SĂNĂTATEA ȘI NATURĂ

STIRUL plantă medicinală –

IARBA PORCILOR, ESTE
BENEFIC ŞI OAMENILOR!
Stirul plantă medicinală • Stirul – proprietăţi • Ştirul – culegere, conservare, efecte • Uleiul de
seminţe de ştir • Ştir împotriva cancerului
Dispreţuit şi ponegrit, considerat bun doar pentru porci, ştirul este, de fapt, foarte bogat în vitamine şi minerale. În
scrierile sanscrite, planta este menţionată cu rangul de regină a nemuririi, aztecii o socoteau hrană a imortalităţii, iar
grecii antici o denumeau “amaranthus”,  planta care nu moare.
Nici una dintre speciile de amarant nu este toxică, însă toate conțin cantități mici de acid
oxalic.
Excesul de acid oxalic inhibă absorbția calciului și a zincului și influențează negativ
persoanele care suferă de afecțiuni ale rinichilor, artrită sau reumatism. De aceea consumul
în cantități mari, zile la rând, este nerecomandat. 
Oxalatul de calciu este cel mai comun component al calculilor renali și al formării cristalelor în
jurul articulațiilor ( Serna Saldivar, 2010 ). Potrivit Amalraj și Pius (2015) , sorgul și meiul
de perle conțin 4,5 și respectiv 21  mg / 100 g oxalați. Cincizeci și două la sută din oxalații din
sorg erau solubili, iar 48% erau insolubili. În meiul de perle , Suma și Urooj (2014) au găsit 32-
35  mg oxalați / 100  g, în timp ce Amalraj și Pius (2015) au găsit 21 și 11,3  mg oxalați /
100  g în proso și, respectiv, mei deget. Din păcate, niciuna dintre aceste investigații nu a
determinat modul în care oxalații au afectat disponibilitatea calciului în dietă.
Drăguțele dvs. smoothie verde cu spanac și varză pot provoca mai mult rău decât bine. Acidul oxalic este un compus
antinutrienți găsit în multe plante, cum ar fi legumele crucifere crude - varză, ridichi, conopidă, broccoli - precum și
bietă, spanac, pătrunjel, sfeclă, piper negru, ciocolată, nuci, fructe de pădure și fasole.
Când oxalații se leagă de calciu din sânge, se formează cristale mici, ascuțite de acid oxalic și pot fi depuse oriunde în
corp și provoacă dureri musculare. Când acest lucru se întâmplă în rinichi, acesta provoacă pietre la rinichi. Oxalații
provoacă, de asemenea, la femei o afecțiune numită vulvodinie, care duce la sex dureros din cauza cristalelor de acid
oxalic din labia.
La persoanele sensibile, chiar și cantități mici de oxalați provoacă arsuri în ochi, urechi, gură și gât. Consumul de
cantități mari poate provoca dureri abdominale, slăbiciune musculară, greață și diaree. Persoanele care mănâncă
cantități mari de legume crude pot fi deosebit de sensibile.
La fel ca fitații, oxalații pot fi reduși prin gătit și scurgerea apei sau prin înmuiere în acid. Se adaugă magneziu și zinc
din dietă care se leagă de acidul oxalic, reducând astfel absorbția oxalatului în mod substanțial. [2]
Sfaturi antiglonț:
 Nu adăugați niciodată varză crudă, spanac sau bietă la salate sau piureuri. Aburiti-le mai intai.
 Când condimentați mesele, săriți piperul negru pentru a evita oxalații.

“Boabele lui Dumnezeu”

Istoria cultivării ştirului (Amaranthus retroflexus) începe demult, în urmă cu peste opt mii de ani, iar povestea lui este
pe cât de uimitoare, pe atât de nefericită. Popoarele precolumbiene, aztecii şi incaşii, au fost primele care au
descoperit că ştirul este cu mult mai hrănitor decât porumbul şi grâul, cu un bogat conţinut în substanţe nutritive,
vitamine şi minerale, un excelent energizant. Amarantul nu era numai un produs alimentar de bază, ci şi un remediu
aproape miraculos, ameliorând durerile hemoroidale şi tratând răceala, diareea, tulburările nervoase, diversele
afecţiuni ale pielii. Cu sirop de ştir erau hrăniţi toţi copiii nou-născuţi, iar războinicii îl consumau pentru a dobândi
energie şi putere în campaniile lungi şi dure.
Denumit şi “boabele lui Dumnezeu”, ştirul era la fel de preţios ca aurul. Ultimul conducător al Imperiului aztec,
Montezuma al II-lea, primea an de an, ca tribut de la supuşii săi din provinciile vasale pe care le guverna, zeci de mii
de tone de seminţe de ştir. Cu proprietăţile sale unice, ştirul era socotit o plantă de origine divină, un dar oferit de zei
oamenilor, fiind venerat şi folosit ca element sacru în ritualurile religioase. În cinstea lui se organizau şi festivităţi,
înaintea cărora aztecii posteau zile în şir. În faţa templelor, se ridicau din făină de ştir uriaşe figurine ale unor zeităţi, la
care toţi oamenii se închinau. La finalul sărbătorii, făina era împărţită tuturor şi consumată pe loc, fără a fi preparată.
Cultul amarantului prevedea o ceremonie specială, însoţită de sacrificii umane.
La venirea conchistadorilor în Lumea Nouă, odată cu colonizarea şi creştinarea popoarelor precolumbiene, toate
ceremoniile religioase ale aztecilor şi incaşilor au fost limitate, iar ritualurile cu sacrificii umane, strict interzise. Îngroziţi
de obiceiurile sângeroase ale aztecilor, cuceritorii spanioli au emis ordine prin care se interziceau cultivarea,
depozitarea şi utilizarea în orice scop a ştirului, această plantă în faţa căreia aztecii se închinau şi pentru care
aduceau jertfe umane. Treptat, planta a fost dată uitării. Abia în secolul al XX-lea, oamenii de ştiinţă au început să
studieze atent proprietăţile ştirului, descoperind că planta are un conţinut ridicat, dar echilibrat de proteine şi este
extrem de bogată în vitamine (A, K, complexul de B-uri, C, E, acid folic), săruri minerale (calciu, fier, magneziu,
potasiu, zinc, cupru) şi aminoacizi.
Culegere, conservare, efecte
Toţi cei care intenţionează să testeze proprietăţile curative atât de complexe şi variate ale ştirului trebuie să cunoască
“regulile” de culegere, depozitare şi preparare a ceaiurilor, tincturilor şi soluţiilor. De la ştir se consumă atât partea
verde, tulpina şi frunzele, cât şi seminţele. Frunzele, asemănătoare ca aspect, dar şi ca gust, cu spanacul, îl pot
înlocui pe acesta cu succes. Se pot adăuga la ciorbe, tocăniţe sau salate. Seminţele sunt mai sănătoase consumate
crude, însă se pot prăji.
Planta poate fi recoltată atunci când ajunge la o înălţime de 25-30 de centimetri, cel mai propice moment fiind în luna
august. Frunzele, folosite ca ingredient alimentar, se culeg din partea cea mai de jos a tulpinii, pe întreg parcursul verii
şi până toamna târziu. Seminţele sunt bune de cules atunci când se scutură uşor.
Sub formă de infuzii şi decocturi din boabe, ştirul este benefic în bolile de ficat şi inimă, pentru combaterea infecţiilor şi
tulburărilor gastro-intestinale, anemie, beri-beri, diabet, obezitate, boli de piele, stomatită, parodontoză, ulcer,
ateroscleroză. Au existat cazuri când copii bolnavi de enurezis (eliminarea involuntară a urinei) s-au vindecat cu ceai
de ştir într-o săptămână.
Ştir împotriva cancerului
Din compoziţia chimică a ştirului face parte şi squalenul, un compus antioxidant puternic, care ajută la prevenirea
cancerului. Acest compus organic natural întinereşte celulele şi inhibă creşterea şi răspândirea tumorilor maligne.
Până de curând, squalenul era extras doar din ficatul de rechin, greu de obţinut şi extrem de costisitor.
Drept urmare oamenii de ştiinţă şi-au diversificat sursele de depistare ale acestei substanţe, iar cercetările moderne
au relevat prezenţa lui şi în uleiul de măsline, în uleiul de germeni de grâu, în tărâţele de orez, însă în cantităţi mici.
Surpriza cea mare pentru cercetători a venit tocmai din partea ştirului, o plantă aparent neînsemnată care, până nu
demult, era folosită doar ca nutreţ pentru porci. În uleiul din seminţe de ştir se găseşte cea mai mare proporţie de
squalen, circa 8-10%. Pentru comparaţie, din ficatul de rechin se poate extrage doar 1-1,5% squalen.
Uleiul de ştir ajută la reducerea colesterolului din sânge, protejează organismul împotriva efectelor expunerii la radiaţii,
contribuie la resorbţia tumorilor maligne. Bolnavilor de cancer supuşi terapiilor cu radiaţii li se recomandă utilizarea
uleiului de ştir înainte şi după asemenea şedinţe. Acest ulei accelerează în mod semnificativ acţiunea de recuperare a
organismului, iar squalenul din compoziţia sa activează procesele de regenerare ale ţesuturilor organelor interne,
adesea grav afectate de asemenea raze. În plus, squalenul din uleiul de seminţe de ştir are proprietăţi unice
cicatrizante, ameliorând şi tratând afecţiuni dermatologice, ca psoriazis şi pitiriazis.
Infuzie din boabe de ştir împotriva enurezisului
Spicul ştirului, cu tot cu seminţe, se pune la uscat într-o cameră bine aerisită şi întunecoasă. După 7-10 zile, se
fărâmiţează şi se depozitează într-un loc uscat.
Peste o lingură de pulbere de spic de ştir, se toarnă o cană cu apă clocotită. Se lasă la infuzat timp de 15-20 de
minute, apoi se ridică capacul şi se lasă la răcit. Se consumă la temperatura camerei, după aproximativ 3-4 ore. Se
bea câte un sfert de cană, de trei ori pe zi, cu 30 de minute înaintea meselor principale şi înainte de culcare. În cea
de-a patra seară, după administrarea ceaiului, nu se mai consumă nimic, nici lichide, nici alimente. Durata
recomandată a tratamentului este de două săptămâni. Dacă după cele două săptămâni rezultatele nu apar,
tratamentul trebuie reluat o săptămână mai târziu.
Decoct împotriva anemiei
Peste 15 grame de rădăcină sau tulpină de ştir zdrobită se toarnă 200 ml apă clocotită. Vasul cu infuzia se aşază într-
un alt vas cu apă şi se fierbe timp de 30 de minute, pe aburi. Se lasă la răcit şi se strecoară. Se consumă câte o
treime de ceşcuţă, de trei ori pe zi, înainte de mese.
Băi calmante pentru tulburări nervoase
La 300-400 grame de pulbere de ştir se toarnă 2 litri de apă clocotită. Se fierbe într-o cratiţă timp de 15 minute, apoi
se lasă la răcit şi se strecoară. Fiertura se adaugă în apa din cada de baie. Această îmbăiere este recomandată de 2-
3 ori pe săptămână, timp de 20-30 de minute. Este benefică şi pentru diverse boli de piele, alergii şi erupţii cutanate.
Pentru a-i spori efectul, se poate adăuga şi muşeţel.
Întinerirea şi revigorarea trupului
Tratamentul este foarte util pentru eliminarea toxinelor, a radionuclizilor ajunşi în corpul uman din atmosferă sau ca
urmare a terapiilor prin raze, a nitraţilor şi nitriţilor prezenţi în mai toate produsele alimentare.
Se iau în părţi egale tulpină sau frunze de ştir proaspete, frunze de mentă, flori de muşeţel şi urzică, fără a se depăşi
în total 500 de grame. Toate se mărunţesc şi se amestecă bine, până ce aproape devin o pastă. Peste 2-3 linguri din
acest amestec se adaugă o jumătate de litru de apă clocotită şi se lasă la infuzat timp de 2-3 ore. Se strecoară şi se
bea un pahar, înainte de culcare, adăugând o linguriţă de miere. Restul amestecului se fierbe pe baie de abur, timp de
10-15 minute, şi se consumă câte un pahar, cu o jumătate de oră înainte de mese. Tratamentul continuă fără a depăşi
cele 500 g de amestec din plante. Poate fi repetat după 2-3 ani.
Pregătirea în casă a uleiului de ştir
Uleiul de ştir poate fi preparat şi la domiciliu, proprietăţile extrasului fiind aceleaşi cu cele din industria producătoare
de uleiuri. Astfel, este mult mai ieftin, evitându-se totodată riscul achiziţionării unor produse contrafăcute. Este benefic
persoanelor care suferă de diabet, boli ale sistemului cardiovascular, ale tractului gastro-intestinal, cu afecţiuni de ficat
şi rinichi.
Ulei din seminţe de ştir prăjite
Mod de preparare: 100 de grame de seminţe de ştir se prăjesc foarte puţin într-un vas termorezistent din sticlă, până
ce se simte o uşoară aromă, apoi se zdrobesc cu un pisălog din lemn. Pulberea obţinută se amestecă bine cu 250 de
ml ulei de măsline şi se toarnă într-un recipient de sticlă. Se închide cu un dop şi se lasă într-un loc răcoros, timp de o
lună, agitând sticla zilnic. Uleiul poate fi folosit când devine uşor transparent. Se păstrează la frigider, maxim un an.
Ulei din seminţe de ştir neprăjite
Totul se prepară în vase de sticlă sau de porţelan, fără a folosi ustensile de metal. Într-un astfel de vas, se amestecă
foarte bine seminţe de ştir cu ulei de măsline, în proporţie de 1:1. Se toarnă în sticle, se închide ermetic şi se lasă într-
un loc întunecat şi răcoros, timp de o lună şi jumătate, agitând periodic recipientul. Uleiul obţinut se filtrează şi se
conservă până la maxim 12 luni, la frigider. Pentru a împiedica oxidarea extractului şi, prin urmare, pierderea
proprietăţilor sale terapeutice, uleiul trebuie păstrat la întuneric, închis ermetic, evitând contactul prelungit cu aerul. Se
administrează câte o jumătate de linguriţă de ulei, cu 15-20 de minute înainte de micul dejun şi cină. Consumul şi
utilizarea ştirului, sub orice formă, nu produce efecte adverse. Nu se cunosc contraindicaţii.

Potrivit specialiştilor, ştirul va fi una dintre sursele de hrană ale viitorului, chiar dacă încă este considerat ca fiind hrana
porcilor şi a săracilor. Producţia poate atinge 10 tone de plantă verde comestibilă la un hectar, la fiecare recoltare
după o perioadă de 30-40 de zile. Deja, peste 50 de ţări tropicale cultivă amarantul ca resursă alimentară, în cantităţi
foarte mari.    Amarantul creşte în numeroase tipuri de mediu, chiar şi pe maidanele sterpe. Produc un număr mare de
seminţe care germinează repede, iar productivitataea este deosebită, putându-se obţine mai multe recolte pe an.   În
America de Sud, această buruiană este folosită ca aliment zilnic de mai bine de 7000 de ani, fiind considerat mai
hrănitor decât grâul sau porumbul. În Asia, consumul de amarant este foarte răspândit, în China, Hong-Kong, Taiwan
şi în India. În Grecia bucătarii prepară o salată tradiţională de ştir, numită vleeta, făcută din soiul Amaranthus blitum.
În Mexic se consumă alegria, o băutură alcoolică din ştir, iar din seminţele pisate prepară un fel de bragă, denumită
atole. În Ecuador se fierb florile şi rezultatul, combinat cu rom, este băutura tradiţională aquardiente.   Reţetă pentru
Ciorbă de ştir a la grec   Ingrediente:   - două mâini bune de frunze de ştir tânăr (soiul cu frunze înguste şi flori verzi,
Amaranthus angustifolius) - 1 morcov mare sau doi medii, din soiul românesc, cel conic, nu cel rotunjit, de origine
turceasccă - 2-3 cepe verzi - 2-3 fire de usturoi verde - 1 legătură de mărar verde - 1 legătură de pătrunjel verde - 1
legătură de leuştean - 1 cană mare de corcoduşe verzi sau un litru de borş ori zeama de la ½ de lămâie, pentru acrit -
1 ceaşcă rasă cu orez - 0,5 kg scăricică afumată - 2-3 ouă - 1 cană (200 ml) de smântână/iaurt/lapte bătut   Mod de
preparare:   În 4 litri de apă dată în fiert se aruncă scăricica tăiată, usturoiul verde, ceapa verde şi morcovii (tocate ca
pentru orice fel de ciorbă) şi orezul, lăsându-se la fiert la foc mediu spre mic până când se găteşte orezul.    În acel
moment se adaugă jumătate din verdeaţa tocată fin (pătrunjel, mărar, leuştean), precum şi ştirul (bine spălat), tocat
mai grosier. Se bat ouăle cu smântâna şi se adaugă în ciorbă când ştirul a fiert.    Corcoduşele se fierb şi din ele se
face o pastă prin pisare cu furculiţa pentru acrirea ciorbei, care se strecoară şi se adaugă odată cu smântâna bătută
cu ou.    Se pot înlocui cu 1 litru de borş sau zeamă de lămâie, după gust şi posibilităţi. Se ia de pe foc după primul
clocot şi se pune şi restul de verdeaţă rămasă.

Ştirul roşu - un super aliment cu multiple beneficii pentru sănătate

Ştirul roşu, cunoscut şi sub numele de amarant este cunoscut ca un super aliment, întrucât atât frunzele cât şi
seminţele au beneficii deosebite pentru sănătate.
Deşi cunoscut şi venerat în antichitate, cu trecerea timpului ştirul roşu, cunoscut şi sub numele de amarant, a fost dat
uitării. Popularitatea ştirului a reapărut cu câţiva ani în urmă şi este cunoscut ca un super aliment, după ce s-a
redescoperit că atât frunzele cât şi seminţele au beneficii deosebite pentru sănătate.
În viaţa de zi cu zi ni se recomandă să consumăm o varietate de verdeţuri. Suntem informaţi despre beneficiile lor şi de
mai multe ori suntem sfătuiţi să le includem în dieta noastră zilnică. În timp ce spanacul şi salata etc. sunt extrem de
populare, ştirul roşu ocupă încă un loc secundar.
Frunzele de ştir roşu au revenit în actualitate şi au devenit foarte populare în dietele vegetariene, tratamente
homeopatice şi curele de slăbire, fiind considerate una dintre sursele de hrană ale viitorului.
Scurt istoric
Sunt cunoscute peste 70 de specii de ştir (amarant), acestea fiind răspândite pe fiecare continent, multe dintre ele fiind
considerate buruieni.
Doar câteva dintre specii au fost cultivate pentru consum, unele pentru seminţe, iar altele pentru frunze.
Ştirul arată oarecum ca spanacul şi este răspândit atât în Europa, cât şi la poalele Munţilor Himalaya, pe coastele
Indiei de Sud, în China şi Mexico, precum şi în America centrală şi munţi Anzi.
În ţara noastră, cele mai cunoscute varietăţi sunt: ştirul sălbatic numit şi porcesc, ştirul roşu, care este cultivat în
grădini şi varianta întâlnită în parcuri şi grădini ca plantă ornamentală, numită popular moţul curcanului (atât
frunzele cât şi seminţele sunt comestibile).
În funcţie de zona de origine, ştirul poate avea diferite culori, de la auriu, roşu, verde până la violet. În trecut,
seminţele de ştir au fost considerate un aliment de bază de diferite popoare. De exemplu, în scrierile sanscrite, planta
de ştir era menţionată drept regina nemuririi, la fel şi grecii antici o denumeau amaranthus – planta ce nu moare.
Popoarele precolumbiene, precum incaşii şi aztecii au dezvoltat un adevărat cult pentru această plantă: o considerau o
hrană a imortalităţii, i se închinau şi îi aduceau jertfe.
De ce ne-am oprit la frunzele de ştir?
Popularitatea frunzelor de ştir a renăscut în ultimii ani, când cercetătorii au descoperit că acestea sunt extrem de
bogate în vitamine şi nutrienţi esenţiali. Nu doar frunzele, chiar şi seminţele acestei plante sunt o sursă importantă de
proteine fără gluten.
Beneficiile pentru sănătate
 Chiar dacă este ruda mai puţin preferată a spanacului, frunzele de ştir sunt mult superioare altor verdeţuri, deoarece
sunt considerate "super-putere" datorită nutrienţilor. Enumerăm mai jos câteva dintre beneficiile pentru sănătate ale
frunzelor de ştir.
 Sunt un depozit viu de substanţe nutritive
Frunzele de ştir sunt un adevărat depozit de fitonutrienţi şi antioxidanţi esenţiali, ce ajută la reducerea inflamaţiei în
organism şi oferă un plus de nutriţie pentru sănătate.
 Au un aport scăzut de calorii
100 g de frunze de ştir conţin doar 23 de calorii. Având urme uşoare de grăsime şi fiind absolut fără colesterol, frunzele
de ştir sunt o opţiune sănătoasă pentru consumul alimentar, în special pentru cei care îşi monitorizează greutatea sau
care doresc să o reducă.
 Au un conţinut ridicat de fibre
Frunzele de ştir sunt bogate în fibre solubile şi insolubile care au multe beneficii. Consumul de fibre ajută la reducerea
greutăţii corporale şi ne fereşte de boli de inimă, deoarece scade colesterolul rău din sânge. Ştirul este bogat în
proteine şi fibre, ambele ajutând la reducerea poftei de mâncare şi la accelerarea pierderii în greutate
 Sunt bune pentru anemici
Fierul este necesar pentru producerea globulelor roşii şi este, de asemenea, necesar pentru metabolismul celular.
Frunzele de ştir sunt benefice pentru orice dietă bogată în fier pentru a combate deficienţa acestuia.
Chiar dacă frunzele sunt bogate în vitamina C, pentru a beneficia la maxim de concentraţia de fier din frunzele de ştir,
se recomandă combinarea cu o altă sursă bogată în vitamina C, deoarece aceasta facilitează absorbţia maximă a
fierului în sânge. Aşadar, puteţi adăuga peste frunzele de ştir puţin suc lămâie sau portocală sau ardei iute, după
preferinţă.
 Îmbunătăţesc imunitatea
Iată un alt motiv pentru care ar trebui să includeţi frunzele de ştir în dietă: sunt bogate în vitamina C: 100 g de frunze
vor satisface 70% din necesarul zilnic de vitamina C. Această vitamină este solubilă în apă şi este necesară pentru
combaterea infecţiilor şi pentru vindecarea mai rapidă a rănilor.
De asemenea, contribuie la reducerea efectului radicalilor liberi în mediu, ce sunt responsabili de îmbătrânire şi de
multe tipuri de cancer.
 Sunt bogate în vitamina A
Frunzele de ştir sunt bogate în vitamina A, o cană de frunze putând satisface 97% din nevoia zilnică. De asemenea,
frunzele conţin o varietate de antioxidanţi polifenolici flavonoizi precum beta-carotenul, zeaxantina şi luteina, care
asigură un strat protector împotriva stresului oxidativ cauzat de radicalii liberi.
Vitamina A este de asemenea necesară pentru o piele sănătoasă şi pentru vedere.
 Sunt bogate în vitamina K
Dintre toate legumele cu frunze verzi, frunzele de ştir au cea mai mare cantitate de vitamina K. Această vitamină este
necesară pentru o sănătate bună a oaselor şi joacă de asemenea un rol important în coagularea sângelui, promovând
activitatea osteoblastică şi întărind masa osoasă.
De asemenea, este benefică pentru cei care suferă de boala Alzheimer, deoarece controlează leziunile neuronale din
creier.
 Sunt bogate în vitaminele B
Frunzele de ştir sunt pline cu vitamine din grupul B: de la foliaţi, riboflavina, niacina, tiamina, vitamina B6 şi altele.
Ele ajută la prevenirea defectelor de naştere la nou-născuţii şi sunt necesare pentru menţinerea unei sănătăţi mentale
şi fizice optime.
 Sunt bogate în potasiu
Frunzele acestei plante minunate sunt pline de potasiu, fiind un element necesar pentru o sănătate cardiacă bună.
Potasiul este necesar pentru crearea unui mediu echilibrat de lichide celulare. De asemenea, controlează ritmul cardiac
în corpul uman.
 Nu are gluten
Seminţele plantei de ştir sunt folosite ca grâne ce pot fi măcinate pentru a fi transformate în făină. Această făină este
bogată în proteine, este 100% fără gluten, deci este incredibil de benefică pentru cei cu intoleranţă la gluten.
 Sunt bogate în proteine
Frunzele şi seminţele de ştir sunt bogate în proteine, întrecând chiar şi ovăzul care se ştie că este bogat în proteine.
Consumul proteinei dintr-o sursă vegetală este considerată mult mai sănătoasă decât obţinerea ei dintr-o sursă
animală, deoarece prima nu are sau are foarte puţine grăsimi şi colesterol.
Deoarece frunzele de ştir sunt bogate în proteine, suprimă apetitul. O dietă bogată în proteine duce la suprimarea
foamei, deoarece reduce nivelul de insulină din sânge, dând o senzaţie de saţietate.
 Frunzele de ştir conţin lizină
Frunzele de ştir au lizină, un aminoacid esenţial care este necesar pentru producerea energiei şi absorbţia calciului. De
asemenea, ajută la creşterea părului şi menţinerea unei pieli sănătoase. Cei care suferă de căderea sau încărunţirea
părului vor beneficia semnificativ de consumul de frunze de ştir.
 Reduc colesterolul rău
Este cunoscut faptul că frunzele de ştir scad colesterolul rău, care este responsabil pentru multe probleme cardiace.
 Sunt bogate în calciu
Frunzele de ştir sunt bogate în calciu şi astfel sunt benefice pentru cei care suferă de osteoporoză şi alte problem
osoase de sănătate legate de deficienţa de calciu.
 Sunt uşor de digerat
Frunzele de ştir sunt oferite celor convalescenţi după o boală sau celor care postesc, deoarece sunt uşoare pentru
sistemul digestiv. Frunzele de ştir sunt utile în tratarea diareei şi a hemoragiilor. Se ştie că un consum regulat are un
efect benefic asupra digestiei.
Cum poţi include frunzele în ştir în dieta de zi cu zi
În bucătăria tradiţională românească ştirul este mai mult sau mai puţin cunoscut, în funcţie de zonă.
În satele transilvănene, ţăranii îl foloseau la prepararea chisăliţei (link), o băutură răcoritoare şi foarte hrănitoare, pe
care o consumau în zilele toride sau când se întorceau de la munca câmpului.
Ştirul se folosea la diferite mâncăruri scăzute, servite cu mămăliguţă şi la prepararea unor ciorbe ţărăneşti deosebit de
gustoase.

Ştirul este de asemenea cunoscut în medicina populară, fiind folosit în tratamentul anemiei şi a stărilor de slăbire,
ameliorarea diferitelor probleme digestive, combaterea diareei sau a scaunelor cu sânge. Infuzia de ştir era folosită ca
gargară pentru ameliorarea durerilor de gât, pentru tratarea aftelor bucale ale bebeluşilor, dar şi pentru spălarea
rănilor provocate prin căzături şi a eczemelor.
Varianta de ştir sălbatic cu frunzele verzi şi seminţele de culoare gălbuie, este folosit pentru alimentarea animalelor de
casă, mai ales în perioada de creştere.
Ştirul ocupă un loc de cinste şi în bucătăria altor popoare.
În India, în cea mai mare parte se foloseşte soiul roşu de amarant. De obicei, se prepară prin condimentarea frunzelor
cu câteva mirodenii, usturoi şi ceapă. Uneori, este gătit cu linte şi servit alături de orez, în mâncarea de curry servită cu
orez pe aburi.
În China continentală, ştirul este cunoscut sub numele de yin-tsai. Se foloseşte în diferite supe şi se amestecă în
cartofii prăjiţi.
În Grecia, este cunoscut sub denumirea de vleeta şi este consumat în salate alături de păpădie, frunze de muştar verde,
cicoare verde, ulei de măsline extra virgin şi suc de lămâie.
În America de Sud este foarte popular, mai ales în Guatemala şi Mexic. Frunzele sunt folosite la prepararea diferitor
mâncăruri scăzute, în salate, supe, iar seminţele la prepararea unor băuturi tradiţionale şi dulciuri, incluzând
bomboane şi sufleuri.
Concluzie
Frunzele şi seminţele de ştir sunt considerate un super aliment (superfood), deoarece au efecte benefice aproape
pentru fiecare organ al corpului.
Ştirul este uşor de încorporat în dietă, deoarece are un gust bun consumat ca atare sau în combinaţie cu alte
leguminoase cum ar fi lintea sau orezul. Bogat în proteine, calciu, fier, cupru, vitamine esenţiale, magneziu, zinc şi
mangan, umilul ştir are mult mai multe de oferit decât celelalte legume verzi cu frunze.
Introducerea în dietă a acestei plante minune are beneficii multiple pentru menţinerea unui corp sănătos.
Ştirul (amarantul) este un aliment străvechi consumat de aztecii şi mayaşii din America
Centrală, dar redescoperit în epoca modernă. Este o plantă stufoasă, care ajunge la o înălţime de
5 pînă la 7 metri. Dintre cele peste 60 de specii de amarant existente în lume, ştirul, o plantă
sălbatică cu flori verzi-galbene mărunte şi reunite ca într-un spic, este folosit de ţăranii români
ca nutreţ pentru porci. O altă specie de amarant este plantă ornamentală, avînd frunze roşiatice şi
flori roşii-vişinii care cresc într-un spic lung şi subţire. Culoarea florii este intensă şi rămîne la
fel şi după ce este ruptă (floare „nemuritoare”). De fapt, numele plantei înseamnă în gr eceşte
„floare-care-nu-se-decolorează”. Pentru cultivatori, ştirul este folositor în aerisirea solurilor
(avînd un rol similar cu cel al rîmelor). Este şi indicator asupra calităţii solului. Dacă rădăcina
ştirului e dreaptă şi curată, atunci acel teren e bun, iar dacă pe rădăcină cresc negi, atunci solul
conţine sînt nişte otrăvuri pe care ştirul reuşeşte să le izoleze. Ştirul este o plantă valoroasă,
extrem de rezistentă şi productivă, supusă unor prejudecăţi alimentare şi nu numai. Creşte în
orice climă şi aproape pe orice tip de sol. Testele au arătat că producţia este de 10 tone plantă
verde comestibilă la hectar, la fiecare recoltare după o perioadă de 30-40 de zile. Cu alte
cuvinte, ştirul poate fi cultivat fără costuri ridicate, iar recoltele sînt bogate. Cele mai folosite
părţi ale plantei sînt frunzele şi seminţele.
Aliment cu gust de nucă
După ce mult timp a fost uitat, amarantul este acum recunoscut ca un aliment foarte nutritiv.
Este o pseudocereală care ar putea deveni o vedetă chiar printre vegetarieni, de vreme ce este
o proteină completă. Este confundată cu cerealelepentru se prepară la fel ca boabele de hrişcă şi
quinoa. La unele popoare, ştirul e la loc de cinste în alimentaţie. În Mexic sau Peru, se foloseşte
amarant în multe produse tradiţionale. Spre exemplu, în Mexic din seminţele de amarant se face
un desert tradiţional, iar în Peru amarantul este folosit pentru a produce un anumit tip de bere
numit alegria. O altă băutură foarte populară în mexic este atole, obţinută din seminţe. În
Ecuador florile sînt fierte, amestecate cu rom şi transformate într-o băutură care purifică sîngele
şi care reglează ciclul menstrual. Cel mai adesea însă amarantul este utilizat combinat cu
alte cereale, dar şi cu legume. Poate fi prăjit, fiert sau adăugat ca atare într-o mulţime de preparate
şi poate fi folosit şi pe post de făină. Nu schimbă gustul mîncărurilor şi de aceea îl puteţi adăuga
odată cu legumele în supe, ciorbe, în general, reţete de alimente fierte.  Seminţele de amarant sînt
foarte micuţe şi trebuie fierte puţin mai mult timp decît orezul. Pot fi adăugate în sosuri cu puţin
timp înainte de a le lua de pe foc. Cînd se răceşte, amarantul fiert are o consistenţă gelatinoasă şi
poate fi folosit pentru a prepara gemuri de fructe, fără a folosi îndulcitor. Gătit, amarantul are un
gust uşor dulceag şi o consistenţă ca de terci. La micul dejun, e bun fiert cu fructe,
nuci, scorţişoară, miere. Poate fi consumat şi ca popocorn-ul. Se prăjesc seminţele în tigaie fără ulei,
mişcîndu-se tigaia continuu, ca la obţinerea floricelelor. Combinat cu orez brun, conferă
preparatului aromă de nucă şi gust uşor picant.
Proteine de calitate superioară
În medicina tradiţională, întrebuinţările ştirului sînt nenumărate. Deşi ovăzul este indiscutabil
cereala „care absoarbe” colesterolul, amarantul pare să fie aproape la fel de eficient în scăderea
nivelului de colesterol rău, fiind o alternativă viabilă pentru persoanele cărora pur şi simplu nu le
place ovăzul. Frunzele tinere de ştir au cele mai puternice calităţi terapeutice. La o anumită
vîrstă, frunza de ştir are o activitate antibiotică de neegalat nici măcar de antibioticele din
farmacie. Frunzele conţin cu 25% mai multe proteine şi mult mai multă lisină (proteină de înaltă
calitate, indispensabilă pentru refacerea ţesuturilor şi producerea de anticorpi) decît orice produs
obţinut din porumb sau alte cereale, şi mai multă metionină decît soia. Conţinutul mare de proteine
este dublat de coeficientul excepţional de asimilare în organismul uman a acestora: 75% în cazul
amarantului, faţă de 44% al arahidelor sau 68% al soiei. Ştirul are şi cantităţi importante
de provitamină A (beta-caroten), un compus vital pentru milioane de malnutriţi, care riscă orbirea.
Fibrele din amarant ajută la stabilizarea glicemiei. Frunzele şi seminţele oferă trei sferturi
dintre aminoacizii de care organismul nostru are nevoie. O ceaşcă de amarant gătit conţine 9,35 de
grame de proteine, iar necesarul zilnic pentru o femeie este de 46 de grame de proteine. Pe lîngă
proteine, amarantul mai este bogat şi în calciu şi fier, magneziu, fosfor, cupru şi mangan. Dintre
vitamine, conţine vitaminele A, B6, K, C, acid folic şi riboflavină. Seminţele de amarant sînt
foarte bogate în fier, element foarte important în combaterea anemiei şi creşterea copiilor. Nu
conţine gluten şi de aceea e recomandat şi persoanelor care prezintă intoleranţă la această
substanţă.
Acţiune antitumorală
Ştirul este o extraordinară sursă de squalen, compus care se obţine în principal din ficatul de
rechin şi de balenă. Studii recente au arătat că uleiul de ştir este de 8 ori mai bogat în squalen
decît cel din ficat de rechin. Squalenul este un compus antioxidant extrem de puternic, care are
printre altele capacitatea de a ajuta la epurarea organismului, la înlăturarea efectelor nocive
ale poluării mediului. Cercetări recente au arătat rolul squalenului în inhibarea dezvoltării
vascularizării tumorilor şi deci în reducerea extinderii metastazelor şi în stagnarea dezvoltării
tumorilor maligne la sîni, plămîni, prostată şi creier, iar în anumite cazuri chiar s-a constatat
eradicarea tumorilor. De asemenea, squalenul este implicat în controlul alergiilor, astmului,
diabetului, candidozelor, inflamaţiilor şi are o contribuţie importantă la îmbunătăţirea memoriei şi a
funcţionării creierului în general. Uleiul de amarant modulează fluiditatea membranei celulare şi o
stabilizează, cunoscîndu-se că în cazul persoanelor care suferă de hipertensiune arterială membrana
celulară este afectată. Unii cercetători consideră squalenul ca fiind cel mai bun stimulator
imunitar. Amarantul este o sursă bună de acizi graşi polinesaturaţi şi conţine vitamina E în cantităţi
similare uleiului de măsline. De asemenea, amarantul este uşor de digerat, poate fi un înlocuitor
grozav al orezului şi este recomandat în curele de slăbire, deoarece este bogat în fibre şi proteine

şi are puţini carbohidraţi.

Afrodisiac, tonic şi agent de întinerire
Seminţele de ştir sau uleiul din seminţe de ştir au un rol important în tratamentul conex al celor
care suferă de boli cardiovasculare (în special hipertensiune arterială), de cei cu dislipidemii
(care au valori crescute ale colesterolului şi/sau trigliceridelor). Ştirul sălbatic se bucură de o
mare faimă ca afrodisiac. În medicina tradiţională este folosit ca tonic, astringent, nutritiv, în
tratamentul diareei şi ca antihemoragic (scaune cu sînge sau polimenoree). Ceaiul se foloseşte
pentru gargară, în cazul durerilor de gît sau a aftelor, şi pentru spălături externe a eczemelor .
Decoctul se prepară dintr-o lingură de rădăcină mărunţită, fiartă cîteva minute în 250 ml apă, din
care se beau două căni pe zi. Efecte mult mai puternice are infuzia din două linguri de seminţe
lăsate cîteva minute într-o cană cu apă clocotită. Se beau două-trei căni zilnic. Aceste preparate
se utilizează frecvent în tratamentul impotenţei în ţări ca India şi Pakistan. Contra anemiei, este
bun decoctul, iar băile calmante ajută în tulburări nervoase. Peste 300-400 grame de pulbere de ştir
se toarnă 2 litri de apă clocotită. Se fierbe într-o cratiţă timp de 15 minute, apoi se lasă la răcit şi
se strecoară. Fiertura se adaugă în apa din cada de baie. Această îmbăiere este recomandată de 2-3
ori pe săptămînă, timp de 20-30 de minute. Este benefică şi pentru diverse boli de piele, alergii şi
erupţii cutanate. Pentru a-i spori efectul, se poate adăuga şi muşeţel. În cosmetică, se folosesc
frunze şi tulpini de ştir, frunze de mentă, flori de muşeţel şi urzică. Se mărunţesc şi se amestecă
bine. Peste 2-3 linguri din acest amestec se adaugă o jumătate de litru de apă clocotită şi se lasă
la infuzat timp de 2-3 ore. Se strecoară şi se bea un pahar, înainte de culcare, adăugînd o
linguriţă de miere.
Uleiul de ştir, bun în diabet
De la ştir se consumă partea verde, tînără, dar şi seminţele. Frunzele sînt delicioase sub formă de
salată, iar seminţele sînt bune de cules atunci cînd se scutură uşor. Sub formă de infuzii şi
decocturi din boabe, ştirul este benefic în bolile de ficat şi inimă, pentru combaterea infecţiilor şi
tulburărilor gastro-intestinale, anemie, beri-beri, diabet, obezitate, boli de piele, stomatită,
parodontoză, ulcer, ateroscleroză. Au existat cazuri cînd copii bolnavi de enurezis (eliminarea
involuntară a urinei) s-au vindecat cu ceai de ştir într-o săptămînă. Uleiul de ştir poate fi
preparat şi acasă, proprietăţile extrasului fiind aceleaşi cu cele din industria producătoare de
uleiuri. Astfel, este mult mai ieftin, evitîndu-se totodată riscul achiziţionării unor produse
contrafăcute. Este benefic persoanelor care suferă de diabet, boli ale sistemului cardiovascular, ale
tractului gastro-intestinal, cu afecţiuni de ficat şi rinichi. 100 de grame de seminţe de ştir se
prăjesc puţin într-un vas termorezistent din sticlă, pînă ce se simte o uşoară aromă, apoi se
zdrobesc cu un pisălog din lemn.Pulberea obţinută se amestecă bine cu 250 de ml ulei de măsline
şi se toarnă într-un recipient de sticlă. Se închide cu un dop şi se lasă într-un loc răcoros, timp de
o lună, agitând sticla zilnic. Uleiul poate fi folosit cînd devine uşor transparent. Se păstrează la
frigider, maximum un an.
Atenţie la oxalaţi!
Consumul şi utilizarea produselor pe bază de ştir nu produc efecte adverse. Nu se cunosc
contraindicaţii. Problemele care apar sînt cauzate de prezenţa în cantităţi ridicate a acidului
oxalic, care are un rol important în formarea calculilor renali (de tip oxalaţi sau cu compoziţie
mixtă), inhibă absorbţia calciului şi zincului, şi influenţează negativ persoanele care suferă în
general de afecţiuni ale rinichilor, gută, artrită reumatoidă, polireumatism articular. De
asemenea, ca la orice plantă verde, nitraţii din frunze se pot transforma în nitriţi (similar
spanacului) în urma reîncălzirii frunzelor gătite.