Vestitul praz oltenesc nu prea este oltenesc.

Originea geografică a prazului rămâne

incertă.
Prazul (Allium porrum) este o rudă apropiată cu usturoiul rusesc, arpagicul chinezesc,
ceapa și leurda. Cu excepția leurdei, prazul are iuțeala cea mai potolită din toată aceasta
familie.
Prazul are două rude apropiate, „allium ampeloprasum” (usturoiul elefantului) care
este cultivat pentru bulbi şi „kurrat”, cultivat pentru frunze (în Egipt şi Orientul Mijlociu).
O istorie interesantă a prazului o prezintă site-ul francez „Plăcerea de a găti”.
Asirienii, chinezii și egiptenii au mâncat și au considerat prazul drept o delicatesă . Evreii, de
asemenea: se spune că, în timpul fugii în Egipt, au regretat trei lucruri: castraveții, pepenii … şi
prazul! (lucru consemnat în Cartea Numerelor din Biblie).
 Chiar şi marele faraon Keops își recompensa cei mai buni luptători ai
săi cu mănunchiuri de praz! Însă, de departe, povestea care a adus renumele
acestei legume este legată de împăratul Nero, care a fost supranumit „prazofag”,
având în vedere cât de mult îi plăcea să mănânce praz, folosind virtuțile acestuia
pentru a calma tusea și corzile vocale.
Prazul a avut, de asemenea, și momentul său de glorie în războaiele în
care au fost victorioși galezii.
Legenda spune ca Regele Cadwallader a dus o luptă importantă, ce
părea sortită înfrângerii, împotriva saxonilor în ziua Sfântului David. Lupta a avut
loc într-un câmp plin de praz, așa că regele le-a spus soldaților să poarte agățat
pe coif un fir de praz pentru a se putea recunoaşte între ei şi aşa au reuţită să
câştige lupta.
Cert este că, până în ziua de astăzi, s-a păstrat obiceiul ca, în ziua
Sfântului David, toți soldații din Wales să poarte o insignă ce reprezintă un fir de
praz.
 Prazul conţine apă 87-90%, hidraţi de carbon, proteine,
glucide, lipide, glucoză, fructoză, zaharoză, grăsimi, substanţe
minerale (potasiu, calciu, fosfor, clor, magneziu, sodiu), ulei volatil,
saponine şi vitamine (C, PP, B6).
Prazul ca medicament…

Nutriţioniştii spun că prazul are rol antiseptic, bacteriostatic, stimulează imunitatea, scade
riscul cancerului de colon, prostată, de sân și ovarian, are efecte laxative, este vermifug, emolient,
are efect expectorant, diuretic, favorizează eliminarea toxinelor din organism, lubrefiază pereţii
intestinali, grăbeşte evacuarea intestinelor, antiinflamator, antiseptic, carminativ, hipotensiv, stomahic,
diuretic, expectorant, hipogliceminant, tonic şi vasodilatator.
De asemenea, prazul consumat ca atare sau decoctul din frunze poate ajuta la înlăturarea
gripei, anginei, afecţiunilor cardiace, arterite, astmului bronşic, bronşitelor, traheitelor, laringitelor,
constipaţiei, enterocolitelor, atoniei digestive, fermentaţiilor intestinale şi aa altor tulburări digestive.
În uz extern, sub formă de cataplasmă, compresă, spălături locale, planta ajută la
vindecarea furunculelor, plăgilor, panariţiului, abceselor şi piodermitei.
Prazul in cosmetica…
Chiar dacă puțini o știu, prazul este folosit și în cosmetică. De exemplu,
cataplasmele din frunze de praz sunt recomandate în cazul tenurilor acneice şi
cuperotice. Sucul de praz cu lapte sau zer se aplică pe ten contra pielii înroşite şi a
erupţiilor feșei, iar din sucul amestecat cu miez de pâine se obţine o pastă care
grăbeşte colectarea în abcese şi furuncule.
Mai mult, spun bătrânii, dacă puneţi la macerat în oţet o frunză de praz
timp de 24 de ore şi o aplicaţi ulterior pe bătături sau alte zone întărite ale pielii,
acestea vor dispărea „ca prin minune”.
 Cercetătorii au efectuat o mulțime de teste științifice și au
descoperit capacitatea prazului de a echilibra și reechilibra funcțiile
biologice ale organismului, și este de asemenea recomandat în astenii
fizice și nervoase, dezechilibrări nervoase, etc.

Prazul il gasim in urmatoarele preparate

culinare:
• Supă-cremă de praz
• Tartă de praz cu susan