantitativă a laptelui constă în cuantificarea
gavrimetrică (kg) sau volumetrică (l) a cantităţii de lapte, iar din punct de
vedere calitativ trebuie să aibă un conţinut de minimum 3,2% grăsime,
densitatea minimă de 1,29, aciditatea maximă 190T, temperatura să nu
depăşească 140C, iar gradul de impurificare să se încadreze în limitele
prestabilite. Prin filtrare se urmăreşte îndepărtarea impurităţilor care au pătruns
în lapte (fire de păr, furaje etc.). Această operaţiune se poate executa cu ajutorul
unor filtre ,strecurători (format din două site între care se aşează 3-4 straturi de
tifon) sau (în cazul fermelor mari) cu ajutorul unor filtre centrifugale (instalaţii
de sine stătătoaresau care sunt intercalate pe traseul laptelui).
Până la livrare laptele se păstrează în spaţii corespunzător igienizate. În
funcţie de durata de păstrare până la livrare, laptele trebuie răcit pentru a reduce
la minimum multiplicarea microorganismelor.Dacă laptele se livrează de două
ori pe zi, laptele trebuie răcit la o temperatură de 12-140C, dacă se livrează o
dată pe zi la 6-80C, iar dacă se livrează o dată la două zile, temperatura de
păstrare va fi de 40C. În raport cu durata şi temperatura de păstrare, pentru
răcirea laptelui se folosesc diferite procedee.
Bazinele de răcire se folosesc când laptele este păstrat în bidoane de
depozitare, pentru răcire se foloseşte apă rece de la reţeaua curentă de apă;
răcirea fiind lentă. Pentru răcirea laptelui la 6-80C în bazin se introduce gheaţă
(10-12 kg/100 l lapte).
Instalaţiile frigorifice se folosesc în ferme mari, laptele fiind răcit la 4-60
C, iar păstrarea se face în tancuri izoterme.

46
Capitolul 5
5. Organizarea producţiei

5.1 Producţia de lapte

Laptele este considerat un aliment complex datorită compoziţiei chimice

şi în acelaşi timp complet dat fiind faptul că conţine peste 100 de substanţe
hrănitoare pentru om, dintre care 20 aminoacizi, 25 vitamine, 45 componente
minerale etc.
În ţara noastră există o preocupare permanentă pentru valorificarea
tuturor posibilităţilor de sporire a producţiei de lapte, în vederea asigurării
cantităţilor optime pentru hrănirea raţională a populaţiilor. Pentru realizarea
producţiilor de lapte planificate a se obţine este necesar să se acţioneze în
direcţia asigurării tuturor factorilor care influenţează producţia de lapte
(individuală şi totală):
- se vor menţine în exploatare doar vacile care se încadrează în tipul
fiziologic respirator;
- vârsta maximă de exploatare va fi de 7,5 ani (5 lactaţii);
47
 - vârsta de introducere la reproducţie va fi condiţionată de greutatea
corporală (70% din greutate animalelor adulte);
- respectarea repausului mamar de 60 zile;
- asigurarea condiţiilor optime de întreţinere şi hrănire;
- aplicarea sistemului de fătări eşalonate pentru asigurarea ritmicităţii
producţiei;
- respectarea tehnologiei de muls;
- asigurarea unui regim de mişcare corespunzător;
- respectarea programului zilnic care duce la crearea unor reflexe
condiţionate;
- reducerea la minim a influenţei nefavorabile a factorilor de mediu;

Capitolul 6
6.REZULTATELE TEHNICO – ECONOMICE ÎN
FERMĂ
CALCULUL PROFITULUI:

Model simplificat de calcul pentru stabilirea profitului la vaci de lapte

Lapte marfă 1336440 litri x 1,4 Ron =1871016 RON

Vaci reforme= 9 x 600 kg(în viu)= 5400 x 7 Ron = 37800 RON

Venituri

Viței = 69 x 400 Ron = 27600 RON

Total venituri: 1871016 + 37800 +27600 = 1936416 RON

Fân natural 108,9 t x 500 RON = 54450 RON

Fân lucernă 302,3 t x 500 RON = 151150 RON

Fân trifoi 7,9 t x 500 RON = 3950 RON

Cheltuiei

Furaje

Porumb siloz 1118,4 t x 200 RON = 223680 RON

Siloz lucernă 22,5 t x 300 RON = 6750 RON

Tăiței de sfeclă 457,5 t x 300 RON = 137250 RON

Orz 137,2 t x 500 RON = 68600 RON

48
 Șrot floarea soarelui 45,7 t x 300 RON = 13710 RON

Fosfat dicalcic 0,4 t x 2500 RON = 1000 RON

Total: 54450 +151150 + 3950 +223680 +6750 +137250 +68600 +13710+1000 = 660540
RON

Fond salarii brute: 4 muncitori + 1 inginer = ( 4 x 750 RON) + ( 1 x 1500 RON )= 4500 x 12 luni = 54
000 RON

Consum energie: 3,78 KW/hl Lapte x 13364,4 hl/an = 50517 x 0,2 = 10103,4 RON

Consum carburant: 2,1 litri /hl lapte x 13364,4 hl/an =28065 x 6 Ron =168391,4 RON

Alte cheltuieli : (20 % din cheltuielile totale) = 178606,9 RON

Total cheltuieli: 660540 + 54000 +10103,4 + 168391,4 +178606,9 = 1071641,7 RON

Costuri aferente producției unui litru de lapte : 1071641,7 : 1336440 litri/an = 0,80 RON

Profit brut : 1936416 - 1071641,7 = 864774,3 RON

Impozit pe profit(16%)= 0,16 x 864774,3 = 138363,8 RON

Profit net= 864774,3 - 138363,8 = 726380,4 RON

Capitolul 7
7.Concluzii și recomandări

49
 Bibliografie

1. Acatincăi S.,(2004) – Producțiile bovinelor, Edit.Eurobit,Timișoara.

2. Maciuc V., (2006) – Managementul creşterii bovinelor, Edit Alfa Iași.
3. Pop I.M., Halga P., Teona Avarvarei, Popa V., Bădeliţă C., (2002) -
Alimentaţie animal, Edit. Pim, Iaşi.

50