Obligeana sau trestia mirositoare este o plantă originară din India, fiind cunoscută încă

din îndepărtata Antichitate. Ştiinţa modernă nu a reuşit să explice decât în mică măsură
excepţionalele efecte de vindecare, deşi practica medicală a demonstrat că obligeana
poate fi considerată un adevărat tezaur de sănătate. Pe toate meridianele Globului,
planta este folosită la tratarea celor mai diverse afecţiuni maladive, fizice şi psihice.

În România, obligeana este răspândită în flora spontană din locuri mlăştinoase şi

stufărişuri cu mare umiditate şi creşte bine pe marginea râurilor, a bălţilor, a lacurilor şi
a apelor lin curgătoare, mai ales în zonele montane şi submontane, până la altitudinea
de 1.000 de metri din Banat şi mai puţin din nordul Moldovei, Transilvania şi Delta
Dunării. În diferite zone din ţară, planta o primit denumiri regionale ca: buciumaş, calm,
calamar, papură roşie, pestriţă, rogoz dulce, spetează, speribană şi trestie mirositoare.

În medicina naturistă se folosesc rizomii cărnoşi, lungi de 50-80 cm şi groşi de 1-3 cm.
Recoltarea rizomilor se face primăvara devreme (martie-aprilie) sau toamna târziu
(octombrie-noiembrie). După recoltare din sol se spală cu apă rece, se curăţă de coajă,
se taie în bucăţi de 5-8 cm şi se usucă în încăperi calde sau artificial la 500C. Materialul
uscat are un miros aromat de mandarine şi gust amar-înţepător. Păstrarea rizomilor
uscaţi se face în saci de pânză.

Utilizări terapeutice

În tratamentul cancerului, obligeana constituie un excelent remediu de vindecare în

perioada de convalescenţă după operaţiile de extirpare a ţesuturilor malignizate. Cele
mai bune rezultate se obţin în cazul cancerelor localizate la nivelul colonului şi cu
extindere spre organele adiacente (ficat, pancreas, splină, uter, plămâni şi sân).

Cei mai mulţi specialişti în fitoterapie recomandă, în boli canceroase, infuzia sau
maceratul la rece, din care se iau câte o cană dimineaţa, pe stomacul gol, precum şi
seara, înainte de cină, într-o cură de 3 luni consecutiv. După o pauză de o lună se reia
cura.

La fel de eficientă este şi tinctura de obligeană, din care se iau câte 30 de picături de 3-
4 ori pe zi, cu 30 de minute înainte de mese.

În cancerul de stomac cele mai bune rezultate se obţin cu ceaiul preparat numai din
rizomi de obligeană, dar pentru alte localizări ale cancerului (gastric, pancreatic,
intestinal) eficacitatea tratamentului creşte în cazul amestecurilor cu obligeană, coada-
şoricelului şi urzică vie.

1
În bolile aparatului digestiv, obligeana este considerată regina plantelor tămăduitoare,
intervenind benefic în foarte multe afecţiuni, mai ales ale ficatului, pancreasului,
colecistului şi splinei.

Un efect special se exercită prin intensificarea secreţiilor gastrointestinale, mărind pofta

de mâncare, mai ales în cazul unei anorexii pe suport nervos, datorită proprietăţilor
eupeptic-amare şi tonic-aperitive. Tratamentul se face cu 10-20 de picături de tinctură
(nu mai mult) sau cu 1-2 vârfuri de cuţit de pulbere, înainte de fiecare masă (la doze
prea mari se reduce apetitul şi se provoacă o stare de greaţă).

Obligeana stimulează stomacul leneş

Prin efectul fortifiant asupra tubului digestiv, obligeana intervine în vindecarea diferitelor
afecţiuni: gastrite hiperacide, acute şi cronice, ulcere gastrice şi duodenale, pancreatită,
digestie dificilă la un stomac leneş.

Aceste boli se vindecă în câteva săptămâni prin consumul a 100 ml macerat la rece cu
20-30 de minute înainte de fiecare masă. Acelaşi macerat la rece, luat câte un pahar
dimineaţa, pe stomacul gol, şi seara, înainte de cină, are acţiune asupra constipaţiei
atonă şi psihică, cu efect ce depăşeşte acţiunile laxativelor clasice.

Tinctura de obligeană (30 de picături luate de 3-4 ori pe zi înainte de mese, într-o cură
de 3 săptămâni) este recomandată în colici abdominale, colite, enterite, enterocolite,
colecistite, greţuri şi vome, acumulări de gaze în stomac şi intestine, evitând balonările
dureroase.

Prin acţiunea depurativă şi antitoxică, obligeana ajută la curăţirea stomacului şi a

intestinelor de mucozităţi abundente, de toxine şi otrăvuri. Se va lua într-o zi un litru de
infuzie preparată cu 4 linguriţe rizomi uscaţi şi măcinaţi fin, cu infuzare timp de 15
minute. Printr-un puternic efect reflex vomitiv se ajunge la o curăţire rapidă a
stomacului.

Efecte bune în bolile sistemului nervos

În dereglările sistemului nervos, conţinutul de asaronă din rizomi exercită efecte

binefăcătoare în tratamentul unor boli nervoase şi mentale, cum ar fi stările de
nervozitate, epilepsie, şocuri psihice, coşmaruri, melancolie, depresie psihică, anxietate
şi alte tulburări vegetative (amnezie, isterie, delir). Se tratează zilnic cu 2-3 linguriţe rase
de pulbere din rizomi uscaţi. Aceste multiple acţiuni sunt datorate proprietăţilor

2
calmante, psihice, sedative, anticonvulsive, antispastice, halucinogene şi tonic-
nervoase.

Contra insomniei cronice este eficientă o cană cu infuzie de obligeană luată seara,
înainte de culcare. La migrene, ameţeli şi dureri de cap, apărute pe fondul unei stări de
stres, se indică, în uz intern, 2-3 linguriţe de pulbere pe zi, iar în uz extern, cataplasme
cu pastă de obligeană în apă, aplicate pe frunte şi ceafă.

La persoane cu simptome de psihoze, schizofrenie şi paranoia tratamentul se poate

face cu tinctură (câte o linguriţă de 3 ori pe zi) sau cu pulbere din rizomi uscaţi (câte ˝
linguriţă de 6 ori pe zi).

Pulberea de obligeană ajută la îmbunătăţirea memoriei

Pentru îmbunătăţirea memoriei, mai ales la copii şi la vârstnicii suferinzi, se recomandă

ca, în fiecare zi, dimineaţa şi seara, să se ia câte un vârf de cuţit pulbere pusă într-o
linguriţă de miere.

La starea de anemie accentuată se recomandă să consume zilnic un ceai (infuzie sau

macerat), iar seara să se facă o baie generală cu efecte tonifiante.

În afecţiunile respiratorii, obligeana prezintă proprietăţi antiastmatice, sudorifice şi

diuretice, cu acţiuni favorabile în stările gripale, bronşite, astm bronşic, guturai, febre
intermitente şi hidropizie. Infuzia de obligeană, în amestec cu brâncuţă (10 g rizomi de
obligeană, 20 g brâncuţă la 1 litru apă clocotită, din care se iau câte 3 ceşti pe zi).
Efecte deosebite s-au constatat în păstrarea vocii la persoanele care vorbesc mult sau
care cântă (avocaţi, cadre didactice, solişti vocali).

Circulaţia periferică a sângelui, blocată la nivelul picioarelor şi mâinilor (tromboze,

flebite, arterite), se îmbunătăţeşte prin masaje cu ulei şi tinctură sau cu băi fierbinţi,
având acţiuni reconfortante, mai ales la persoanele cu picioare reci, obosite, cu dureri
şi, eventual, cu varice şi ulcer varicos. În aceste afecţiuni, obligeana are rol de stimulare
a circulaţiei sanguine prin artere sau vene şi de hrănire a ţesuturilor musculare.

În tratamentul reumatismului, al poliartrozelor şi al gutei se folosesc cataplasme sau

comprese cu infuzie de obligeană, aplicate pe locul afectat (4 linguri pulbere la 500 ml
apă clocotită). Peste cataplasmă se pune o pungă de plastic şi o sticlă cu apă fierbinte,
pentru a încălzi ţesuturile şi a favoriza preluarea mai rapidă prin piele a principiilor
active din plantă. Bune efecte au şi băile locale cu macerat din rizomi proaspeţi. La
bolnavii de gută se stimulează eliminarea excesului de acid uric şi de uree din sânge.
3
Remediu antifumat

Fumătorii pasionaţi, care consumă peste 15-20 de ţigări pe zi, pot renunţa la acest viciu
dacă mestecă în gură bucăţi de rizomi uscaţi, având efecte tonice la nivelul mucoasei
bucale, unde provoacă o uşoară hipersecreţie salivară.

Pentru întărirea gingiilor şi în paradontoză se mestecă, încet, bucăţi de rizomi uscaţi şi

mărunţiţi, fără a-i înghiţi. Pentru aceleaşi efecte, rizomii de obligeană sunt recomandaţi
la copii - să-i mestece în perioada dentiţiei.

Ochii slăbiţi pot fi fortificaţi prin masarea şi umezirea pleoapelor închise, timp de câteva
minute, cu suc extras din rizomi proaspeţi de obligeană, după care se spală cu un tifon
îmbibat în apă curată.

La sensibilitatea excesivă faţă de frig sau în cazul degerăturilor la nivelul picioarelor,

mâinilor şi urechilor se recomandă băi calde cu macerat la rece de obligeană, în care se
scufundă partea vătămată. Ceaiul poate fi reîncălzit şi reutilizat de 4 ori.

Pentru stimularea creşterii părului şi în caz de alopecie avansată se fac frecţii de două
ori pe zi cu ulei de obligeană (10 g rizomi uscaţi şi pulverizaţi la 100 ml ulei de floarea-
soarelui care se încălzeşte timp de 30 minute pe baia de apă). Efecte bune se obţin şi
cu tinctura preparată din pulbere de rizomi de obligeană (50 g), pulbere de rădăcini de
genţiană (10 g) într-un litru de alcool 700; după 24 ore se strecoară şi se adaugă 10 g
ulei de salvie cu care se fac masaje pe pielea capului de 3-4 ori pe săptămână.

Tehnici de preparare

- infuzia: se prepară din 15 g rizomi uscaţi şi pulverizaţi la 200 ml apă clocotită; se iau 3-
4 linguri pe zi, câte una înainte de fiecare masă;

- macerat la rece: dintr-o linguriţă rizomi uscaţi în 250 ml apă; se lasă peste noapte 8-12
ore, se încălzeşte în dimineaţa următoare, se strecoară şi se iau câte 6 linguri pe zi,
înainte şi după mesele principale ;

- tinctură din 20 g rizomi uscaţi la 100 ml alcool 700, care se lasă la macerat timp de 8-
10 zile; după strecurare se iau câte 20 de picături de două ori pe zi, înainte de mesele
principale.

- tinctura carminativă, utilizată în caz de balonări, se prepară din 30 g rizomi uscaţi şi

pulverizaţi, 20 g flori de muşeţel, 20 g frunze de mentă, 20 g fructe de fenicul şi 10 g

4
fructe de chimion la 1 litru alcool 400; se lasă la macerat 7-8 zile, se strecoară şi se ia
câte un păhărel de 20-25 ml, după fiecare masă principală;

- vinul de obligeană se prepară din 100 g rizomi mărunţiţi, care se macerează timp de 8
zile într-un litru de vin; se strecoară, se îndulceşte cu 100-200 g zahăr şi se bea câte un
păhărel de 50 ml înainte de mesele principale;

- baia de obligeană se prepară din 200 g rizomi proaspeţi, care se fierb timp de 5
minute în 5 litri apă şi se adaugă în apa de baie.

Beneficiile pentru sanatate ale papadiei

5
Generalitati

Sus

Chiar daca multi oameni cred ca papadia (Taraxacum officinale) este

o buruiana fara nici o intrebuintare, specialistii considera ca aceasta
este o planta valoroasa care poate fi folosita atat ca aliment, cat si ca
medicament. 

Papadia este o sursa bogata de vitamina A, C, D, vitamine din

complexul B precum siminerale cum ar fi fier, potasiu si zinc. Frunzele
de papadie sunt utilizate la salate, sandwichuri si ceaiuri, pentru a le
oferi aroma. 

Radacinile sunt folosite ca inlocuitori de cafea, iar florile se pot folosi

la producerea vinurilor. In mod traditional, radacinile si frunzele de papadie au fost
utilizate pentru tratarea problemelor hepatice. 

Multi oameni trateaza unele boli de rinichi, inflamatia, afectiunile pielii, arsurile

stomacale si diareea, cu infuzie si ceai de papadie.

Cuprins articol

1. Generalitati
2. Papadia in medicina traditionala chineza
3. Partile utilizate
4. Utilizari medicinale si indicatii
5. Alte utilizari
6. Masuri de precautie
7. Reactii adverse

Papadia in medicina traditionala chineza

Sus

In medicina traditionala chineza, papadia este adjuvant pentru vindecarea problemelor

stomacale, apendicitei si unora dintre manifestarile de la nivelul sanului, cum ar fi
inflamatia sau lipsa fluxului de lapte. 

Planta mai este intrebuintata pentru ameliorarea febrei, furunculelor, problemelor

oculare, diabetului zaharat si diareei. 

Pana in prezent, nu au existat studii stiintifice de buna calitate care sa priveasca

6
importanta papadiei. Radacinile plantei sunt utilizate in principal ca stimulent al poftei de
mancare, pentru probleme de ficat si vezica biliara. Frunzele de papadie sunt folosite ca
diuretic pentru a ajuta organismul sa elimine excesul de lichid.

Partile utilizate

Sus

Frunzele de papadie actioneaza ca un diuretic, crescand cantitatea de urina pe care

organismul o produce. Frunzele sunt folosite pentru a stimula apetitul, dar si digestia.  

Florile de papadie au proprietati antioxidante si pot ajuta, la intarirea sistemului imunitar.

Unii specialisti recomanda radacina de papadie pentru detoxifierea ficatului si a vezicii
biliare, papadia avand rol de adjuvant al functiei renale.

Utilizari medicinale si indicatii

Sus

In mod traditional, papadia a fost folosita ca diuretic dar si pentru probleme medicale
cum ar fi afectiuni hepatice sau dezechilibre ale presiunii arteriale. Papadia proaspat
culeasa sau sub forma uscata, este folosita ca un stimulent al apetitului alimentar si
pentru ameliorarea unui stomac deranjat. 

Radacina de papadie poate actiona ca un laxativ usor si este utilizata pentru a

imbunatati digestia. Unele cercetari preliminare, sugereaza ca papadia poate ajuta si la
imbunatatirea functiei ficatului si a vezicii biliare. 

Studii de laborator, asupra soarecilor, sugereaza ca papadia ajuta la normalizarea

nivelului de zahar din sange si la reducerea colesterolului total si a trigliceridelor,
crescand valorile colesterolului bun la soarecii care sufereau de diabet zaharat. 

Nu toate studiile pe animale au avut ca rezultat un efect pozitiv al papadiei privind

controlul zaharului din sange. Sunt necesare studii ample pentru a confirma aceste
beneficii si la oameni.

Alte utilizari

Sus

Cand frunzele si florile de papadie sunt introduse intr-o punga de hartie impreuna cu
alte fructe necoapte, acestea elimina gas etilen care ajuta la maturarea rapida a
celorlalte fructe. Din frunze si radacini se poate obtine, de asemenea, un lichid
alimentar natural. 

O lotiune cosmetica pentru piele se obtine prin distilarea frunzelor de papadie in apa si

7
este utilizata pentru a curata pielea, fiind eficienta in indepartarea pistruilor. 

Utilizare 

- Pentru copii - Adresati-va medicului inainte sa oferiti unui copil suplimente care contin
papadie, pentru ca medicul sa va poata informa care sunt dozele optime pentru cei mici.
Consumul de papadie (in orice forma) in alimente este considerata sigura chiar si in
cazul copiilor. 

- Petnru adulti - Consultati medicul pentru a va ajuta sa determinati doza potrivita pentru
dvs. Unele dozaje traditionale includ:

 Infuzie cu frunze uscate: 1-2 lingurite, de 3 ori pe zi. Se toarna apa fierbinte
peste frunzele uscate de papadie, care se scufunda in apa fierbinte timp de 5-10
minute. Beti conform indicatiilor stabilite de medic.
 Decoct de radacina uscata: 1-2 lingurite, de 3 ori pe zi. Adaugati radacinile de
papadie in apa care fierbe si lasati-le la fiert timp de 5-10 minute. Se strecoara si
se bea in cantitatile indicate de medic.

Masuri de precautie

Sus

Utilizarea plantelor este o abordare de lunga durata in scopul de a intari organismul sau
pentru tratarea unor afectiuni. Plantele medicinale, chiar daca sunt benefice in
majoritatea cazurilor, pot contine componente care pot declansa reactii adverse sau pot
interactiona in mod negativ cu alte plante, suplimente sau medicamente utilizate. 

Trebuie sa aveti grija atunci cand utilizati plantele medicinale, lucru care trebuie facut
sub ghidajul unui specialist de ingrijire a sanatatii. 

Papadia este, in general, considerata a fi sigura pentru consum, insa unele persoane
pot dezvolta o reactie alergica la atingerea papadiei sau chiar leziuni bucale dupa
utilizare. Daca sunteti alergic la ambrosie, crizanteme, galbenele, musetel, coada
soricelului, margarete sau iod, ar trebui sa evitati consumul de papadie. 

La unii oameni, papadia poate provoca aciditate gastrica si arsuri. Persoanele cu

probeleme renale, disfunctii ale vezicii biliare sau calculi biliari ar trebui sa solicite
parerea unui specialist inainte de a incepe sa consume papadie sau produse ce au la
baza papadia.

Reactii adverse

Sus

8
Frunzele de papadie actioneaza ca un diuretic si pot accelera eliminarea unor
medicamente din corpul dvs. In cazul in care sunteti tratati in prezent cu oricare dintre
urmatoarele medicamente, sfatul medicului specialist este absolut necesar.

 Antiacide - Papadia poate creste cantitatea de acid din stomac, deci antiacidele
pot sa nu interactioneze cu papadia.
 Medicamente anticoagulante - Teoretic, papadia poate creste riscul de sangerari,
mai ales atunci cand folositi un medicament care dilueaza sangele cum ar
fi aspirina, coumadin sau clopidogrel (plavix).
 Diuretice (pastile de apa) - Papadia poate actiona ca diuretic, crescand
cantitatea de urina pentru a ajuta organismul sa elimine surplusul de lichid. Daca
utilizati diuretice eliberate cu prescriptie medicala sau alte plante care pot actiona
la randul lor ca si diuretic, exista un risc de a suferi un dezechilibru electrolitic.
 Litiu - Studiile pe animale sugereaza ca papadia poate accentua efectele
secundare ale utilizarii litiului.
 Ciproflaxin - O specie de papadie, Taraxacum mongolicum, numita de
asemenea, papadia chineza, poate reduce absorbtia de ciproflaxin, antibiotic din
tractul digestiv. Cercetatorii nu au stabilit inca, daca orice specie de papadie are
aceeasi interactiune cu acest medicament.
 Medicamente pentru tratarea diabetului zaharat - Teoretic, papadia poate reduce
nivelul de zahar din sange. Daca luati insa medicamente impotriva diabetului
zaharat, papadia poate creste de fapt, nivelul de zahar din sange.

Recomandari:

- sirop din planta de papadie pentru detoxifiere si insuficienta renala cronica: se

recomanda zilnic sa se bea un litru de ceai din radacina si frunze de papadie, matase
de porumb si teci de fasole, in parti egale.
Acneea - siropul de papadie in cure indelungate favorizeaza detoxifierea si realizeaza
un anumit reglaj hormonal, necesar pentru vindecarea acestei afectiuni.
- pentru consum: salata din frunze de papadie pentru:
Anemie - salata de papadie si 200 ml suc de sfecla rosie pe zi si 50 ml suc de urzica;
Diabet - o cura de cateva saptamani, cu tije si frunze de papadie, corelata cu o
alimentatie adecvata. Se folosesc doar tijele si eventual salata, siropul de papadie cu
miere fiind, evident, contraindicat in aceasta afectiune;
Eczeme - o cura de doua saptamani cu papadie, corelata cu un regim crudivor (70% din
hrana numai din cruditati). Efectul curei cu papadie este amplificat daca se consuma
zilnic un litru de ceai de trei-frati-patati;
Constipatie, hemoroizi, obezitate - sunt ameliorate de papadia proaspata - regleaza
tranzitul intestinal si activitatea ficatului, favorizeaza scaderea in greutate, curata si
intareste peretii vaselor de sange; Dischinezia biliara, hepatita;
Varice - tratamentul intern cu tije proaspete sau cu sirop de papadie este favorabil
stoparii varicelor.

9
- cataplasma din frunze de papadie pentru vindecarea leziunilor de orice tip (rani, rani
post-operatorii)

Preparare

Pentru consum
Cu palaria ei inmuiata in soare, papadia este simbolul purificator al lunii aprilie. Cura cu
tije de papadie este simpla si de mare efect: se mananca pe stomacul gol, cu un sfert
de ora inainte de masa de pranz, 5-10 tulpini de papadie neinflorita, timp de 10-14 zile.
Siropul de papadie proaspata
Se culege papadia cu tot cu radacina si frunze, cu atentie sa nu ranim radacina,
deoarece prin rana se va scurge tot latexul in care sunt concentrate principiile
terapeutice. Dupa cules, se spala bine intreaga planta cu apa rece, apoi se lasa putin la
scurs si zvantat. Pe o planseta se toaca foarte marunt cu un cutit planta intreaga, dupa
care se pune imediat, inainte sa se oxideze, cu tot cu suc, intr-un borcan pe doua treimi
umplut cu miere lichida. Se amesteca bine continutul si se lasa la temperatura camerei,
sa se macereze. Se formeaza un sirop din care se ia inainte de fiecare masa 1-3
lingurite, timp de minimum 12 zile.
Salata din frunze de papadie
Un pumn de frunze de papadie proaspat culeasa se spala si se taie marunt. Se
amesteca cu zarzavat tocat marunt - marar si patrunjel, se adauga putin ulei (presat la
rece) si o jumatate de lingurita de otet de mere. Se lasa cinci minute sa se marineze,
apoi se consuma fara nimic altceva (eventual doar cu o felie de paine neagra). Aceasta
salata se administreaza de doua-trei ori pe zi, la inceputul meselor.
Cataplasma
- se ia un manunchi de frunze proaspete bine spalate, se strivesc cu un sucitor, se ung
cu putina untura de porc curata si se aplica direct pe rana. Se schimba de doua-trei ori
pe zi, se fixeaza prin acoperire cu un bandaj usor (se si poate umbla bandajat in acest
fel). Dupa cateva saptamani, leziunile se vindeca si culoarea rosie-albastruie dispare.

Precautii, contraindicatii si alte comentarii, A nu se consuma planta dupa

inflorire.

 Perioada cea mai buna pentru a recolta papadia este doar acum, primavara, pina catre
mijlocul lunii mai, dincolo de aceasta perioada, papadia devine foarte amara, greu de
consumat si neindicata in alimentatie.

Ca o sinteza, scade tensiunea arteriala, elimina nisip si pietre la rinichi, subtiaza

sangele, remediaza si trateaza un ficat bolnav, arde grasimile si depunerile din stomac
si, nu in ultimul rand, papadia este un detoxifiant natural. Si numai pentru astea si
merita sa facem macar o cura  primavara. O cura de frunze verzi, uscate, tulpini si
radacini sub forma de ceai. Florile au beneficiul de a avea foarte mult
polen, iar polenul in stare naturala se stie ca regleaza functiile
hepatice.

10
Beneficiile pentru sanatate ale papadiei

Chiar daca multi oameni cred ca papadia (Taraxacum officinale) este o buruiana fara
nici o intrebuintare, specialistii considera ca aceasta este o planta valoroasa care poate
fi folosita atat ca aliment, cat si ca medicament. 

Papadia este o sursa bogata de vitamina A, C, D, vitamine din complexul B precum

siminerale cum ar fi fier, potasiu si zinc. Frunzele de papadie sunt utilizate la salate,
sandwichuri si ceaiuri, pentru a le oferi aroma. 

Radacinile sunt folosite ca inlocuitori de cafea, iar florile se pot folosi la producerea
vinurilor. In mod traditional, radacinile si frunzele de papadie au fost utilizate pentru
tratarea problemelor hepatice. 

Multi oameni trateaza unele boli de rinichi, inflamatia, afectiunile pielii, arsurile

stomacale si diareea, cu infuzie si ceai de papadie.

Papadia in medicina traditionala chineza

In medicina traditionala chineza, papadia este adjuvant pentru vindecarea problemelor

stomacale, apendicitei si unora dintre manifestarile de la nivelul sanului, cum ar fi
inflamatia sau lipsa fluxului de lapte. 

Planta mai este intrebuintata pentru ameliorarea febrei, furunculelor, problemelor

oculare, diabetului zaharat si diareei. 

Pana in prezent, nu au existat studii stiintifice de buna calitate care sa priveasca

importanta papadiei. Radacinile plantei sunt utilizate in principal ca stimulent al poftei de
mancare, pentru probleme de ficat si vezica biliara. Frunzele de papadie sunt folosite ca
diuretic pentru a ajuta organismul sa elimine excesul de lichid.

Partile utilizate

Frunzele de papadie actioneaza ca un diuretic, crescand cantitatea de urina pe care

organismul o produce. Frunzele sunt folosite pentru a stimula apetitul, dar si digestia.  

Florile de papadie au proprietati antioxidante si pot ajuta, la intarirea sistemului imunitar.

Unii specialisti recomanda radacina de papadie pentru detoxifierea ficatului si a vezicii
biliare, papadia avand rol de adjuvant al functiei renale.

Utilizari medicinale si indicatii

11
In mod traditional, papadia a fost folosita ca diuretic dar si pentru probleme medicale
cum ar fi afectiuni hepatice sau dezechilibre ale presiunii arteriale. Papadia proaspat
culeasa sau sub forma uscata, este folosita ca un stimulent al apetitului alimentar si
pentru ameliorarea unui stomac deranjat. 

Radacina de papadie poate actiona ca un laxativ usor si este utilizata pentru a

imbunatati digestia. Unele cercetari preliminare, sugereaza ca papadia poate ajuta si la
imbunatatirea functiei ficatului si a vezicii biliare. 

Studii de laborator, asupra soarecilor, sugereaza ca papadia ajuta la normalizarea

nivelului de zahar din sange si la reducerea colesterolului total si a trigliceridelor,
crescand valorile colesterolului bun la soarecii care sufereau de diabet zaharat. 

Nu toate studiile pe animale au avut ca rezultat un efect pozitiv al papadiei privind

controlul zaharului din sange. Sunt necesare studii ample pentru a confirma aceste
beneficii si la oameni.

Alte utilizari

Cand frunzele si florile de papadie sunt introduse intr-o punga de hartie impreuna cu
alte fructe necoapte, acestea elimina gas etilen care ajuta la maturarea rapida a
celorlalte fructe. Din frunze si radacini se poate obtine, de asemenea, un lichid
alimentar natural. 

O lotiune cosmetica pentru piele se obtine prin distilarea frunzelor de papadie in apa si
este utilizata pentru a curata pielea, fiind eficienta in indepartarea pistruilor. 

Utilizare 

- Pentru copii - Adresati-va medicului inainte sa oferiti unui copil suplimente care contin
papadie, pentru ca medicul sa va poata informa care sunt dozele optime pentru cei mici.
Consumul de papadie (in orice forma) in alimente este considerata sigura chiar si in
cazul copiilor. 

- Petnru adulti - Consultati medicul pentru a va ajuta sa determinati doza potrivita pentru
dvs. Unele dozaje traditionale includ:

 Infuzie cu frunze uscate: 1-2 lingurite, de 3 ori pe zi. Se toarna apa fierbinte
peste frunzele uscate de papadie, care se scufunda in apa fierbinte timp de 5-10
minute. Beti conform indicatiilor stabilite de medic.

12
  Decoct de radacina uscata: 1-2 lingurite, de 3 ori pe zi. Adaugati radacinile de
papadie in apa care fierbe si lasati-le la fiert timp de 5-10 minute. Se strecoara si
se bea in cantitatile indicate de medic.

Masuri de precautie

Utilizarea plantelor este o abordare de lunga durata in scopul de a intari

organismul sau pentru tratarea unor afectiuni. Plantele medicinale, chiar daca
sunt benefice in majoritatea cazurilor, pot contine componente care pot declansa
reactii adverse sau pot interactiona in mod negativ cu alte plante, suplimente sau
medicamente utilizate. 

Trebuie sa aveti grija atunci cand utilizati plantele medicinale, lucru care trebuie
facut sub ghidajul unui specialist de ingrijire a sanatatii. 

Papadia este, in general, considerata a fi sigura pentru consum, insa unele

persoane pot dezvolta o reactie alergica la atingerea papadiei sau chiar leziuni
bucale dupa utilizare. Daca sunteti alergic la ambrosie, crizanteme, galbenele,
musetel, coada soricelului, margarete sau iod, ar trebui sa evitati consumul de
papadie. 

La unii oameni, papadia poate provoca aciditate gastrica si arsuri. Persoanele cu

probeleme renale, disfunctii ale vezicii biliare sau calculi biliari ar trebui sa
solicite parerea unui specialist inainte de a incepe sa consume papadie sau
produse ce au la baza papadia.

Reactii adverse

Frunzele de papadie actioneaza ca un diuretic si pot accelera eliminarea unor

medicamente din corpul dvs. In cazul in care sunteti tratati in prezent cu oricare dintre
urmatoarele medicamente, sfatul medicului specialist este absolut necesar.

 Antiacide - Papadia poate creste cantitatea de acid din stomac, deci antiacidele
pot sa nu interactioneze cu papadia.

 Medicamente anticoagulante - Teoretic, papadia poate creste riscul de sangerari,

mai ales atunci cand folositi un medicament care dilueaza sangele cum ar
fi aspirina, coumadin sau clopidogrel (plavix).

 Diuretice (pastile de apa) - Papadia poate actiona ca diuretic, crescand

cantitatea de urina pentru a ajuta organismul sa elimine surplusul de lichid. Daca
utilizati diuretice eliberate cu prescriptie medicala sau alte plante care pot actiona
la randul lor ca si diuretic, exista un risc de a suferi un dezechilibru electrolitic.

13
 Litiu - Studiile pe animale sugereaza ca papadia poate accentua efectele
secundare ale utilizarii litiului.

 Ciproflaxin - O specie de papadie, Taraxacum mongolicum, numita de

asemenea, papadia chineza, poate reduce absorbtia de ciproflaxin, antibiotic din
tractul digestiv. Cercetatorii nu au stabilit inca, daca orice specie de papadie are
aceeasi interactiune cu acest medicament.

 Medicamente pentru tratarea diabetului zaharat - Teoretic, papadia poate reduce

nivelul de zahar din sange. Daca luati insa medicamente impotriva diabetului
zaharat, papadia poate creste de fapt, nivelul de zahar din sange.

14
Vindecări cu tincturi de plante * Preparaţi-le singuri! Acum e vremea lor

Ce sunt tincturile de plante?

Tincturile sunt extracte de plante care se obţin din combinarea lor cu produse alcoolice
de cel puţin 40%, rachiu de fructe sau de secară, vodcă. Este strict interzisă folosirea
alcoolului metilic sau a spirtului medicinal. Preparatele se pun la soare sau în locuri
calde, se scutură zilnic, se lasă vreme de 2-3 săptămâni. Când sunt gata, se strecoară
prin două bucăţi de tifon, se presează bine, pentru ca sucul să iasă din plantele mace-
rate, se păstrează în sticle de culoare închisă, înfundate bine cu dop de plută. Doza
obişnuită: 5-15 picături, luate ca atare sau diluate în ceai ori apă fierbinte. Ex tern, tinc-
turile se folosesc pentru ungerea locurilor bolnave ori sub formă de cataplasme.

Tinctură de cimbru (Thymus serpyllum)

Mod de preparare: florile de cimbru (sălbatic sau de grădină), culese pe soarele amiezii
de vară, se pun într-o sticlă, umplând-o până la gât (fără să fie presate). Deasupra se
toarnă rachiu de fructe (prune, mere, pere etc.) de 38-40%, care trebuie să acopere
complet florile. Se leagă la gură, se pune la soare vreme de două săptămâni. Se
scutură sticla în mod regulat. Când e gata, se strecoară şi se pune în sticle de culoare
închisă.
Bolile pe care le vindecă: încetinirea creşterii la copii (se ung picioarele cu tinctură de
cimbru), scleroze multiple (ungerea locurilor dureroase cu tinctură de cimbru), tulburări
menstruale, boli ale traiectului urinar, boli de nervi, nevralgii faciale, tifos, reumatism,
dureri de ovare, boli ale căilor respiratorii, boli de plămâni (pleurezii, emfizem).

15
Posologie: intern - 10 picături de tinctură de cimbru se iau o dată pe zi, diluate cu apă.

Tinctură de coada-şoricelului (Achillea millefolium)

Mod de preparare: florile culese pe soare se pun într-o sticlă şi se acoperă cu rachiu de
38-40%. Se lasă la soare vreme de 14 zile, scuturându-le din timp în timp. Se strecoară,
se pune în sticle bine înfundate, de culoare închisă.
Bolile pe care le vindecă: menstre neregulate, menopauză, cancer genital, inflamaţii ale
testiculelor, leucoree, lipsa menstrelor, migrene, expectoraţii cu sânge, hemoroizi, dureri
de stomac, arsuri.

Posologie: 5-10 picături de tinctură se diluează cu ceai sau apă. Se iau dimineaţa şi
seara, înainte de mese.

Tinctură de coada-calului (Equisetum arvense)

Mod de preparare: 10 g coada-calului se pun într-o sticlă şi se acoperă cu rachiu curat
de secară. Se lasă la soare 14 zile, scuturând sticla regulat. Se strecoară, se pune la
păstrat în sticle de culoare închisă.
Ce boli vindecă: bolile de rinichi şi de vezică (inclusiv pietrele), acumulări de apă în ţe-
suturi, răni deschise, ulceraţii, hemoroizi, picioare transpirate.

Posologie: ca adaos în ceaiuri (4-5 picături) contra bolilor de rinichi şi vezică, ca dezin-
fectant aplicat pe afecţiunile pielii şi pe picioarele transpirate.

Tinctură de gălbenele (Calendula officinalis)

Mod de preparare: doi pumni de flori se pun într-un litru de rachiu curat şi se lasă 14 zile
la soare. Se strecoară, se pune în sticle de culoare închisă.
Ce boli vindecă: răni, sângerări, rupturi, întinderi musculare, tumori cancerigene,
scurgeri vaginale.

16
Posologie: compresă cu tinctură de gălbenele, îndoită cu apă clocotită (în afecţiunile
pielii şi întinderi), 10-20 de picături adăugate în ceaiul pentru spălături vaginale.
Tinctură de traista-ciobanului (Capsella bursa-pastoris)
Mod de preparare: planta întreagă - tulpină, frunze şi flori - se toacă mărunt şi se bagă
într-o sticlă de un litru (până la gât), acoperindu-se cu rachiu de secară sau de fructe de
38-40%. Sticla se pune apoi la soare vreme de 2 săptămâni. Se scutură des şi se
strecoară.
Ce boli vindecă: îmbolnăviri ale muşchilor, lenevirea sfincterului şi a muşchilor care
închid traiectul urinar şi vaginul, cădere de intestine.
Posologie: intern - 10 picături de tinctură, luate de 3 ori pe zi în ceai de creţişoară (o
linguriţă de plantă, opărită cu un sfert de litru de apă în clocot, se infuzează scurt, se
strecoară); extern - masarea zonelor dureroase.

Tinctură de sunătoare (Hypericum perforatum)

Mod de preparare: doi pumni de flori culese pe soare se pun într-o sticlă împreună cu
un sfert de litru de rachiu. Se lasă 3 săptămâni la soare. Se strecoară, se pune în sticle
de culoare închisă.
Ce boli vindecă: boli de nervi, inflamaţii ale nervilor, nevroze, insomnii, slăbiciuni provo-
cate de nervi.
Posologie: extern - cu tinctura se ung locurile dureroase; intern - se iau, o dată pe zi,
10-15 picături de tinctură într-o lingură de apă.

Tinctură de urzică(Urtica dioica)

Mod de preparare: rădăcinile plantei, scoase din pământ primăvara sau toamna, se
spală bine cu peria, se taie mărunt, se pun într-o sticlă. Se toarnă deasupra rachiu de
secară curat (38-40%) astfel ca planta să fie acoperită. Se lasă la loc uscat vreme de 14
zile. Ce boli vindecă: căderea părului, eczeme, ulceraţii, bătături dureroase, micoze,
pete pe piele, sciatică, inflamaţii ale nervilor.Posologie: se ung repetat locurile bolnave
cu tinctură de urzici.

17