Plantele iernii

Ienuparul
(Juniperus communis)

- Pietrele crapa de ger, dar fructele ienuparului se coc

in lumina iernii. Putine plante au atata putere, ca boabele
rotunde si parfumate, care sfideaza crivatul si zapezile -
Jumatate din tara zace sub iarna grea. Zapezile
navalnice, care au cazut in Transilvania si Moldova, par sa
fi ingropat sub ele nu doar satele si orasele, ci si firul de
viata al naturii, care mai tresalta prin vreo tulpina de pom.
Aparentele sunt insa inselatoare. Nici o stihie alba, fie ea
cat de puternica, nu poate intrerupe circuitul vietii, pe care
Dumnezeu l-a dezlegat in firul de iarba la fel ca in om. Pe
langa faptul ca o imensa rezerva de energie se afla
ascunsa in plantele si arborii din paduri, exista cateva
specii care chiar si acum isi desfasoara o activitate
discreta, dar intensa. In plin ger, la 20¡C, bradul atinge un
maximum al secretiei de uleiuri volatile, fructele de catina
isi sporesc procentajul anumitor vitamine, fructele de vasc
ating maturitatea si sunt consumate de pasari, ceea ce
duce la o reinsamantare spontana. Tot acum, fructele
ienuparului se afla in plina forta, iar acele pinului secreta,
in aceasta perioada, substante cu efecte vindecatoare
deosebite. Pe masura ce ajunge sa fie mai bine cunoscuta,
natura se reveleaza a fi o taina tulburatoare. Putinele
plante medicinale care pot fi recoltate in aceasta perioada
se dovedesc, toate, a fi chiar remediile cele mai potrivite
pentru a ajuta oamenii sa reziste frigului si sa se vindece
de bolile iernii. Exista o veritabila inteligenta a naturii, care
vine in intampinarea tuturor creaturilor sale, pentru a le
proteja si a le ajuta sa reziste. Savantii au descoperit
corelatii uimitoare intre diferitele faze ale naturii, plante si
oameni. De exemplu, aproape toate plantele foarte bine
adaptate la frig, cu rare exceptii, au un potential
anticancerigen extraordinar. Or, procesele biochimice
desfasurate in timpul bolii canceroase in organismul uman
sunt extrem de asemanatoare cu cele ale expunerii
acestuia la frigÉ Tot mai multe asemenea corelatii se
stabilesc, pe masura ce arsenalul terapeutic al naturii este
mai bine cunoscut.

Descrierea plantei

Putine specii in lume sunt atat de bine adaptate la

intemperii ca ienuparul, un arbust oarecum asemanator cu
bradul, cu ace mici si extrem de ascutite, cu tulpinile
foarte elastice, astfel incat sa poata infrunta cele mai
puternice vanturi si cele mai abundente zapezi. Ienuparul
rezista deopotriva la caniculele cele mai puternice si la
gerurile cele mai crancene, la secetele prelungite si la
inundatiile produse de ploile torentiale. Il intalnim din zona
de deal si pana aproape de crestele muntilor. Surprinzator
pentru un copacel atat de spinos si “ursuz” (este o
adevarata armata de tepi, fiind aproape imposibil de
atins), fructele sale violet-negricioase sunt dulci si au un
parfum agreabil. Le putem culege chiar si acum, in miez
de iarna, cand au ajuns la deplina maturitate. Ele nu-si
pierd proprietatile curative, nici pe cel mai cumplit ger,
avand un veritabil antigel natural, constituit de uleiul
volatil pe care-l contin. Parfumatele fructe ale ienuparului
sunt unele dintre cele mai puternice medicamente
naturale cunoscute, fiind utile in peste o suta de boli. Daca
s-ar face un clasament al celor mai eficiente 50 de plante
din flora medicinala romaneasca (ce contine in jur de 1000
de specii), cu siguranta ca ienuparul ar intra in acest
clasament pentru efectele sale puternice si uluitor de
rapide, in infectiile renale si urinare, in bolile cu retentie
de lichide si in reumatism.

Cele mai valoroase leacuri pe baza de ienupar

- Cura cu boabe de ienupar

Se incepe prin a se lua patru boabe de ienupar pe zi;

boabele de ienupar se consuma intotdeauna pe stomacul
gol, mestecandu-le incet. Se creste doza zilnic, cu cate o
boaba 5, 6, 7, 8, pana se ajunge la 15 boabe, cand
administrarea ienuparului incepe sa scada, tot cu o boaba
pe zi, adica 14, 13, 12É, pana se ajunge din nou la patru.
Pe parcursul curei, nu se consuma deloc carne si se reduce
consumul de prajeli, alimente conservate, cu aditivi
alimentari etc. (in cazul bolilor canceroase, acestea vor fi
eliminate complet).

- Tinctura de ienupar

Boabele uscate de ienupar se maruntesc fin, cu

ajutorul rasnitei electrice de cafea sau in piua. Se pun 15
linguri de pulbere intr-un borcan cu filet, adaugandu-se
apoi un pahar de spirt alimentar si un pahar de apa,
amestecandu-se totul cat mai bine. Se inchide borcanul si
se lasa totul la macerat, vreme de zece zile, dupa care
tinctura obtinuta se filtreaza prin tifon si se trage in
sticlute mici, inchise la culoare.

- Baile cu ienupar

Se pun o mana de boabe de ienupar si doua-trei

maini de ramuri de ienupar cu ace cu tot, tocate bine, in
jumatate de caldare de apa, si se lasa sa se macereze de
seara pana dimineata, cand se filtreaza. Dupa filtrare,
maceratul se lasa deoparte, iar cetinile si boabele sunt
puse sa dea in clocot, in trei-patru litri de apa, dupa care
se lasa la racit si se filtreaza. In final, se amesteca
decoctul astfel obtinut cu maceratul la rece, filtrat
anterior. Preparatul obtinut se toarna in apa de baie. O
baie dureaza 15-20 de minute, iar apa trebuie incalzita
progresiv, asa incat prin porii pielii sa fie absorbite cat mai
multe substante active.

Boli care se vindeca prin tratamentul cu ienupar

- Cistita, nefrita, pielonefrita, uretritele Un leac

extraordinar in aceste afectiuni este tinctura de ienupar.
Se ia o lingurita de tinctura in jumatate de pahar de apa,
pe stomacul gol, de trei ori pe zi (atunci cand afectiunea
este acuta, se pot lua si sase lingurite pe zi). De-a lungul
anilor, am avut ocazia sa vad la treaba acest remediu de
zeci de ori, mai ales in cazurile de cistita recidivanta.
Personal, nu cunosc nici o alta planta comparabila ca forta
terapeutica cu ienuparul, in bolile reno-urinare. El face sa
dea inapoi si cea mai rezistenta forma de cistita, care nu
raspunde nici la cele mai puternice antibiotice. Rezultate
exceptionale se obtin prin asocierea tincturii de ienupar cu
cea de rasina de pin, in proportii egale. Cu aceasta
combinatie, chiar asociata tratamentului alopat, pot fi
invinse si infectiile genito-urinare, cum ar fi cele cu
infrabacterii chlamidya sau stafilococi. De asemenea,
tinctura de ienupar este un remediu foarte puternic in
tratarea orhitelor si epididimitelor.
- Pietre la rinichi si la vezica (mai ales urati) Se
foloseste tinctura de ienupar in acelasi mod descris mai
sus (la cistita). Interesant este ca aceste afectiuni raspund
numai la tratamentul cu tinctura, ramanand aproape
“indiferente” la administrarea de decoct, infuzie sau
pulbere de ienupar, precum si la cura cu boabe de ienupar.

- Infectii intestinale (enterite, colite, dizenterie

adjuvant) Se face cura cu boabe de ienupar. Pentru o
eficienta mai mare, se poate lua, alaturi de boabele de
ienupar, care sunt un antiinfectios extrem de energic, o
lingurita de pulbere de iarba de cretisoara sau coada-
racului, care sunt absorbante si astringente puternice.
- Supraponderabilitate, obezitate, retinere de apa in
tesuturi (inclusiv cea generata de folosirea
anticonceptionalelor) Este indicata cura cu boabe de
ienupar, repetata de trei-patru ori. Pentru a obtine o
scadere rapida in greutate, se va lua, trei zile la rand, cate
o lingura de tinctura de ienupar, intr-un pahar cu apa, de
doua-trei ori pe zi. Apa va fi astfel eliminata prompt din
tesuturi, care-si vor pierde rapid aspectul “pufos”.
Cantitati ceva mai mari de boabe de ienupar taie pofta de
mancare.
- Boli de piele (alergie, acnee, psoriazis) Se face un
tratament de 21 de zile cu tinctura de ienupar: o lingurita
de tinctura, diluata intr-un pahar de apa, se ia de patru ori
pe zi, pe stomacul gol. Pentru a amplifica efectul
detoxifiant al ienuparului, este bine sa fie facuta si o cura
cu ceai laxativ (se gaseste in magazinele Plafar).
- Cancer, boli virale grave Se face cura cu boabe de
ienupar de doua-trei ori la rand, cu pauze de sapte zile
intre ele. Pe termen lung, ienuparul activeaza sistemul
imunitar, induce procese de purificare profunde,
restabileste echilibrul nervos. Desi cura cu boabe de
ienupar are in aceste afectiuni rol de adjuvant, este
mentionata si folosirea ei cu succes in limfom malign
Hodgkin, cancer de piele si al organelor genitale, precum
si in afectiuni virale, cum ar fi meningo-encefalita sau
infectia cu HIV.
- Diabet, hepatita, ciroza In toate aceste afectiuni,
ienuparul se foloseste pentru rolul sau drenant si
purificator, alaturi de remediile specifice acestor afectiuni.
Se fac doua cure succesive cu boabe de ienupar, la
distanta de trei-cinci zile una de cealalta. In hepatita si
ciroza, efectele spectaculoase le au mladitele de ienupar,
culese primavara si conservate cu miere.
- Boli nervoase, nevroza, depresii, stari de angoasa,
anxietate Cura cu boabe de ienupar, asociata unei
alimentatii naturale si unor schimbari de atitudine,
catalizeaza procesul de vindecare al acestor afectiuni si
tulburari. Pe termen lung, ienuparul se dovedeste a fi
psiho-stabilizant si anxiolitic, asigurand un climat propice
vindecarii, atat a bolilor fizice, cat si a celor psihice.

Utilizari externe ale ienuparului

- Reumatismul Se fac bai saptamanale cu ienupar,

conex cu o cura interna cu macerat la rece de ienupar,
preparat astfel: patru lingurite de boabe maruntite se pun
intr-un litru de apa sa se macereze de seara pana
dimineata, cand se filtreaza. Se consuma pe parcursul
unei zile intreaga cantitate de macerat obtinuta.
- Afectiuni neuro-musculare, astm Se fac bai cu
ienupar, corelate cu masaj cu un unguent (poate fi si din
comert), in care s-au adaugat cateva picaturi de ulei
volatil de ienupar (se gaseste la Plafar).
Precautii la tratamentul cu ienupar

- In literatura de specialitate, este adesea

contraindicat tratamentul cu ienupar la persoanele cu
infectii renale si urinare acute, deoarece produce iritatii. In
practica, s-a remarcat insa ca efectele adverse la ienupar
(resimtite sub forma unor usturimi) apar foarte rar si
numai la persoanele cu o sensibilitate innascuta la acest
remediu. Pentru a va verifica sensibilitatea la ienupar,
incepeti tratamentul cu un sfert de doza si mariti progresiv
cantitatea pana la doza normala, oprind tratamentul daca
vedeti ca s-au intensificat foarte mult usturimea si
senzatia de iritare.
- In uretritele gonococice, epididimite, ienuparul este
un remediu foarte rapid, care inlatura simptomele in
cateva zile, dar care poate favoriza si o evolutie discreta si
foarte periculoasa a bolii. De aceea, este bine sa va faceti
in prealabil o analiza, luand medicatia prescrisa de catre
medicul specialist si facand, in paralel, si tratamentul cu
ienupar. Cand au disparut toate simptomele, este, de
asemnea, bine sa fie facuta o noua analiza.
- In infectiile urinare si renale, tratamentul cu
ienupar are efecte imediate in 24-48 de ore dispar
aproape complet simptomele suparatoare. Este important
insa ca tratamentul sa nu fie oprit, deoarece boala poate
reaparea. De asemenea, efectul antiinfectios al
ienuparului nu tine loc de sistem imunitar, care este
factorul esential pentru ca cistitele, nefritele, uretritele sa
nu recidiveze. Pentru a afla metode de intarire a
sistemului imunitar, puteti studia programele de
revigorare a imunitatii, publicate in revista noastra, in
lunile de toamna ale anului 2001.

ILIE TUDOR