Tema 4.

Creșterea tineretului taurin de

reproducție după vârsta de 6 luni (4 ore)

Bibliografie
1. Manciuc Vasile managementul creşterii bovinelor. Iaşi 2006
2. Gavril Stanciu Tehnologia creşterii bovinelor. Timişoara 1999
4.1 Înțărcarea vițeilor

Înţărcarea constă în sistarea administrării dietei lichide

(a laptelui sau a substituentului de lapte) în alimentaţia
viţeilor şi furajarea lor în continuare cu furaje vegetale.
Pentru reducerea stresului de înţărcare şi a riscului de
apariţie a tulburărilor digestive se recomandă ca laptele
(respectiv substituentul de lapte) să fie scos treptat din raţia
viţeilor, iar sortimentele de furaje administrate înainte de
înţărcare să fie menţinute în raţie încă 1-2săptămâni
după momentul înţărcării. De asemenea, în această
perioadă nu se vor muta viţeii în alt adăpost.
 Reuşita înţărcării este condiţionată de obişnuirea
timpurie a viţeilor cu consumul de furaje vegetale, astfel
încât în momentul înţărcării aceştia să-şi poată asigura
întregul necesar de substanţe nutritive din furajele vegetale
consumate.
Vârsta înţărcării se stabileşte în raport cu sistemul de
furajare, destinaţia şi sexul viţeilor. În acest sens, în practică
se aplică următoarele tipuri de înţărcare: înţărcarea foarte
precoce, înţărcarea precoce şi înţărcarea tardivă.
 Înţărcarea foarte precoce. În acest caz viţeii sunt
înţărcaţi la vârsta de 28-35 zile. În perioada alăptării, raţia
viţeilor este formată din lapte sau substituent de lapte (cel
mai frecvent), furaj combinat de tip prestarter şi fân
vitaminic. Viţeii pot fi înţărcaţi atunci când au capacitatea
de a consuma zilnic minimum 450 g furaj combinat
prestarter timp de 3 zile consecutiv.
.
Înţărcarea precoce. Viţeii sunt înţărcaţi la vârste cuprinse
între 40 şi 120 de zile. În perioada alăptării raţia viţeilor este
alcătuită din lapte (sau substituenţi de lapte), nutreţ
combinat tip starter şi fân vitaminic. Viţeii pot fi înţărcaţi
atunci când au capacitatea de a consuma zilnic minimum
700 g furaj combinat starter, timp de 3 zile consecutiv
 Înţărcarea tardivă. Are loc la vârsta de 6-7 luni în
cazul viţeilor din rasele de carne şi la 4-5 luni în cazul
viţeilor din rasele de lapte şi mixte. Acest tip de înţărcare
se aplică în cazul sistemului tradiţional de hrănire cu
lapte (integral, lapte normalizat, lapte integral+lapte
degresat), amestec de concentrate produs în fermă,
fibroase şi suculente.
La înţărcare, viţeii trebuie să aibă capacitatea de a
consuma, în medie, 1,5-2 kg nutreţuri concentrate, 2-2,5
kg fân şi 3-5 kg nutreţuri suculente.
4.1 Tehnologia de creșterea tineretului femel de reproducție

Tineretul taurin de reproducție include toate categoriile

de vârstă, femele și masculi, de la înțărcare și până la admiterea
la reproducție. La împlinirea vârstei de 6 luni (eventual mai
devreme) vițeii se separă pe sexe şi se cântăresc.

Tehnologia de creștere a tineretului taurin după înțărcare,

respectiv hrănirea, adăpostirea și îngrijirea se diferențiază în
funcție de sexul animalelor.
 Această diferențiere este determinată de faptul că
obiectivele urmărite în creșterea vițelelor și particularitățile
acestui proces nu sunt identice cu cele specifice tăurașilor de
reproducție. Prin creșterea rațională a tineretului taurin femel,
de la vârsta de 6 luni și până la admiterea la reproducție, se
urmărește realizarea unor sporuri moderate de creștere în
greutate, o bună dezvoltare a aparatului digestiv şi realizarea
unei conformații corporale armonioase.
Hrănirea tineretului taurin femel de reproducție
Hrănirea rațională a tineretului taurin femel destinat
reproducției presupune administrarea unor furaje de calitate
foarte bună și în cantități care să asigure realizarea
indicatorilor de creștere stabiliți prin programele de creștere.
Tehnologia de hrănire a vițelelor se diferențiază cu
sezonul, vițelele fiind grupate în două categorii de vârstă, şi
anume categoria 6-12 luni şi categoria 12-18 luni.
In sezonul de vară baza rației este constituită din
nutrețuri verzi, iar cel mai potrivit regim de hrănire se
realizează prin întreținerea tineretului taurin femel pe
pășune.
 Pășunile repartizate vițelelor de reproducție trebuie să fie
de bună calitate și să nu fie infestate de paraziți. In cazul în
care pășunea nu asigură cantitatea necesară de furaje, rația
vițelelor va fi completată cu nutreț verde cosit și administrat
la iesle, eventual cu suculente însilozate și fân.
Consumul mediu de nutreț verde este de 15-20 kg/zi la
vițelele în vârstă de 6-12 luni şi de 25-40 kg/zi la vițelele în
vârstă de peste 12 luni.
La vițelele din categoria de vârstă 6-12 luni se
administrează suplimentar un amestec de furaje
concentrate, în cantitate de 1-1,5 kg/zi.
 In cazul fermelor care nu dispun de pășuni, nutrețul
verde se administrează la iesle, în padocuri largi prevăzute
cu umbrare sau copertine de protecție și adăpători.
In sezonul de iarnă, rația furajeră pentru vițelele din
categoria 6-12 luni este alcătuită din 3-4 kg fân (din care
50% fân de leguminoase), 10-15 kg suculente conservate
(porumb însilozat, semisiloz, semifân, sfeclă furajeră) şi 2-
2,5 kg amestec de nutrețuri concentrate.
 Tabelul Normale de hrană pentru tineretul femel de reproducție

Vârsta Masa Spor mediu S.U. PD PDI Ca P Sare

corporală zilnic UN UNL
(luni) (kg) (g) (kg) (g) (g) (g) (g) (g)
80 600 1,77 2,5 2,04 325 222 20,8 12 7,2
2-3
100 800 2,18 3,2 2,76 416 265 26 15 9
100 600 1,9 2,8 2,52 364 242 23 14 9
3-4
125 800 2,74 3,4 3,36 442 285 28,8 17,5 11,3
110 600 2,3 3 2,64 390 254 24,2 15,4 9,9
4-5
150 800 3,3 3,9 3,84 488 329 33 21 13,5
130 600 2,9 3,3 2,76 412 276 27,3 18,2 11,7
5-6
170 800 3,82 4,1 4,2 492 329 35,7 23,8 15,3
160 600 4,16 3,8 3,42 456 290 30,4 19,2 19,2
6-8
210 800 5,76 5,0 4,68 575 373 39,9 25,2 25,2
190 600 4,94 4,3 4,08 475 329 34,2 19 22,8
8-10
260 800 6,67 5,6 5,28 616 410 46,8 26 31,2
10-12 220 600 5,72 4,9 4,32 514 348 37,4 19,8 26,4
300 800 7,8 6,2 6,0 651 446 51 27 36
300 600 7,54 5,7 5,28 600 404 45 24 36
12-15
400 800 10,4 7,3 7,35 766 518 60 32 48
350 600 8,84 6,2 5,88 620 441 49 28 42
15-18
450 800 11,7 7,7 8,04 770 550 63 36 54
 Indiferent de sezonul calendaristic, în amestecul de furaje
concentrate se adaugă 60-80 g amestec mineral, care să
asigure 35 g calciu, 20 g fosfor și 20-25 g sare de bucătărie.
Apa potabilă se asigură la discreție.
 4.3 Întreținerea tineretului taurin femel de reproducție

În sezonul cald se recomandă ca întreținerea vițelelor

de reproducție să se facă pe pășune, în tabere de vară. În
tabăra de vară sunt amenajate adăposturi sumare
prevăzute cu padocuri de odihnă în care este amplasat
jgheabul pentru furajarea suplimentară a vițelelor și
jgheabul de adăpare. Se recomandă ca pășunea să fie
tarlalizată și prevăzută cu umbrare naturale (arbori solitari
sau pâlcuri) sau amenajate (copertine).
 Tineretul femel întreținut pe pășune beneficiază de
mișcare liberă și de influenta favorabilă a factorilor naturali de
mediu care stimulează metabolismul, mărește apetitul,
favorizând dezvoltarea armonioasă a vițelelor.
În fermele care nu dispun de pășuni, întreținerea vițelelor
pe timpul verii se face în adăposturi prevăzute cu padocuri
largi în care sunt amenajate jgheaburi de furajare și copertine
de protecție.
În sezonul rece se recomandă întreținerea vițelelor în
stabulație liberă, sistem care asigură obținerea celor mai
bune rezultate atât sub raportul creșterii și dezvoltării
tineretului cât și al productivității muncii.
 Întreținerea în stabulație liberă se poate realiza în
adăposturi semideschise (pe așternut permanent), în
adăposturi închise (pe așternut permanent sau cu cușete
individuale). În vederea obținerii unor rezultate
corespunzătoare, se impune dimensionarea corectă a
colectivităților de animale, precum și a diferitelor zone
funcționale din adăpost și padoc (zona de odihnă, zona de
mișcare-furajare, frontul de furajare, numărul de adăpători
etc.). De asemenea, se va avea în vedere ca loturile cazate
în aceeași boxă să fie formate din animale cât mai uniforme
din punct de vedere al vârstei și dezvoltării corporale, toate
vițelele fiind ecornate.
 Vițelele pot fi întreținute și în adăposturi închise cu boxe
comune, având pardoseala de tip grătar şi evacuarea
hidraulică a dejecțiilor. Această variantă de întreținere este
mai puțin recomandată deoarece se mărește incidența
afecțiunilor pedale și a accidentelor, se reduce confortul
(implicit și timpul de odihnă), iar menținerea igienei
corporale precum și a parametrilor de microclimat în limite
corespunzătoare se realizează mai greu. Pe cât posibil, se
va evita întreținerea legată a tineretului taurin femel de
reproducție.
 Indiferent de varianta constructivă adoptată şi de
sistemul de întreținere practicat, adăposturile pentru
tineretul taurin femel de reproducție vor fi prevăzute cu
padocuri largi în care sunt amenajate jgheaburi de
furajare, adăpători și copertine de protecție.
Hrănirea și întreținerea junincilor. După
confirmarea stării de gestație, la juninci nu se modifică
regimul de furajare și de întreținere. Furajarea se bazează
în continuare pe furaje de volum de calitate bună, care să
asigure realizarea unor sporuri medii zilnice moderate
(cca. 500 g).
 Dacă starea de întreținere a junincilor este
necorespunzătoare, rația se va suplimenta cu un amestec
de furaje concentrate, în cantitate de 2-2,5 kg.
Regimul de furajare precum și regimul de întreținere
(adăpostire, igienă corporală, regim de mișcare) al
junincilor aflate în ultimele două luni de gestație trebuie să
respecte aceleași principii ca și în cazul vacilor pe durata
repausului mamar.
 4.2 Tehnologia de creștere a tăurașilor de reproducție

Prin creșterea rațională de la vârsta de 6 luni şi până la admiterea

la reproducție, se urmărește ca tăurașii să realizeze o intensitate mare de
creștere, un schelet puternic, o conformație corporală armonioasă, să aibă
un temperament vioi și caracter docil.

Hrănirea tăurașilor de reproducție

Rațiile furajere administrate tăurașilor de reproducție trebuie să

asigure întregul necesar de substanțe nutritive astfel încât să realizeze
sporuri mari de creștere (peste 1000 g/zi), însă fără tendințe de îngrășare și
de dezvoltare exagerată a abdomenului.

La tăurașii de reproducție se practică tipul de hrănire moderat

voluminos, cu pH acid, baza rației fiind constituită din furaje concentrate
 Pentru a beneficia de condiții asemănătoare de creștere, tăurașii sunt
afluiţi în aceste stațiuni la vârsta de 4-5 luni. Din momentul afluirii și
până la vârsta de 6 luni, tăurașii sunt obișnuiți cu noile condiții de
întreținere şi cu furajele ce le vor fi administrate pe perioada testării.
Pentru tăurașii aflați în perioada testării după aptitudinile pentru
producția de carne (6-12 luni) se practică tehnologia de hrănire din stoc
(cu furaje conservate), pe tot parcursul anului. În acest scop se utilizează
rații standardizate, administrate ad libitum, sub formă granulată sau
măcinată. Prin aplicarea acestei tehnologii de
furajare este posibilă compararea performanțelor realizate de tăurași
indiferent de sezonul calendaristic în care a avut loc testarea acestora.
 În perioada testării după performante proprii tăurașii pot fi
furajați din stoc prin polidietă. În acest caz, rația este formată, în
medie, din 3-4 kg nutrețuri concentrate, 4-5 kg de fân și 5-6 kg
semifân. Pe timpul verii, semifânul poate fi înlocuit cu
echivalentul acestuia în nutreț verde (10-15 kg).
Hrănirea tăurașilor destinați rețelei de montă. Furajarea
acestor tăurași se bazează pe furaje obținute, în general, la
nivelul fermei. Rația tăurașilor în perioada de vârstă 6-12 luni
este formată din 3-4 kg amestec de furaje concentrate, 3 kg fân
de leguminoase şi 5-6 kg porumb însilozat. Pe timpul verii, raţia
este alcătuită din 3-4 kg amestec de furaje concentrate şi 10-15
kg nutreţ verde.
 După vârsta de 12 luni, rația tăurașilor destinați
reproducției este formată din 5-6 kg amestec de furaje
concentrate, 4-5 kg fân și 7-8 kg porumb însilozat; vara,
porumbul însilozat poate fi înlocuit cu echivalentul
acestuia în nutreț verde.
În amestecul de nutrețuri concentrate se introduce un
amestec mineral (carbonat de calciu, fosfat dicalcic şi
sare de bucătărie), în cantitate de 50-60 g pentru tăurașii
în vârstă de 6-12 luni și 70-80 g la tăurașii în vârstă de
peste 12 luni.
Întreținerea tăurașilor de reproducție
În stațiunile de testare, tăurașii sunt întreținuți
în boxe individuale cu suprafața de 6 m2 (cel puțin până la
vârsta de 12 luni)

Fig. 1. Boxă individuală pentru tauri de reproducţie:

1- padoc;
2- pat de odihnă, aşternut cu paie;
3- soclu cu înălţimea de 30 cm;
4- grilaj din ţevi verticale;
5- refugiu pentru îngrijitor;
6- sifon de pardoseală;
7- iesle.
 După vârsta de 12 luni, întreținerea se poate face fie în boxe
individuale, cu suprafața de 7-8 m2, fie legați la stand. Adăposturile
pentru tăurași sunt prevăzute cu padocuri, în care sunt amplasate
jgheabul de furajare (protejat de o copertină) şi adăpătoarea cu nivel
constant.
Igiena corporală se realizează prin pansaj executat zilnic. O atenție
deosebită se va acorda stării ongloanelor, care vor fi scurtate şi
ajustate ori de câte ori este nevoie.
Zilnic, tăurașii vor executa timp de 30 de minute mișcare activă, pe
culoare special amenajate sau la instalații electromecanice.
 Pentru prevenirea accidentelor și pentru a face posibilă
contenita și conducerea taurilor, la vârsta de 9-12 luni, tăurașilor li
se va monta inelul nazal și vor fi dotați cu căpăstru.
Tăurașii vor fi obișnuiți cu prezenta îngrijitorului, cu plimbarea
individuală “la baston”, cu intrarea în sala de recoltare a
materialului seminal și cu saltul pe manechin. În fermele de
producție, care cresc un număr mic de tăurași pentru reproducție,
întreținerea acestora se face în adăpost, legați la stand sau în boxe
individuale. Igiena corporală, regimul de mișcare şi unele acțiuni
tehnice și elemente de dresaj sunt asemănătoare cu cele
prezentate la tăurașii din stațiunile de testare.