Valeriana (Valeriana officinalis)

Clasificare tiinific
Regn:
ncrengtur:
Clas:
Ordin:
Familie:
Gen:
Specie:

Plantae
Magnoliophyta
Magnoliopsida
Dipsacales
Valerianaceae
Valeriana
V. officinalis

Nume binomial
Valeriana officinalis
L. & Maillefe

Este o specie de plante erbacee perene din familia Valerianaceae. Mai este denumit
i odolean, nvalnic, gua-porumbelului sau iarba-pisicii.
Tulpina crete pn la o nlime de 70-170 cm. Florile sunt roii-liliachii pn la albe,
grupate ntr-o inflorescen umbeliform. nflorete n perioada iunie-august.
Principalele substane active sunt: ulei volatil, acid izovalerianic i acid
valerianic, alcaloizi (catinin, alfa-metil-pirilceton, valerianon). Preparatele din rizom (ceai,
tinctur, extract uscat), administrate intern i extern (bi), sunt indicate n stri de agitaie,
tulburri ale somnului i aritmii cardiace de natur nervoas.
Utilizarea valerianei are o tradiie de peste patru mii de ani, fiind considerata o plant de
referin, att n Europa, ct i n Asia. Investit i cu nsuiri magice de tradiia popular, n
ultimele patru decenii i-au fost dedicate sute i sute de studii medicale, care toate atest acela
lucru: valeriana este una dintre cele mai eficiente remedii n tratarea tulburrilor emoionale,
precum i a bolilor fizice asociate lor. O problem de extrem actualitate n vremurile noastre,
care stau sub semnul tensiunii si al stresului.
Este o planta ierboasa, inalta de un metru - un metru si jumatate, care creste spontan, in
locurile umede, cu pamant afanat, din zonele de deal si de munte. Are florile de un roz palid,
cu un miros slab-dulceag, la fel ca si frunzele. Radacina este puternica si bine dezvoltata (in
ea sunt depozitate peste iarna substantele de rezerva), avand si ea un miros specific: dulceagintepator si destul de neplacut, usor emetic (vomitiv). Radacina se recolteaza acum, la
sfarsitul lui septembrie, inceputul lui octombrie. Se dezgroapa cu cazmaua, apoi se spala in
curent de apa rece, se despica pe lungime in patru si se intinde la uscat, in locuri bine ventilate
si lipsite de umiditate. Cand radacinile devin casante si se rup cu un pocnet sec, procesul de
uscare s-a incheiat si planta se depoziteaza in saculeti de hartie, in locuri uscate, intunecoase
si reci. Pentru terapie nu sunt nici pe departe suficiente cantitatile din flora spontana, unde
creste izolat, fiind destul de rara, motiv pentru care se cultiva pe suprafete mari, inclusiv la noi
in tara, unde valeriana se gaseste in magazinele Plafar sub forma de ceai sau tincturi.

Preparate pe baza de valeriana

Extractul hidroalcoolic (tinctura)
Este forma de administrare terapeutica cea mai frecvent utilizata, intrucat are o actiune rapida
si intensa, chiar si in doze relativ mici. Iata metoda de preparare: se pun intr-un borcan cu filet
douazeci de linguri de pulbere de radacina de valeriana, peste care se adauga doua cani (500
ml) de alcool alimentar de 70 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa vreme de doua
saptamani intr-un loc calduros, dupa care maceratul obtinut se filtreaza si se pune in sticlute
mici, inchise la culoare. Se administreaza de patru ori pe zi cate 50 de picaturi diluate in
putina apa.
Pulberea de Valeriana
Se obtine prin macinare cat mai fina a plantei, cu rasnita electrica de cafea. Depozitarea
pulberii de radacina de valeriana se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri
intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 2 saptamani (deoarece uleiurile sale volatile se

evapora rapid). De regula, se administreaza de 3-4 ori pe zi, cate o jumatate de lingurita rasa,
de pulbere de valeriana, pe stomacul gol.
Infuzia combinata
Se pun la macerat 3-4 linguri rase de radacina de valeriana maruntita in jumatate de litru de
apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta
ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa
care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se
aproximativ un litru de preparat, care se foloseste intern (1-2 cani pe zi).
Baia terapeutica
Medicina populara recomanda baile complete cu un extract de valeriana obtinut astfel: o mana
de planta (aproximativ 50 de grame) se pune la macerat in doi litri de apa, la temperatura
camerei, vreme de 8-10 ore (de dimineata pana dupa amiaza), apoi preparatul se strecoara,
maceratul rezultat punandu-se deoparte, in timp ce planta ramasa se pune in alti doi litri de
apa clocotita si se lasa sa stea acoperita pana se raceste, dupa care se filtreaza. In final, se
combina cele doua preparate (maceratul si infuzia racita), care se vor pune in apa de baie,
potrivita la o temperatura de 39-40 de grade Celsius. Baia dureaza 10-15 minute, dupa care
pacientul se va usca putin prin tamponare cu prosopul si va ramane sa se odihneasca la loc
foarte calduros, vreme de jumatate de ora.
Tratamente cu valeriana
Insomnie - intr-un studiu german efectuat in anul 2001 se afirmau, in mod categoric,
urmatoarele: "Multe plante si remedii naturale pot fi recomandate contra insomniei, insa doar
in cazul valerianei eficienta poate fi garantata". Intr-adevar, nenumarate teste clinice, facute pe
pacienti de toate varstele si care sufereau de diferite tipuri de tulburari de somn, au dovedit
eficienta valerianei ca sedativ si somnifer. Administrarea tincturii de valeriana inlatura
dificultatea in a adormi, micsoreaza semnificativ procentul de treziri nocturne, favorizeaza
aparitia fazei de somn profund fara vise (etapa cea mai odihnitoare a somnului). Cu alte
cuvinte, valeriana ajuta la marirea perioadei de somn si - foarte important - imbunatateste
calitatea acestuia. Se fac tratamente de cate 6 saptamani, in care se administreaza seara, la ora
7, si apoi inainte de culcare, cate o lingurita de tinctura, diluata cu putina apa. Efectele
evidente de imbunatatire a somnului apar dupa 3 saptamani de administrare, in cazul
valerianei efectul fiind cumulativ.
Crampe musculare - valeriana are calitati relaxante asupra muschilor. Se administreaza,
atunci cand este nevoie, cate 1-2 cani de infuzie combinata pe zi, pe o perioada nu mai lunga
de trei zile. Este eficienta in combaterea contracturii musculare dureroase, care apare datorita
supra-efortului fizic si, mai ales, datorita incordarii psihice.
Gastrite care apar pe fond de stres, de suprasolicitare nervoasa - se administreaza infuzie
combinata de valeriana, cate o cana (300 ml), care se bea in reprize, pe parcursul unei zile. Un
tratament dureaza 12 zile, cu 5-10 zile de pauza. Se foloseste conjunctural, in perioadele cu
stres intens, substantele active din valeriana intervenind la nivelul creierului, pentru eliberarea
unor substante (neurotransmitatori) care induc stari de calm, multumire, relaxare. De
asemenea, are efect sedativ, ajutand la diminuarea durerilor gastrice.

Spasme gastrointestinale - valeriana are calitati relaxante asupra musculaturii netede, fiind
eficienta in colici si in spasme intestinale. Se administreaza sub forma de infuzie combinata,
cate 2 cani pe zi. Tratamentul dureaza 3-7 zile.
Adjuvant in sindromul premenstrual - se face un tratament de o saptamana cu tinctura de
valeriana, din care se iau cate 2-3 lingurite pe zi. Tratamentul incepe cu aproximativ 5 zile
inaintea menstruatiei si se prelungeste pana in a doua zi a ciclului menstrual. Inlatura starile
de iritare si de excitabilitate nervoasa, diminueaza durerile de sani, durerile din zona ovarelor,
senzatia de tensiune sau de greutate in bazin.
Crampe in timpul menstrelor - se administreaza o doza soc, de 2 lingurite de tinctura de
valeriana, care are efect rapid antispastic si sedativ. Suplimentar, se pot face bai fierbinti cu
valeriana la membrele inferioare, ale carei substante active ajunse in circulatia sanguina
periferica au efecte antispastice si calmante rapide.
Aritmie cardiaca, ischemie cardiaca - cu ajutorul valerianei se trateaza in mod special
tulburarile cardiace care apar pe fond de stres si de anxietate. Un studiu efectuat in SUA, pe
un lot de 480 de persoane, a demonstrat ca administrarea de valeriana, cate 30 de picaturi de
tinctura de trei ori pe zi, diminueaza rata bolilor cardiace care apar pe fond de stres, in special
a aritmiei si a ischemiei cardiace. De asemenea, administrarea valerianei a redus sentimentul
subiectiv de stres.
Anghina pectorala - un studiu facut in China arata ca tratamentul cu valeriana a avut efecte
benefice pentru 88% din pacientii supusi testului. Se administreaza de trei ori pe zi cate o
lingurita de tinctura, in cure de 40 de zile, cu 7-10 zile de pauza. Valeriana reduce
semnificativ frecventa si intensitatea crizelor de anghina pectorala, imbunatateste activitatea
inimii (actiune pusa in evidenta prin analizarea evolutiei electrocardiogramelor celor tratati).
Anxietate - valeriana este (alaturi de o planta exotica - kava-kava) cel mai bun remediu
natural anti-anxietate. Rezultatele cele mai evidente apar dupa 4 saptamani de tratament, care
va consta in administrarea unei jumatati de lingurite de pulbere, de 4 ori pe zi. Tratamentul se
face vreme de doua luni, cu 14-21 de zile de pauza. Are efecte similare ca intensitate cu cele
ale medicamentelor anxiolitice de intensitate slaba si medie, dar fara efectele adverse majore
ale acestora.
Depresie - se recomanda o cura de 15-30 de zile cu valeriana, pentru pacientii ce duc lipsa de
exercitiu fizic ori mental, precum si pentru cei care nu au parte de o relaxare adecvata,
manifestand din aceasta cauza stres asociat cu depresie si astenie. Se administreaza cate o
jumatate de lingurita de pulbere dimineata la ora 8, seara la ora 19 si cu putin timp inainte de
culcare.
Adjuvant in sindromul colonului iritabil - se face un amestec in proportii egale de pulbere
de radacina de valeriana si de seminte de fenicul. Se administreaza cate o jumatate de
lingurita de patru ori pe zi din acest amestec, in cure de cate doua saptamani.

Precautii si contraindicatii la administrarea valerianei

In doze normale, valeriana da foarte rar reactii adverse, care constau in somnolenta si - uneori
- usoara senzatie de vertij. Depasirea acestei doze produce insa efecte cum ar fi: senzatii de
ameteala, lipsa de concentrare si coordonare, dureri de cap etc. Un studiu facut in Statele
Unite pe 102 voluntari a aratat ca administrata in doze mari, seara, valeriana poate da
dimineata incetineala de reactie, de decizie, si poate slabi concentrarea. Contra acestor
simptome se administreaza sunatoare, care pastreaza efectele calmante, dar are totodata si o
actiune invioratoare. Ca somnifer si calmant, doza la care valeriana isi face efectul nu depinde
neaparat de greutatea corporala sau de varsta, cantitatea optima pentru obtinerea efectelor
terapeutice fiind gasita prin incercare, insa fara a depasi doza maxima admisa. Merita
mentionat in acest context ca, in conformitate cu mai multe studii recente, marirea dozei de
valeriana nu inseamna neaparat si marirea efectului terapeutic.

Ppdia (Taraxacum officinale)

Ppdie

Clasificare tiinific

Regn:
ncrengtur:
Clas:
Ordin:
Familie:
Gen:
Specie:

Plantae
Magnoliophyta
Magnoliopsida
Asterales
Asteraceae
Taraxacum
T. officinale
Nume binomial

Taraxacum officinale

Este o plant erbacee din familia compozitelor, cu frunze lungi, crestate i cu flori galbene
grupate n capitule. Mai este numit i buh, cicoare, crestea, lptuc, lilicea, m,
papalung, pilug, turci, curu-ginii, floarea-broatei, floarea-ginii, floarea-mlaiului, floareasorului, floarea-turcului, flori-galbene, glbinele-grase, gua-ginii, oule-ginilor, papaginii, prsita-ginilor sau pui-de-gsc.

Ppdia este gsit pretutindeni, unde se afl vegetaie, de la cmpie pn n zona subalpin,
prin locuri necultivate i pe marginile drumurilor. Ea are anumite locuri in care creste ca de
exemplu: nu creste n loc umbros ci n loc cu soare, ea crete n calea unui izvor subteran.

Tratamente naturale pe baza de ppdie

Ppdia reprezint o plant medicinal apreciat pentru proprietile ei terapeutice: cura
organismul, stimuleaz activitatea ficatului, vindec diabetul. Rdcinile de ppdie sunt
considerate un remediu natural n tratamentul unor variate afeciuni datorit aciunii acestora
asupra organismului: depurativ, sudorific, diuretic, stimulatorie, fiind utilizate i ca
tratament cosmetic pentru un ten mai luminos.
Ppdia ajut i la vindecarea: anemiei, acneei, celulitei, varicei, reumatismului, hemoroizilor,
fermentaiilor intestinale, tulburrilor de metabolism, eczemelor, inflamaiei ganglionilor,
gutei, litiazei biliare, litiazei renale.
Salata de frunze proaspete de ppdie cur organimul de toxine. Decoctul de ppdie se
recomand n afeciunile circulatorii, hepatice, renale, gut, obezitate, diabet. Din acest decoct
se beau zilnic, dou trei cni pentru rezultate eficiente.

Salvia (Salvia officinalis)

Salvie

Clasificare tiinific

Regn:
ncrengtur:
Clas:
Ordin:
Familie:
Gen:
Specie:

Plantae
Magnoliophyta
Magnoliopsida
Lamiales
Lamiaceae
'Salvia'
S. officinalis
Nume binomial
Salvia officinalis
L.

Este o plant erbacee cu flori divers colorate, (mici) cultivat ca plant medicinal sau
decorativ, originar din sudul Europei i din regiunilemediteraneene. Este cunoscut i sub
denumirile de jale, jale, salbie, alvir, alet sau erlai. Salvia este o plant din familia

labiatelor, ea poate atinge o nlime de 30-70 centimetri, florile ei violete sunt dispuse
verticilat, deci n cerc, n jurul unei axe comune iar frunzele sale opozite, alb-lnoase sclipesc
argintiu i eman un parfum uor amar, aromatic. Denumirea de salvia deriv din cuvntul
latinesc "salvare" (a vindeca, a nsntoi).
Dintr-o frumoas carte veche despre plante medicinale reiese ct de mult era stimat pe
vremuri salvia: "Cnd Maica Domnului a trebuit s fug cu copilul Iisus din faa lui Irod, a
rugat toate florile de cmp s-o ajute; dar nici una nu i-a oferit adpost. Atunci s-a nclinat ctre
salvie i iat aici a gsit refugiu. Sub frunzele sale dese, ocrotitoare, s-a ascuns cu pruncul din
faa aprozilor lui Irod. Acetia au trecut pe lng ei fr a-i vedea. Dup ce pericolul a fost
depit, Maica Domnului a ieit din ascunztoare i a vorbit afectuos salviei: <<De azi nainte
i pn n vecii vecilor vei fi o floare preferat a oamenilor. i dau putere s vindeci oamenii
de orice boal; salveaz-i de la moarte aa cum ai fcut i cu mine>> ." De atunci, salvia
nflorete oriicnd ntru salvarea i ajutorarea oamenilor.

Tratamente naturale pe baza de salvie

Salvia reprezint o plant medicinal recomandat ca remediu natural n tratarea i

vindecarea hipertensiunii arteriale, afeciunilor intestinelor i stomacului, ale mduvei
spinrii, inflamaiilor cilor respiratorii, oboselii fizice i psihice, nervozitii, dar i n
stimularea menstruaiei, febr, stres, tonus sexual sczut, afte, stomatite, ulceraii ale pielii,
tuse, bronit, abcese dentare, celulit.
Ceaiul de salvie, but mai des, fortific ntregul organism, ne ferete de atacuri de apoplexie
i are un efect foarte favorabil asupra paraziilor.
n combaterea transpiraiei nocturne este singura plant medicinal, n afara levnicii, care
ne vine n ajutor, ea vindec maladia care provoac aceast transpiraie n timpul nopii.
Medicii o recomand n spasme, afeciuni ale mduvei spinrii, dereglri glandulare i
tremurul membrelor.
Ceaiul are un efect benefic i asupra ficatului bolnav, nltur balonrile, are aciune
depurativ.
Salvia este foarte eficient n tratarea bolilor specifice femeilor: probleme ale organelor
pelviene (bi de ezut cu salvie), dar i n bolile specifice brbailor: probleme de sterilitate i
impoten (ceaiul din frunze de salvie sau ceai din flori de salvie mrunite).
Ceaiul de salvie este recomandat n uz extern, n vindecarea bolilor de gt (amigdalit),

abceselor dentare, inflamaiilor cavitii bucale. Mirosul neplcut al gurii poate fi combtut cu
gargarisme cu ceai de salvie de patru-cinci ori pe zi sau chiar i mai multe ori pe