INUL PT.

ULEI
 1. Importanţă, biologie, ecologie
1.1. Importanţă
Seminţele conţin ulei sicativ cu multiple utilizări
industriale: fabricarea vopselelor şi a lacurilor, în
tipografie etc.
După extragerea uleiului, turtele rezultate sunt
întrebuinţate mai ales în furajarea animalelor.
După treierat, tulpinile rămase sunt folosite ca
materie primă pt. fabricarea celulozei şi a hârtiei. Din ele
se pot extrage fibre scurte (câlţi), folosite pt. ţesături
grosiere cu diverse utilizări.
Este o plantă foarte bună premergătoare pt. celelalte
culturi şi inclusiv pt. grâul şi orzul de toamnă.
1.2. Compoziţia chimică

Seminţele conţin cca.

- 40-45 % ulei, sicativ,
- 22–25 % substanţe proteice şi
- 20–24 % hidraţi de carbon.

Uleiul are în compoziţie acizii: oleic, linoleic,

linolenic, palmitic şi stearic ceea ce îi conferă
însuşirile de ulei sicativ
1.3. Răspândire
Suprafaţa şi producţia de in pentru ulei pe continente
şi în câteva ţări mari cultivatoare(2009)

Producţia
Suprafaţa
Continentul şi ţara % din supr. totală medie
(mii ha)
(kg/ ha)

TOTAL MONDIAL 2339 100 943

AFRICA 179 7,6 623
Ethiopia 170 623
AMERICA de NORD 750 32,1 1491
Canada 623 1492
SUA 127 1484
AMERICA de SUD 35 1,5 1027
ASIA 1099 47 634
China 480 906
India 470 360
EUROPA 266 11,4 861
Federaţia Rusă 81 1272
Franţa 56 358
Belarus 48 209
OCEANIA 9 0,4 962
Suprafeţele şi producţia medie de in
pentru ulei, în România 1961-2009

Anul Suprafaţa (mii ha) Producţia medie kg/ha

1961 27,8 432

1965 51,0 685

1970 78,7 538

1975 83,1 539

1980 82,2 535

1985 76,9 466

1990 49,9 561

1995 6,6 719

2000 1,3 742

2005 0,07 846

2009 0,8 1311

1.4. Sistematică. Origine. Soiuri
Sistematică
Inul pt. ulei (Linum usitatissimum) aparţine:

♦ familiei Linaceae
♦ genului Linum

Zona de origine a inului este considerată a fi centrul şi

vestul Asiei.

Soiurile cultivate la noi în ţară: Adin, Alexin,

Floriana, Florinda, Fluin, Gentiana, Geria, Iulia, Iunia 96,
Janina, Lirina, Oliana, Olin, Raluca.
1.5. Particularităţi biologice

Fazele creşterii inului

A – răsărire;
B – faza de brădişor;
C – îmbobocire;
D – înflorire;
E - maturitate
1.5. Particularităţi biologice
Rădăcina este pivotantă, cu o slabă capacitate de absorbţie a
elementelor nutritive.
- în faza de brădişor depăşeşte de 10-15 ori partea aeriană
- în faza înfloritului îşi încetează creşterea
Tulpina are portul erect, fiind mai scundă (sub 60 cm) şi mai
ramificată, uneori chiar de la bază faţă de inul pt. fibră.
- conţinut în fibră este 18%, dar de slabă calitate
- are o creştere lentă până în faza de brădişor după care creşterea
se intensifică până la înflorit (având pretenţii mari faţă de apă şi
substanţe nutritive)
Frunzele sunt mici, oval-lanceolate, numeroase.
1.5. Particularităţi biologice
Florile sunt dispuse în inflorescenţe (cimă bipară) cu 15-
40 ramificaţii. Floarea este pe tipul 5, hermafrodită şi
autogamă, cu petale: albe sau albastre.

Fructul este o capsulă care nu se deschide la maturitate, cu

caliciul persistent, are 5 loji, conţinând maximum 10 seminţe.

Sămânţa este oval-alungită, comprimată, netedă, lucioasă,

castanie-roşietică, terminată cu un rostru, cu MMB de 7-9,5 g.
- epiderma seminţelor conţine substanţe mucilaginoase
iar în contact cu apa îşi măresc volumul
Lan de in în faza de înflorire
Plantă de in
Capsule de in
Seminţe de in
1.6. Cerinţele faţă de climă şi sol
Cerinţele faţă de temperatură
- seminţele germinează la 1–4 °C.
- în faza de “brădişor“ rezistă până la –4 °C.
- în perioada creşterii, de la brădişor la înflorit, pretinde 18-20 °C.
- în faza maturizării seminţelor necesită 21-22 °C
- arşiţele puternice diminuează:
- producţia de seminţe
- conţinutul în acizi graşi nesaturaţi
- sicativitatea uleiului
- Suma gradelor de temperatura pe perioada de vegetatie este 1.600-
1.800 °C.
1.6. Cerinţele faţă de climă şi sol

Cerinţele faţă de umiditate

Faţă de umiditate este mai puţin pretenţios decât
inul pt. fibră.
Necesită 100-150 mm precipitaţii pe parcursul
vegetaţiei, mai puţin decât inul pt. fibre.
În perioada creşterii rapide până la înflorit consumă
50% din cantitatea totală de apă necesară
 Cerinţele faţă de sol
Preferă solurile cu textură mijlocie, bine structurate,
permeabile, fertile, cu pH de 6-7,2.
Sunt improprii solurile grele, cu exces de umiditate,
cele prea uşoare, nisipoase, erodate, alcaline sau acide.

1.7. Zone ecologice

Zona foarte favorabilă se situează în silvostepa
vestică, sudică şi a Moldovei.
Zona favorabilă cuprinde partea centrală şi colinară a
ţării.
 2. Tehnologia de cultivare
2.1. Rotaţia

Cele mai bune premergătoare sunt cerealele păioase,

leguminoasele anuale, unele prăşitoare (porumbul gunoit,
cartof, sfeclă pentru zahăr), recoltate toamna mai timpuriu.

Nu sunt bune premergătoare: floarea soarelui (au boli

comune) şi culturile care sărăcesc solul în apă: sorg, mei, ovăs

Poate reveni pe acelaşi teren doar după de 6-7 ani şi este o

bună premergătoare pt. majoritatea culturilor.
2.2. Fertilizarea
Consumul specific pentru o tonă de seminţe este: 50-70 kg N,
18-25 kg P2O5 şi 32-55 kg K2O.

Fertilizarea se face în doze de: 40-117 kg/ha N, 40-120 kg/ha

P2O5 şi 30-100 kg/ha K2O.

Azotul favorizează: înălţimea plantelor şi ramificarea, numărul

şi mărimea capsulelor şi seminţelor;

Fosforul are rol important în sinteza grăsimilor;

Potasiul influenţează conţinutul şi calitatea uleiului.

Gunoiul de grajd este indicat sa se aplice plantei premergătoare

2.3. Lucrările solului

După plantele care eliberează terenul devreme, arătură se

face la 20-25 cm adâncime.

Primăvara se lucrează cu grapa cu discuri în agregat cu grapa

cu colţi (semănat fals)

Patul germinativ se pregăteşte cu combinatorul.

2.4. Sămânţa şi semănatul

Sămânţa admisă pentru semănat trebuie să fie:

- proaspătă (din anul precedent)
- mare, sănătoasă
- de culoare specifică soiului, lucioasă
- fără mucegai, lipsită de cuscută
- puritatea min. 99 %, germinaţia min. 85 %.
2.4. Sămânţa şi semănatul

Epoca de semănat. Atunci când în sol sunt 5 °C.

(ultima decadă a lunii martie şi începutul lunii aprilie)
Densitatea. La soiurile tipice pt. ulei, densitatea
este de 800-900 boabe germinabile/m2.
Distanţa dintre rânduri, este 12,5 cm.
Adâncimea de semănat este de 2-3 cm.
Cantitatea de sămânţă este de 60-80 kg/ha.
2.5. Lucrările de îngrijire

Combaterea buruienilor

Este una din cele mai importante lucrări de îngrijire care se

realizează prin măsuri preventive:
- cultivarea de soiuri rezistente
- folosirea de sămânţă curată şi certificată la semănat
- rotaţia raţională
- masuri fizico mecanice (ţesala)
2.6. Recoltarea

În faza de maturitate galben-târzie, cînd tulpinile sunt

îngălbenite şi cca. 90 % din capsule sunt brune, iar
seminţele cu umiditatea de 11-12 %.
Se recoltează cu combina pt. cereale la care se fac
anumite reglaje specifice.
Tulpinile batozate ce rămân pe teren după recoltare se
balotează cu presa de balotat, urmând să fie folosite pt.
celuloză.
Seminţele se usucă la 9 % pt. depozitare.
Producţia de seminţe este de 0,8-1 t/ha.