Unguente din plante medicinale

Cum se prepara un unguent?

Obtinerea casnica a unui unguent presupune doua faze:
1. Obtinerea asa-numitei baze, in care va fi apoi inclusa planta.
2. Includerea in baza de unguent a plantei sau a extractului de planta.
In ceea ce priveste baza de unguent, cea mai obisnuita este cea obtinuta din untura de
porc, existand insa si alternative, cum ar fi rasina combinata cu ulei si cu ceara de albine,
untul, untul clarifiat. Intrucat untura de porc se altereaza usor si... miroase cam neplacut,
va sfatuim sa recurgeti la untul clarifiat.

Obtinerea untului clarifiat

Pentru a obtine aproximativ 100 g de unt clarifiat se procedeaza astfel:
- se ia un pachet de unt (200 g) si se pune intr-o oala pe foc.
- se lasa pana ce untul se topeste si incepe sa fiarba in clocot mic, luandu-se cu o lingura
spuma formata.
- la un anumit moment (dupa 15-25 de minute), spuma alba pana atunci devine rosiatica si
apare un usor miros de ars; observam ca untul si-a pierdut tulbureala si a devenit foarte
limpede, asa incat ne permite sa vedem fundul vasului in care a fost pus. In acel moment,
se ia oala de pe foc, se toarna untul clarifiat intr-un alt vas, cu atentie sa nu se strecoare
nici o impuritate si se lasa sa se raceasca. Depunerile ramase in primul vas nu se folosesc,
ci se arunca (ele nu sunt indicate nici in alimentatie). Acest unt clarifiat este o baza de
unguent excelenta, avand un miros placut, intrand foarte usor in piele si avand o
conservabilitate excelenta.

Alifii din ierburi si flori

Unguentul de sanziene galbene (Gallium verum)

Cum se prepara
Se toarna untul clarifiat proaspat obtinut, fierbinte peste o mana de inflorescente proaspete,
tocate foarte marunt. Se amesteca totul cat mai bine, dupa care se lasa sa se raceasca
vreme de 7-8 ore. Se pune apoi vasul in care s-a facut amestecul la foc mic si se asteapta
pana isi recapata consistenta lichida, dupa care se filtreaza prin tifon, obtinandu-se un
unguent cu tenta verzuie, care se va pastra la frigider.
La ce foloseste
Sanzienele galbene sunt extrem de eficiente in infectiile pielii, a caror vindecare treneaza.
Unguentul de sanziene mai este indicat pe cicatricele vechi, inestetice, precum si in cazul
petelor ramase pe piele in urma infectiilor ori a contactului cu diferite substante chimice.

Observatii
Sanzienele galbene sunt unele dintre cele mai bune plante cosmetice. Cea mai importanta
actiune a lor este aceea de curatare a pielii de pete, de micile semne ramase in urma
arsurilor, a acneei, a iritatiilor. Unguentul se poate folosi insa numai pentru tenul uscat sau
normal. Pentru tenul gras, este indicata aplicarea pe zonele afectate de comprese cu infuzia
obtinuta din trei lingurite din aceasta planta, la o cana de apa fierbinte.

Unguentul de marul-lupului (Aristolochia clematitis)

Cum se prepara
Planta uscata se macina fin cu rasnita electrica de cafea, dupa care se cerne de doua ori
printr-o sita de faina alba. Se iau trei lingurite din aceasta pulbere extrem de fina si se pun
in untul clarifiat, atunci cand acesta are consistenta semilichida, amestecandu-se foarte
bine, pana se omogenizeaza perfect. Si acest preparat se pastreaza la frigider.
La ce foloseste
Unguentul de marul-lupului este un cicatrizant si un antiinfectios redutabil, fiind folosit
pentru zgarieturi, rani inchise (inclusiv cele ramase de pe urma operatiilor chirurgicale),
arsuri, ulcere pe piele, inclusiv ulcere varicoase. De asemenea, este util in tratarea tumorilor
benigne si maligne. Se aplica pe zonele afectate, de doua-trei ori pe zi. In infectiile extinse,
se foloseste un decoct concentrat (3 lingurite la cana), cu care se fac comprese.
Observatii
Deoarece efectul cicatrizant al acestei plante este foarte puternic, este bine ca inainte de a
aplica unguentul pe rani sa se faca o dezinfectie foarte buna cu alcool a locului afectat.
Stratul de unguent nu trebuie sa fie prea gros, ci atat cat sa fie absorbit de piele, asa incat
sa nu ramana o pelicula care sa impiedice porii sa respire sau sa favorizeze instalarea
infectiilor. Planta este toxica pentru uz intern, motiv pentru care va fi manipulata cu grija si
nu va fi lasata la indemana copiilor. De asemenea, unguentul nu va fi aplicat pe rani
deschise, mai ales atunci cand au o intindere mare.

Unguentul de tataneasa (Symphytum officinale)

Cum se prepara
Mai intai se face o tinctura de tataneasa astfel: intr-un borcan se pun 10 linguri rase de
radacina uscata si macinata de planta si un pahar si jumatate (300 ml) de alcool de 70¡; se
lasa la macerat 10 zile, dupa care se filtreaza. In untul clarifiat fierbinte (cantitatea obtinuta
dintr-un pachet) se pune o lingurita de ceara de albine curata (se gaseste in piata la
apicultori) si se amesteca pana se dizolva complet, dupa care se lasa la racit. Atunci cand
amestecul de unt clarifiat cu ceara are o consistenta semisolida, se adauga treptat tinctura
de tataneasa, amestecand energic, pentru a se omogeniza. Se pune atata tinctura cat poate
untul sa absoarba (in momentul in care am pus destula tinctura, apare o pelicula de alcool
care nu se mai inglobeaza in unguent, oricat am amesteca). Imediat dupa preparare,
unguentul se pune la frigider, unde va fi pastrat tot timpul.
La ce foloseste
Unguentul cu tataneasa este un remediu care nu ar trebui sa lipseasca din farmacia casei. El
ajuta la refacerea rapida a pielii dupa rani, arsuri, interventii chirurgicale. De asemenea,
favorizeaza consolidarea articulatiilor dupa entorse si luxatii, iar in cazul fracturilor,
accelereaza refacerea tesutului osos si consolidarea oaselor. Mai tarziu, in perioada de
toamna-iarna, masajul cu acest unguent pe tot corpul, dupa baie, va fi excelent pentru
prevenirea reumatismului si a problemelor pielii generate de frig. Pentru persoanele cu o
constitutie firava, bolnavicioase, masajul cu unguent de tataneasa are efecte vitalizante
exceptionale.
Observatii
Unguentul de tataneasa este extrem de util pentru cicatrizarea estetica, fiind aplicat imediat
dupa inchiderea ranilor si incetarea supuratiilor.

O alta reteta cu tataneasa

Se culeg varfuri de tataneasa inflorite, cu tot cu frunze, si se usuca la umbra, in strat foarte
subtire. Planta uscata se macina fin cu rasnita electrica de cafea, dupa care se cerne prin
sita fina. Pulberea rezultata se amesteca cu apa calda, pana capata consistenta unei paste.
Pasta astfel obtinuta se foloseste imediat dupa preparare, contra candidozei vaginale, a
ranilor in zona genitala (care de obicei sunt foarte greu vindecabile), ca adjuvant in
trichomonas, infectii bacteriene. De asemenea, se foloseste ca adjuvant in cazul cancerului
de piele, al plagilor atone si al cicatricelor cheloide.
Observatii
Acest preparat este extrem de indicat in infectiile si leziunile cu localizare genitala. Spre
deosebire de alte substante si plante antiseptice, tataneasa nu lezeaza flora normala, ci
actioneaza mai degraba prin efectul sau regenerativ si prin stimularea capacitatii de aparare
locala.
Unguent de tataneasa pentru protectia pielii fata de actiunea razelor solare
Cum se prepara
Se obtine intocmai ca si unguentul de tataneasa, cu unt clarifiat, atat doar ca se pun doua
lingurite de ceara in loc de una si se adauga si doua lingurite de ulei de catina (se gaseste in
magazinele naturiste).
La ce foloseste
Combinatia de tataneasa cu ulei de catina este redutabila, ea protejand pielea nu doar de
actiunea nociva a razelor solare din timpul verii, ci si de cea a vantului, a frigului ori a
umezelii. Se intinde unguentul pe piele in pelicula foarte subtire, inaintea expunerii la soare
sau la intemperii. De asemenea, este foarte bun in tratarea arsurilor de gravitate mica, in
diferite afectiuni ginecologice (candidoze, iritatii vaginale).

Unguentul de sunatoare (Crepis foetida)

Cum se prepara
Inflorescentele uscate de sunatoare se maruntesc in piua sau cu rasnita electrica de cafea.
Se pun patru linguri de sunatoare maruntita intr-un vas si se toarna deasupra unt clarifiat
incins (cantitatea obtinuta dintr-un pachet), amestecandu-se apoi bine, pana ce compozitia
se raceste, dupa care se lasa vreme de 7-8 ore. Se pune apoi vasul in care s-a facut
amestecul la foc mic si se asteapta pana isi recapata consistenta lichida, dupa care se
filtreaza totul prin tifon, obtinandu-se un unguent cu tenta rosiatica, care se va pastra la
frigider.

La ce foloseste
Daca alte plante au asupra pielii doar efecte vindecatoare, sunatoarea are un rol important
si in combaterea senzatiilor de durere, usturime sau mancarime. Ea este prin excelenta o
planta calmanta, fiind extrem de utila in diminuarea suferintelor, dar si pentru vindecarea
arsurilor de gravitate mica si medie (inclusiv cele solare), a alergiilor si a altor afectiuni
dermatologice insotite de mancarime puternica si usturimi.
Observatii
Pentru combaterea mancarimilor pielii si a usturimii se adauga in unguentul de sunatoare
zece picaturi de ulei volatil de menta (se gaseste in Plafaruri si farmacii naturiste) - efectul
va fi exceptional.

Unguentul cu ardei iute

Cum se prepara
In untul clarifiat incins (cantitatea obtinuta dintr-un pachet) se pun 3-4 linguri de ardei iute
taiat marunt (mai ales partea cu seminte) si se amesteca foarte bine la foc mic, vreme de
10 minute, dupa care se lasa unguentul sa se raceasca putin si se filtreaza. Unguentul se
pastreaza la rece.
La ce foloseste
Are efecte excelente antireumatice, de intensificare a circulatiei sanguine periferice si de
redare a mobilitatii articulatiilor. Se foloseste in artrite, poliartrite reumatoide, la masaj usor
in nevralgie si in crizele de lombosciatica, pe articulatiile dureroase, in cazul sechelelor
ramase din traumatisme mai vechi. Pe perioada anotimpului rece, va fi de un real ajutor
persoanelor friguroase, care au extremitatile corpului reci, cu circulatia slaba.
Observatii
Acest unguent nu este suportat de toata lumea, capsicina din ardeiul iute putand declansa
reactii alergice severe. Din acest motiv, inainte de a folosi unguentul, se va face o proba,
intinzandu-l pe o portiune mica de piele. Daca apar inflamatii, senzatii de mancarime sau
usturime intensa inseamna ca aveti sensibilitate alergica la acest produs si, in consecinta,
nu il veti utiliza.
Unguentul cu rasina de pin sau de brad
Cum se prepara
Rasina de pin sau de brad o gasim din abundenta in aceasta perioada in padurile de
conifere. Ea este “medicamentul” adus cu darnicie de catre arbore, in locul unde scoarta i-a
fost ranita. Majoritatea copacilor de langa traseele turistice sau de langa drumurile si
exploatarile forestiere au asemenea rani, in preajma carora s-a colectat din belsug rasina.
Aceasta se ia de pe copac cu un briceag, dar fara a o razui, pentru a nu produce noi
vatamari. Pentru a obtine un unguent, avem nevoie de untul clarifiat obtinut dintr-un
pachet, de 2-3 lingurite de rasina de pin si de ceara de albine de marimea unei alune. In
untul clarifiat incins se pun rasina si ceara si se amesteca foarte bine, dupa care se
strecoara (deoarece de obicei rasina are si bucati de scoarta) intr-un borcan si se lasa la
racit.
La ce foloseste
Rasina de pin are asupra pielii si a altor tesuturi ale organismului uman exact aceleasi efecte
pe care le are si asupra copacului, adica ajuta la inchiderea ranilor si la refacerea tesuturilor
distruse. Ca atare, este utila in arsurile si ranile de gravitate medie-mica, in ulcere
varicoase, in tratarea luxatiilor, entorselor si fracturilor. Din acest unguent se pot modela si
niste supozitoare extrem de eficiente in tratarea hemoroizilor si a ranilor in zona anusului si
rectului (inclusiv a fistulelor).
Observatii
Rezultate deosebite se obtin cu acest unguent si in afectiunile ginecologice, avand un efect
exceptional de cicatrizare si de refacere a tesuturilor. Se pot trata cu succes si cervicitele si
ranile pe col.

3.5. UNGUENTE CU ALCOOL DE LÂNĂ

Unguentum alcoholum lanae este un unguent din suplimentul 3 la DAB 6,

căreia i-a servit drept eucerină şi un unguent corespunzător din F.B. Este vorba,
prin urmare, de o bază de unguent cu un emulgator care poate fi prelucrat într-o
emulsie apă-în-ulei sau o emulsie veritabilă apă-în-grăsime ca lanolina.
-alcooli de ceară Lanette ………. 6 părţi
-vaselină galbenă ……………….10 părţi
-parafină solidă …………………24 părţi
-parafină vâscoasă ……………...60 părţi
Nouă este expresia de ceară Lanette, care a apărut în locul lanolinei. E drept
că lanolina are consistenţa unei grăsimi, dar ea aparţine, din punct de vedere
chimic, cerurilor, deoarece reprezintă un amestec de esteri ai acizilor superiori cu
alcooli şi nu cu glicerină.
Doar cercetările recente au dus la clarificarea compoziţiei cerei Lanette şi a
componenţilor emulgatori.
Dintre acizii graşi superiori cu alcooli superiori, în special colesterina, s-a
reuşit să se deosebească 32 de acizi, de exemplu: 7% acizi graşi normali, 22%
izoacizi şi 30% antizoacizi (grupare izobutilică terminală).
 Alcoolii se împart în: - alcooli alifatici
- alcooli sterinici
Dintre alcoolii alifatici s-au identificat:
- 7 alcooli normali monovalenţi
- 5 alcooli normali bivalenţi
- 4 izo-alcooli
- 6 anteizoalcooli
Dintre alcoolii sterinici cea mai mare parte revine:
- colesterinei, care este conţinută în ceara Lanette până la 20%;
- izoculesterină, care ste un amestec de agnosterină;
- dihidroagnosterină;
- lanosterină;
- dihidrolanosterină care se împarte în: - triterpene;
- steroizi.
Astfel la principiul emulgator al cearei Lanette aparţine în special alcooli de
sterină şi alcooli alifatici, care sunt izolaţi din ceara Lanette şi servesc la prepararea
unguentului de alcooli de ceară Lanette.
Ei se obţin din ceară Lanette prin tratarea cu alcooli, deci prin saponificare,
separare şi purificare (alcohols lanae). Conţin, dintre alcoolii sterinici, cca 30%
colesterină, 25% lanosterină şi 5% agnosterină.
Capacitatea de emulsionare a alcoolilor sterinici nu se poate deduce numai
din raportul grăsimilor hidrofile şi hidrofobe, care este prea mult deplasată în
favoarea ciclurilor de carbon. De aceea s-a cercetat capacitatea de emulsionare a
diverşilor alcooli sterinici în funcţie de structură, ajungându-se la rezultatul că atât
numărul cât şi poziţia dublelor legături şi numărul grupărilor OH nu sunt
hotărâtoare pentru capacitatea de emulsionare.
Ea depinde mai degrabă de poziţia în spaţiu şi de capacitatea de reacţionare a
grupărilor hidroxilice. Numai alcoolii sterinici precipitaţi cu digitoxină şi
generatori de glicozide au acţiune emulgatoare, în măsura în care sunt solubile în
alcool.
În felul acesta există posibilitatea de a se efectua şi un control chimic asupra
proprietăţilor emulgatoare ale alcoolilor de ceară Lanette. De aceasta se foloseşte şi
suplimentul 3 care prevede, la Alcoholes Lanae, un conţinut minim de 28% alcooli
de ceară Lanette precipitaţi cu digitoxină, calculaţi în colesterină. Determinarea
este simplă. O soluţie alcoolică de alcooli de ceară Lanette se tratează cu o soluţie
alcoolică de digitoxină, se filtrează precipitatul, se usucă şi se cântăreşte.
Alcoolii de ceară Lanette se prelucrează în modul indicat cu vaselină şi
parafină solidă şi lichidă, obţinându-se un unguent de alcooli de ceară Lanette.
Aceasta trebuie să aibă un conţinut de minim 68% sterine precipitabile cu
digitoxină.
 Unguentul de acooli de ceară Lanette din supliment se prelucrează cu părţi
egale de apă, obţinându-se un unguent hidratat de alcooli de ceară Lanette, anume
Unguentum Aqua şi trebuie să conţină minim 0.84% sterine precipitabile cu
digitonină. Este caracterizat printr-o mare maleabilitate şi reprezintă o excepţională
bază de unguent.
B. Schmitz arătase în mai multe rânduri că unguentul de alcooli de ceară
Lanette din suplimentul 3 nu este durabilă, deoarece, după câtva timp, 4-6
săptămâni, se separă ulei de parafină. Doar dacă se măreşte cantitatea de vaselină
la cca 50 părţi nu se mai produc şi alte modificări. După ce în supliment se permite
în mod clar interschimbarea vaselinei, parafinei şi uleiurilor de parafină, se poate
mări cantitatea de vaselină. Încercările proprii au confirmat afirmaţiile lui B.
Schmitz. Următoarea compoziţie de exemplu a dat o bază de unguent durabilă, atât
pentru unguentul anhidru cât şi pentru cel hidratat:
-alcooli de ceară Lanette…………..6 părţi
-vaselină galbenă…………………50 părţi
-parafină solidă…………………...12 părţi
-parafină vâscoasă………………..32 părţi
3.6. UNGUENTE CU SILICON

Silicoanele sunt compuşi polimeri în care atomii de siliciu sunt cuplaţi prin
atomi de oxigen, iar atomii terminali sunt ocupaţi cu resturi organice, grupări
metilfenilice. În funcţie de gradul de polimerizare şi de radicalul organic se obţin
produşi de polimerizare uleioşi, răşinoşi sau de genul cauciucului.
Fiecare ulei de silicon este caracterizat prin vâscozitate. Pentru prelucrarea
farmaceutică este mai educată utilizarea unui amestec de uleiuri de silicon de
diferite grade de vâscozitate, decât a unei substanţe unitare. Pentru pregătirea
unguentelor sunt potrivite uleiuri de silicon cu o vâscozitate de 300-500 cSt.
Silicoanele sunt caracterizate printr-o deosebit de mare independenţă a
vâscozităţii faţă de temperatură. Unguentele se modifică foarte puţin într-un
domeniu de temperatură cuprins între 20°şi +80° şi îşi păstrează aproape
neschimbată consistenţa octuasă.
De aceea unguentele cu silicon sunt tot atât de potrivite pentru regiunile
tropicale ca şi pentru cele polare. O altă proprietate importantă a uleiurilor de
silicon este capacitatea lor de rezistenţă faţă de acizi anorganici, săruri, câţiva
solvenţi organici, clor şi oxidare. Ele sunt deci baze potrivite pentru unguentele de
protecţie, în special cele de producţie industrială.
În opoziţie cu vaselina, ele au o bună capacitate de umectare şi pot deci, fără
stânjenirea respiraţiei pielii, să o acopere cu un film subţire, durabil, care nu
modifică sensibilitatea tactilă şi este foarte rezistentă la apă, săpun, acizi
anorganici, săruri, etc.
 Filmul protejează deci pielea de atacul acestor substanţe şi o fereşte de
murdărie şi de căpătarea unor mirosuri neplăcute. În opoziţie cu vaselina, uleiurile
cu silicon pătrund repede în piele şi nu sunt grase. De aceea numeroase substanţe
medicamentoase din bazele de unguente conţinând silicon sunt absorbite mult mai
uniform de piele decât cele din alte baze. După cercetările multor autori, uleiurile
de silicon sunt complet indiferente din punct de vedere fiziologic pe piele, în afară
de ochi.
Unguentele cu silicon nu constau numai din uleiuri cu silicon, ci şi din
amestecuri cu alte substanţe sau, adesea din emulsii cu un conţinut divers de ulei
de silicon. Amestecuri stabile se obţin cu alcool cetilic, unt de cacao, monostearat
de glicerină, acid stearic, alcool stearilic, lanolină, etc, care se amestecă cu uleiuri
de silicon în proporţie de 30-70%. Uleiul de silicon 350cSt se poate prelucra cu
aerosil 10%, obţinându-se un unguent. Cu polietilenoxizi, glicerină, săpunuri moi,
se formează amestecuri instabile. Silicoanele sunt nemiscibile cu uleiurile vegetale,
uleiul de vaselină, uleiul de parafină, unii acizi şi alcooli şi cu colesterina.
Substanţele nemiscibile se prelucrează cu uleiurile de silicon, obţinându-se emulsii,
pentru care sunt adecvaţi de exemplu următorii emulgatori: trietanolamina,
laurilsulfatul de sodiu, monostearatul de glicerină, Lanette N, lecitina cromoforul
O şi EL, Tween-urile, Spanurile, alcool stearilic, alcool cetilic, enzerină, lanolină,
alcool de ceară Lanette, grăsimea de balenă.
F. Neuwald şi K.H. Adams au controlat compatibilitatea cu un mare număr
de substanţe medicamentoase a produsului Silikoderm “Bayer”, care, după analiza
lor, constă din 25% ulei de silicon, 60% apă şi 15% excipient corectant al
consistenţei. Unguentele au fost păstrate în borcane, la lumină şi la aer, parte în
tuburi. Toate unguentele păstrate în tuburi au rămas stabile după o săptămână.
După 3 luni s-au produs modificări de culoare crisarobină, cignolină, liquor
carbonis detergens, beta-naftol şi rezorcină. Dar aceste substanţe sunt puţin
conservabile şi în alte baze de unguente. Cu rivanolul s-a produs chiar din timpul
prelucrării o modificare a culorii în verde-gălbui, care trebuie atribuită
incompatibilităţii rivanolului cu emulgatorul de bază.
Unguentele păstrate în borcane au rămas stabile 24 de ore, dar după o
săptămână au prezentat în majoritatea lor modificări de culoare şi cristalizări, care
trebuie atribuite evaporării fazei apoase exterioare, precum şi influenţei luminii şi
aerului.
Un unguent de silicon cu ceară Lanette corespunzător lui Silikoderm
“Bayer” se obţine după [Link] în modul următor:
-ceară Lanette N ……………… 15.0
-ulei de silicon AK350 ……….. 25.0
-apă distilată ………………….. 60.0
 După [Link] nu este neapărat necesar un conţinut înalt de ulei de silicon
30-70%, ci sunt suficiente şi unguente de silicon 10%, în care intervin într-o
măsură proprietăţile adaosului de ulei de silicon. Şi în cazurile când pielea este
foarte mult solicitată, aceste unguente exercită o deosebită acţiune de protejare.