Înţărcarea constă în sistarea administrării dietei lichide
(a laptelui sau a substituentului de lapte) în alimentaţia viţeilor şi furajarea lor în continuare cu furaje vegetale. Pentru reducerea stresului de înţărcare şi a riscului de apariţie a tulburărilor digestive se recomandă ca laptele (respectiv substituentul de lapte) să fie scos treptat din raţia viţeilor, iar sortimentele de furaje administrate înainte de înţărcare să fie menţinute în raţie încă 1-2săptămâni după momentul înţărcării. De asemenea, în această perioadă nu se vor muta viţeii în alt adăpost. Reuşita înţărcării este condiţionată de obişnuirea timpurie a viţeilor cu consumul de furaje vegetale, astfel încât în momentul înţărcării aceştia să-şi poată asigura întregul necesar de substanţe nutritive din furajele vegetale consumate. Vârsta înţărcării se stabileşte în raport cu sistemul de furajare, destinaţia şi sexul viţeilor. În acest sens, în practică se aplică următoarele tipuri de înţărcare: înţărcarea foarte precoce, înţărcarea precoce şi înţărcarea tardivă. Înţărcarea foarte precoce. În acest caz viţeii sunt înţărcaţi la vârsta de 28-35 zile. În perioada alăptării, raţia viţeilor este formată din lapte sau substituent de lapte (cel mai frecvent), furaj combinat de tip prestarter şi fân vitaminic. Viţeii pot fi înţărcaţi atunci când au capacitatea de a consuma zilnic minimum 450 g furaj combinat prestarter timp de 3 zile consecutiv. . Înţărcarea precoce. Viţeii sunt înţărcaţi la vârste cuprinse între 40 şi 120 de zile. În perioada alăptării raţia viţeilor este alcătuită din lapte (sau substituenţi de lapte), nutreţ combinat tip starter şi fân vitaminic. Viţeii pot fi înţărcaţi atunci când au capacitatea de a consuma zilnic minimum 700 g furaj combinat starter, timp de 3 zile consecutiv Înţărcarea tardivă. Are loc la vârsta de 6-7 luni în cazul viţeilor din rasele de carne şi la 4-5 luni în cazul viţeilor din rasele de lapte şi mixte. Acest tip de înţărcare se aplică în cazul sistemului tradiţional de hrănire cu lapte (integral, lapte normalizat, lapte integral+lapte degresat), amestec de concentrate produs în fermă, fibroase şi suculente. La înţărcare, viţeii trebuie să aibă capacitatea de a consuma, în medie, 1,5-2 kg nutreţuri concentrate, 2-2,5 kg fân şi 3-5 kg nutreţuri suculente. 4.1 Tehnologia de creșterea tineretului femel de reproducție
Tineretul taurin de reproducție include toate categoriile
de vârstă, femele și masculi, de la înțărcare și până la admiterea la reproducție. La împlinirea vârstei de 6 luni (eventual mai devreme) vițeii se separă pe sexe şi se cântăresc.
Tehnologia de creștere a tineretului taurin după înțărcare,
respectiv hrănirea, adăpostirea și îngrijirea se diferențiază în funcție de sexul animalelor. Această diferențiere este determinată de faptul că obiectivele urmărite în creșterea vițelelor și particularitățile acestui proces nu sunt identice cu cele specifice tăurașilor de reproducție. Prin creșterea rațională a tineretului taurin femel, de la vârsta de 6 luni și până la admiterea la reproducție, se urmărește realizarea unor sporuri moderate de creștere în greutate, o bună dezvoltare a aparatului digestiv şi realizarea unei conformații corporale armonioase. Hrănirea tineretului taurin femel de reproducție Hrănirea rațională a tineretului taurin femel destinat reproducției presupune administrarea unor furaje de calitate foarte bună și în cantități care să asigure realizarea indicatorilor de creștere stabiliți prin programele de creștere. Tehnologia de hrănire a vițelelor se diferențiază cu sezonul, vițelele fiind grupate în două categorii de vârstă, şi anume categoria 6-12 luni şi categoria 12-18 luni. In sezonul de vară baza rației este constituită din nutrețuri verzi, iar cel mai potrivit regim de hrănire se realizează prin întreținerea tineretului taurin femel pe pășune. Pășunile repartizate vițelelor de reproducție trebuie să fie de bună calitate și să nu fie infestate de paraziți. In cazul în care pășunea nu asigură cantitatea necesară de furaje, rația vițelelor va fi completată cu nutreț verde cosit și administrat la iesle, eventual cu suculente însilozate și fân. Consumul mediu de nutreț verde este de 15-20 kg/zi la vițelele în vârstă de 6-12 luni şi de 25-40 kg/zi la vițelele în vârstă de peste 12 luni. La vițelele din categoria de vârstă 6-12 luni se administrează suplimentar un amestec de furaje concentrate, în cantitate de 1-1,5 kg/zi. In cazul fermelor care nu dispun de pășuni, nutrețul verde se administrează la iesle, în padocuri largi prevăzute cu umbrare sau copertine de protecție și adăpători. In sezonul de iarnă, rația furajeră pentru vițelele din categoria 6-12 luni este alcătuită din 3-4 kg fân (din care 50% fân de leguminoase), 10-15 kg suculente conservate (porumb însilozat, semisiloz, semifân, sfeclă furajeră) şi 2- 2,5 kg amestec de nutrețuri concentrate. Tabelul Normale de hrană pentru tineretul femel de reproducție
În sezonul cald se recomandă ca întreținerea vițelelor
de reproducție să se facă pe pășune, în tabere de vară. În tabăra de vară sunt amenajate adăposturi sumare prevăzute cu padocuri de odihnă în care este amplasat jgheabul pentru furajarea suplimentară a vițelelor și jgheabul de adăpare. Se recomandă ca pășunea să fie tarlalizată și prevăzută cu umbrare naturale (arbori solitari sau pâlcuri) sau amenajate (copertine). Tineretul femel întreținut pe pășune beneficiază de mișcare liberă și de influenta favorabilă a factorilor naturali de mediu care stimulează metabolismul, mărește apetitul, favorizând dezvoltarea armonioasă a vițelelor. În fermele care nu dispun de pășuni, întreținerea vițelelor pe timpul verii se face în adăposturi prevăzute cu padocuri largi în care sunt amenajate jgheaburi de furajare și copertine de protecție. În sezonul rece se recomandă întreținerea vițelelor în stabulație liberă, sistem care asigură obținerea celor mai bune rezultate atât sub raportul creșterii și dezvoltării tineretului cât și al productivității muncii. Întreținerea în stabulație liberă se poate realiza în adăposturi semideschise (pe așternut permanent), în adăposturi închise (pe așternut permanent sau cu cușete individuale). În vederea obținerii unor rezultate corespunzătoare, se impune dimensionarea corectă a colectivităților de animale, precum și a diferitelor zone funcționale din adăpost și padoc (zona de odihnă, zona de mișcare-furajare, frontul de furajare, numărul de adăpători etc.). De asemenea, se va avea în vedere ca loturile cazate în aceeași boxă să fie formate din animale cât mai uniforme din punct de vedere al vârstei și dezvoltării corporale, toate vițelele fiind ecornate. Vițelele pot fi întreținute și în adăposturi închise cu boxe comune, având pardoseala de tip grătar şi evacuarea hidraulică a dejecțiilor. Această variantă de întreținere este mai puțin recomandată deoarece se mărește incidența afecțiunilor pedale și a accidentelor, se reduce confortul (implicit și timpul de odihnă), iar menținerea igienei corporale precum și a parametrilor de microclimat în limite corespunzătoare se realizează mai greu. Pe cât posibil, se va evita întreținerea legată a tineretului taurin femel de reproducție. Indiferent de varianta constructivă adoptată şi de sistemul de întreținere practicat, adăposturile pentru tineretul taurin femel de reproducție vor fi prevăzute cu padocuri largi în care sunt amenajate jgheaburi de furajare, adăpători și copertine de protecție. Hrănirea și întreținerea junincilor. După confirmarea stării de gestație, la juninci nu se modifică regimul de furajare și de întreținere. Furajarea se bazează în continuare pe furaje de volum de calitate bună, care să asigure realizarea unor sporuri medii zilnice moderate (cca. 500 g). Dacă starea de întreținere a junincilor este necorespunzătoare, rația se va suplimenta cu un amestec de furaje concentrate, în cantitate de 2-2,5 kg. Regimul de furajare precum și regimul de întreținere (adăpostire, igienă corporală, regim de mișcare) al junincilor aflate în ultimele două luni de gestație trebuie să respecte aceleași principii ca și în cazul vacilor pe durata repausului mamar. 4.2 Tehnologia de creștere a tăurașilor de reproducție
Prin creșterea rațională de la vârsta de 6 luni şi până la admiterea
la reproducție, se urmărește ca tăurașii să realizeze o intensitate mare de creștere, un schelet puternic, o conformație corporală armonioasă, să aibă un temperament vioi și caracter docil.
Hrănirea tăurașilor de reproducție
Rațiile furajere administrate tăurașilor de reproducție trebuie să
asigure întregul necesar de substanțe nutritive astfel încât să realizeze sporuri mari de creștere (peste 1000 g/zi), însă fără tendințe de îngrășare și de dezvoltare exagerată a abdomenului.
La tăurașii de reproducție se practică tipul de hrănire moderat
voluminos, cu pH acid, baza rației fiind constituită din furaje concentrate Pentru a beneficia de condiții asemănătoare de creștere, tăurașii sunt afluiţi în aceste stațiuni la vârsta de 4-5 luni. Din momentul afluirii și până la vârsta de 6 luni, tăurașii sunt obișnuiți cu noile condiții de întreținere şi cu furajele ce le vor fi administrate pe perioada testării. Pentru tăurașii aflați în perioada testării după aptitudinile pentru producția de carne (6-12 luni) se practică tehnologia de hrănire din stoc (cu furaje conservate), pe tot parcursul anului. În acest scop se utilizează rații standardizate, administrate ad libitum, sub formă granulată sau măcinată. Prin aplicarea acestei tehnologii de furajare este posibilă compararea performanțelor realizate de tăurași indiferent de sezonul calendaristic în care a avut loc testarea acestora. În perioada testării după performante proprii tăurașii pot fi furajați din stoc prin polidietă. În acest caz, rația este formată, în medie, din 3-4 kg nutrețuri concentrate, 4-5 kg de fân și 5-6 kg semifân. Pe timpul verii, semifânul poate fi înlocuit cu echivalentul acestuia în nutreț verde (10-15 kg). Hrănirea tăurașilor destinați rețelei de montă. Furajarea acestor tăurași se bazează pe furaje obținute, în general, la nivelul fermei. Rația tăurașilor în perioada de vârstă 6-12 luni este formată din 3-4 kg amestec de furaje concentrate, 3 kg fân de leguminoase şi 5-6 kg porumb însilozat. Pe timpul verii, raţia este alcătuită din 3-4 kg amestec de furaje concentrate şi 10-15 kg nutreţ verde. După vârsta de 12 luni, rația tăurașilor destinați reproducției este formată din 5-6 kg amestec de furaje concentrate, 4-5 kg fân și 7-8 kg porumb însilozat; vara, porumbul însilozat poate fi înlocuit cu echivalentul acestuia în nutreț verde. În amestecul de nutrețuri concentrate se introduce un amestec mineral (carbonat de calciu, fosfat dicalcic şi sare de bucătărie), în cantitate de 50-60 g pentru tăurașii în vârstă de 6-12 luni și 70-80 g la tăurașii în vârstă de peste 12 luni. Întreținerea tăurașilor de reproducție În stațiunile de testare, tăurașii sunt întreținuți în boxe individuale cu suprafața de 6 m2 (cel puțin până la vârsta de 12 luni)
Fig. 1. Boxă individuală pentru tauri de reproducţie:
1- padoc; 2- pat de odihnă, aşternut cu paie; 3- soclu cu înălţimea de 30 cm; 4- grilaj din ţevi verticale; 5- refugiu pentru îngrijitor; 6- sifon de pardoseală; 7- iesle. După vârsta de 12 luni, întreținerea se poate face fie în boxe individuale, cu suprafața de 7-8 m2, fie legați la stand. Adăposturile pentru tăurași sunt prevăzute cu padocuri, în care sunt amplasate jgheabul de furajare (protejat de o copertină) şi adăpătoarea cu nivel constant. Igiena corporală se realizează prin pansaj executat zilnic. O atenție deosebită se va acorda stării ongloanelor, care vor fi scurtate şi ajustate ori de câte ori este nevoie. Zilnic, tăurașii vor executa timp de 30 de minute mișcare activă, pe culoare special amenajate sau la instalații electromecanice. Pentru prevenirea accidentelor și pentru a face posibilă contenita și conducerea taurilor, la vârsta de 9-12 luni, tăurașilor li se va monta inelul nazal și vor fi dotați cu căpăstru. Tăurașii vor fi obișnuiți cu prezenta îngrijitorului, cu plimbarea individuală “la baston”, cu intrarea în sala de recoltare a materialului seminal și cu saltul pe manechin. În fermele de producție, care cresc un număr mic de tăurași pentru reproducție, întreținerea acestora se face în adăpost, legați la stand sau în boxe individuale. Igiena corporală, regimul de mișcare şi unele acțiuni tehnice și elemente de dresaj sunt asemănătoare cu cele prezentate la tăurașii din stațiunile de testare.