1

RASELE DE PĂSĂRI DOMESTICE

Avicultura se ocupă cu un număr relativ restrâns de rase de păsări. În ceea ce priveşte numărul lor,
se cunosc până în prezent peste 300 rase la porumbei, la găini peste 150, la gâşte aproape 40, la raţe 35, iar
la curci 20.

20.1. Rasele de găini

Găina, dintre toate speciile de păsări domestice, a avut un rol deosebit în alimentaţia umană,
dintotdeauna. Astăzi există o mare varietate de rase create pentru diferite orientări productive, găinile
adaptându-se uşor la condiţii variate de mediu, modificându-şi caracterele morfologice şi fiziologice.
Pentru clasificarea raselor de găini s-au utilizat diferite criterii de clasificare: după mărime, forma crestei,
prezenţa sau absenţa cozii sau a moţului, după ţara de origine, aptitudini economice, etc.

Clasificarea raselor de găini

Criteriul cel mai utilizat de clasificare ia în considerare potenţialul şi aptitudinile de producţie ale rasei. În
prezent, rasele de găini pot fi împărţite în trei mari grupe:
- rase combatante: - Combatanta de Assel, Combatanta malaieză, Combatanta engleză, Cornish;

- rase de producţie: - uşoare: Leghorn, La Bresse;

- grele: Cochinchina, Brahma, Langshan, Dorking, Faverolles;
- intermediare: Rhode-Island, Plymouth-Rock, Wyandotte, Orpington, Australop,
Minorca, Gât golaş de Transilvania;

- rase decorative: -rase moţate (Paduana, Olandeză, Houdan), rasa Crevecoeur, rasa La Fleche, rasa
Berce, rasa cu coada lungă (Sumatera, Phonix), rase cu penaj deosebit (Negrese, rasa Frizată japoneză), rase
pitice (Mille fleurs, Bantham, Chabor, etc.)
 2

20.1.1. Rasele combatante

S-au crescut în număr mare din cele mai vechi timpuri, iniţial pentru luptele de cocoşi, dar şi pentru
frumuseţea penajului şi a originalităţii conformaţiei corporale; astăzi există efective relativ reduse numeric,
crescute mai ales în scop ornamental şi expoziţional, dar şi în vederea folosirii la încrucişări cu alte populaţii
avicole, pentru ameliorarea producţiei de carne a acestora din urmă.
Aceste rase se caracterizează prin: viabilitate pronunţată, precocitate, musculatură dezvoltată,
picioare lungi cu degete puternice, cap mare cu creastă şi bărbiţe mici, gât lung purtat aproape vertical, cu
lanţete scurte, piept foarte larg şi musculos, umeri proeminenţi, penaj strălucitor şi nu prea bogat, coada
puţin dezvoltată. Datorită acestor însuşiri deosebite, ele au fost folosite la formarea a numeroase rase.

20.1.1.1. Rasa Combatantă de Assel. Este una din cele mai vechi rase de găini şi provine din India,
unde a fost crescută exclusiv ca o rasă combatantă; se presupune că ar fi strămoşul rasei Combatantă
Malaieză; are mai multe varietăţi, din care în Europa sunt răspândite varietăţile roşie-pestriţă şi albă.
Sunt păsări rustice, cu o mare rezistenţă organică şi se adaptează cu uşurinţă la condiţiile de mediu.
Se cresc totuşi greu, datorită caracterului combativ ce se manifestă încă de la 6-8 săptămâni, când se
recomandă separarea pe sexe.
Găinile încep clocitul după ce au depus 15-20 de ouă. Produc anual 60-80 de ouă, cu o greutate a
oului de 50-55 g. Greutatea corporală este de 2-2,5 kg la cocoşi şi de 1,5-2,0 kg la găini. Dau bune rezultate
în încrucişările cu rasele de carne, transmiţând în descendenţă musculatură dezvoltată şi gustul bun al cărnii.
 3

20.1.1.2. Rasa Combatantă Malaieză. Este originară din Asia, foarte răspândită în India; prezintă 4
varietăţi de culoare, din care cea mai răspândită este cea neagră-roşcată (black-reed). Are o înălţime
apreciabilă (70-80 cm), caracter combativ şi înfăţişare agresivă, imprimată de capul asemănător păsărilor
răpitoare.
Sunt păsări rustice, cu un procent de fecunditate şi de ecloziune ridicat. Produc 100-120 de ouă
anual, cu o greutate a oului de 50 g; culoarea cojii ouălor este maronie sau galbenă. Greutatea corporală este
de 3,5-4,5 kg la cocoşi şi de 2,5-3,5 kg la găini. Este o rasă folosită în încrucişări industriale cu rasele grele,
atât pentru producţia de carne, cât şi pentru încrucişări de formare de noi rase.
 4

20.1.1.3. Rasa Combatantă Engleză. În prezent există două tipuri distincte: Combatantă engleză de
tip vechi şi Combatantă engleză de tip modern (Combatantă engleză de expoziţie).
Rasa Combatantă engleză de tip vechi este o rasă rustică, crescută în scop combativ până la
interzicerea luptelor de cocoşi. Găinile produc anual 100-150 ouă, cu o greutate de 60-62 g. Greutatea
corporală este la cocoşi de 3,5-4 kg, iar la găini de 2-3 kg. Este o rasă foarte agresivă. Cea mai importantă
varietate a ei este cea roşie cu negru. Se utilizează pentru încrucişări cu rasele de carne sau cu rasele mixte,
pentru producerea puiului de carne. A contribuit la formarea a numeroase rase mixte.
Rasa Combatantă enleză de tip modern are mai multe varietăţi, dintre care cea mai răspândită este
cea roşie-cărămizie. Derivă din tipul vechi, la care au fost modificate caracterele de exterior, în sensul
măririi taliei prin dezvoltarea lungimii picioarelor şi a gâtului. Cocoşii au o greutate de 3,5-5 kg, iar găinile
de 2,5-3 kg, dar carnea şi-a pierdut o parte din calităţile gustative, iar masivitatea muşchilor pectorali s-a
micşorat. Rusticitatea acestui tip a scăzut în timp, devenind greu de crescut şi pretenţios.
 5

20.1.1.4. Rasa Cornish. Este o rasă combatantă specializată pentru producţia de carne (de foarte
multe ori este încadrată în literatura de specialitate la categoria “rase grele”) formată în Anglia (ţinutul
Cornwall), fiind în prezent cea mai utilizată rasă ca partener pe linie paternă la formarea puilor de carne.
S-a format prin încrucişări complexe între rasele Combatantă de Assel, Combatantă engleză de tip
vechi şi Combatantă malaieză. Prima varietate obţinută a fost neagră-roşcată, fiind admisă în standard în
anul 1893, iar din anul 1898 a fost inclusă şi varietatea albă. În S.U.A. au fost create încă două varietăţi de
culoare: varietatea roşie mărginită cu alb şi varietatea galbenă. Dintre aceste varietăţi, varietatea albă este
cel mai des folosită în formarea puiului broiler, prin încrucişarea cu rasa White Plymouth-Rock.

Găinile produc 80-130 de ouă pe an, cu o greutate de 60-65g. Ouăle au coaja pigmentată în brun şi
prezintă un procent ridicat de fecunditate (82-90%). Greutatea corporală este de 4,5-5,5 kg la cocoşi şi de
 6

3,5-4,0 kg la găini. Tineretul atinge greutatea de 1200-1250 g la 60 zile şi de 1850-1950 g la 90 de zile.

Consumul specific este de 2,0-2,5 U.n. până la vârsta de 30 de zile şi de 3,0-3,5 kg între 30-60 zile,
ridicându-se la 5,0-5,5 kg între 60-90 zile. Carnea are însuşiri organoleptice foarte bune, iar randamentul la
sacrificare este de 78-79 % până la vârsta de sacrificare de 60 de zile.
În România s-au facut importuri de Cornish de diferite provenienţe. În anul 1969 au fost importate
de la firma “Atudler” din Franţa liniile Cy1 şi Cy2, iar în anul 1970 s-au importat din Canada liniile 5C şi
5W. Hibrizii simplii realizaţi dintre aceste linii au fost utilizaţi ca forme paterne pentru producerea hibrizilor
comerciali de carne”Robro 69” şi “Robro 70”. În anul 1978 a fost adusă tot din Canada linia pură 5X cu
scopul de a înlocui linia 5E (mama tatălui), iar în anul 1984 au fost create liniile T2 şi T5, care au contribuit
la formarea unui alt hibrid. Dintre liniile pure C yl şi Cy2 s-a desprins linia R5 (Corniş colorat roşu), care are
pe cromozomii sexului gena “ss”. De asemnea, au fost create alte linii de Cornish cu piela albă purtătoare a
genei W, responsabilă de albirea pielii (inhibă depunerea de caroten şi determină culoarea albă).
În prezent toate aceste linii se află cazate şi se găsesc sub program de ameliorare la Societatea
Comercială de Selecţie Găini Rase Grele de la Tărtăseşti şi se ameliorează pentru: viteza de creştere
exprimată prin greutatea corporală la vârsta de sacrificare a broilerului, conversia furajului la 5-7 săptămâni
(indivizii care depun un spor mare cu un consum de furaje redus), conformaţie, viabilitate, fertilitate.

20.1.1.5. Rasa Cochinchina. Este originară din China şi a fost adusă în Europa în secolul al XIX-
lea, având aptitudini deosebite pentru producţia de carne şi o mare putere de aclimatizare. Are cinci varietăţi
de culoare: galbenă (galbenă-deschis şi galbenă-închis), potârnichie, albă, neagră şi barată. Este o rasă
rustică masivă, greoaie, cu temperament limfatic.
 7

Puicuţele încep ouatul la 10-12 luni, având un instinct puternic de clocit. Producţia de ouă a găinilor
este de 80-110 ouă, cu o greutate a oului de 55 g şi culoarea cojii oului galben-maronie. Greutatea corporală
la cocoş este de 3,5-5 kg, iar la găină de 3,5-4 kg. A participat la formarea raselor mixte de găini Wyandotte
şi Orpington, precum şi la îmbunătăţirea caracterelor productive ale altor rase.
 8

20.1.1.6. Rasa Brahma. Are origine americano-asiatică şi a fost importată în Europa din America,
unde a fost ameliorată prin infuzie cu rasele Combatantă Malaieză şi Cochinchina. Varietăţile de culoare
sunt herminată închis, deschis şi galbenă. Este o rasă masivă, rustică, cu o greutate corporală de 3,5-5,0 kg
la cocoş şi de 3,0-4,5 kg la găini.

Găinile produc anual 120-140 de ouă cu o greutate a oului de 55 g şi coajă de culoare galben-brună,
iar ouatul începe la 10 luni. Are caracter ameliorator datorită capacităţii sale de aclimatizare, greutăţii
corporale mari, aptitudinilor calitative ale cărnii, neîncetării ouatului iarna, etc. A participat la formarea
unor rase grele şi mixte (Sussex, Faverolles) .
 9

20.1.1.7. Rasa Langshan. S-a format în mod natural în China şi a fost adusă în Europa în anul 1872.
Are două tipuri: tipul vechi englez cu „încălţătură” şi tipul nou german, fomat cu participarea raselor
Leghorn, Minorca şi a varietăţii negre a rasei Plymouth Rock. Penajul poate fi colorat alb, negru, albastru
sau barat. Greutatea corporală este de 3-4,5 kg la cocoş şi de 2,5-3,5 kg la găină. Producţia medie de ouă
este de 100-120 bucăţi, cu o greutate a oului de 55 g şi culoarea cojii brun-roşcată. Sunt păsări rustice,
blânde cu un instinct bun de clocit.
 10

20.1.1.8. Rasa Dorking. S-a format în Anglia prin selecţia găinilor comune aduse din Franţa (găini
cu 5 degete). Are cinci varietăţi de culoare, mai răspândite fiind cea argintie şi albă. Greutatea medie este la
cocoş de 3,5-4,5 kg, iar la găini de 2,5-3,5 kg. Producţia anuală este de 120-130 ouă, cu greutatea oului de
55 g şi culoarea cojii alb-roz; ouatul începe la 8 luni. Este sensibilă la alimentaţie şi greu adaptabilă în
zonele cu climat secetos.
 11

20.1.1.9. Rasa Faverolles . S-a format în Franţa prin încrucişări multiple între rasele Houdan,
Cochinchina, Langshan, Dorking şi Coucou de Rennes. Are mai multe varietăţi de culoare, dintre care
amintim: roşcată (“somon”, cea mai răspândită), neagră, albă, albastră şi galben cărămizie.
Greutatea corporală este de 3,0-4,0 kg la cocoşi de 2,5-3,0 kg la găini. Găina produce 120-150 ouă
pe an cu o greutate de 55-60 g, iar ouatul începe la 7 luni. Poate fi utilizată ca amelioratoare pentru
producţia de carne datorită caracterelor de rusticitate, precocitate şi rezistenţă, calităţii cărnii şi
randamentului la sacrificare ridicat.
 12

20.1.2. Rase uşoare

Este o grupă caracterizată prin greutăţi corporale sub 2 kg şi specializată pentru producţia de ouă.
Găinile produc un număr mare de ouă cu o greutate ridicată, au o bună capacitate de conversie a furajelor,
precocitate şi viabilitate şi temperament vioi.

20.1.2.1. Rasa Leghorn. Este o rasă de origine mediteraneană provenind dintr-o populaţie locală
italiană de diferite culori. Găini din această populaţie au fost exportate în S.U.A. între 1835-1837, prin
portul Livorno care în engleză se numeşte Leghorn.

În S.U.A. a fost supusă ameliorării timp de 40 de ani pentru producţia de ouă, greutate corporală şi
alte caracteristici, ameliorare care s-a făcut prin încrucişări cu mai multe rase: Minorca, Spaniola,
Combatantă Malaieză, Yokohama, etc. A fost exportată după 1910 în toată Europa, unde s-a continuat
procesul de ameliorare al acestei rase, creionându-se un nou tip de Leghorn, tip ce stă la baza obţinerii
majorităţii hibrizilor pentru ouă din lume; calităţile lui sunt deosebite: precocitate bună, valorificare
remarcabilă a furajului, producţie mare de ouă. În prezent există mai multe tipuri de Leghorn: american,
danez, olandez, german, românesc. Se întâlnesc mai multe varietăţi de culoare (brună, neagră, potârnichie,
pestriţă, barată, etc.), dintre care cea mai răspândită este cea albă.
 13

Efectivele din diferite ţări au fost structurate în linii şi familii, care s-au utilizat apoi la crearea
hibrizilor pentru producţia de ouă. Ca şi însuşiri de exterior, menţionăm: creasta simplă de mărime medie,
penajul de culoare albă datorată unei gene dominantă, culoarea pielii galbenă, iar culoarea pufului la puiul
de o zi, alb-gălbuie.

Producţia de ouă este de 180-270 ouă/cap/an, cu o greutate a oului de 55 g, un consum de 180 g

furaj/ou şi respectiv 3-3,5 kg furaj/masă kg ou. Consumul mediu zilnic de furaj este de 113-115 g/cap. Rasa
are o precocitate deosebită, concretizată în începerea ouatului la vârsta de 20 săptămâni, iar vârful curbei de
ouat se atinge la 28 de săptămâni, când se înregistrează un procent de ouat de 80 %. Greutatea corporală este
de 2,5 kg la cocoş şi 1,7-2,0 kg la găină.
În ţara noastră au fost importate linii de Leghorn de la firme comerciale din Canada, S.U.A.,
Japonia, Anglia etc. Astfel, liniile 7 şi 8 au contribuit la formarea hibridului Albo 67 (Mihăileşti), iar liniile
G, J, D, la formarea hibridului Albo 70 (Arad). Aceşti hibrizi se caracterizează prin producţii ridicate,
cuprinse între 225 şi 265 ouă, cu o greutate medie de 55-57 g oul, precum şi printr-o masă corporală medie
de 1,5-1,7 g. Rasa Leghorn are o importanţă deosebită datorită caracterelor sale pentru producţia de ouă şi
ca rasă amelioratoare.
 14

20.1.3. Rase intermediare cu producţii mixte

Aceste rase au producţii mixte ouă-carne (Rhode-Island, Sussex, Wyandotte, Australorp, Minorca)

sau carne-ouă (Plymouth-Rock, New Hampshire, Orpington) şi reprezintă cea mai numeroasă grupă din

rasele de producţie. Caracteristica lor este greutatea corporală cuprinsă la femele între 2,0-3,5 kg, iar la

cocoşi între 3-4,5 kg. Ele sunt utilizate pentru producerea puilor de carne, la participarea cărora contribuie

pe linie maternă. Se pretează de asemenea şi la producerea unor linii autosexabile după culoarea pufului la

vârsta de o zi.

Rase de găini mixte ouă-carne

20.1.3.1. Rasa Rhode -Island. A fost creată în S.U.A. (statele Rhode-Island şi Massachussets) din

găinile locale de culoare cenuşie, încrucişate cu rasele Combatantă Malaieză, Cochinchina şi întâmplător cu

rasele Leghorn şi Sussex varietatea roşie. În Europa a fost introdusă în anul 1904 şi a fost supusă în

continuare acţiunilor de ameliorare, care au determinat formarea hibridului pentru ouă. Face parte din grupa

raselor de găini semigrele cu producţie mixtă ouă-carne.

 15

Caracterele de exterior menţionează două varietăţi de culoare în SUA, albă şi roşie (în Europa este
răspândită cu precădere varietatea roşie), creastă simplă de mărime mijlocie, pielea de culoare galbenă, iar
culoarea pufului la vârsta de o zi este roşcată la varietatea roşie şi alb-gălbuie la varietatea albă.

Producţia de ouă este de cca 170-240 ouă/cap/ciclu, cu o greutate a oului de 57-60 g, oul având coaja
pigmentată maron până la maron-închis. Consumul specific este de 3,5 kg furaj/kg masă ou. Ouatul începe
la 180 zile, iar vârful curbei de ouat se atinge la 29-30 de săptămâni. Greutatea corporală este de 3,0-4,0 kg
la cocoşi şi de 2,5-3,0 kg la găini. În ţara noastră a fost adusă organizat în anul 1949 şi a fost crescută în rasă
pură. În prezent, există cinci linii care sunt cazate şi selecţionate la Avicola Braşov şi contribuie la formarea
a doi hibrizi: Rosso s1 şi Rosso 70. În prezent, hibrizii de ouă din România provin din două rase: Leghorn,
care are culoarea cojii oului albă şi Rhode-Island, care are coaja pigmentată. 75% din producţia de ouă a
ţării noastre este obţinută de la rasa Leghorn şi 25% de la rasa Rhode-Island. În tabelul 20.1. sunt prezentate
performanţele productive ale hibrizilor de găini ouătoare. Aceste performanţe au fost atinse în condiţii de
testare la fermele Mihăileşti şi Arad pentru “Albo” şi Braşov pentru “Rosso”, dar sunt posibil de atins şi în
condiţii de exploatare.
Tabelul 20.1.
Performanţele de producţie ale hibrizilor de găini ouătoare

Specificare ALBO ROSSO

Mortalităţi
4% 4%
săptămânile 0-20
Greut. corporală la
1250-1350 g 1550-1650 g
20 săptămâni
Procent de ouat
22 săptămâni 23 săptămâni
5-10% la vârsta de:
28 săptămâni, 29 săptămâni,
Vârf de ouat
procent de ouat 93% procent de ouat 92%
Greutatea corporală la 34
1550-1650g 1850-1950 g
săptămâni
Consum specific de
160 g 175 g
furaj/ou
Producţia totală de ouă 226 220
 16

20.1.3.2. Rasa Wyandotte . Este formată în America de Nord în anul 1800 şi provine din încrucişări
complexe, la care au luat parte rase din grupe foarte diferite, ca: Hamburg, Cochinchina, Brahma, Leghorn.
Este o găină de tip semigreu, de înălţime medie, cu 12 varietăţi de culoare, cea mai răspândită şi
perfecţionată fiind varietatea albă.
Găinile din rasa Wyandotte produc în medie, anual, 140-180 de ouă, cu greutatea oului de 60 g şi cu
coaja pigmentată în brun-roşcat. Puicile încep ouatul la 6-7 luni. Greutatea corporală este de 3,5-4 kg la
cocoşi şi 2,5-3,0 kg la găină. Instinctul matern este foarte bine dezvoltat. Temperamentul este relativ
limfatic.
Prezintă importanţă ca rasă amelioratoare, datorită randamentului ridicat la tăiere, dezvoltării
muşchilor pectorali, calităţii superioare a cărnii, intensităţii mari de creştere şi a vitezei de îmbrăcare cu
penaj, aptitudinilor pentru îngrăşare şi a realizării unor producţii mari de ouă în lunile de iarnă.
 17

20.1.3.3. Rasa Minorca. Deşi are o conformaţie în general asemănătoare raselor uşoare
producătoare de ouă, prin greutatea sa care depăşeşte mult pe a celorlaltor rase uşoare, poate fi încadrată în
grupa raselor mixte. Originară din insula Minorca (Spania), este destul de răspândită în Europa. Rasa
Minorca prezintă 4 varietăţi de culoare: neagră, albă, galbenă şi barată şi varietăţi cu creasta bătută la
varietăţile albă şi neagră.
 18

Producţia anuală este de 150-170 ouă cu greutate mare, care la unele linii ajunge la 60-70 g. Ouăle
au coaja de culoare albă. Puicile încep ouatul la 5-6 luni. Greutatea corporală medie este la cocoşi de 2,5-3,5
kg şi la găini de 2,3-3 kg. Găinile clocesc foarte rar. Sunt păsări rustice şi se aclimatizeaza uşor la diferitele
condiţii de mediu. În ameliorare, rasa Minorca prezintă interes pentru o serie de însuşiri valoroase, ca:
producţia ridicată de ouă şi mai ales greutatea mare a acestora, precocitatea accentuată, viabilitate mare.
 19

Rase de găini mixte carne-ouă

20.1.3.4. Rasa Plymouth-Rock. S-a format în S.U.A. în zona oraşului Plymouth din statul
Masachustes între anii 1850-1880, prin încrucişarea complexă dintre populaţiile locale cu rasele
Dominicana varietatea barată, Brahma şi Cochinchina. A fost adusă în Europa în anul 1870 odată cu
expoziţia de la Birmingam din Ţara Galilor, Marea Britanie. Standardul în SUA prevede 7 culori, mai
importante sub aspect numeric şi economic fiind varietăţile barată şi albă. Denumirea de “Rock” i-a fost
atribuită pentru a sublinia caracteristicile de sănătate, constituţie şi rezistenţă.

Cea mai răspândită în creşterea broilerului este varietatea albă. Culoarea penajului este albă, culoare
dată de o genă autosomală recesivă, creasta este simplă, culoarea pielii este galbenă, culoare a pufului la o zi
alb-gălbuie; procentul de pui cu puf fumuriu este mare, ei albindu-se după două-trei săptămâni. Îmbrăcarea
cu pene este înceată şi ne ajută la sexarea după dezvoltarea remigelor.
Producţia de ouă este bună, de 170-210 ouă/an, greutatea oului este de 55-60 g, iar culoarea cojii
oului este galben-închis. Puicuţele încep ouatul la 6-7 luni, fiind o caracteristică de rasă. Puii au o viteză
mare de creştere, ajungând la vârsta de 7 săptămâni la 1,4-1,5 kg, cu un randament la tăiere de 75-78%.
Greutatea corporală la varietatea albă este de 3,0-4,5 kg la cocoş şi de 3,5 kg la găină.
Primele importuri de Rock ameliorat au fost făcute în ţara noastră în anul 1962, din Canada. Datorită
genelor de piticism amplasate pe cromozomii sexului la primele linii importate, s-a creat o linie care a
 20

permis obţinerea unui Rock pitic, folosit ulterior ca mamă a hibridului de carne. În cadrul varietăţii albe au
fost selecţionate linii ce s-au utilizat ca formă maternă în producerea puilor broiler, ca formă paternă fiind
utilizate linii selecţionate din rasa Cornish alb.

20.1.3.5. Rasa Orpington. Recunoscută ca rasa din 1886, este originară din Anglia. Are trei
varietăţi:
- neagră, obţinută prin încrucişarea raselor Minorca, Plymouth-Rock, Langshan;
- albă, obţinută prin împerecherea cocoşilor Langshan cu găini Hamburg alb; găinile metişe împerecheate cu
cocoşi Dorking alb;
- galbenă, formată din Orpington alb şi Cochinchina galbenă, cea mai răspândită varietate de culoare,
datorită caracterelor economice şi de exterior deosebite.
Rasa se caracterizează printr-un gabarit mare asemănător raselor grele, dar, datorită producţiei mari
de ouă realizate, se încadrează în grupa raselor mixte. Astfel, greutatea corporală este de 3,5-4,5 kg la cocoşi
şi 3-3,5 kg la găină. Găinile produc în medie 160 de ouă în primul an şi 130 în al doilea an, ouăle având
greutatea medie de 53 g şi coaja pigmentată în galben. Puicile încep ouatul la 7-8 luni şi au instinctul de
clocit bine dezvoltat. Rasa prezintă interes de ameliorare datorită calităţii superioare a cărnii, aptitudinii
pentru îngrăşare rapidă, pretându-se la creşterea în sistem semiintensiv. Puii se îmbracă mai încet cu penaj
dar cresc destul de repede, ceea ce face ca unele linii ale acestei rase să fie utilizate la produc erea de pui
broiler. Păsările din această rasă sunt ceva mai greoaie decât celelalte rase mixte şi au un temperament mai
limfatic.
 21

20.1.3.6. Rasa Gât Golaş de Transilvania. Aria de răspândire a rasei este în întreagă peninsula
Balcanică, pe litoralul Mării Negre până în Caucaz, ca şi în Asia mică. Caracteristic rasei este gâtul uşor
curbat în forma literei “S”, complet golaş şi cu pielea roşie. Se întâlnesc varietăţile: albă, neagră (ciocul şi
fluierele sunt negre), barat-ondulată (fiecare până prezintă o succesiune de benzi negre cu albastru cenuşiu),
roşie, galbenă şi albastră (pene albastre-cenuşii mărginate cu negru).
Producţia medie de ouă este de 120-170, cu o greutate a oului de 55-65 g sau chiar mai mult, ouăle
având coaja albă. Ouatul începe la 6-7 luni. Greutatea corporală la cocoşi este de 2,5-3,0 kg, iar la găini de
2,0-2,5 kg. Carnea are însuşiri organoleptice foarte bune. Puii au o intensitate mare de creştere, ceea ce o
impune ca rasa mixtă de carne-ouă. Păsările au temperament vioi, instinct matern bine dezvoltat şi au o
remarcabilă rusticitate.
 22

20.1.4. Rase ornamentale

Se pot împărţi, în funcţie de caracterul decorativ principal, în: rase moţate, rase cu coada lungă, rase
cu penaj mătăsos, rase frizate, rase pitice şi rase berce.

Rasele moţate au origine care nu este cunoscută cu precizie. Se crede că s-au format în Italia şi se
caracterizează printr-o mare dezvoltare a moţului. Cele mai reprezentative rase sunt:

20.1.4.1. Rasa Paduană. Este o rasă veche, obţinut prin selecţie din găina europeană cu semimoţ.
Sunt păsări îmbrăcate cu un penaj frumos, atrăgător. Pe cap prezintă un moţ globulos iar bărbiţele lipsesc,
fiind înlocuite de ”barbişon” şi “favoriti”. Are mai multe varietăţi (opt), dintre care cele mai răspândite şi
apreciate sunt: neagră, albă, argintie. Producţia de ouă a rasei este în medie de 130-150 bucăţi, cu o greutate
de 55-60 g, greutatea corporală la adulţi este de 2,0-2,5 kg la cocoşi şi de 1,5-2,0 kg la femele.
 23

20.1.4.2. Rasa Olandeză. Este probabil înrudită cu rasa Paduană şi are patru varietăţi de culoare:
neagră, albă, albastră şi barată cu albastru. Prezintă un moţ care este de altă culoare decât a penajului şi nu
are favoriţi. Producţia de ouă este de 100-140 bucăţi, cu greutatea oului de 45 g şi culoarea cojii ouălor albă.
Greutatea corporală la cocoşi este de 1,7-2,2 kg şi de 1,5-2,0 kg la găini.
 24

20.1.4.3. Rasa Houdan. Se crede că la fomarea sa au stat găinile locale franceze cu 5 degete şi rasa
Paduană. Ca urmare, prezintă 5 degete bine distanţate, cel de al cincilea fiind plasat pe partea inferioara a
fluierului, purtat uşor ridicat. Producţia de ouă diferă: este de 160 ouă în primul an şi de 130 ouă în al doilea
an. Greutatea corporală este de 2,5-3,5 kg la cocoşi şi de 2,0-3,0 kg la găini.
 25

20.1.4.4. Rasa Creve -coeur. Este o rasă franceză foarte veche, are penajul negru lucios cu luciu
verzui, albastru sau alb, cu moţul, barba şi favoriţii foarte dezvoltaţi şi creastă în forme de corniţe. Ciocul şi
fluierele sunt negre-albastrui, iar pielea de pe corp albă. Găinile poduc anual 120-150 de ouă cu coaja albă.
Greutatea corporală este de 2,5-3,5 kg la cocoş şi de 2,0-3,0 kg la găină.
 26

20.1.4.5. Rasa La Fleche . Este tot de origine franceză şi are calităţi deosebite în privinţa însuşirilor
cărnii. Pe cap prezintă un “spic” (smoc de pene dirijate înapoi) şi are creastă în forma de corniţe dispuse în
“V”, urechiuşe albe, cioc şi fluiere negre-cenuşii. Penajul este negru cu luciu verzui, iar pielea albă.
Greutatea corporală este de 3,5-4,0 kg la cocoşi şi de 3,0 kg la găini. Producţia de ouă este scăzută.
 27

Rasele cu coada lungă se cresc pentru lungimea şi frumuseţea cozii.

20.1.4.6. Rasa Sumatră. Este originară din insulele cu acelaşi nume, unde se creşteau cândva pentru
luptele de cocoşi. Are aspectul unui fazan şi are penajul negru cu luciu verde-smarald sau roşu-negru
(culoare de fond neagră cu luciu verzui şi lanţete roşii). Greutatea corporală este de 2,0-2,5 kg la cocoş şi de
1,7-2,2 kg la găină.
 28

20.1.4.7. Rasa Phonix-Onagadori. Este originară din Japonia, unde este crescută ornamental pentru
lungimea cozii, care de cele mai multe ori depăşeşte 3 m, la cocoşi ajungând până la 7-8-9 m. Acesta se
explică prin prezenţa genei “Gt”, care determină ca o parte din genele şalelor şi ale cozii să nu năpârlească.
În cadrul rasei s-a diferenţiat o populaţie (Phonix-Shokoku), la care penele cocoşilor de pe regiunea
şalelor şi cozii năpârlesc anual. Ca şi varietăţi, întâlnim culorile: aurie, argintie, potârnichie şi albă.
Greutatea corporală este de 2,0-2,6 kg la cocoşi şi de 1,5-2,0 kg la găini. Conformaţia se aseamănă cu cea a
fazanului.
 29

Rasele cu penaj deosebit se cresc pentru penajul lor deosebit, mătăsos şi frizat.

20.1.4.8. Rasa Negresse sau “Găina de mătase”. Îşi are originea în Japonia, având o vechime de
peste 700 de ani. Penajul este mătăsos, penele au rahisul moale, slab iar fibrele penelor nu formează
fanioane. Creasta, faţa, bărbiţele, fluierele şi pielea sunt albăstrui cu reflexe metalice.Varietăţile de culoare
sunt albă, neagră şi galbenă. Greutatea corporală nu depăşeşte 1,0 kg la cocoş şi 0,800 kg la găină.
 30

20.1.4.9. Rasa Frizată Japoneză. Ca şi particularitate, este prezenţa penelor frizate în penaj,
îndreptate în sus şi orientate către cap. Greutatea corporală este de 800 g la cocoş şi 750 g la găină.

Rasele pitice se cresc în scop ornamental şi întâlnim atât rase pitice propriu-zise, cât şi formele pitice
ale raselor de producţie. Dintre rasele pitice propriu-zise, amintim:
- ”Găina de portelan” (cu două varietăţi de culoare, aurie sau Milles de fleurs şi albastră);
 31

- rasa Bantham cu creastă bătută, care are penajul negru, alb, albastru sau barat, iar vârful aripilor este lăsat
în jos;

Rasele de găini berce se caracterizează prin lipsa pigostilului şi atrofierea vertebrelor coccigiene.
Spinarea la aceste rase este mult înclinată înapoi, iar partea posterioară este rotunjită şi acoperită complet cu
lanţete lungi. Cele mai cunoscute rase aparţinând acestei grupe de găini sunt rasa Berc belgian şi Berc
japonez.
 32

20.2. Rasele de curci

Spre deosebire de galinacee, curcile domestice prezintă un număr mai redus de rase şi varietăţi.
Principalele diferenţe dintre specii constau în calitatea cărnii, culoarea pielii, a penajului, greutatea
corporală şi însuşirile de reproducţie.
Clasificarea raselor de curci se face după mai multe criterii:
- după greutatea corporală a masculului la vârsta de adult, întâlnim curci grele (>14 kg), intermediare (12-
14 kg) şi uşoare (<12 kg);
- după conformaţia corporală, întâlnim curci cu piept larg (la 20 săptamâni lărgimea pieptului este ≥ 10 cm
şi adâncimea de 24 cm) şi curci cu piept înalt;
- după culoarea penajului, întâlnim:

Curcile bronzate prezintă, în prezent, cele mai numeroase efective de pe glob. Principalele rase de
curci bronzate sunt: Bronzata ameliorată din America de Nord, Bronzata cu pieptul larg (Mammoth),
Bronzata canadiană (Charlerois), Bronzată de Cambridge, Bronzată de Moscova, Bronzată nord-
Kaucaziană, etc.
Culoarea închisă a penajului (pene negre cu reflexe verzui-cenuşii şi violet-bronzate) afectează la tineret
aspectul comercial al caracaselor prin tuleele negre, astfel că aceste curci sunt tot mai mult înlocuite de
rasele de curci cu penaj alb.

20.2.1. Curca bronzată ameliorată. Este recunoscută oficial ca rasă în anul 1871, când a fost
înscrisă în standardul american. La formarea ei a participat curca Narragansett, încrucişată c u curca
salbatică; asupra produşilor rezultaţi s-a acţionat prin selecţie şi izolare reproductivă. Masculii adulţi
cântăresc în medie 15-17 kg, iar femelele 8-10 kg. Se întâlnesc şi plus variante care depăşesc cu mult aceste
limite.
Producţia de ouă este cuprinsă între 60 şi 75 de bucăţi pe an, iar la femelele selecţionate pentru
producţia de ouă, aceasta a atins chiar 120 de ouă pe an. Greutatea medie a unui ou este de 80-90 g.
Deşi se pretează la creşterea industrială, tineretul având o mare intensitate de creştere (mascululii la
12 săptămâni-3,25 kg, iar la 18 săptămâni-6,5 kg), ea se creşte în efective relativ reduse. Acest lucru se
datorează faptului că a fost produsă curca bronzată cu piept larg. Rolul acestei rase este acela de a fi folosită
pentru ameliorarea altor varietăţi şi crearea de varietăţi şi hibrizi noi, cu însuşiri superioare.

20.2.2. Curca bronzată cu pieptul larg. Este o rasă de formaţie recentă, iar caracterele ei morfo-
productive se aseamănă în linii mari cu ale Curcii bronzate ameliorate, din care derivă. Ceea ce o
diferenţiază de Bronzata ameliorată este masa pectoralilor, care reprezintă 20% din greutatea corporală şi
intensitatea de creştere mult mai mare a tineretului. Rasa a fost importată în România în anul 1960, dar
datorită creşterii interesului pentru importul de curci albe cu pieptul larg, s-a renunţat la importurile
ulterioare.

20.2.3. Curca bronzată canadiană. Este o curcă bronzată cu pieptul larg de dimensiuni mici,
caracterizată în special prin calităţile deosebite ale cărnii.

Curcile roşii
20.2.4. Curca roşie de Bourbon. Provine din rasa Bronzată cu pieptul larg. Rasa are o foarte bună
precocitate, maturitate corporală instalându-se la vârsta de 24-26 săptămâni. Culoarea penajului este brun-
roşcată, în care penele de acoperire de pe corp sunt mărginite cu negru. Culoarea fluierelor este la adulţi
roşie-deschis.

20.2.5. Curca de Nebraska. Este cunoscută ca rasă din anul 1947 şi a fost formată prin selecţie din
Curca bronzată cu piept larg. Are culoarea penajului mai închisă decât la rasa din care provine, iar tuleiele
negre lipsesc cu desăvârşire. Puii de o zi au culoarea penajului albă, cu o pată brună pe cap.
 33

Curcile negre îşi au originea în curcile bronzate, din care au provenit prin selecţie pentru calitatea
cărnii şi consumul specific de hrană mai mic.

20.2.6. Curca neagră de Norfolk. A fost creată în Anglia, datorită cerinţelor de piaţă pentru o curcă
mică. Greutatea medie a adultelor atinge 4,5-6,7 kg, ceea ce este o greutate satisfăcătoare pentru consumul
familial. Producţia de ouă este de 60-90 bucăţi în timpul unui sezon de ouat. Culoarea penajului este neagră
cu reflexe verzui. Culoarea pielii este de un alb deosebit, cu o textură mătăsoasă. Culoarea picioarelor este
neagră.

20.2.7. Curca neagră de Sologne . A fost creată în Franţa prin selecţie şi are o greutate corporală
mare şi o precocitate foarte bună. Caracteristice sunt picioarele mai scurte şi masivitatea accentuată a
trunchiului. Curcanii ajung la maturitate la greutăţi de peste 20 kg, dar proporţia pectoralilor din greutatea
corporală este mai mică ca la Bronzata cu pieptul larg. Penajul este de culoare neagră-mată.

Curcile albe au fost desprinse din curcile bronzate prin formarea unor linii albe, sau direct din
curcile sălbatice. Cele mai importante rase din această grupă sunt: Albă de Olanda, Albă imperială, Albă de
Belstwille, Albă de Moscova.

20.2.8. Rasa albă de Olanda. A fost creată în Olanda în secolul al XVIII-lea şi are un penaj complet
alb. Independent, în secolul trecut în S.U.A. s-a obţinut o rasă asemănătoare, pe baza mutantelor albe ale
curcilor bronzate. Aceasta a fost introdusă în standardul american tot sub denumirea de “Albă de Olanda”
(în anul 1870). Este răspândită în mai multe ţări europene. Culoarea penajului este albă, doar la masculi
smocul de pene păroase este negru; puii de o zi sunt alb-gălbui, cu două dungi paralele pe cap.
Greutatea corporală la vârsta de adult atinge 10-12 kg la masculi şi 6,5-7,5 kg la femele. Spre
deosebire de curcile bronzate, tineretul din această rasă are o intensitate de creştere mai mare, ceea ce
permite valorificarea lor pentru carne foarte devreme. Culoarea albă a penajului permite obţinerea unor
carcase de calitate superioară.

20.2.9. Rasa albă de Beltsville . A fost creată în S.U.A. unde, după cum se ştie, consumul de carne
de curcă are un loc important. A fost recunoscută ca rasă în anul 1941 şi a fost înscrisă în standardul
american în anul 1951. La formarea rasei au stat numeroase linii de rase de curci ameliorate sau sălbatice,
obiectivele selecţiei fiind:
- o greutate corporală mai mică decât a curcii Albe de Olanda;
- producţie ridicată de ouă;
- obţinerea unor cheltuieli reduse pentru realizarea unui kg spor de creştere în greutate.
La vârsta adultă, masculii ating la vârsta adultă greutatea de 9 kg, iar femelele greutatea de 5 kg.
Producţia de ouă este de cca.140 de bucăţi pe an, cu o greutate a oului de 60-80 g. Este frecvent utilizată ca
partener pentru producerea broilerului de curcă.

20.3. Bibilicile
Păsările din această specie se cresc pentru carnea lor de calitate superioară, care este apreciată ca o
delicatesă. Greutatea corporală la vârsta de adult ajunge la 1,5-2 kg la masculi, iar femelele depăşesc această
greutate. Producţia de ouă este de 60-90 de bucăţi pe an, cu maxime de 120 de bucăţi şi o greutate a oului de
45 g, ouăle având coaja pigmentată.
Bibilicile sunt rezistente la intemperii, recomandându-se creşterea lor pe spaţii întinse (sistem
extensiv); pentru producerea puilor broiler creşterea se face pe aşternut permanent şi în baterii, pentru
păsările de reproducţie.
 34

Bibilicile nu au instinct de clocit foarte bine dezvoltat, iar puii sunt deosebit de sensibili în primele
5-6 săptămâni. Recoltarea ouălelor se face foarte greu, deaorece bibilicile ouă în locuri ascunse şi din acest
motiv se recomandă folosirea unui personal specializat. Trebuie precizat şi faptul că bibilica este în acelaşi
timp o pasăre decorativă, cu forme corporale specifice.
Bibilica domestică de producţie (Numida meleagris), are două varietăţi larg răspândite: cenuşie şi
albă. Varietatea cenuşie prezintă pene cu fond gri-albăstrui, cu desen perlat alb-strălucitor, repartizat regulat.
Varietatea albă are fondul alb-mat cu perlele de culoare alb-strălucitor.

20.4. Gâştele
Gâsca este o specie care se creşte în primul rând pentru producţia de carne, apoi pentru ficatul gras şi
pentru puf.
Clasificarea raselor de gâşte se face, în general:
- după greutatea corporală a păsărilor adulte neîngrăşate:
- rase grele (peste 8 kg);
- rase semigrele (5-8 kg);
- rase uşoare (sub 5 kg);

- după culoarea penajului: - rase albe;

- rase colorate (cenuşii sau castanii).

20.4.1. Rasele grele au o importanţă deosebită atât pentru producţie, cât şi pentru ameliorarea
celorlalte rase.

20.4.1.1. Rasa Toulouse . S-a format în sudul Franţei din gâştele locale crescute în condiţii
ecologice, prin selecţie şi alimentaţie intensivă. Caracteristic este abdomenul cu fanonul dublu, care ajunge
aproape de pământ. Reprezintă tipul gâştelor care se pretează la creşterea industrială, în special dacă sunt
crescute pentru producţia de carne, grăsime şi ficat (care de cele mai multe ori depăşeşte 1 kg greutate).
Păsările au carnea gustoasă, iar după îngrăşare, bogată in lipide. Greutatea corporală medie variază în
funcţie de condiţiile de creştere şi de orientarea după selecţie.
În ţara de origine există două tipuri: ”tip agricol”, la care femelele ajung, în medie la 7-8 kg, iar
masculii la 10-11 kg şi un “tip industrial”, la care masculii cântăresc în medie 13-14 kg, iar după îngrăşare
ajung chiar la 16-20 kg; tipul industrial se creşte exclusiv pentru producţia de carne grasă şi ficat gras.
Bobocii supuşi îngrăşării ajung la vârsta de 8-10 săptămâni în greutate de 5-6 kg. În această perioadă
mortalitatea este mare, bobocii fiind foarte sensibili la frig, umezeală şi caldură mare. Producţia de ouă este
de 40-60 ouă, obţinută în al doilea an de ouat; greutatea medie a oului este de 180-220 g, oul având, de
regulă, un procent de fecunditate scăzut. Capacitatea de ecloziune este şi ea slabă. Aceste gâşte sunt cloşti şi
mame rele. Păsările adulte sunt greoaie, au un temperament limfatic şi necesită păşuni de foarte bună
calitate. Penajul are culoare cenuşie cu excepţia abdomenului, care este alb; este bogat, cu puf abundent şi
elastic. Rasa este des folosită pentru ameliorarea materialului comun şi crearea de rase noi. În România este
foarte puţin reprezentată, deşi are reale capacităţi de aclimatizare la condiţiile de mediu specifice din ţara
noastră.

20.4.1.2. Rasa Emden. S-a format în Germania, dintr-o populaţie de gâşte apreciată încă de pe
vremea romanilor, care îşi procurau de aici gâşte şi pene de gâscă. Asupra acestor păsări s-au efectuat
încrucişări de infuzie cu rasa Toulouse, în scopul măririi masivităţii corporale, dar, din păcate, în dauna
rusticităţii şi rezistenţei.
Gâştele Emden sunt păsări grele, care ating la vârsta maturităţii greutăţi de 8-10 kg femelele şi 10-12
kg masculii. Spre deosebire de rasa Toulouse, aceste păsări se deplasează uşor şi valorifică foarte bine
păşunile.
Producţia medie anuală de ouă ajunge la 25-40 bucăţi, cu o greutate a oului de 60-200 g. Puful şi
fulgii obţinuţi sunt deosebit de apreciaţi datorită culorii albe. Bobocii au o creştere rapidă, la vârsta de 8-10
 35

săptămâni ajungând la o greutate de 4-5 kg, dar numai în zone cu o climă mai umedă, pe păşuni de foarte
bună calitate şi cu condiţia administrării unui supliment de nutreţ combinat.
Această rasă poate fi folosită pentru ameliorarea gâştelor comune din ţara noastră. Rezultate
deosebite în acest sens s-au obţinut pe populaţiile de gâşte din Banat şi Câmpia Tisei.

20.4.1.3. Rasa Holmogor. Este originară din ex. U.R.S.S şi s-a format prin încrucişarea gâştelor
locale albe cu rasa chinezească. Rasa are două varietăţi: albă şi cenuşie. Greutatea corporală a păsărilor
adulte este de 9-10 kg la masculi şi de 7-8 kg la femele. Carnea sternală are o lungime deosebită, iar pe ea
sunt inseraţi muşchi pectorali puternici. Bobocii ating greutatea corporală caracteristică vâstei de adult la
cca. 7 luni. Carnea este gustoasă şi suculentă.

20.4.1.4. Gâsca americană a fost obţinută pe continentul american; este o rasă foarte valoroasă,
caracterizată prin robusteţe şi rezistenţă, fiind mai puţin pretenţioasă la condiţiile de întreţinere, comparativ
cu rasele Toulouse şi Emden. Greutatea corporală este în medie de 7,5 kg la femele şi 9 kg la masculi.
Producţia de ouă este de cca. 30 bucăţi anual. Păşunile sunt foarte bine valorificate, atât de păsările adulte,
cât şi de tineret. Bobocii broiler se pretează creşterii în sistem intensiv pentru producţia de carne şi ficat.

20.4.2. Rasele semigrele

20.4.2.1. Rasa Pomerană. S-au format cu foarte mult timp în urma în regiunea cu acelaşi nume,
prin selecţia păsărilor după gradul de dezvoltare corporală. Penajul este de culoare albă, cenuşie sau pestriţă,
cea mai răspândită fiind culoarea albă. Greutatea corporală vie este, în medie, de 7 kg la femele şi de 8 kg la
masculi; tineretul are o creştere foarte rapidă până la vârsta de 70-80 de zile, ajungând la cca. 4,5-5 kg.
Proporţional cu dezvoltarea corporală, la această rasă muşchii pectorali au cea mai mare dezvoltare,
comparativ cu celelalte rase. Păsările se îngraşă foarte uşor şi produc o mare cantitate de grăsime.
Femelele produc în medie 15-20 ouă anual, iar sezonul de ouat începe în luna februarie. Deoarece se
pretează foarte bine la năpârlire, se pot realiza două sezoane de ouat pe an, în acest caz producţia de ouă
creşte la 25-35 bucăţi. Bobocii sunt sensibili la frig şi umezeală. Se obţine şi o cantitate mare de pene de
calitate superioară. Rasa necesită păşuni de o foarte bună calitate, dar este mai puţin pretenţioasă la hrană şi
îngrijire, manifestând reale însuşiri de rusticitate.

20.4.2.2. Rasa Diepholz. Este o rasă germană, obţinută prin ameliorarea populaţiilor locale; este
reprezentată de păsări cu penaj alb. Greutatea corporală medie este de 6 kg la femele şi de 7-8 kg la masculi.
Păsările se pretează bine la îngrăşare rapidă: bobocii ajung la greutatea de 4-5 kg, la vârsta de 10-12
săptămâni. Producţia de ouă este ridicată, femelele depunând anual 70-80 bucăţi, iar ca o caracteristică este
faptul că femelele ouă şi clocesc în mai multe rânduri, producând astfel mai multe serii de boboci.
Aceste păsări sunt rezistente, puţin pretenţioase la hrănire şi îngrijire, valorifică foarte bine păşunea,
chiar dacă aceasta este de o calitate mai slabă. Se pretează foarte bine la jumulirea de viu şi produc o
cantitate mare de pene.

20.4.2.3. Rasa Landaise . S-a format în Franţa în regiunea cu acelaşi nume. Se poate asemăna cu
tipul mic de Toulouse, atât în ceea ce priveşte culoarea, cât şi în privinţa caracterelor de exterior. Greutatea
corporală este de 6-7 kg la femele şi de 7-8 kg la masculi; femelele depun în primul an 25 de ouă, iar în anii
următori, 30-40 de bucăţi. Rasa are aptitudini bune pentru îngrăşare şi în special pentru producţia de ficat
gras, care atinge o greutate de 700-800 g. Ficatul are o culoare deschisă, are o cantitate mare de grăsime şi
reprezintă ficatul de cea mai bună calitate.

20.4.2.4. Rasa Olandeză albă de Rin. S-a format în regiunea Rinului superior, prin încrucişarea
gâştelor locale cu rasa Emden. Păsările au o culoare albă, greutatea mijlocie (cca.6 kg) şi un piept foarte
bine dezvoltat. Femelele produc anual cca. 50-60 de ouă albe, cu o greutate a oului de 180-190 g. Se
adaptează uşor la creşterea în loturi mari de 5000-15000 capete şi valorifică bine păşunile şi miriştile. În
condiţii de creştere intensivă, bobocii ajung la o greutate de peste 4 kg la 7-8 săptămâni, cu un consum
specific de 2,5-3,0 kg nutreţ combinat. Producţia de ficat gras obţinută de la această rasă nu este
 36

satisfăcătoare, dar ea este o rasă valoroasă în ansamblu; prezintă un interes deosebit pentru ţara noastră,
deoarece stă la baza producerii hibrizilor comerciali pentru carne şi ficat gras.

20.4.3. Rasele uşoare

Aceste rase sunt importante din prisma posibilităţilor de hibridări pentru producerea bobocilor hibrizi,
necesari în creşterea industrială.

20.4.3.1. Rasa chinezească (gâştele Leşeşti). Sunt originare din nordul Chinei. Caracteristică este
forma capului, alungită, cu ciocul gros la baza şi prezenţa unui caruncul pe frunte (se mai numeşte “Gâsca
cu caruncul”). Ele au un penaj de culoare castanie sau albă, cele mai răspândite fiind gâştele cu penaj
castaniu. Varietatea cafenie are culoarea ciocului şi a carunculului neagră, iar varietatea albă, portocalie.
Gâtul are aspectul celui de lebădă, subţire, lung şi arcuit.
Greutatea corporală este de 5,5 kg la gâscani şi de 4,6 kg la gâşte. Producţia de ouă a gâştelor este
foarte mare, ele depunând 60-70 ouă şi chiar 100, cu o greutate de 140-180 g. Ouatul are loc de obicei în
două sezoane. Instinctul de clocit este foarte bine dezvoltat. Este o rasă la care masculii manifestă de cele
mai multe ori tendinţe de monogamie (aceştia sunt eliminaţi din efectiv).
Păsările din această rasă suportă mai bine climatele aride sau reci. Sunt păsări puţin pretenţioase în
ceea ce priveşte hrana, cerând însă mari cantităţi de furaje verzi, pe care le valorifică bine, atât la pă şune, cât
şi la recoltare. În ţara noastră sunt destul de răspândite mai ales în Moldova şi Muntenia, fiind aduse
probabil din Polonia, de unde şi numele de “Leşeşti”. Se cunoaşte cu certitudine un import al acestei rase
efectuat din China, în anul 1954. Rasa are perspective pentru creşterea în sistem intensiv, ca partener în
hibridarea pentru producerea părinţilor de broiler.

20.4.3.2. Rasa Frizată Danubiană. Sunt păsări răspândite în întreg sudul Europei, în regiunea
Dunăreana şi în zona litoralului Mării Negre. Penajul lor este de culoare albă sau cenuşie (exceptând
abdomenul, alb). Greutatea corporală este în medie de 4-5 kg, producţia medie de ouă este de 10-25 bucăţi
anual, cu un procent foarte ridicat de fecunditate. Sunt bune cloşti şi bune mame, iar bobocii au un ritm
rapid de creştere. Sunt păsări rustice, rezistente, bine adaptate la condiţiile locale. Folosesc bine păşunile,
cât şi suprafeţele de apă. Având un fond genetic valoros, rasa prezintă interes pentru ţara noastră,
impunându-se însă necesitatea ameliorării în direcţia creşterii greutăţii corporale şi a producţiei de ouă.

20.5. Rasele de raţe

Dintre păsările de apă, raţele se cresc în număr mai mare decât gâştele, sunt păsări rustice, se cresc
repede, bobocii crescuţi intensiv ajungând la vârsta de 7-8 săptămâni la greutatea de 2,5-3 kg. De asemenea,
producţia de ouă este foarte ridicată la unele rase de raţe, ajungând la 280-300 bucăţi anual.
Clasificarea raselor de raţe se face în funcţie de greutatea corporală a femelelor şi de
“specializarea” producţiei:
- rase de producţie:
- rase grele, specializate pentru producţia de carne, cu o greutate corporală de 3-4 kg: Pekin, Albastră
suedeză, Rouen, Duclair, Aylesbuty, Orpington, Cayuga, Leşească;
- rase uşoare, specializate pentru producţia de ouă, cu o greutate corporală de 1,5-1,8 kg: Alergătoare
indiană, Campbell;
- rase intermediare, cu specializare mixtă ouă-carne: Albă de Moscova, Oglinda, Crollwitz, Neagră de
Forest, Merchtem, Huttegen, Plaigne;
- rase de ornament: Labrador, Mandariană, Carolină.

20.5.1. Rasele grele apreciate pentru producţia de carne şi au fost create în Asia, Europa, America.

20.5.1.1. Rasa Pekin. Este originară din sudul Chinei şi s-a format în mod natural. A fost adusă în
Anglia în anul 1575, de unde s-a răspândit în întreaga Europă. Are caractere economice remarcabile, de
unde şi gradul său mare de răspândire în intrega lume. Pentru îmbunătăţirea însuşirilor productive, în Anglia
 37

s-au facut încrucişări de infuzie cu rasa Aylesbury, formându-se astfel tipul european al rasei Pekin.
Culoarea penajului este albă, uneori cu o tentă gălbuie.
Greutatea corporală a femelelor este de 3,0 kg, iar a masculilor de 3,5 kg. În urma îngrăşării
intensive se poat ajunge la greutăţi de 4-5 kg. La vârsta de 7-8 săptămâni, bobocii pot atinge greutăţi de 2,0-
2,5 kg.
Producţia anuală de ouă este de 90-120 bucăţi, cu o greutate medie de 70-90g. Ouăle au coaja de
culoare albă, uneori pigmentate în verzui. Raţele Pekin nu cad cloşti. Rasa este răspândită şi în ţara noastră.
Efectivele din ţara noastră fac parte atât din tipul european, cât şi din tipul chinezesc. Raţele Pekin se cresc
în rasă curată, sau se încrucişează cu raţele Leşeşti pentru îmbunătăţirea unor indici de producţie şi pentru
obţinerea de ficat gras.

20.5.1.2. Rasa Rouen. S-a format în Franţa din raţele locale din jurul oraşului cu acelaşi nume şi are
culoare asemănătoare cu a raţei sălbatice. Se cunosc două varietăţi: varietatea de culoare deschisă, formată
în Franţa şi varietatea de culoare închisă, îmbunătăţită în Anglia. Raţele Rouen se aseamănă cel mai mult cu
raţa sălbatică, din punct de vedere al culorii; prezintă un accentuat dimorfism sexual: raţele au culoarea
generală maron închis, capul şi gâtul având o nuanţă mai deschisă; pe cap există trei dungi maron închis;
ratoii au capul şi partea superioară a gâtului de culoare verde-metalic, delimitată de un inel alb, ce continuă
pe gât şi piept cu culoarea maron; partea anterioară a spinării este maron închis, iar cea posterioară, neagră;
abdomenul este gri-albăstrui; aripile sunt maron, cu luciu albastru-metalizat.
Greutatea corporală medie este la raţă de 3,0 kg, iar la răţoi de 3,5-4 kg. În urma îngrăşării se ating
greutăţi de 5-6 kg. Producţia anuală de ouă este de 80-90 bucăţi, cu o greutate de 70-80 g, ouăle au o culoare
verzuie de diferite nuanţe. Păsările din această rasă au un temperament limfatic şi nu necesită în mod
deosebit suprafeţe de apă. Rasa poate fi folosita ca amelioratoare pentru raţele comune. Are o carne cu bune
calităţi.

20.5.1.3. Rasa Aylesbury. S-a format în Anglia prin selecţia materialului local, în sensul măririi
greutăţii corporale, a îmbunătăţirii vitezei de creştere, precum şi pentru îmbunătăţirea aptitudinilor de
îngrăşare. Este o pasăre foarte masivă, cu poziţia corpului orizontală. Culoarea penajului este alb-curat.
Greutatea corporală este de 3,5 kg la raţă şi de 4 kg la răţoi, iar în urma îngrăşării se ating şi greutăţi
de 5 kg. La 8-11 săptămâni tineretul poate atinge o greutate corporală de 2-2,5 kg, având o carne de foarte
bună calitate. Producţia anuală de ouă este de 80-130 de bucăţi, cu o greutate medie de 90-115 g şi cu coajă
de culoare albă, până la verzuie.
Este o rasă rustică şi rezistenţă la frig, cere suprafeţe mari de apă, pretându-se la creşterea pe lacuri
şi heleştee. Este o rasă folosită la încrucişările industriale (mai ales în varianta: masculi Aylesbury  femele
Pekin).

20.5.1.4. Rasa Leşească (Barbarie). Este originară de pe continentul sud american (Brazilia şi
Paraguay). Ea provine din domesticirea speciei Cairinia Moscata şi a fost adusă în Europa în secolul al XVI-
lea, mai întâi cu intenţia de a fi folosită ca rasă decorativă. Are un aspect exterior mai deosebit şi produce
nişte sunete speciale, motiv pentru care se mai numeşte şi “raţa mută”. Are mai multe varietăţi: neagră, albă,
maro, galbenă, roşcată, gri, albastră, etc.
Particulărităţile fenotipice ce o deosebesc de alte rase, sunt: zona ochilor şi a frunţii este golaşă,
acoperită de excrescenţe roşii ce formează “masca”; partea posterioară a capului prezintă un smoc de pene
păroase, ce se ridică când raţele sunt iritate; coada este lungă, fără “cârlionţi” la răţoi; diferenţa mare de
greutate între masculi şi femele.
Greutatea corporală a femelelor este de 2-3 kg, iar la masculi de 5-6 kg, motiv pentru care această
rasă este trecută în categoria raselor grele. Importanţa rasei constă în calitatea produşilor obţinuţi prin
încrucişări cu alte rase; produşii obţinuţi sunt cunoscuţi sub denumirea de “mularzi”, de obicei infecunzi,
care pot atinge foarte uşor o greutate de 4-6 kg; au ficatul gras mare (500-700 g) şi furnizează o carne de
calitate superioară, săracă în grăsimi.
Producţia de ouă este de 60-80 de bucăţi anual, cu o greutate de 75-80 g şi cu coajă alb-gălbui,
rareori verzuie. Durata incubaţiei este de 33-35 de zile, deci depăşeşte cu 6-7 zile durata incubaţiei la
celelalte specii. Se pretează şi la creşterea în lipsa apei.
 38

20.5.2. Rasele uşoare

Această grupă este reprezentată de rase de raţe specializate pentru producţia de ouă.

20.5.2.1. Rasa alergătoare indiană. Este originară din estul Indiei, unde s-a format în mod natural.
Numele rasei provine de la mersul caracteristic, grăbit şi puţin legănat. În Europa a fost importată mai întâi
în Anglia şi de aici s-a răspândit şi în celelate ţări.
Rasa are trei varietăţi de culoare: sălbatică, bălţată (alb cu maro), albă, neagră, albastră. În trecut era
considerată o rasă decorativă (datorită poziţiei aproape verticale a corpului), iar astăzi îi sunt apreciate şi
calităţile economice, precum rusticitatea deosebită, producţia valoroasă de ouă şi precocitatea ouatului.
Producţia de ouă este în medie de 170-180 de bucăţi anual, cu o greutate a oului de 65-80 g; culoarea cojii
este albă la varietatea albă şi crem-albăstruie la varietăţile de culoare închise. Sunt păsări deosebit de
precoce şi rustice. Ouatul începe la vârsta de 4-5 luni.
Greutatea corporală este de 1,8-2,0 kg la raţe şi de 2,0-2,5 kg la răţoi. Bobocii au un ritm rapid de
creştere, ajungând la vârsta de 8-10 săptămâni la o greutate corporală de 1,5-1,8 kg. Este o foarte bună
amelioratoare pentru producţia de ouă. Rasa nu necesită în mod deosebit creşterea în apropierea suprafeţelor
de apă.

20.5.2.2. Rasa Campbell. S-a format în Anglia la sfârşitul secolului al XIX-lea, din materialul
comun local şi rasa Alergătoare indiană. Ulterior s-au facut încrucişări de infuzie cu rasa grea Rouen şi cu
rasa Malard. Rasa Campbell prezintă varietăţile de culoare kaki, cea mai reprezentativă din punct de vedere
numeric, albă şi bălţată.
Producţia de ouă a raţelor este mare, de 250-300 de ouă anual, cu o greutate medie a oului de 65-70
g şi cu coajă de culoare albă. Primele ouă sunt produse la vârsta de 5-6 luni. Păsările se adaptează uşor la
creşterea în halele industriale. Greutatea corporală este de 1,8-2,0 kg la raţă şi de 2,5 kg la răţoi. Bobocii
cresc uşor, la vârsta de 8-10 săptămâni ajungând la 1,5-1,6 kg.

20.5.3. Rase decorative

Rasele decorative se cresc mai ales pentru frumuseţea penajului, ca păsări de expoziţie.

20.5.3.1. Rasa Cayuga. Este originară din America de Nord, are un aspect frumos, datorită
penajului său negru în întregime, cu luciu metalic verde-smarald. Se foloseşte şi la încrucişările industriale
cu rasele grele de carne.Greutatea medie este de cca. 2,5 kg la femele şi de 3 kg la masculi; este o rasă
precoce, bobocii ajungând la vârsta de 8-10 săptămâni la greutatea păsărilor adulte.

20.5.3.2. Rasa Labrador. Este originară din India şi se creşte pentru culoarea frumoasă a penajului,
asemănăntoare cu a rasei Cayuga. Se deosebeşte de aceasta doar prin mărime, care este mult mai redusă.

20.5.3.3. Rasa pitică (Anas domestică minuta). Se creşte numai ca rasă decorativă, având o greutate
de 750-800g. Raţa cloceşte foarte bine, îngrijindu-şi bobocii cu mare grijă.

20.5.3.4. Rasa Carolină. (Anas sponsa) şi Mandarină (Anas galericulată). Sunt raţe domestice care
se cresc pentru frumuseţea penajului ce prezintă o mare diversitate de culori. Se caracterizează printr-o mare
rusticitate şi rezistenţă. Aceste rase clocesc în pomi, bobocii sărind din cuib de la înălţimi foarte mari (de
câţiva metri) la numai câteva ore de la ecloziune. Când ultimul boboc a sărit din cuib coboară şi raţa, care îşi
atrage puii printr-un sunet specific.

20.6. Păsări autohtone comune

În condiţiile pedoclimatice ale ţării noastre, s-au format de-a lungul timpului populaţii de păsări cu
însuşiri particulare. Deşi nu au producţii cu valori deosebite, totuşi aceste rase prezintă unele însuşiri
valoroase care trebuie să fie puse în evidenţă şi valorificate.
 39

20.6.1. Găinile comune . Se prezintă sub o mare varietate de culori. Frecvent se întâlnesc găinile
potârnichii, barate, albe, fumurii, negre. Majoritatea se încadrează în grupa păsărilor uşoare, iar producţia
medie de ouă este de 100-150 de bucăţi anual, cu o greutate a oului de 50-55 g.
Greutatea corporală medie este de 1,5-2,5 kg la cocoş şi de 1,2-1,5 kg la găini. Dintre însuşirile lor
valoroase, amintim: carnea foarte gustoasă; puii se cresc uşor şi se îmbracă repede cu penaj; sunt rezistente
şi rustice; sunt perfect adaptate la condiţiile de mediu din ţara noastră; se pretează la creşterea extensivă şi
semiintensivă; sunt cloşti şi mame bune.

20.6.2. Curcile comune . Sunt reprezentate în ţara noastră de curcile bronzate, albe, negre şi roşii.
Au efective mai mici decât la găini. Greutatea medie a lor este de 7-8 kg la curcani şi de 4-5 kg la curci.
Producţia de ouă este de cca. 20 de bucăţi pe an, cu o greutate a oului de 70-80 g. Carnea este foarte
gustoasă, cu însuşiri organoleptice superioare celei provenite de la curcile ameliorate. Este o populaţie de
păsări insuficient cercetată, care merită să i se acorde o atenţie deosebită, datorită însuşirilor valoroase pe
care le prezintă.

20.6.3. Raţele comune . Sunt păsări rustice şi rezistente, care au culori diferite ale penajului, cele
mai răspândite fiind cele de culoare cânepie, albă şi neagră. Sunt păsări de talie mică, cu o greutate de 1,5-
2,0 kg la masculi şi de 1,2-1,5 kg la femele. Au carne gustoasă, cu puţină grăsime şi în general sunt păsări
tardive. Maturitatea corporală este atinsă la vârsta de 6 luni. Produc în medie 60-80 de ouă anual, cu o
greutate a oului de 55-65 g. Sunt păsări puţin pretenţioase la hrană şi folosesc foarte bine fauna şi flora
acvatică. Se pot ameliora pentru îmbunătăţirea producţiei de ouă. Se recomandă efectuarea unor studii
genetice amănunţite pentru depistarea genelor utile.

20.6.4. Gâştele comune . Au o largă răspândire şi sunt reprezentate prin păsări de culoare albă şi
cenuşie. Greutatea corporală medie a masculilor este de 4,0-4,5 kg, iar a femelelor este de 3-4 kg. Carnea
este foarte gustoasă, cu ficatul de calitate superioară.
Producţia medie de ouă este de 15-30 bucăţi, ouă cu un procent mare de fecunditate. Sunt păsări rezistente,
puţin pretenţioase la hrană şi foarte bine adaptate la condiţiile pedoclimatice din ţara noastră. În viitor se
prevede înmulţirea lor şi valorificarea însuşirilor valoroase pe care le posedă.

20.6.5. Gâştele Bănăţene . Sunt o populaţie heterogenă, provenită din încrucişarea întâmplătoare a
gâştelor comune cu rase mai grele, în special cu rasa Emden. Sunt răspândite în Banat şi Câmpia Tisei.
Au o greutate corporală mare şi aptitudini pentru îngrăşare mai bune decât gâştele comune. Pot constitui un
material genetic valoros, capabil să stea în viitor la baza unei rase de gâşte adaptate la condiţiile specifice
din vestul ţării.