Sunteți pe pagina 1din 42

1

Modulul VII: FARMACOGNOZIE GENERALA



Notiuni generale despre plantele medicinale


1.1. Plantele medicinale

Plantele sunt organisme de uscat (excepie fac unele plante acvatice, care n evoluia lor au trecut prin faza
de uscat i s-au readaptat vieii acvatice).


Plantele sunt autotrofe fotosinteticei sunt principalii productori de oxigen pe uscat.


n timp ce procariotele i protistele primeau tot ce le era necesar pentru a tri i a se reproduce din mediul
acvatic, trecerea la viaa pe uscat a ridicat importante piedici, care trebuiau nvinse. Principala dificultate
consta n aceea c de data aceasta aprovizionarea trebuia s se fac din dou medii diferite.
din aer: CO
2
;
din sol: apa i nutrienii minerali (n primul rnd azot, sulf, fosfor);
la care se adaug i lumina.

De aceea plantele au trebuit s-i formeze sistemul radicular, cu ajutorul cruia s poat absorbi apa i
mineralele, dar i frunzele cu suprafa mare, care s permit deopotriv captarea luminii solare i
schimbul de gaze cu atmosfera (absorbia CO2 i eliminarea O2 n cursul fotosintezei), cu preul
imobilitii.

O alt problem a constituit-o tocmai suprafaa mare a frunzelor necesar pentru funciile amintite, dar
care uura pierderea apei prin evaporare, ap strict necesar pentru funcionarea normal a celulelor. De
aceea a fost nevoie de acoperirea frunzelor i a tulpinilor cu material ceros, cuticulul, care este
impermeabil pentru ap, mpiedicnd astfel evaporarea, iar pentru a asigura schimbul de gaze, frunzele
sunt prevzute cu pori reglabili, care traverseaz cuticulul, numite stomate.


Fotosinteza. Plantele sunt acelea care transform energia luminii solare n energie chimic, printr-un
proces opus procesului de ardere.

n cazul unei hexoze (de ex glucoza):

fotosintez

6 H
2
O + 6 CO
2
+ energie C
6
H
12
O
6
+ 6 O
2

ardere

Acest proces de fotosintez se produce cu degajare de oxigen i este rspunztor de atmosfera terestr
bogat n oxigen. De fotosintez sunt capabile i organisme inferioare, deintoare de cloroplaste, dar
astzi plantele sunt cele mai importante productoare de oxigen, fr de care n-ar putea exista organismele
consumatoare, ierbivore i carnivore, a cror surs de energie este arderea substanelor nutritive.

2

Plantele medicinale sunt specii vegetale, cultivate sau spontane, care prin compozitia lor chimic:
au proprietti farmaceutice
sunt folosite n terapeutica uman si veterinar.

Cea mai stransa legatura a botanicii medicale este aceea cu o ramura a f ar macol ogi ei
f f a ar r m ma ac co og gn no oz zi i a a ce s e ocupa i n pr i nci pal cu s t udi ul drogurilor vegetale (dar si cu cele
animale si minerale).

Botanica medicala are o legatura importanta si cu farmacodinami a o alta ramura a
farmacologiei -,aceasta verificand "in vivo" si "in vitro" actiunea drogurilor din plante (si nu numai)
asupra organelor, sistemelor si aparatelor organismului.


Farmacognozia este o tiin cu caracter aplicativ care se ocup de studiul materiilor prime vegetale i
animale i a unor constitueni chimici nzestrai cu proprieti terapeutice n scopul transformrii n
medicamente.


Din punct de vedere etimologic cuvntul farmacognozie provine din limba greac Pharmakon care
nseamn remediu, substane medicamentoase i gnosis care nseamn cunoatere.


Termenul de farmacognozie a fost utilizat pentru prima dat de SEYDLER n 1825 n lucrarea Analecta
Pharmacognosticae considerat tiina cunoaterii i recunoaterii substanelor medicamentoase de
origine vegetal, animal i mineral. Treptat, domeniul farmacognoziei s-a restrns doar la produse
biologice, n mod deosebit cele de origine vegetal, iar cele de origine animal trecnd n domeniul
biochimiei.


Farmacognozia, n sensul ei larg, cuprinde:
o istoricul utilizrii anumitor remedii naturale,
o rspndirea acestora,
o selectarea i cultivarea plantelor productoare,
o obinerea i conservarea produselor vegetale i animale,
o identificarea i evaluarea calitii lor,
o desfacerea lor.

n sens restrns, farmacognozia implic cunoaterea:
particularitilor,
metodelor de identificare i evaluare a medicamentelor naturale;


Reprezint veriga de legtur ntre

farmacologie - biochimie- toxicologie - tehnic farmaceutic - chimie.


3

Datorit evoluiei tiinei biologice i fizico-chimice, farmacognozia a nregistrat numeroase progrese
putndu-se vorbi de mai multe ramuri:

1. Farmacognozia descriptiv = farmaco-botanica, ofer informaii despre:
sursele productoare
produsele vegetale (obinerea, conservarea produselor);

2. Fitochimia = chimia vegetal, nsumeaz cunotine despre:
structura chimic,
modul de formare a principiilor active,
proprietile fizico-chimice n baza crora se elaboreaz procedee de:
extracie,
purificare,
identificare
dozare n scopul determinrii calitii produselor vegelate.

3. Fitoterapia = terapia prin plante, - tratarea maladiilor cu ajutorul preparatelor farmaceutice de origine
vegetal.



1.1.1. descriere

Valoarea terapeutic a plantelor medicinale are la baz relatia dintre structura chimic a substantelor
active, numite si principii active, si actiunea lor farmacodinamic pe care o exercit asupra elementelor
reactive ale organismului.

Faptul c majoritatea plantelor medicinale au o compozitie chimic complex ncepnd de la 2-3 compusi
pn la 30-40 substante chimice identificate n unele plante, cum ar fi speciile genurilor Digitalis, Vinca
Claviceps, Papaver etc., explic si propriettile farmacodinamice multiple ale uneia si aceeiasi plante.

Lucrurile se complic atunci cnd avem de-a face cu amestecuri de plante cunoscute sub denumirea de
"ceaiuri medicinale" sau "specii medicinale" sau amestecuri de tincturi, de pulberi de plante, sau alte
forme farmaceutice complexe.


Proprietile terapeutice ale plantelor medicinale sunt condiionate de prezena n acestea de substane
active, cum ar fi alcaloizi, flavonoide, glicozide, vitamine, taninuri care afecteaz fiziologic organele la
oameni i animale sau care sunt biologic active n ceea ce privete agenii cauzatori de diverse boli.

Multe dintre medicamentele moderne sunt produse indirect, de la plante medicinale, un exemplu bun este
aspirina. Plantele sunt folosite n mod direct sub form de medicamente, de o multime de culturi din
ntreaga lume de exemplu n cultura chinez sau medicina indian. Multe plante folosite pentru consum
au efecte terapeutice, de exemplu, usturoiul. Plante medicinale sunt resurse de noi medicamente. Se
estimeaz c sunt mai mult de 250.000 de specii de plante si flori.


4

Propriettile lor terapeutice sunt folosite pentru tratarea unor numeroase boli, avantajul major fiind c
plantele medicinale sunt 100% naturale. n zilele noastre, suntem loviti din toate prtile de o multime de
alimente nesntoase, iar sistemul imunitar este din ce n ce mai slbit. De aceea, uzul plantelor
medicinale poate reprezenta cea mai bun solutie.

Astazi, produsele pe baz de plante medicinale simbolizeaz sigurant, n contrast cu produsele sintetice
ale epocii modern. Fitoterapia utilizeaza ca mijloace de tratament plantele medicinale. Unele traditii de
scoli de fitoterapie folosesc plantele in intregime sau doar anumite parti ale acestor plante binefacatoare,
plantele medicinale fiind o surs de medicamente, fie sub form de preparate tradiionale, fie n form
pur.


1.1.2. criteriile morfologice de recunoastere

Identificarea plantelor medicinale si aromatice din natura de catre publicul larg, presupune un set de
criterii mai simple de recunoastere decat criteriile de clasificare si identificare a plantelor dupa caracterele
morfologice sau taxonomice, si anume dupa:
habitus,
culoarea florilor,
miros (in cazul plantelor aromatice),
marime (arbori, arbusti, plante ierboase).
mediul de viata in care traiesc plantele:
o stancarii,
o pajisti alpine,
o pasuni si fanete umede,
o paduri,
o pajisti uscate,
o coaste abrupte,
o locuri nisipoase
o lunci,
o zavoaie,
o locuri mlastinoase etc.

Botanica e stiinta biologica care studiaza plantele, avand drept scop cunoasterea tuturor insusirilor si
manifestarilor de viata ale acestora. Pentru ca in sec. 18 s-au dezvoltat industriile, nevoia de a cunoaste
plantele a devenit acuta.

Cunostintele s-au diversificat, permitand scindarea botanicii in mai multe discipline:

Morfologia plantelor
Sistematica plantelor
Fiziologia plantelor
Geobotanica
Ecologia

5

Morfologia plantelor e ramura botanicii care studiaza forma exterioara si structura interna a plantelor.
Studiaza si variatiile care apar la plante sub influenta factorilor din mediul inconjurator si legile care
guverneaza aceste variatii.

In cadrul morfologiei distingem:
Organografia (morfologia externa)
Anatomia plantei (morfologia interna), care studiaza celula, tesuturile vegetale, structura interna a
organelor vegetale si de reproducere.

Istoricul morfologiei vegetale

Primele cunostinte referitoare la plante dateaza de acum 3000 de ani si apartin celebrului Yen-Ti care a
trait in China, fiind primul om care a invatat populatia Asiei sa recunoasca plantele utile si sa le cultive.

Civilizatia hindusa in schimb a conferit plantelor semnificatii religioase sfinte asa cum reiese din celebrele
carti ale indienilor numite Vedele care dateaza din mileniul II i.Hr.

La greci studiul plantelor a capatat un caracter stiintific, ei considerand plantele fiinte vii ca si animalele.
In perioada cuprinsa intre sec. 6-4 i.Hr., considerata prima epoca infloritoare culturala si stiintifica a
Greciei antice s-au remarcat savantii Aristotel care a fost considerat geniul antichitatii si Teofast, discipol
al lui Aristotel, care a fost considerat cel mai de seama botanist al antichitatii. In operele sale Cauzele
plantelor si Cercetarea plantelor clasifica pentru prima data plantele in:
o arbori,
o arbusti,
o semiarbusti
o ierburi.

La romani, Dioscoride, medic grec care a insotit legiunile romane in expeditii s-a preocupat de
proprietatile curative ale plantelor. El a clasificat plantele in 4 grupe mari:
Medicinale
Aromatice
Veninoase
Alimentare
In opera sa De materia medica descrie 700 de specii de plante.

Plinius cel Batran a fost un mare enciclopedist. Opera sa Istoria naturalis cuprinde 37 de carti dintre
care 16 sunt consacrate studiului plantelor, descriind peste 1000 de specii de plante

Cunostinte despre morfologia plantelor apar o data cu aparitia oranduirii sclavagiste, dar datorita tehnicii
rudimentare existente in acea perioada s-au adunat materiale din domeniul morfologiei plantelor, acesta
devenind o stiinta de sine statoare.

Din sec. 18 dezvoltarea morfologiei ia un mare avant la fel ca si celelalte ramuri ale botanicii.

In istoricul dezvoltarii morfologiei plantelor, incepand cu sec. 18 si pana azi se disting 4 etape:

6

1. perioada lineana, caracteristica sec. 18 dominata ca personalitate de botanistul suedez Karl Line
care are ca scop descrierea de noi plante sau forme mai noi ale organelor de plante.

2. perioada goetheana sau a morfologiei comparate. Goethe in lucrarile sale emite ipoteza
metamorfozei unitare a tuturor organelor vegetale.

3. perioada morfologiei evolutioniste si experimentale. Apar structuri si forme noi ceea ce denota ca
plantele se gasesc intr-un proces continuu de evolutie

4. perioada morfologiei sec. 20 , cand datorita folosirii metodei comparativ-filogenetice si datorita
dezvoltarii tehnicii si mijloacelor de cercetare apar o serie de ramuri noi ale stiintei:
o genetica,
o biologia moleculara,
o biochimia,
o biofizica

In Romania prima lucrare de morfologie apare in 1880 si apartine lui Anastasie Fatu - Elemente de
botanica ce cuprinde notiuni de:
o citologie,
o histologie,
o organografie
o fiziologie vegetala.

Profesorul Busuleag a publicat studii despre fructe.

I oan Grintescu a publicat Curs de botanica in 5 fascicule si Curs de botanica farmaceutica

Studiul anatomiei vegetale e legat de descoperirea si perfectionarea microscopului fotonic si electronic. In
sec. 16 incepe confectionarea lentilelor de sticla, la sfarsitul sec. mai multi fizicieni construiesc primul
microscop.

Un loc aparte il au olandezul Lunwenhoek care construieste un microscop cu putere de marire de 200X,
lui ii datoram faimoasa scrisoare adresata in 1676 Societatii Regale din Londra in care descrie pentru
prima data lucrurile vazute la microscop numinte de el animalute.

In 1655 apare lucrarea fizicianului Robert Hook in care se arata aplicatiile microscopului construit de el si
in care sunt prezentate si o serie de desene dintre care 2 reprezinta fragmente de sectiuni prin pluta unde se
observa pentru prima data structura celulara a unui tesut vegetal (suber). In descriere se folosesc pentru
prima data termenii de celula si perete celular.

Lucrarea italianului Marcello Opera omnia constituie prima lucrare de anatomie vegetala si animala in
care autorul descrie celulele pe care le denumeste sacule (lutricule).

Timp de peste 100 de ani nu se mai inregistreaza nici un progres in domeniul anatomiei pana in sec. 19
cand tehnica microscopiei se imbunatateste la fel ca si tehnica efectuarii preparatelor microscopice.


7

In sec. 19 se elaboreaza:
Teoria fisulara,
Teoria celulara,
Teoria moderna-1865 cand se descopera numeroase organite si structure:
o nucleu,
o nucleoli,
o membrana celulara,
o substrat fundamental,
o cromatina,
o citoplasma.

O data cu introducerea microscopului electronic se poate vorbi de ultrastructura celulei vegetale. Primul
microscop electronic - Germania 1834-1835

Compozitia chimica a materiei e relevanta pentru originea pamanteana a vietii si derivarii din materia
nevie. Din 104 elemente chimice cunoscute in stare naturala, peste 62 se gasesc in compozitia materiei vii,
gasindu-se si in materia nevie, fapt ce dovedeste o compozitie chimica asemanatoare, diferentele constand
numai in proprietatile diferitelor elemente chimice.

La plante, indiferent de specie, in componenta acestora intra:
13 elemente chimice a caror concentratie variaza cu tipul si functia celulelor ( C, H, O, N, S, P, Cl,
Si, K, Na, Ca, Mg, Fe).
macroelementele, respective: C-50%, O-40%, H-6%, N-2% , constituenti majori ai materiei vii
reprezinta 98% din materia vegetala uscata.
celelalte 9 elemente precum si altele care se gasesc in cantitati infime reprezinta restul de 2% din
materia vegetala uscata.

In organism, elementele chimice se afla intr-o anumita proportionalitate. Excesul sau carenta unor
elemente chimice perturba desfasurarea normala a proceselor biologice rezultand boli sau moartea plantei.

Sistematica (taxonomia) e ramura biologiei care clasifica si stabileste ordinea naturala de inrudire si
evolutie a plantelor.

Fiziologia studiaza procesele vitale ale plantelor (ex: nutritia).

Geobotanica studiaza raspandirea plantelor pe glob si descopera legile care guverneaza aceasta
raspandire.

Ecologia plantelor studiaza mediul in care traiesc plantele.


Botanica farmaceutica e o disciplina aplicata care are ca obiect principal de studiu plantele medicinale din
punct de vedere:
morfologic,
anatomic
taxonomic.

8

1.2. Caracterele de cultura ale plantelor medicinale

Din momentul incoltirii si pe toata perioada de crestere si dezvoltare, in plante se produc numeroase
reactii chimice, pe de o parte sub actiunea unor factori externi (lumina, temperatura, umiditate) pe de alta
parte sub actiunea unor enzime ca biocatalizatori.

Mediul si factori climatici in complexitatea lor :
sol,
lumina,
altitudine,
latitudine,
longitudine geografica
influenteaza in mod deosebit calitatea plantelor medicinale, respectiv compozitia lor chimica.

Deci, cunoasterea principiilor active din plate, repartizarea lor in anumite organe, cat si momentul in care
se gaseste in cantitatea cea mai mare sunt de o importanta deosebita pentru valoarea terapeutica a acestora.

La valorificarea plantelor medicinale si aromatice din flora spontana trebuie sa fie respectate prevederile
in scopul prevenirii distrugerii masive a unor specii si, in general, al evitarii perturbarilor ce pot surveni in
echilibrul biotopului. Se va evita colectarea speciilor rare, a exemplarelor pe cale de disparitie.

In vederea conservari florei medicinale, a ocrotirii covorului vegetal, se impune urmatoarea conduita de
principiu:
Introducerea in cultura a tuturor speciilor de interes economic cu exceptia acelor care se recolteaza
in cantitati neinsemnate sau la care, invers, dispunem de rezerve foarte mari.
Aplicarea severa a masurilor de ocrotire la speciile mai putin raspandite, dar neitroduse inca in
cultura.
Inlocuirea unor plante medicinale rare cu altele, de valoare terapeutica similara, la care nu exista
pericol de extirpare.
Efectuarea de cercetari la unele plante buruieni, la elemente adventive, in vederea introducerii lor
in terapeutica sau a extinderii folosirii lor ca materie prima industriala.

Impreuna cu unele plante medicinale mai frecvente se recolteaza si specii inrudite, asemanatoare, care insa
sunt rare, de multe ori endemice. Asemenea situatii apar mai ales in cadrul genurilor Aconitum,
Hypericum, Thymus si prezinta un pericol de saracire al genofondului natural.

Valorificarea plantelor medicinale si aromatice poate fi rezolvata prin introducerea lor in flora de cultura,
avand un pronuntat caracter horticol. Obiectivele principale urmarite sint:
o aclimatizarea unor specii care nu se cresc spontan flora noastra (Digitalis purpurea din vestul
Europei, Lavandula angustifolia din bazinul mediteranean, Solonum laciniatum din Australia etc).
o asigurarea cantitatilor necesare din speciile indigene care, in flora spontana, sunt in cantitati mult
prea mici fata de consum (Atropa belladonna, Carum carvi, Digitalis lanata etc).
o ocrotirea plantelor rare, unele deja declarate monumente ale naturii (Angelica archangelica,
Gentiana lutea).

9

o obtinerea unui produs mai valoros, mai bogat in princii active, mai omogen, mai aspectuos la
plantele cultivate decat la cele din flora spontana (Gypsophila paniculata, Matricaria chamomilla,
Valeriana officinalis etc).

Cultura plantelor medicinale si aromatice prezinta numeroase avantaje:
o recoltarea poate fi facuta in perioada optima, cand continutul in principii active este cel mai ridicat.
o uscarea poate fi efectuata indata dupa recoltare, in cele mai bune conditii, sau produsul poate fi
livrat spre prelucrare in stare proaspata.
o posibilitatea valorificarii unor terenuri neproductive sau slab productive, protectia solului,
prevenirea eroziunii. Astfel :
- pe nisipuri se preteaza Glycyrrhiza glabra, Gypsophila paniculata, Hippophae rhamnoides,
Hyssopus officinalis, Saponaria officinalis pentru combaterea eroziunii;
- la fixarea malurilor lacurilor de acumulare ale hidrocentralelor se recomanda Hippophae
rhamnoides, Lavandula sp., Rosa sp., Salvia officinalis, Sarothamnus scoparius
o prin cultura plantelor medicinale si aromatice se creeaza conditii pentru aplicarea in productie a
rezultatelor cercetarilor stiintifice si a experientei inaintate. S-a demonstrat practic ca prin trecerea
in cultura, cu respectarea particularitatilor biologice ale plantelor, continutul in principii active nu
numai ca se mentine, dar - in majoritatea cazurilor - se imbunatateste.


1.2.1. Raspandire geografica a plantelor medicinale

Planta medicinal este o specie vegetal al crei organ subteran sau parte aerian, se utilizeaz n
tratamentul unor afeciuni, datorit coninutului sau n principii active.

n decursul timpului, pe plan mondial, s-au intensificat mult cercetrile, n toate rile lumii. n ultimele
decenii, s-a extins mult utilizarea plantelor n terapeutic, nregistrandu-se o revenire spectaculoas ctre
fitoterapie.

Se apreciaz c, la scara mondial, se folosesc astzi n fitoterapia popular i cult circa 20.000 specii de
plante medicinale i aromatice.

Introducerea unei specii ntr-un nou areal presupune imigraia acesteia din arealul nativ i supravieuirea
sa n noul habitat pentru o perioad de timp mai mult sau mai puin ndelungat [Radosevich et al. 2003; Pyek
et al. 2003 etc.].

Constituirea florelor adventive a cptat o magnitudine considerabil la nivel global n cea de-a doua
jumtate a mileniului trecut, ca rezultat al intensificrii deplasrilor umane n ntreaga lume, n urma
realizrii marilor descoperiri geografice.

Din aceast cauz, anul 1500 este considerat ca limit convenional ntre ARHEOFITE (plante introduse
nainte de anul 1500) i NEOFITE (plante imigrate dup anul 1500) [Pyek et al. 2002]

Imigraia speciilor adventive ntr-un nou areal poate avea loc prin introducerea lor accidental sau
deliberate de ctre om
Plantele adventive introduse pe cale accidental ntr-un anumit regiune poart denumirea de
XENOFITE

10

A) Introducerea xenofitelor pe cale natural (fr participarea omului) este mai puin important.
Seminele pot fi transportate de ctre vnt, ape (fluvii, cureni oceanici), uragane, psri
migratoare.
B) Furtunile puternice, uraganele, pot transporta, de asemenea, numeroase semine, fructe sau chiar
plante ntregi, dintr-o regiune geografic ntr-alta, de pe continent pe insule sau invers, contribuind,
astfel, la nvingerea unor bariere geografice care n mod obinuit ar mpiedica libera rspndire a
plantelor
C) Introducerea accidental pe cale antropo-zoochor:
- importul de loturi impurificate de semine de plante agricole
- importul de furaje (fn, siloz, semine pentru psrile de colivie), paie pentru aternut
- importul de sol, gunoi de grajd pentru ghivece sau sere, nisip, balast etc.;
- importul de animale;
- turismul
Plante adventive introduse deliberat de ctre om ntr-o anumit regiune sunt cunoscute sub numele de
HEMEROFITE, n contrast cu cele introduse accidental, numite XENOFITE

Introducerea deliberate de ctre om a plantelor utile dintr-o regiune geografic n alta a nceput cu mult
timp n urm, n Neolitic, n acelai timp cu nceputurile cultivrii plantelor, ocupaie care s-a extins
repede din cteva centre de domesticire a plantelor cultivate (Orientul Apropiat, Asia de est, America
Central, America de Nord, America de Sud etc), n toate celelalte regiuni geografice pupulate de ctre om
Unele dintre plantele introduse de om ntr-o anumit regiune geografic, dup o faz mai scurt de
naturalizare, au evadat din culturi, mai nti n habitatele antropogene, apoi n cele seminaturale i
naturale, devenind astfel constituieni ai florei spontane din ara adoptiv

Datorita asezarii sale geografice, a unui relief variat si a climei favorabile dezvoltarii unei bogate vegetatii,
Romania constituie locul de intalnire a florei euroasitice si mediteraneene. Aici cresc peste 3600 de specii
de plante superioare, dintre care peste 700 au devenit medicinale, datorita experientei indelungate a
poporului roman in folosirea lor, la tamaduirea bolilor.

In cadrul patrimoniului vegetal din Romania se gasesc numeroase plante spontane si cultivate ce au
diferite utilizari si care pot fi grupate in urmatoarele categorii:
Plante alimentare (folosite in alimentatie direct fructe, frunze, radacini, tuberculi, atat in stare
proaspata cat si sub forma preparata, conservata etc.) 106 specii;
Plante oleaginase (utilizate pentru extragerea uleiurilor vegetale sau a substantelor grase din seminte
sau fructe) 24 specii;
Plante aromatice si condimentare (folosite pentru aromatizarea sau condimentarea alimentelor,
mancarurilor, bauturilor etc., datorita uleiurilor volatile continute sau a altor substante ce le confera o
aroma sau gust specific) 48 specii;
Plante tinctoriale (utilizate pentru vopsitul fibrelor textile sau a celor de origine animala, pentru
colorarea unor alimente sau bauturi datorita pigmentilor continuti cu putere de colorare) 48 specii;
Plante tanante (folosite pentru tabacitul pieilor datorita substantelor tanante continute) 32 specii;
Plante medicinale (folosite in industria farmaceutica pentru extragerea de substante necesare
prepararii medicamentelor sau utilizate in medicina populara datorita continutului lor in vitamine, uleiuri
volatile, glucide, heterozide fenolice, cumarine, flavonozide, antociani, derivati ai acizilor
polifenolcarboxilici, heterozide sterolice, heterozide triterpenice, lipide, rezine, principii amare, alcaloizi
si alte principii active cu proprietati de natura vegetala.

11

Plantele medicinale i aromatice constituie o surs de materii prime deosebit de importan pentru
obinerea medicamentelor romneti. Dintre produsele farmaceutice romneti care au n formula lor
principii active din plante sunt:
Codenal,
Codamin,
Cofenol,
Digitalina,
Distonocalm,
Extraveral,
Fasconal,
Lizadon,
Hipazin,
Renogal,
Rutosid,
Scobutil,
Sirogal,
Tusomag,
Ulcerotrat, etc.

Suprafaa cultivat cu plante medicinale i aromatice n Romnia a crescut de-a lungul anilor, astfel ca n
anul 1950 suprafaa ocupat era de 1,4 mii ha, iar n ultimii ani aceasta a ajuns la 35-40 mii ha.

n Romnia se cultiva peste 50 de specii de plante medicinale i aromatice, cu tendina de cretere.
Importana cultivrii plantelor medicinale nu rezult din suprafaa pe care o dein ct prin valoare lor
specific, produsul fiecreia din ele de regul neputnd fi nlocuit.

Sunt specii care se cultiv anual de-abia pe cateva hectare (10-20 ha), dar din producia de pe fiecare
hectar se pot obine de la zeci de mii, pn la milioane de doze de medicamente, necesare pentru aprarea
sntaii sau chiar salvarea vieii oamenilor.

Pentru a obine producii mari de materie prim, bogat n principii active, se vor aplica tehnologii de
cultur difereniat, pe baza cunoaterii temeinice a biologiei i cerinelor plantelor fa de factorii de
vegetaie.

Plantele n procesul dezvoltrii lor filogenetice s-au adaptat la anumite condiii de via. Rspndirea
geografic a plantelor este determinat de cerinele acestora fa de factorii externi i de gradul lor de
adaptare la condiiile mediului nconjurtor.

Plantele nu cresc n mod hazardant, la ntmplare; ele sunt aranjate n asociaii i comuniti ecologice
bine definite. n timp ce gruprile sau asociaiile ecologice mai mari (pduri, stepe, mlatini etc.) sunt
determinate n mare msur de factorii climatici, asociaiile mai intime i mai restrnse au vegetaia
diferit n acelai cadru geografic, sub influena acelorai factori climatici. n acest ultim caz, pe lng
factorii menionai acioneaz i ali factori externi i interni, fapt ce determin o grupare mai restrns a
plantelor.


12

Pentru ca plantele s supravieuiasc i s dea producii sporite la hectar ele trebuie s se adapteze
condiiilor mereu schimbate ale mediului nconjurtor. Dac plantele nu se adapteaz mediului lor de
via, creterea i dezvoltarea este redus foarte mult i, ntr-un timp relativ scurt, plantele vor dispare. Pe
msur ce unul sau mai muli factori de cretere nu sunt asigurai la un nivel corespunztor, omogenitatea
condiiilor de via este schimbat i determin limitarea productivitii plantelor.

Dac n cursul creterii i dezvoltrii plantelor apar anumite condiii nefavorabile, plantele vor suferi
anumite dereglri, n funcie de potenialul de rezisten biochimic i fiziologic de care dispun speciile
sau soiurile respective fa de factorii duntori.

Prin noiunea de rezisten fiziologic se nelege nsuirea organismelor de a supravieui sub influenele
duntoare din mediul nconjurtor i capacitatea lor de a asigura o desfurare normal a proceselor
vitale.
Prin rezisten biochimic se nelege nsuirea organismelor de-a se opune modificrii sensibile a
proceselor metabolice sub aciunea unor factori de mediu nefavorabili.


Plantele reuesc s se adapteze mediului de via schimbat prin:
o modificarea sistemului lor enzimatic,
o biosinteza unor anticorpi,
o biosinteza unor inhibitori sau activatori,
o acumularea de substane osmotic active etc.


Plantele sunt considerate ca fiind produsul interaciunii dintre constituia intern i mediul lor de via.


Adaptarea reprezint flexibilitatea (capacitatea) organismului viu de a crete i a se dezvolta ntr-un
mediu de via schimbat. Adaptarea plantelor se petrece ntr-o perioad de timp mai ndelungat i se
realizeaz complet n decursul mai multor generaii.


Prin aclimatizare se nelege adaptarea plantelor la mediul nconjurtor n cadrul unui ciclu biologic de
via, n timpul vieii individuale a organismelor.


Factorii din mediul nconjurtor care acioneaz asupra plantelor pot fi mprii n cinci grupe:
1. Factorii climatici, care includ temperatura, intensitatea luminii, lungimea de und a radiaiilor
absorbite, durata de iluminare, umiditatea, efectul sezonal

2. Factorii edafici. Toate plantele, cu excepia epifitelor i parazitelor, i procur substanele minerale
din sol. n sol se afl, de asemenea, ciupercile ce formeaz micorize pe rdcinile unor copaci,
microorganismele fixatoare de azot (la plantele leguminoase), ionii unor metale grele toxice, care
mpreun cu excesul de salinitate, excesul de umiditate sau uscciune, determin stresarea biochimic
a plantelor.


13

3. Poluanii nenaturali. n cadrul acestei categorii de factori se includ poluanii atmosferici (praf, gaze
industriale, gaze de eapament etc.), poluanii apei i ai solului, urmarea folosirii neraionale a
substanelor fitofarmaceutice, a ngrmintelor chimice i a amplasrii unor obiective industriale i
zootehnice n zonele de cultur.

4. Animalele. Cu toate c ntre plante i animale exist numeroase raporturi de simbioz (polenizarea,
micorize, raporturile n cadrul unor fitocenoze etc.), ierbivorele sunt ostile plantelor deoarece existena
lor depinde de prezena plantelor furajere. Se cunosc numeroase i diferite mijloace de aprare ale
plantelor fa de aciunea animalelor ierbivore.

5. Competiia ntre plante. Competiia ntre plante se poate realiza att prin intermediul unor relaii
interspecifice, ct i n cadrul unor relaii intraspecifice.



1.2.3. Influenta factorilor climaterici

Lumina influeneaz creterea i dezvoltarea plantelor prin:
o intensitate,
o durat
o lungime de und.

Participnd ca surs de energie n fotosintez, lumina constituie condiia de baz n realizarea unor
producii mari i de calitate. Ajunge la suprafaa solului sub dou forme:
o lumina directa
o lumina difuz.
Difuzia este produs de moleculele gazoase ale atmosferei, de particulele lichide i solide (praf) aflate n
suspensie n atmosfer, de nori etc. Ea este distribuit inegal n raport cu iregularitile reliefului.

Procesul diurn de nsorire umbrire al unui teren este influenat de:
o expoziie,
o panta,
o poziia pe versant,
o nlimea obstacolului
o lrgimea vii.

Pe un versant sudic, deschis, nsorirea este total n tot cursul zilei, n timp ce pe unul adpostit de un
versant nordic, n prima i ultima parte a zilei umbrirea este total. Pe versanii nordici nsorirea se reduce
mult n cursul unei zile, umbrirea de la nceputul i sfritul zilei fiind uniform. Un versant estic deschis
este nsorit n cea mai mare parte a zilei i numai ctre apusul soarelui apare o umbrire uniform. Acelai
fenomen se petrece i cu versanii vestici numai c umbrirea apare la nceputul zilei. La ambele expoziii
timpul de umbrire depinde numai de nclinarea versantului.

14

Gradul de nsorire i umbrire depinde i de fitotehnia aplicat. Alegerea distanelor de plantare mai ales la
speciile pomicole, precum nlimea pomilor este n strict corelaie. Pentru folosirea intens a luminii
orientarea cardinal a rndurilor de plante are o importan deosebit.


Temperatura provine din radiaia solar ca i din lumina, cu care acioneaz mpreun. Temperatura
aerului determin direct intensitatea proceselor biochimice n partea aerian a plantelor i acioneaz
indirect asupra acestora prin influena ce o are asupra regimului termic al solului i formarea umiditii n
stratul aerului de lng sol, precum i asupra evaporaiei.

Creterea i fructificarea plantelor depind att de temperatura aerului ct i de cea a solului. Aerul se
nclzete ziua, n principal, pe seama radiaiei reflectat de suprafaa solului, iar noaptea prin preluarea
radiaiei emanat de pmnt dup nclzirea din timpul zilei. Temperatura solului este mai ridicat cu
cteva grade dect a aerului, n funcie mai ales de umiditatea solului.
Cldura ca factor limitativ al vegetaiei are o manifestare extrem de variat pe un teritoriu i o influen
uor de demonstrat asupra creterii i dezvoltrii plantelor. Gradul de favorabilitate al unei zone sub raport
termic, pentru o anumit specie de plant cultivat se determin dup:
o temperatura medie anual (Izoterma);
o temperatura medie de germinaie;
o temperatura medie din timpul nfloritului i din intervalul mai septembrie;
o temperatura minim absolut;
o data medie a primului i ultimului nghe;
o temperatura minim din timpul nopii;
o temperatura maxim din timpul zilei;
o frecvena i intensitatea brumelor, a poleiurilor, a grindinei

Formele i elementele de relief determin importante modificri i n regimul termic al aerului i al
solului.
o cele mai ferite de nghe sunt culmile, vrful i mijlocul pantelor.
o cele mai expuse la nghe sunt: fundul vilor i al depresiunilor. n astfel de vi se formeaz lacuri
de frig. La amplasarea culturilor pe teritoriu trebuiesc luate n considerare fragmentarea pe vertical

Regimul vnturilor constituie un factor de redistribuire topo-climatic a pericolului de nghe. Pe coamele
i culmile deschise ale dealurilor crete asprimea condiiilor climatice nefavorabile datorit amplificrii
vntului.

Fiecare specie i chiar soi are exigene termice specifice ceea ce face ca temperatura s aib o aciune
limitativ asupra rspndirii acestora. Optimul termic al diferitelor fenofaze pentru fiecare specie este
cunoscut (n caz de neasigurare planta rspunde prin micorarea produciei).

Trebuie inut seama ca temperaturile sczute de (-)1
o
C pn la (-) 5
o
C, ct i cele foarte ridicate de pn la
30
o
C din perioada de vegetaie sau cele foarte coborte de (-) 25
o
C din perioada repaosului relativ,
constituie factori limitativi n cultivarea plantelor. De exemplu, dup cerinele plantelor pentru
temperatur, legumele din grupa: tomate, ardei, vinete, castravei, sunt specii termofile.

Apa. Pe lng participarea direct la alctuirea corpului plantei:

15

o rdcinile conin ntre 60 85% apa,
o frunzele circa 75%
o fructele pn la 90%
contribuie i la procesele fiziologice vitale ale acesteia, apa exercitand i o influen indirect asupra
plantelor, prin modificarea regimului de umiditate al solului i a umezelii relative a aerului, precum i a
principalilor indicatori i determinani ai fertilitii solului:
o substane nutritive,
o aer,
o consisten reacie (pH),
o cldur,
o activitate biologic,
o procese fizico-chimice i biochimice,
cu rol hotrtor pentru desfurarea proceselor de formare a recoltelor.
Spre deosebire de temperatura, care nu se poate stoca i apoi utiliza n timp, precipitaiile czute pe o
anumit suprafa de teren se pot acumula n sol i apoi consuma pe parcursul perioadei de vegetaie n
fotosintez i evapo-transpiraie, procese fiziologice care coreleaz direct cu producia agricol vegetal.

Precipitaiile luate ca apa nmagazinat n sol, sunt supuse unei importante redistribuiri sub aciunea
factorilor climatici, de relief i sol.

Apa reinut n sol depinde de pierderile prin:
o scurgere la suprafa, care sunt direct proporionale cu nclinarea pantei,
o evaporare determinate de insolaie i temperatur.

Ca indicator pentru apa folosit de plante se utilizeaz noiunea de Coeficientul transpiraiei care
reprezint cantitatea de ap ce trebuie s treac prin plant pentru ca s se produc 1g de substan uscat.

Cifra este specific fiecrei specii variind ntre 100 500 grame ap. Fiecare specie n diferite faze de
vegetaie are cerine difereniate fa de ap. Cerinele diferitelor specii de plante cultivate n condiiile
rii noastre, pentru cretere i rodire normal sunt n medie de 500 800 mm precipitaii anuale,
repartizate uniform n timpul anului din care n perioada de vegetaie mai august minim 250 300 mm.

n zonele unde nu sunt asigurate cerinele plantelor fa de ap se impune suplimentarea de ap prin
IRIGARE.

Contribuia ploilor de 3 5 mm este puin important pentru majoritatea plantelor de cultur, deoarece se
evapor foarte repede la suprafaa solului. Ploile pn la 10 mm, care ptrund n sol 5 15 cm, n funcie
de textura acestuia, dac sunt urmate de insolaie puternic i cldur, nu sunt utilizate eficace de
rdcinile plantei. Nici precipitaiile cu caracter de avers nu sunt utilizate eficace de rdcinile plantei.
Ploile active, de obicei sunt cele care depesc 10-15 mm.

Precipitaiile n exces pot influena vegetaia, creterea i dezvoltarea plantelor. Timpul ploios i rece:
o prelungete vegetaia,
o diminueaz fotosinteza
o mpiedic legarea, maturarea i colorarea fructelor.

16

Umiditatea n exces a solului produce asfixierea parial sau total a sistemului radicular cu urmri
grave, iar umezeala relativ a aerului peste 70% favorizeaz atacul de man, putrezirea coletului.

Foarte duntor este excesul de umiditate n sol i atmosfera n perioada coacerii i recoltrii (ncolirea
bobului n spic, putrezirea legumelor etc.)

Scderea higroscopicitii atmosferice sub 40% duce la stnjenirea proceselor vitale la o serie de specie
horticol, favoriznd nmulirea unor duntori (pduchi), iar cnd aceasta ajunge la valoarea de 20%
asimilaia nceteaz.

Dup cerinele lor pentru ap, dintre speciile de plantelor cultivate, se remarc ca foarte exigente: ardii,
vinetele, varza, cpunii, cu cerine mai reduse grul, caisul etc.


Aerul. Influeneaz asupra plantelor de cultur prin compoziia sa atmosferic i din sol, temperatur,
higroscopicitate i vntul.

Oxigenul este utilizat n respiraie iar dioxidul de carbon n fotosintez. Asigurarea cu CO
2
se realizeaz
prin micarea aerului i prin descompunerea materiilor organice n sol. De altfel micarea permanent a
aerului asigur primenirea cu O
2
, CO
2
i reducerea excesului de umiditate atmosferic.

Vnturile puternice sunt ntotdeauna defavorabile majoritii speciilor de plante cultivate deoarece sub
aciunea lor mecanic se produc pagube, rup ramurile de pomi, nclin, dezrdcineaz plantele etc.

Vntul, prin intensitatea i durata sa, intervine direct n polenizarea plantelor; la o vitez ce depete 10
m/sec zborul albinelor este imposibil.

n timpul iernii, vnturile puternice accentueaz efectul negativ al temperaturii sczute, iar prin
spulberarea zpezii favorizeaz nghearea solului i degenerarea parial a rdcinilor.

Terenurile expuse vnturilor puternice vor fi cultivate cu plante cu talie joase, rezistente. [Ing. Fodor tefan,
Ing. Szekely Erno]


1.2.4. Perioada de insamantare la plantele medicinale

Epoca de semanat difera de la o specie la alta. Alegerea momentului favorabil pentru infiintarea unei
culturi depinde de
o specie,
o zona,
o conditiile agrometeorologice, etc.

Semanatul se poate face direct in camp sau in spatii protejate, caz in care materialul obtinut se planteaza
in camp sub forma de rasad.

Plantarea rasadurilor sau a altor organe de planta cu rol de inmultire se face manual sau mecanic.


17

Norma de samanta sau cantitatea de material biologic de inmultire folosita la hectar variaza functie de:
o desimea plantelor,
o habitusul lor,
o marimea semintelor,
o scopul culturii, etc.
Distanta intre randuri si norma de material biologic folosita la un hectar asigura desimea unei culturi
infiintate pentru un anumit scop (productie de herba, de flori, de seminte, etc.).

Plantarea rasadului sau a diferitelor organe vegetale folosite ca material de inmultire se face de obicei in
zilele noroase, dimineata sau seara. Udarea rasadurilor se realizeaza prin diferite metode de irigare.


1.2.5. Germinarea la plantele medicinale
Ca sa se dezvolte cum trebuie, unele seminte trebuie sa fie deja germinate cand sunt plantate in pamant.
Cum sa puneti semintele la incoltit? Se ia un filtru de cafea, se aseaza in mijloc cateva seminte, se
impatureste in 4 si se uda cu putina apa. Pentru ca semintele au nevoie si de caldura, hartia se baga apoi
intr-o punga de plastic; inainte de a inchide punga suflati inauntru pentru ca semintele sa aibe destul aer.
Se tine intr-un loc cald, cu lumina indirecta si in scurt timp veti semintele vor incolti. Deficienta si
surplusul de substante nutritive pot da nastere, in cazul plantelor, unor probleme de gravitate comparabila.
In ciuda asteptarilor, nu toate neregulile pe care le sesizam au legatura cu bolile si daunatorii.
Procesul de germinareeste un proces complex fiziologic prin care embrionul plantei din samanta isi reia
cresterea dupa o perioada de inactivitate si apare rasadul.

Plantarea cu ajutorul semintelor este o maniera mult mai usoara in comparatie cu sadirea propriu-zisa a
plantelor.

Ca beneficii n sntate, n primul rnd, germenii i lstarii au n compoziia lor o cantitate de 20-30 de ori
mai mare de: vitamine, enzime, minerale, nutrieni dect planta matur.

n procesul germinrii, se mai dezvolt o serie de vitamine, enzime, minerale, flavonoide i uleiuri
volatile, denumite generic "elemente vitale". Cercettorii au demonstrat c smna declaneaz procese
extraordinare n timpul germinrii. Seminele germinate puse n caserole i continu dezvoltarea, deci
sunt hran vie, cu un coninut mare de antioxidani - importani pentru buna funcionare a sistemului
imunitar, fr calorii, dar cu multe fibre, care ajut digestia.

Produsele germinate sunt alimente vii, sntoase, complete, care nu ar trebui s lipseasc din alimentaia
omului modern. De exemplu, germenii au cel mai mare procent de vitamine i enzime, germenii i lstarii
au indicaii n detoxifiere, completeaz nevoile de vitamine, enzime i minerale naturale, iar prin aportul
de fibre de cea mai bun calitate, cu efect diuretic, combat constipaia (afeciune din ce n ce mai des
ntlnit) i reduc colesterolul, fiind indicate n tratarea diabetului, a obezitii etc.

18

Toate tipurile de germeni i lstari stimuleaz activitatea sistemului imunitar.

Pentru c volumul fibrelor din semine crete odat cu germinaia, ele accelereaz digestia, asigur
asimilarea corect a nutrienilor i ajut la eliminarea grsimilor inutile din organism.

ex.1 Lstarii de broccoli sunt de 50 de ori mai puternici n lupta mpotriva cancerului dect planta matur,
fiind totodat o excelent surs natural de enzime, flavonoide i antioxidani.

ex.2 Germenii de armurariu au cea mai intens i complex aciune la nivel hepatic. Stimuleaz
activitatea de regenerare a celulelor hepatice, mpiedic acumularea de toxine n ficat, determinnd i
eliminarea toxinelor existente. Prin activitatea purificatoare i tonic a ficatului, a sngelui i a splinei,
germenii de armurariu susin organismul n perioada de convalescen i activeaz sistemul imunitar.

ex.3 Germenii de ridichi sunt antibiotice naturale n stare proaspt, cu rol antiseptic general. Coninutul
bogat n minerale (potasiu, fier i fosfor) sprijin sistemul circulator i activitatea cordului. Germenii de ri-
dichi sunt indicai n rahitism i n curele de remineralizare a organismului. Au o puternic aciune de
drenaj hepatic i renal, mbuntesc digestia i tonific ntreg organismul. Au gust proaspt, uor picant.

ex.4 Germenii de mazre, bogai n proteine, sunt foarte hrnitori, fiind indicai n stri astenice,
avitaminoze i anemii. Nu degeaba sunt considerai un aliment-medicament: conin vitaminele A, B, C, D,
E, K i minerale (Ca, Fe, K, Mg, P, Zn, Se) n cantiti impresionante! Componentele naturale cresc
longevitatea i ntrein sntatea organismului.

ex.5 Germenii de varz roie au proprieti antioxidante, un coninut ridicat de vitamina U (necesar n
tratarea ulcerului) i de calciu organic.

ex.6 Germenii de nut amplific energia i vigoarea, ajut digestia i combat constipaia. Nutul germinat
stimuleaz metabolismul, procesele de curare i regenerare a organismului, fiind indicat n curele de
slbire i n dieta diabetic. De asemenea, aceti germeni au proprieti tonice sexuale, fiind denumii i
"smna virilitii".

ex.7 Germenii de linte sunt indicai n situaiile care necesit un consum energetic crescut: stri de con-
valescen i anemii. Sunt bogai n proteine Germenii de linte conin i multe fibre vegetale, fiind un ex-
celent substituent pentru carne (110 g germeni de linte conin aceeai cantitate de proteine ca 134 g carne
de vit!). De asemenea, combate constipaia, iar cantitatea mare de antioxidani ajut la prevenirea
cancerului i a bolilor de inim.

ex.8 Lstarii de trifoi rou hrnesc i optimizeaz funcionarea glandelor, purific sngele, ntresc ar-
ticulaiile, dizolv grsimile depuse n timp n ficat, au efecte antiinflamatoare, energizante i
expectorante.

ex.9 Din iarba de gru se obine un suc cu proprieti miraculoase. Prin coninutului bogat n clorofil,
sucul din iarb de gru apara contra factorilor cancerigeni, cur ficatul i ajut la oxigenarea celulelor.

ex.10 Germenii de schinduf regleaz metabolismul general, nivelul colesterolului, protejeaz sistemul
cardiovascular, previn i controleaz diabetul, stimuleaz lactaia la mmici, stimuleaz activitatea pan-
creasului i a ficatului, menin tonusul muscular, previn osteoporoza i anemia. De asemenea, au efect
afrodisiac.


19

1.2.6. Inflorirea la plantele medicinale

Deoarece fenomenul incalzirii globale afecteaza in mod deosebit natura, calendarul celor patru
anotimpuri pe care le stim cu totii, nu mai are o foarte mare relevanta. Astfel, a fost necesara observarea
naturii si a modificarilor care au loc in decursul unui am calendaristic. In functie de aparitia sau inflorirea
anumitor plante reprezentative, putem deosebi 10 anotimpuri fenologice:
1. Inceputul primaverii reprezentata indeosebi prin inflorirea ghioceilor, pe buna dreptate avand
denumirea populara: Vestitorii primaverii;
2. Primavara timpurie reprezentata indeosebi prin inflorirea salcamului galben;
3. Primavara tarzie reprezentata prin inflorirea pomilor fructiferi;
4. Vara timpurie reprezentata prin inflorirea ierbii, golomatului;
5. Mijlocul verii reprezentata prin inflorirea vitei de vie;
6. Vara tarzie preprezentata prin coacerea paioaselor (grau, orz, ovaz, secara);
7. Toamna timpurie reprezentata prin inflorirea brandusei de toamna;
8. Mijlocul toamnei reprezentata prin scuturarea ghindei de catre stejar si a jirului de catre fag;
9. Toamna tarzie reprezentata prin caderea frunzelor din copaci, uscarea firelor de iarba
10. Iarna
NFLORRE ( nflori) = Actiunea de a nflori si rezultatul ei.

(BOT.)
a) Fenomenul cresterii si dezvoltrii mugurilor floriferi care se transform n flori.
b) Durata de timp n care o plant se mentine nflorit.

(BIOL.) nflorirea apei = cresterea excesiv, brusc a biomasei de alge predominant albastre n bazinele
acvatice, conditionat de anotimp, de unii factori de mediu (energie geochimic), care determin
scderea (uneori pn la disparitie) a cantittii de oxigen solvat n ap.

.

20

1.3. Cultivarea si utilizarea plantelor medicinale in tara noastra

a) AMELIORAREA SI PRODUCEREA DE SAMANTA SI MATERIAL SADITOR
In prezent speciile medicinale si aromatice se cultiva mai mult sub forme de populatii.Analiza chimica a
acestor populatii arata, de regula, o mare diversitate calitativa.

Fiind recent introdsce in cultura, multe specii sufera in noile conditii biotice o serie de modificari ale
insusirilor ereditare, nu intotdeauna in sensul dorit de cultivator. De aceea analiza chimica si, in multe
cazuri, cea biologica, trebuie sa stea la baza ameliorarii plantelor medicinale.

Obiectivele ameliorarii plantelor medicinale si aromatice, pe langa cele urmarite si la alte culturi agricole,
sunt asigurarea unui continut ridicat in principii active si preponderenta unor compusi de interes terapeutic
deosebit.

Principalele masuri necesare pentru ameliorarea plantelor medicinale si aromatice sunt:
o existenta in colectii cat mai bogate de material initial care sa cuprinda forme cat mai variate, atat din
punct de vedere biomorfologic cat si chimic, de diferita provenienta geografica ;
o la speciile din flora spontana, recent introduse in cultura, trebuie pornit de la proveniente din bazine
cunoscute ca furnizoare de produs vegetal cu un continut ridicat in principii active;
o pastrarea puritatii biologice si importantei speciei respective;
o folosirea de sere, case de vegetatie, fitotron in care lucrarile de ameliorare se pot continua in tot
cursul anului;
o posibilitati pentru executarea lucrarilor de fitochimie analitica la locul de ameliorare, existenta de
metode rapide de analiza in serie, completate cu instructiuni pe specii privind modul de luare a
probelor, marimea acastora, modul de uscare si pastrare pana la analize.

Pentru nevoile industriei se impune ca materia prima sa provina din cultura. De aceea numarul de specii
din flora spontana care se introduc in cultura este in continua crestere. Desi cele mai multe specii se
cultiva pe suprafete mici, de sute sau uneori numai de cateva hectare, ameliorarea lor este absolut
necesara.

Pentru sporirea productiei si imbunatatirea calitatii acesteia, un rol deosebit de important il are folosirea
semintelor si materialului saditor cu o inalta valoare biologica din linii, soiuri, hibrizi si populatii locale,
productive, adaptate fiecarei zone de productie.

Calitatea semintelor si materialul saditor penru planele medicinale si aromatice este reglementata prin
STAS 4776 75 . In acest scop cercetarea agricola a elaborat metodele si schemele de selectie pentru
producerea semintelor si materialului saditor din categorii biologice superioare, precum si tehnologiile de
producere a semintelor si materialului saditor in vederea obtinerii unor productii mari cu un continut mai
ridicat de substante active, care sa satisfaca nevoile industriei prelucratoare.

b) PREGATIREA TERENULUI
Metodele de pregatire a terenului la plantele medicinale si aromatice nu difera in fond de acelea aplicate
pentru alte grupe de plante. In principal, se urmareste ca toti factorii de vegetatie sa fie in optimi, fara a
neglija combaterea daunatorilor, bolilor si buruienilor.

21

Intrucat majoritatea speciilor medicinale si aromatice au seminte mici, asigurarea unui pat germinativ bine
maruntit si uniform are o deosebita importanta.

Aratura de baza se face la momentul optim al umiditatii solului si din timp, astfel ca stratul intors sa se
aseze bine pana la semanat. Adincimea depinde de felul solului, de speciile care intra in asolament. La
speciile perene sau la cele cultivate pentru radacini, aratura se executa la 25 30 cm adincime, daca
starea terenului permite. Dupa aratura de baza si pana la insamantare, terenul se mentine afanat la
suprafata si curat de buruieni. Se recomanda folosirea tavalugului inainte si dupa semanat, indeosebi in
locurile secetoase.

c) ASOLAMENTUL
Plantele medicinale trebuie sa urmeze dupa cele mai bune premergatoare, pe soluri curate de buruieni, cu
o fertilitate ridicata si cu reserve de umiditate asigurate. Cele mai bune premergatoare pentru majoritatea
culturilor medicinale de toamna sunt inul, porumbul pentru siloz, mazarea, fasolea, soia, sfecla de zahar,
cartoful, culturile furajere etc. Macul , degetelul lanos, secara pentru corn, cimbrul sunt foarte bune
premergatoare pentru alte culturi.

De asemenea trebuie avut in vedere prevenirea infestarii cu plante toxice (Datura innoxia, Digitalis sp.,
Hyoscyamus niger etc.) a culturilor postmergatoare de plante medicinale. Nu se admite cultivarea repetata
a aceleiasi specii pentru a evita raspandirea in masa a bolilor si daunatorilor specifici.

Sunt insa si situatii cand unele plante medicinale trebuie sa fie cultivate in asolamente speciale cu rotatie
scurta, cum este cazul musetelului, care se scutura usor si infesteaza puternic solul. In acest caz musetelul
se seamana pe acel loc trei ani la rand, dupa care doi ani se cultiva plante care sufoca musetelul rasarit.

d) APLICAREA INGRASAMINTELOR
Fertilizarea constituie un mijloc principal de sporire a productiei ; in culturile medicinale si aromatice NU
se aplica ingrasaminte chimice. Gunoiul de grajd se da direct mai ales la unele specii (menta, maghiran,
odolean) deoarece acestea imburuieneaza terenul si combatere buruienilor este dificila.

In general, se are in vedere sa se aplice o fertilizare cu ingrasaminte cu azot si cu fosfor la toate speciile de
plante medicinale si aromatice.

Ingrasamintele potasice se vor aplica in completarea celor cu azot si fosfor numai pe solurile sarace in
potasiu, solurile bune podzolite si soluri podzolice.

Pentru a obtine o eficienta superioara se impune diferentierea fertilizarii in functie de ;
o consumul plantelor in diferite elemente,
o capacitatea acestora de a asimila substantele nutritive din sol.

Diferentierea fertilizarii este impusa si de conditiile pedo - climatice. In cazul conditiilor de sol elemental
hotarator va fi continutul in substante nutritive accesibile plantelor, determinat cu ocazia cartarii
agrochimice.

In cazul conditiilor climatice elemental cel mai important este regimul de precipitatii.

22

In scopul stimularii cresterii productiei, ingrasamintele cu azot se dau si suplimentar in diferite faze ale
dezvoltarii plantelor :
- dupa prima recoltare de frunze,
- inainte de inmugurire,
- la iesirea din iarna etc.

In afara de natura solului, de rezervele sale in elemente nutritive si de umiditate, adincimea de ingropare a
ingrasamintelor depinde si de scopul culturii.
o pe solurile mai uscate si in cazul cand specia se cultiva pentru organe subterane (odolean, revent),
ingrasamintele se ingroapa mai adanc.
o pe solurile mai umede si la plantele la care se urmareste a se obtine produs proaspat (menta),
ingrasamintele se ingroapa mai la suprafata.

Dozele de ingrasaminte sunt notate prin N, P si K, reprezentand substanta activa kg/ha, N, respectiv P
2
O
5

sau K
2
O

e) SEMANATUL SI PLANTATUL
Majoritatea plantelor medicinale si aromatice se pot semana direct in camp (degetelul, matraguna,
odoleanul, reventul etc). Unele specii cer mai multa caldura si au o perioada de vegetatie mai lunga in
conditiile din tara noastra (maghiranul), din care cauza este necesar sa se produca mai intai rasad, cel
putin in anumite zone. Obtinerea si ingrijirea pana la rasad se face la fel ca pentru legume.

Semanatul direct in camp in pragul iernii se executa de regula in luna noiembrie, cand temperaturile
medii zilnice se mentin in jur de 3-4 grade C. Prin insamantarea in aceasta epoca se creeaza semintelor
conditii asemanatoare acelor pe care speciile respective le gasesc in natura, in stare salbatica si se
favorizeaza o rasarire si o crestere mai rapida. Semintele profita din plin de umezeala acumulata in timpul
iernii si incep sa incolteasca de indata ce temperatura solului se apropie de cerintele lor biologice.
Insamantarea in pragul iernii este avantajoasa si din punct de vedere organizatoric, deoarece nu necesita
utilaje si forta de munca in perioadele de varf ale campaniei de toamna si primavera.

Culturile insamantate in pragul iernii care din diferite motive nu au rasarit bine, se reisamanteaza
primavera , de indata ce se poate iesi in camp. Tot atunci se seamana si speciile care reusesc mai bine la
temperaturile mai mari din primavara. Semanatul se face in prima urgenta, astfel ca semintele sa poata
rasari cat mai devreme si plantele tinere sa nu aiba de suferit de pe urma lipsei de apa. Speciile care se
seamana vara sau toamna devreme, cum sunt musetelul si odoleanul, trebuie sa aiba pana la primele
ingheturi radacini bine dezvoltate si cel putin 3- 4 perechi de frunze.

Plantele medicinale si aromatice se seamana in general cu masina in randuri. Distantele dintre randuri si
dintre plante pe rand se stabilesc tinand seama in primul rand de talia plantelor. Cele care formeaza tufe
mari sau cresc mai inalte si cu ramuri dese se seamana mai rar.

Un factor foarte important pentru a nu compromite cultura este stabilirea distantelor in functie de
posibilitatea mecanizarii lucrarilor de intretinere si recoltare.

La speciile care se inmultesc prin rasad, plantarea se face in general dupa ploi in teren irigat. Prinderea
rasadului este influentata mai ales de executarea corecta a irigarii.

23

f) LUCRARI DE INGRIJIRE
In culturile de plante medicinale si aromatice se aplica lucrari de intretinere obisnuite pentru combaterea
buruienilor si mentinerea solului in stare afanata, cum sunt prasitul, plivitul si lucrari speciale ca cele de
taiat, curatat sau unele ingrijiri efectuate peste iarna.

Lucrarile de ingrijire difera de la o specie la alta. Deoarece de la semanat si pana la rasarit trece o
perioada lunga, se intervine cu grapa cu colti reglabili, grapa stelata ori sapa rotativa pentru distrugerea
din toamna si din pragul iernii, cat si cele semanate primavara peste care, in urma ploilor repezi, terenul a
prins crusta.

Dupa rasarirea plantelor pe randuri se executa prasitul. Lucrarile obisnuite de ingrijire ulterioara se
executa pe toata durata perioadei de vegetatie ori de cate ori este nevoie.


g) COMBATEREA BURUIENILOR, BOLILOR SI DAUNATORILOR
Pe plan mondial se pierde anual peste o treime din recolta, adica cca 35%. Aceste pierderi sunt pricinuite
de:
o daunatori in proportie de 14%,
o boli 12%
o buruieni 9%.

Buruienile constituie si pentru plantele medicinale si aromatice un factor limitativ in obtinerea unor
productii mari si de calitate. Prezenta buruienilor influenteaza negativ nu numai cresterea si dezvoltarea
telor, dar contribuie in mare masura la scaderea calitatii, mai prcis la diminuarea continutului in principii
active.

Datorita reducerii fortei de munca in agricultura combaterea buruienilor prin metode clasice nu mai poate
fi realizata in timpul optim, de aceea in multe tari se cerceteaza combaterea chimica a buruienilor la
plantele medicinale si aromatice (?). Succesul combaterii chimice depinde insa de o cunoastere temeinica
a biologiei buruienilor si a mecanismului de actiune al erbicidelor.

Erbicidele sintetizate pina in prezent pe plan mondial se caracterizeaza printr-un spectru limitat de
combatere. Unele erbicide combat foarte bine numai speciile din clasa monocotiledonatelor, altele numai
pe acelea din clasa dicotiledonatelor.

De aceea este necesara cunoasterea speciilor de buruieni din cele patru grupe:
- buruieni anuale monocotiledonate (Setaria glauca, Echinochloa crusgalii);
- buruieni perene monocotiledonate (Agropyron repens, Sorghum halepense)
- buruieni anuale dicotiledonate (Sinapis arvensis, Chenopodium album)
- burieni perene dicotiledonate (Cirsium arvense, Aristolochia clematitis)

Dupa mecanismul de actiune erbicidele se pot clasifica in :
- erbicide selective care combat buruienile fara ca planta cultivata sa fie vatamata (Atrazinul pentru
porumb);
- erbicide totale care combat toate buruienile vatamand in acelasi timp si plantele cutivate
(Gramaxone). Aceste erbicide se folosesc in agricultura numai in conditii speciale.

24

Dupa modul cum sunt preluate de buruieni, erbicidele se impart in:
- erbicide reziduale care se aplica preemergent pe sol si sant absorbite prin absorbtie prin sistemul
radicular (Simazinul);
- erbicide care se aplica postemergent, adica dupa aparitia buruienilor, ele fiind absorbite prin frunze
(erbicidate pe baza de 2,4 D sau MCPA );
- erbicide de contact care se aplica de asemenea postemergent, dar acestea nu sint transportate in toate
organele plantei, ci distrug numai partile cu care au venit in contact (Aretitul, Gramaxone ) .

Inainte de generalizarea in practica sint necesare experiente de camp pe zone pedoclimatice, precum si
numeroase analize de laborator pentru a determina reziduurile de erbicide in organele plantelor.

Erbicidele pot fi aplicate la speciile care se folosesc in industrie izolarea unor principii active (Datura
innoxia, Papaver somniferum, Solanum laciniatum etc ).

Daca produsul se utilizeaza pentru obtinerea de ceaiuri, de extracte, chiar si in industrie, nu se recomanda
utilizarea erbicidelor decat dupa efectuarea unor analize pentru a vedea daca nu s-a produs o impurificare.

Cele mai multe plante medicinale si aromatice se cultiva de putin timp pe suprafete intinse, din care cauza
combaterea bolilor si daunatorilor nu este inca generalizata.

Regulile generale de protectie pot fi grupate in :
preventive
- masuri de avertizare, dinamica si prognoza agentilor patogeni si daunatorilor;
- masuri de carantina fiotosanitara
- masuri agrofitotehnice
curative
- masuri fizico-mecanice
- masuri biologice

Dintre masurile agrotehnice preventive cele mai importante se refera la:
- respectarea asolamentului,
- aratura adanca,
- epoca optima de semanat si plantat,
- aplicarea ingrasamintelor,
- combaterea buruienilor,
- zonarea ecologica a speciilor,
masuri care pe langa cresterea productiei duc la diminuarea iar uneori si la evitarea atacurilor de boli si
daunatori.

Folosirea oricarui preparat chimic la plantele medicinale si aromatice se va opri cu cca 25-30 zile inainte
de recoltare, mai ales cand se utilizeaza partile plantei care au fost tratate.

In cazul utilizarii unor fungicide si insecticide foarte toxice pentru om si animale se va urmari prin analize
eventuala remanenta, mai ales la produsele folosite sub forma de ceai sau extract.

O atentie deosebita se impune pentru protectia albinelor.

25

Recoltarea si uscarea plantelor medicinale

La baza eficientei terapeutice a plantelor medicinale sta relatia substanta activa-actiune farmacodinamica.
De aceea, de prima importanta este calitatea materiei prime - plantele medicinale.

Primul element pentru obtinerea unei materii prime de buna calitate il constituie cunoasterea
componentelor plantei care au continutul cel mai ridicat in substante active (radacini, rizomi, parti
aeriene, scoarta, frunze, flori, fructe, seminte).

Al doilea element important legat tot de continutul in substante active, este momentul optim de recoltare.
Alegerea lui este conditionata de:
- stadiul de vegetatie al plantelor (inainte de inflorire, in boboc, inflorit etc.)
- anotimp
- momentul din zi
- conditiile meteorologice in care se face recoltarea.
In general plantele medicinale se recolteaza pe timp uscat, dimineata, dupa ce roua s-a evaporat sau dupa-
amiaza, pana la apusul soarelui.

Al treilea element este metoda corecta de recoltare a plantelor medicinale. Pentru protectia plantelor
medicinale perene, in vederea asigurarii perpetuarii speciei, la recoltare trebuie sa se tina seama de
anumite reguli de mare importanta pentru productia anilor viitori:
Momentul optim de recoltare al plantelor medicinale este foarte diferit in functie de specie,
altitudine si zona geografica unde creste planta.
Modul de recoltare al plantelor medicinale. Recoltarea se face manual cu foarfecele sau cu
secera, in nici un caz prin smulgere.
Radacinile, rizomii, bulbii si tuberculii (partile subterane ale plantei), se recolteaza primavara
timpuriu inainte de formarea mugurilor, a partilor aeriene ale plantei ori toamna tarziu dupa ofilire.
Partile aeriene ale plantelor medicinale se recolteaza de obicei cu putin inainte de inflorirea
completa sau in timpul infloririi.
Mugurii florali se recolteaza primavara devreme inainte de desfacerea lor. Recoltarea se
recomanda sa se faca in pachetele de exploatare forestiera.
Scoarta sau coaja tulpinilor, ramurilor sau radacinilor se recolteaza in special primavara la
inceputul vegetatiei, cand se desprinde mai usor. In acest caz se vor lasa suficiente ramuri necojite
pentru refacerea arbustului sau arborelui.
Frunzele se recolteaza dupa ce au ajuns la maximum de dezvoltare. Recoltarea se face manual, nu
prin strivire, pentru a nu se zdrobi, marind astfel suprafata de contact cu aerul si pentru a nu se
distruge celulele care contin uleiuri volatile.
Florile plantelor medicinale se recomanda sa se recolteze pentru unele specii in faza de boboc iar
pentru altele la inceputul infloririi sau inainte de ofilire.
Fructele se recolteaza in faza de parga (maces) cand contin maximum de vitamine, sau cand au
ajuns la maturitate (afine, ienupar, porumbe).
Semintele se recolteaza cu putin inainte de completa lor maturare, apoi se intind in straturi subtiri
pentru a se usca.

Dupa recoltare si uscare materiile prime vegetale vor fi ambalate in pungi de hartie, saculeti de panza sau
cutii de carton, in nici un caz in ambalaje din material plastic. [Ing.V.Marinciu]

26

CALENDAR AL CULEGERII PLANTELOR MEDICINALE

LUNA FEBRUARIE
Brusture radacini (Lat. Arctium lappa)
Ciubotica cucului radacini (Lat. Primula officinalis)

LUNA MARTIE
Brusture radacini (Lat. Arctium lappa)
Captalan rizomi (Lat. Petasites hybridus)
Ciubotica cucului radacini (Lat. Primula officinalis)
Tataneasa radacina cu rizomul (Lat. Symphytum officinale)
Mesteacan se culeg mugurii (Lat. Betula verrucosa)
Papadia - frunze, rdcina (Lat.Taraxacum officinale)
Pin comun muguri (Lat. Pinus silvestris)
Stanjenel rizomi (Lat. Iris germanica)
Obligeana - rizomi (Lat. Acorus calamus)

LUNA APRILIE
Brusture - radacini (Lat. Arctium lappa)
Calin, darmoz scoarta (Lat. Viburnum opulus)
Captalan rizomi (Lat. Petasites hybridus)
Crusin, lemn cainesc scoarta (Lat. Rhamnus frangula)
Lacramioare - flori, frunze (Lat. Convalaria majalis)
Merisor - frunze (Lat. Vaccinium vitis idaea)
Mesteacan muguri (Lat. Betulla verrucosa)
Urzica moarta alba flori, partea aeriana (Lat. Lamium album)
Volbura partea aeriana (Lat. Convolvulus arvensis )
Papadia planta intreaga (Lat.Taraxacum officinale)
Pin comun muguri (Lat. Pinus silvestris)
Plop negru muguri (Lat. Populus nigra)
Stanjenel rizomi (Lat. Iris germanica)
Stejar scoarta (Lat. Quercus robur)
Tataneasa radacina cu rizomul (Lat. Symphytum officinale)

LUNA MAI
Brusture - rdcina (Lat. Arctium lappa)
Calinul - scoarta (Lat. Viburum opulus)
Ciubotica cucului rizomii si radacinile primavara timpuriu,florile la inflorire (Lat.Primula officinalis)
Coacaz de munte - frunza (Lat. Ribes alpinum)
Crusin - scoarta (Lat. Frangula alnus)
Frasin frunze (Lat. Fraxinus excelsior)
Lacramioare flori, frunze (Lat. Convallaria majalis)
Malin - flori,fructe (Lat. Prunus padus)
Merisor, coacaz - frunza (Lat. Vaccinium vitis idaea)
Mesteacan - muguri,frunza (Lat. Betula verrucosa)
Paducelelul alburiu -flori (Lat. Crataegus oxyacantha)

27

Papadia planta intreaga (Lat.Taraxacum officinale)
Patlagina - frunze (Lat. Plantago sp.)
Pedicuta,cornisor spori (Lat.Licopodium clavatum)
Plop negru muguri (Lat.Populus nigra)
Podbal - frunze (Lat.Tussilago farfara)
Soc flori (Lat. Sambucus nigra)
Stejar scoarta (Lat. Quercus robur)
Traista ciobanului partea aeriana in timpul infloririi (Lat.Capsella bursa-pastoris)
Trei-frati-patati - partea aeriana in timpul infloririi (Lat. Viola tricolor)
Urzica - frunza (Lat. Urtica dioica)
Urzica moarta alba flori, partea aeriana (Lat. Lamium album)
Volbura partea aeriana (Lat. Convolvulus arvensis )

LUNA IUNIE
Afin - frunze (Lat. Vaccinium myrtillus)
Albastrele inflorescente (Lat. Centaurea cyanus)
Arnica inflorescente (Lat. Arnica montana)
Branduse de toamna seminte (Lat. Colchicum autumnale)
Brusture - rdcina (Lat. Arctium lappa)
Cimbrisor, cimbru de camp - partea aeriana (Lat. Thymus serpyllum)
Fragi - fructe,frunze (Lat. Fragaria vesca)
Frasin frunze (Lat. Fraxinus excelsior)
Lacramioare -- flori, frunze (Lat. Convallaria majalis)
Laur frunze (Lat. Datura stramonium)
Lichen de piatra - thalul recoltat (Lat. Centraria islandica)
Malin - flori (Lat. Prunus padus)
Mesteacan raios - frunza,conuri (Lat.Betula verrucosa)
Musetel - florile (Lat. Matricaria chamomila)
Paducel rosu - flori,fructe (Lat. Crathaegus oxiacanta)
Papadia planta intreaga (Lat.Taraxacum officinale)
Patlagina - frunze (Lat. Plantago sp.)
Pin comun - cetina,conuri (Lat. Pinus silvestris)
Pir medicinal rizomi (Lat. Agropyron repens)
Podbal - frunze (Lat. Tusilago farfara)
Rostopasca - partea aeriana in timpul infloririi (Lat. Chelidonium majus)
Ruscuta de primavara - planta (Lat. Adonis vernalis)
Soc flori (Lat. Sambucus nigra)
Sulfina florile,partea aeriana(Lat. Melilotus officinalis)
Talpa gastei - planta (Lat. Leonorus cardiaca)
Tei - flori (Lat. Tilia sp.)
Tintaura,fierea pamantului partea aeriana(Lat. Centaurea umbelatum)
Traista ciobanului partea aeriana in timpul infloririi (Lat. Capsela bursa-pastoris)
Trei-frati-patati - partea aeriana in timpul infloririi (Lat. Viola tricolor)
Troscot - partea aeriana in timpul infloririi (Lat.Poligonum aviculare)
Urzica - frunze (Lat. Urtica dioica)
Urzica moarta alba flori, partea aeriana (Lat. Lamium album)
Volbura partea aeriana (Lat. Convolvulus arvensis )

28

LUNA IULIE
Afin frunze, fructe (Lat. Vaccinium myrtillus)
Albastrele inflorescente (Lat. Centaurea cyanus)
Arnica inflorescente (Lat. Arnica montana)
Afin - fructe (Lat. Vaccinium mirtillus)
Brusture - rdcina (Lat. Arctium lappa)
Branduse de toamna seminte (Lat. Colchicum autumnale)
Calin scoarta,fructe (Lat. Viburnum opulus)
Cicoare - partea aeriana (Lat. Cichorium intybus)
Cimbrisor, cimbru de camp - partea aeriana (Lat. Thymus serpyllum)
Coacaz de munte - frunza (Lat. Ribes alpinum)
Coacaz negru - fructe (Lat. Ribes nigrum)
Coada soricelului inflorescenta si partea aeriana (Lat. Achillea millefollium)
Coada calului tulpinile sterile (Lat. Equisetum arvense L.)
Filimica, galbenele - flori (Lat. Calendula officinalis)
Fragi frunza -- fructe (Lat. Fragaria vesca)
Frasin frunze (Lat. Fraxinus excelsior)
Ienupar - conuri,fructe (Lat. Juniperus comunis)
Albastrele - flori (Lat. Centaurea cyanus)
Laur frunze (Lat. Datura stramonium)
Lichen de piatra - tulpina (Lat. Cetraria islandica)
Lumanarica flori (Lat. Verbascum phlomoides)
Maces - flori,fructe (Lat. Rosa canina)
Malin -rdcina (Lat. Prunus padus)
Matraguna - frunze (Lat. Atropa beladona)
Menta- partea aeriana (Lat. Mentha piperita)
Mesteacan pufos - frunza,conuri (Lat. Betula pubences)
Musetel - inflorescente (Lat. Matricaria chamomilla)
Paducel rosu - flori, fructe (Lat. Crataegus sanguinea)
Papadia planta intreaga (Lat.Taraxacum officinale)
Patlagina - frunze (Lat. Plantago sp.)
Pedicuta partea aeriana (Lat. Lycopodium clavatum)
Pelinul - partea aeriana (Lat. Artemisia absinthium)
Pin comun - conuri (Lat. Pinus silvestris)
Pir medicinal rizomi (Lat. Agropyron repens)
Podbal - frunza (Lat. Tussilago farfara)
Rostopasca - partea aeriana in timpul infloririi (Lat. Chelidonium majus)
Soc fructe (Lat. Sambucus nigra)
Sovarf partea aeriana in timpul infloririi (Lat. Origanum vulgare)
Sulfina florile,partea aeriana(Lat. Melilotus officinalis)
Sunatoare,pojarnita - planta (Lat. Hipericum perforatum)
Talpa gastei - planta(Lat. Leonurus cardiaca)
Tei - flori (Lat. Tilia sp.)
Tintaura,fierea pamantului partea aeriana (Lat. Centaurium umbellatum)
Traista ciobanului partea aeriana in timpul infloririi (Lat. Capsela bursa-pastoris)

29

Trei-frati-patati - partea aeriana in timpul infloririi (Lat. Viola tricolor)
Troscot - partea aeriana in timpul infloririi (Lat.Poligonum aviculare)
Urzica - frunze (Lat. Urtica dioica)
Urzica moarta alba flori, partea aeriana (Lat. Lamium album)
Volbura partea aeriana (Lat. Convolvulus arvensis )
Zmerul - fructe,frunza (Lat. Rubus idaeus)

LUNA AUGUST
Afin Frunze,fructe (Lat. Vaccinium myrtillus)
Albastrele inflorescente (Lat. Centaurea cyanus)
Brusture - rdcina (Lat. Arctium lappa)
Calin, darmoz - fructe (Lat. Viburnum opulus)
Chimion - fructe (Lat. Carum carvi)
Cicoare - partea aeriana (Lat. Cichorium intybus)
Cimbrisor, cimbru de camp - partea aeriana (Lat. Thymus serpyllum)
Coacaz de munte - frunze (Lat. Ribes alpinum)
Coada calului tulpinile sterile (Lat. Equisetum arvense L.)
Coada soricelului inflorescenta si partea aeriana (Lat. Achillea millefollium)
Galbenele, filimica - flori (Lat. Calendula officinalis)
Ghintura rizomi (Lat. Gentiana sp.)
Hamei - conuri (Lat. Humulus lupulus)
Laur frunze (Lat. Datura stramonium)
Lichen de piatra - tulpina (Lat. Centaurea islandica)
Lumanarica flori (Lat. Verbascum phlomoides)
Macese - fructe(Lat. Rosa canina)
Malin - fructe(Lat. Prunus padus)
Matraguna - frunze (Lat. Atropa beladona)
Maselarita - frunze (Lat. Hyoscyamus niger)
Musetel - inflorescente (Lat. Matricaria chamomilla)
Nuc frunze (Lat. Juglans regia)
Paducel rosu - flori,conuri(Lat. Crataegus sanguineea)
Papadia planta intreaga (Lat.Taraxacum officinale)
Patlagina - frunze (Lat. Plantago sp.)
Pedicuta partea aeriana (Lat. Lycopodium clavatum)
Pelinul - partea aeriana (Lat. Artemisia absinthium)
Pin comun - conuri(Lat. Pinus silvestris)
Pir medicinal rizomi (Lat. Agropyron repens)
Podbal Frunze (Lat. Tussilago farfara)
Pufulita zburatoare partea aeriana(Lat. Epilobium augustifolia)
Rostopasca - partea aeriana in timpul infloririi (Lat. Chelidonium majus)
Scorus de munte fructe (Lat. Sorbus aucuparia)
Soc fructe (Lat. Sambucus nigra)
Sovarf partea aeriana in timpul infloririi (Lat. Origanum vulgare)
Sulfina florile,partea aeriana(Lat. Melilotus officinalis)
Tataneasa - radacina cu rizomul (Lat. Symphytum officinale)

30

Talpa gtei partea aeriana (Lat.Leonorus cardiaca)
Tintaura,fierea pamantului partea aeriana (Lat. Centaurium umbellatum)
Traista ciobanului - rdcina (Lat. Capsela bursa- pastoris)
Troscot - partea aeriana in timpul infloririi (Lat.Poligonum aviculare)
Urzica frunze (Lat. Urtica dioica)
Urzica moarta alba flori, partea aeriana (Lat. Lamium album)
Unguras -- partea aeriana (Lat. Marrubium vulgare)
Valeriana,odolean radacini - rizom- (Lat. Valeriana officinalis)
Zmeur fructe, frunze(Lat. Rubus idaeus)

LUNA SEPTEMBRIE
Afin frunze, fructe (Lat. Vaccinium myrtillus)
Angelica rdcina (Lat. Angelica archangelica)
Boz fructe (Lat.Sambucus ebulus)
Calin,darmoz - fructe,scoarta (Lat. Viburnum opulus)
Cicoare - radacina (Lat. Cichorium intybus)
Ciubotica cucului - rizomi si rdcina (Lat. Primula officinalis)
Coacaz de munte frunze (Lat. Ribes alpinum)
Coada calului tulpinile sterile (Lat. Equisetum arvense L.)
Coada soricelului inflorescenta si partea aeriana (Lat. Achillea millefollium)
Galbenele, filimica flori (Lat. Calendula officinalis)
Ghintura rizomi (Lat. Gentiana sp.)
Hamei conuri (Lat. Humulus lupulus)
Ienupar - conuri,fructe (Lat. Juniperus comunis)
Laur frunze (Lat. Datura stramonium)
Brusture - rdcina (Lat. Lapa major)
Lumanarica flori (Lat. Verbascum phlomoides)
Macese fructe (Lat. Rosa canina)
Maselarita - frunze (Lat. Hyoscyamus niger)
Musetel flori (Lat. Matricaria chamomile)
Nuc frunze (Lat. Juglans regia)
Obligeana - rizomi (Lat. Acorus calamus)
Papadia radacini (Lat. Taraxacum officinale)
Patlagina - frunze (Lat. Plantago sp.)
Pelinul - partea aeriana (Lat. Artemisia absinthium)
Stanjenel rizomi (Lat. Iris germanica)
Talpa gtei partea aeriana (Lat. Leonorus cardiaca)
Tintaura, fierea pamantului partea aeriana (Lat. Centaurium umbellatum)
Traista ciobanului partea aeriana in timpul infloririi (Lat. Capsela bursa-pastoris)
Urzica - frunze (Lat. Urtica dioica)
Urzica moarta alba flori, partea aeriana (Lat. Lamium album)
Unguras -- partea aeriana (Lat. Marrubium vulgare)
Valeriana - rdcina cu rizomi (Lat. Valeriana oficinalis)

LUNA OCTOMBRIE
Angelica rdcina cu rizomi (Lat. Angelica archangelica)

31

Boz fructe (Lat.Sambucus ebulus)
Calin - fructe,scoarta (Lat. Viburnum opulus)
Cicoare - radacina (Lat. Cichorium intybus)
Ciubotica cucului - rizomi cu rdcina (Lat. Primula officinalis)
Coacaze munte frunza (Lat. Ribes alpinum)
Ghintura rizomi (Lat. Gentiana sp.)
Ienupar - fructe (Lat. Juniperus comunus)
Macese fructe (Lat. Rosa canina)
Nuc frunze (Lat. Juglans regia)
Angelica - rdcina (Lat. Angelica archangelica)
Obligeana - rizomi (Lat. Acorus calamus)
Osul iepurelui - rdcina (Lat. Ononis spinosa)
Urzica moarta alba flori, partea aeriana (Lat. Lamium album)
Unguras -- partea aeriana (Lat. Marrubium vulgare)
Patlagina - frunze (Lat. Plantago sp.)
Papadia - rdcina (Lat. Taraxacum officinale)
Stanjenel rizomi (Lat. Iris germanica)
Tataneasa (iarba lui Tatin) - radacina cu rizomul (Lat. Symphytum officinale)
Talpa gtei partea aeriana (Lat. Leonorus cardiaca)
Valeriana,odolean - rizomi cu radacina (Lat. Valeriana officinalis)

LUNA NOIEMBRIE
Boz fructe (Lat.Sambucus ebulus)
Ciubotica cucului radacini (Lat. Primula officinalis)
Iarba mare radacina (Lat. Inula helenium)
Talpa gtei partea aeriana (Lat.Leonorus cardiaca)
Tataneasa - radacina cu rizomul (Lat. Symphytum officinale)
Stanjenel rizomi (Lat. Iris germanica)
Obligeana - rizomul (Lat. Acorus calamus)
Osul iepurelui - rdcina (Lat. Ononis spinosa)
Urzica moarta alba flori, partea aeriana (Lat. Lamium album)

LUNA DECEMBRIE
Captalan rizomi (Lat. Petasites hybridus)
Ciubotica cucului radacini (Lat. Primula officinalis)
Iarba mare radacina (Lat.Inula helenium)
Stanjenel rizomi (Lat. Iris germanica)
Tataneasa - radacina(Lat. Symphytum officinale)


Bibliografie

Fitoterapie traditionala si moderna Ovidiu Bojor, Octavian Popescu, 2009.
Remedii din Farmacia Naturii Maria Pop, Elisabeta Olos, 2004
Farmacia Naturii Ovidiu Bojor, Mircea Alexan, Florentin Craciun , 1976


32

Recoltarea plantelor medicinale trebuie facuta cu mare atentie pentru recunoasterea lor corecta. Apoi
trebuie luate in calcu:
momentul recoltarii (conditiile meteo din ziua recoltarii, dar si perioada calendaristica),
stadiul de vegetatie al plantei si organul care trebuie recoltat, astfel incat sa contina cea mai mare
cantitate a principiilor active.

nainte de recoltarea plantelor trebuie s avem n vedere urmatoarele:
este foarte important s identificati corect plantele, deoarece unele sunt otrvitoare;
este interzis s recoltati plante care fac parte din specii protejate. Pentru celelalte specii de plante
medicinale culegeti n asa fel, nct, s mai lsati suficiente pentru nmultirea lor;
culegeti plantele din pdure sau camp, departe de marginea drumurilor (deoarece datorita traficului
concentratia de plumb acumulata in plante poate fi foarte mare) si nici din apropierea terenurilor
agricole cultivate (plantele pot contin urme de ngrsminte chimice sau pesticide).

Diferitele parti ale plantele medicinale se recolteaz astfel:
Fructele si semintele (Fructus, Semen) se recolteaz la maturitate, dimineata sau seara trziu. Dup
natura fructului exist mai multe posibilitti de recoltare:
- fructele crnoase se vor recolta cnd acestea sunt pe deplin dezvoltate (fructe de Afin);
- fructele uscate se vor recolta nainte de deschiderea lor (Macul), sau cnd semintele sunt complet
dezvoltate.
Recoltarea fructelor si a semintelor se face de cele mai multe ori toamna.

Florile (Flores) n functie de specie, ele se culeg astfel: n faza de boboc se recolteaz Trandafirul;
dup desfacerea bobocilor, cnd floarea ajunge la maturitate se recolteaz majoritatea plantelor medicinale.
Niciodat nu se va realiza recoltarea dup ce floarea s-a uscat. Recoltarea se face prin:
- ciupire (Mac, Tei),
- scuturarea ramurilor (Porumbar),
- tierea inflorescentei (Coada soricelului).

Frunzele (Folium) se recolteaz naintea nfloririi sau n timpul nfloririi. Cea mai buna perioada de
culegere a lor este considerata a fi cea de dinainte de inflorire si mai ales din timpul infloririi plantei. Se
aleg frunzele ajunse la maturitate, intregi, neatacate de daunatori. Frunzele se culeg cu mainile. Frunzele
care contin uleiuri volatile se recolteaz pe timp noros, iar celelalte pe vreme cu soare. Dup recoltare,
frunzele se pun n cosuri sau ldite fr a se ndesa, pentru a nu se nnegri.

Partea aerian a plantei (Herba) se recolteaz cnd deja dou treimi din flori sunt nflorite. Sunt
plante care se recolteaz mpreun cu rozeta de frunze (Turita Mare).

Mugurii foliari (Turiones, Gemmae) se recolteaz primvara chiar nainte de desmugurire (mugurii
de Plop negru), sau n momentul inmuguririi, incepand chiar cu luna februarie, atunci cand incepe sa
circule seva. Mugurii trebuie sa fie suficient de dezvoltati dar nedesfacuti. Se recolteaza cu mana. Exemple:
muguri de brad, muguri de pin, de plop, de nuc s.a. Mugurii se culeg de pe prtile laterale ale ramurilor,
pentru a asigura cresterea normal a arborelui sau a arbustului.


33

Scoarta (Cortex) se recolteaz primvara devreme, imediat dup pornirea n vegetatie. Recoltarea
poate continua pn n momentul formrii primelor frunze (Stejar). In general scoartele se recolteaza de pe
tulpinile plantelor care au cel putin 3 ani.

Rdcini, rizomi, bulbi, tuberculi (Radix, Rhizoma, Bulbus, Tubera) -se vor recolta in perioada de
repaus, inainte de intrarea in vegetatie, adica primavara devreme sau ,toamna tarziu la finele perioadei de
vegetatie cand in partile subterane ale plantei sunt acumulate maximum de substante active. Este important
s se identifice exact specia dorit, deoarece datorit absentei prtilor aeriene, pot survenii confuzii.

Transportul, uscarea si depozitarea plantelor medicinale

Plantele recoltate trebuie transportate, imediat dupa recoltare, acasa sau in uscatorii special amenajate. Ele
se vor transporta in saculeti de tifon sau saci de iuta, canepa sau hartie, este interzis a se folosi saci sau
pungi de plastic deoarece acestea depreciaza calitatea plantelor.

Operatiunea urmatoare este eliminarea eventualelor plante straine dintre plantele recoltate, apoi
fragmentarea lor.

Uscarea plantelor medicinale este unul dintre cei mai importanti factori care poate influenta calitatea
acestora, imediat dupa recoltare. Prin uscare, produsele vegetale se stabilizeaza, datorita inactivarii
enzimelor continute.

Plantele trebuie uscate imediat dupa recoltare si sortare, pentru ca apa continuta favorizeaza (sub influenta
luminii si a oxigenului din aer) o serie de reactii chimice si fizice care degradeaza produsul si micsoreaza
cantitatea initiala de principii active, principiil active care sunt responsabile pentru efectele terapeutice ale
plantelor medicinale.

Plantele medicinale nu trebuie lasate sa inceapa sa transpire, pentru a impiedica mucegairea, ori
fermentarea acestora. Prin eliminarea apei din produsele vegetale se poate evita formarea unor compusi
noi, care sa modifice efectele curative ale plantelor medicinale.

Uscarea produce, in cazul anumitor plante, schimbari benefice care accentueaza efectele terapeutice (spre
exemplu continutul in uleiuri esentiale al semintelor de chimen se dubleaza dupa un an de zile). Uscarea
plantelor duce la o micsorare considerabila (40-85%) a greutatii si volumului acestora. Se poate realiza in:
- mod natural, la temperatura ambianta, la soare sau la umbra.
- artificial cu ajutorul unor etuve speciale sau cuptoare.

Durata uscarii naturale variaza in functie de produsul vegetal si de anotimp. Astfel:
- in cursul verii frunzele, florile si ierburile se usuca in decurs de 3-7 zile.
- radacinile sau scoartele se usuca mult mai lent timp de 20-30 de zile.


Reguli generale de uscare a plantelor medicinale:

Imediat dupa recoltare, plantele se sorteaza si se indeparteaza partile patate, atacate de insecte,
mucegaite sau putrezite, precum si corpurile straine.

34

radacinile, rizomii si bulbii se curata prin spalare sub jet puternic de apa rece.
in mod ideal, uscarea se realizeaza aranjand plantele in straturi cat mai subtiri, asezate pe rame de
lemn prevazute cu tifon, astfel incat aerul sa circule si sa nu fie nevoie de a intoarce zilnic plantele de
pe o parte pe alta. Locul unde se face uscarea trebuie sa fie uscat, bine aerisit, fara praf sau insecte.
uscarea se poate realiza si in aer liber, la soare sau la umbra, in functie de principiile active ale
produsului vegetal.
Scoarta, ramurile si lemnul se usuca de obicei la temperatura obisnuita, de 24-25
o
C, deoarece avand
umiditate relativ scazuta, pot fi uscate lent, intr-un interval de timp ceva mai mare (20-30 de zile).
Dupa uscare, unele produse vegetale pot fi folosite imediat, iar altele dupa o anumita perioada de timp.
De ex. scoarta de crusin se pastreaza un an dupa uscare si apoi este folosita. Scoarta proaspata de
crusin produce efecte secundare neplacute precum greata, stare de voma, dureri de stomac.
Frunzele se usuca la temperaturi mai ridicate (40-60
o
C), direct la soare sau in locuri foarte calduroase
(podul casei), timp de mai multe zile. Aceste temperaturi sunt necesare deoarece, prin uscare lenta
clorofila sufera modificari ce altereaza calitatile medicinale ale plantei.
Florile se usuca la o temperatura de aproximativ 40
o
C, prin expunere la soare acoperite cu hartie
pentru a-si pastra culoarea si mirosul. Florile albe se usuca la soare, iar cele colorate la umbra, pentru a
nu se decolora. Cu toate acestea sunt flori colorate care se usuca la soare asa cum sunt Galbenelele si
Lumanarica.
Fructele, semintele si mugurii se usuca la temperaturi ridicate cuprinse intre 40-100
o
C, datorita
umiditatii crescute sau a substantelor uleioase care impiedica o uscare eficienta realizata la
temperatura camerei intr-un timp mai lent. Asadar, uscarea acestora se face in cuptor, la t
o
controlata.
Partile vegetale care contin uleiuri volatile se usuca la temperatura de 30-35
o
C, separat de alte
plante pentru a nu se transmite mirosul de la o planta la alta.


Cum stim ca un produs vegetal este corect uscat?

O planta medicinala uscata corect ramane intreaga, pastrandu-si mirosul caracteristic.
Frunzele si florile uscate corect se incretesc si produc un zgomot caracteristic la zdrobirea cu
degetele: se sfarama cu mici trosnituri.
Fructele uscate se pot si ele zdrobi cu degetele, iar cand se lovesc intre ele produc un zgomot sec.
Scoartele si radacinile uscate la indoire trebuie sa se rupa cu zgomot. Scoartele prin uscare iau forma
de tuburi sau jgheab, iar suprafetele radacinilor devin striate.

Dupa uscare plantelor se vor pastra in pungi sau saci de hartie, saculeti de tifon sau panza, cutii de
carton.Este recomandat ca plantele medicinal din farmacia casei sa se reinnoiasca in fiecare an, exceptie
scoarta de crusin care se foloseste dupa un an de pastrare.


Bibliografie

Fitoterapie traditionala si moderna Ovidiu Bojor, Octavian Popescu, 2009.
Remedii din Farmacia Naturii Maria Pop, Elisabeta Olos, 2004.
Farmacia Naturii Ovidiu Bojor, Mircea Alexan, Florentin Craciun , 1976.


35

Pentru cei care sunt preocupai s-i procure singuri plantele medicinale ce cresc n mod natural n multe
zone ale rii noastre, aducem n atenie cteva sfaturi i reguli cu privire la recoltarea acestora.

Pentru recoltarea i pstrarea plantelor medicinale pentru uz propriu, este nevoie de un loc uscat i hrtie.
Astfel florile de tei se recolteaz ncepnd cu jumtatea lunii iunie, ntr-o zi nsorit i uscat. Cel mai bun
moment pentru cules este atunci cnd majoritatea florilor au nflorit complet, existnd numai civa
boboci ntredeschii. Florile de tei se aaz pe coli de hrtie, ntr-un singur strat, ntr-o ncpere uscat i
aerisit, unde planta se las la uscat.

Unele plante se recolteaz n zori, pe rou, ca s nu li se usuce fructele, sau noaptea, la lumina lunii. Altele
se pot recolta numai dup ce se ridic roua. Frunzele de degeel rou (Digitalis purpureae folium) se
recolteaz numai pe timp nsorit, ntre orele 11:00 i 14:00, cnd conin cea mai mare cantitate de
substane active.

Plantele medicinale nu se recolteaz pe timp de ploaie. Cel mai bun timp pentru recoltarea lor este cel
cald i noros. Frunzele, prile aeriene i florile se recolteaz pe vreme stabil, cu soare, fr umiditate,
dup rou. Recoltarea plantelor ce conin uleiuri volatile se face pe timp noros sau dimineaa nainte de
rsrit. Speciile pentru semine sau fructe se recolteaz pe timp rcoros, dimineaa sau seara.

Rdcinile i celelalte pri subterane ale plantelor (tuberculi, rizomi) se recolteaz toamna trziu, dup
vetejirea frunzelor, sau primvara devreme, nainte de formarea mugurilor sau lstarilor.

Prile aeriene (tulpini, frunze, flori) se vor recolta cu puin timp nainte de nflorirea complet sau n
perioada de nflorire.

Calendarul recoltrii ctorva plante medicinale uzuale

Perioadele de recoltare corespunztoare celor mai uzuale plante medicinale sunt:
afin: august-septembrie,
anason: august-septembrie,
mueel: mai-iunie,
angelic (rdcini, rizomi): septembrie-noiembrie,
mutar negru: iulie-august,
busuioc: iulie-septembrie,
nuc (frunze): mai-iunie,
ctin alb: august-octombrie,
chimen: iulie-august,
cicoare (partea aerian): iulie-septembrie,
cicoare (rdcini): septembrie-octombrie,
cimbrior: mai-august,

36

cimbru de grdin: mai-iulie,
ptlagin: mai-octombrie,
coada-calului: iulie-septembrie,
coada-oricelului: iunie-septembrie,
coriandru: iulie-august,
porumb (mtase): iunie-iulie,
rostopasc: aprilie-iunie,
salcm (flori): aprilie-mai,
salvie (flori): iunie-august,
glbenele: iunie-octombrie,
soc: mai-iunie,
sulfin: iunie-septembrie,
suntoare: iunie-august,
tei: iunie-iulie,
levnic: iunie-iulie,
mce: august-octombrie,
intaur (partea aerian): iulie-septembrie,
mghiran: iulie-august,
ment: mai-septembrie,
urzic: mai-octombrie,
valerian (rdcini, rizomi): octombrie.

Industria plantelor medicinale i aromatice din Romnia atinge, potrivit ziarului Capital, o cifr de
afaceri cumulat de aproape un miliard de euro anual. Potenialul natural al Romniei este imens:
din totalul celor 3.700 de specii de plante care cresc n ara noastr,
flora medicinal este reprezentat de 800 de specii,
dintre care 283 au proprieti terapeutice certe.

nainte de 1990, exista n acest domeniu o singur ntreprindere: Plafar. n ultimii ani s-au format asociaii
i grupuri de productori. Principala organizaie a productorilor i prelucrtorilor de plante medicinale i
aromatice din Romnia este Patronatul Planta Romanica, ce reunete 25 de firme, mai cunoscute fiind:
Hofigal - Bucureti,
Exhelios - Timioara,
Dacia Plant - Sebe, Alba.

La centrele de achiziii ale acestora se pot aduce plantele recoltate din flora spontan sau se pot contracta
producii de pe loturi cultivate special.

37

1.4. Nomenclatura botanica

Nomenclatura utilizat astzi n botanic i are originea n nomenclatura latin, suferind n timp un proces
de uniformizare, acesta fiind impus de necesitatea unei denumiri prescrise i stabilite, universal pe plan
mondial al plantelor.

Fiecare specie este numit prin dou cuvinte:
o primul termen este generic - un substantiv,
o al doilea este specific - fiind un adjectiv; mai rar poate fi substantiv sau nume propriu.
Dup denumirea speciilor se trece autorul prescurtat.

Botanica sistematica sau Sistematica plantelor este stiinta biologica care se ocupa cu studiul
clasificarii plantelor in unitati sistematice, pe baza gradului de inrudire si de evolutie filogenetica, in
vederea alcatuirii unui sistem filogenetic al lumii plantelor si, implicit, al lumii vii. Pentru a fi
clasificate intr-un sistem filogenetic, plantele trebuie analizate (diagnosticate). Botanica sistematica
foloseste cercetarile oferite de citologie, histologie, morfologie, embriologie, citogenetica, fiziologie,
corologie, ecologie, geobotanica, fitocenologie, paleontologie, palinologie, fitopatologie, fitochimie,
filogenie moleculara, imunologie.

Chemotaxonomia stiinta care clasifica plantele dupa asemanarea chimica. Dovedeste ca plantele cu
aceeasi origine au si produsi chimici comuni. Bunaoara, daca o specie prezinta un compus metabolic
secundar valoros (principiu activ) se asteapta ca si alta specie inrudita sa contina acelasi principiu activ.
Chemotaxonomia contribuie la cunoasterea cantitativa si calitativa a resurselor naturale vegetale cu
diferite principii active.

Taxonomia. In botanica sistematica, toate unitatile de clasificare, indiferent de categorie, se numesc
taxoni, taxonomia fiind stiinta care se ocupa cu principiile (regulile) de clasificare a plantelor.

Specia este unitatea fundamentala in organizarea lumii vii. Reprezinta un nivel superior de organizare a
lumii vii, o categorie istorica, reala, dinamica. Taxonomic, constituie unitatea de baza in clasificarea lumii
vii. Forma fundamentala de existenta a speciei este populatia. Speciile pot fi reprezentate de o singura
populatie sau de mai multe populatii.

Definitia speciei. In conceptia actuala, specia poate fi definita ca un ansamblu de populatii, rase
geografice si subspecii care au acelasi fond genetic si intre care poate avea loc un schimb reciproc
nelimitat de gene, dar care sunt izolate de alte specii prin mecanisme care impiedica incrucisarea sau
reproducerea hibrizilor cand ei sunt produsi.

Statutul speciei. Specia are urmatorul statut:
1.este unitatea taxonomica fundamentala a lumii vii;
2. este o unitate biologica fundamentala a lumii vii;
3. in ierarhia biologica este un sistem ce reprezinta un nivel de organizare a lumii viii;
4. este unitatea de baza a ecologiei, constituind un element important al ecosistemului unde are 3 roluri:
transferul material, energetic si informational;
5. din specie (populatie) deriva taxonii superiori acesteia, fiind unitatea de baza a evolutiei transspecifice
(dintre specii), a evolutiei biologice in ansamblu.

38

Caracteristicile speciei. Specia prezinta 2 caracteristici:
o caracterul conservative
o caracterul evolutiv.

Taxonii infraspecifici. Variabilitatea, proprietatea universala a speciilor (populatiilor) si diferentierea
divergenta, determina in cadrul speciei subunitati sau taxoni infraspecifici ca:
o subspecia (ssp.),
o varietatea (var.).

Alte unitati infraspecifice, de rang mai mic, sunt:
o forma (f),
o biotipul,
o soiul sau cultivarul (cv.),
o chemovarietatea (chvar.).

La plantele cultivate se folosesc urmatorii taxoni infraspecifici:
o subspecia,
o convarietatea,
o varietatea si cultivarul (soiul).

Taxonii supraspecifici, unitatile superioare speciei, su
o genul,
o familia,
o ordinul,
o clasa,
o filumul (increngatura),
o regnul.

Aceste unitati pot avea, la randul lor, subunitati de rang superior sau inferior precum:
o subfamilia,
o supraordinul,
o subordinul,
o subclasa.

Genul incadreaza mai multe specii inrudite intre ele. Poate fi monotipic, reprezentat de o singura specie.

Familia grupeaza mai multe genuri inrudite cu origine comuna.

Ordinul cuprinde mai multe familii inrudite, intre ele avand caractere generale asemanatoare.

Clasa reuneste mai multe ordine cu caractere morfologice comune, cu mare valoare sistematica.

Filumul (increngatura) grupeaza mai multe clase. Acest taxon se bazeaza pe caractere comune generale.

Nomenclatura denumeste taxonii.


39

1.4.1. denumiri stiintifice ale plantelor medicinale

Denumirea stiintifica a taxonilor este stabilita de Codul International de Nomenclatura Botanica.

Linne in lucrarea ,,Species Plantarum (1753) a generalizat in stiinta nomenclatura binara Conform
nomenclaturii binare, fiecare specie este denumita prin doua cuvinte latine sau latinizate.

Primul cuvant reprezinta genul (numele genului), este scris cu majuscula, iar al doilea reprezinta numele
speciei, se scrie cu litera mica. Ex: Solanum (genul) tuberosum (specia).

Denumirile generice sunt substantive. Acestea au origini diferite:
o in limba latina (ex. Populus),
o in limba greaca (ex. Helianthus antos=floare, Arctium),
o in limba araba (ex Oryza),
o in mitologie (ex. Narcissus, Adonis)
o sau provin din numele latinizat al unor personalitati, in special botanisti (ex. Linnaea, Zinnia,
Vaucheria, Magnolia).

Denumirile specifice sunt adjective latinizate. Reprezinta diferite semnificatii (insusiri, caractere):
o morfologice (ex. Lavandula angustifolia, Hypericum perforatum sunatoarea, Prunus spinosa
porumbar),
o ecologice (ex. Nigella arvensis, Mentha aquatica),
o fenologice (ex. Colchicum autumnale),
o geografice (ex. Phytolacca americana, Dracocephalum moldavica),
o tinctoriale, de a colora (ex. Alkanna tintoria, Digitalis purpurea),
o actiuni biologice (ex. Papaver somniferum).

La speciile hibride, intre cele doua nume, se intercaleaza semnul x (ex. Populus x canadensis, Mentha x
piperita). Dupa numele speciei se trece numele prescurtat al autorului care a descris, prima data, specia
(ex. Achillea millefolium L.; L.=Linne).
La ciuperci, pentru denumirea increngaturii se adauga sufixul mycota (ex. increngatura Eumycota) iar
pentru denumirea clasei se adauga sufixul mycetes (ex. clasa Ascomycetes).
La alge, pentru denumirea familiei, se adauga sufixul phyceae(ex, clasa Chlorophyceae algele verzi)

Clasificarea florei Romaniei, facuta in nenumarate carti de specialitate, reflecta o mare varietate de
plante, repartizate, in functie de
o relief,
o clima,
o sol.

S-au identificat pana in prezent peste 3700 de specii de plante, multe dintre ele foarte rare sau pe cale de
disparitie, motiv pentru care au fost declarate monumente ale naturii.

Printre acestea se numara

40

Floarea de colt (Leontopodium alpinum),
Papucul Doamnei (Cypripedium calceolus),
Degetarutul Pitic (Soldanella montana) o planta erbacee specifica la liziera padurilor
Crinul de padure (Lilium martagon), o frumoasa planta ce infloreste in apropierea padurilor de stejar,
Bujorul romanesc (Paeonia peregrina), o varianta a bujorului de munte, care creste in Dobrogea si
nu a fost identificat in nici o alta parte a lumii,
Ghintura galbena (Gentiana lutea), din pajistile alpine,
Roua cerului (Drosera rotundifolia), o planta carnivora, foarte rara in tara noastra,
Irisul de balta (Iris pseudacorus) etc.


In acelasi scop, al ocrotirii florei si faunei, in Romania, peste un milion de hectare reprezinta arii protejate,
precum
Parcul National Retezat,
Rezervatia Biosferei Delta Dunarii,
Parcul National Piatra Craiului,
Parcul National Portile de Fier,
Rezervatia Cheile Nerei,
Cheile Bicazului etc.


Dintre speciile endemice din Romania, adica cele care sunt originare si cresc pe o suprafata geografica
bine determinata, cele mai cunoscute sunt
Garofita de Piatra Craiului (Dianthus callizonus),
Angelica (Angelica arhangelica),
Sangele voinicului (Nigritella nigra),
Flamanzica de colt (Draba compacta),
Zambrul (Pinus cembra) conifer, ce creste in zone montane, cu o inaltime ce poate ajunge la 30 m
Tisa (Taxus baccata), copac care creste, in mod natural, in padurile de fag,
Situata la intersectia paralelei de 45 de grade latitudine nordica si a meridianului de 25 de grade
longitudine estica, adica la jumatatea distantei dintre Ecuator si Polul Nord, Romania este un spatiu
geografic fata de care natura a fost extrem de generoasa, punand alaturi lanturi muntoase, campii, dealuri,
delta, rauri, depresiuni, litoralul Marii Negre, cu o flora si o fauna pe masura, diverse, unice adeseori,
adica o tara pe care ar trebui sa o redescoperim noi, romanii, in primul rand, sa o pretuim si sa o ocrotim,
pentru prezent si pentru generatiile urmatoare.

41

1.4.2. denumiri populare ale plantelor medicinale


Denumirile populare ale plantelor se refer la:
denumirea genului (n cazul acesta mai multe specii de plante, de obicei asemntoare, au aceeai
denumire poplar),
sau la denumirea unei specii.

Cnd denumirea popular se refer la denumirea genului, este clar c toate speciile de plante din
respectivul gen sunt cunoscute cu acelai nume popular. Denumire tiinific se folosete n toate limbile.

Exist dou surse principale de nume romneti de plante:
Borza Al., 1968, Dicionar etnobotanic, Edit. Academiei Bucureti
Drgulescu C., 2010, Dicionar de fitonime romneti, edit. Univ. "Lucian Blaga" Sibiu

Literatura botanic are propriul su sistem de denumiri, format n timpul reformei lingvistice. El a urmat
nomenclatorul latin i este codificat chiar prin utilizarea limbajului de specialitate.

Denumirile populare - spontane i motivate - rmn n continuare parte a unei tradiii vii i exist n
paralel cu denumirile tiinifice, artificiale.

Conform ghidului etnobotanic: exist o singur cerin fundamental n culegerea denumirilor botanice:
trebuie notat n dialectul regiunii denumirea fiecrei plante utilizate i cunoscute n zon" (Pntek-Szab 1996).

Se recomand culegerea concomitent a denumirilor geografice i a numelor de plante pentru c ele sunt
strns legate. Totodat, culegerea care cuprinde motivele denumirilor, cauzele etimologiei populare,
credinele legate de nume, contextul ocaziei denumirii poate produce un material autentic de etnobotanic.


Nu dispunem nici n prezent de o sistematizare cuprinztoare a denumirile populare.

Materialul referitor la denumiri trebuie cules din:
dicionare,
texte referitoare la dialectologie sau regionalisme,
studii de dialectologie,
comunicate etnografice,
lucrri de medicin botanic sau farmaceutic,
dicionare generale sau dicionare de botanic.

Exist dou lucrri de referin pentru materialul privind terminologia florei. Prima este Dicionarul

Analiza comparativ a ierbarelor, a lucrrilor timpurii de medicin botanic pe de o parte i a ierbarelor
mai noi pe de alt parte, poate distinge destul de precis stratul limbii populare de stratul limbajului de
specialitate.



42

Sistemul popular al numelor de plante.

n analiza originii numelor de plante literatura de specialitate difereniaz trei straturi:
(1) stratul de baz al limbii
(2) nume de plante alctuite pe parcursul vieii independente a limbii [formate n interiorul limbii, prin
procedee interne - forme onomatopeice, onomatopoetice; prin formare sau derivare, compunere , derivare,
alipire, combinare, etimologie popular, conversiunea substantivului propriu n substantiv comun
(3) nume de plante preluate dintr-o limb strin = mprumut lexical

Distingem patru tipuri structurale din perspectiva morfologiei denumirilor populare de plante:
(1) nume simple,
(2) nume derivate,
(3) nume compuse,
(4) sintagme

Sub aspectul coninutului putem distinge grupuri de semnificaie (de ex. nume derivate din:
o nume de boli sau de animale,
o termeni religioi,
o nume de srbtori,
o nume de popoare

Unele semnificaii sunt descriptive, pe cnd altele sunt metaforice. n cazul celor descriptive caracteristica
central a plantei nu constituie cu necesitate baza denumirii. Totui, ele au valoare informativ, pentru c
ofer (cu ajutorul unui atribut sau prefix atributiv) informaii sugestive despre culoarea, forma, perioada
de nflorire, utilizarea plantelor. Cele metaforice nu au valoare de informaie. n cazul lor asocierea,
imaginaia, caracterul ilustrativ i umorul au un rol important.

O planta are numele botanic (stiintific) stabilit dupa regulile nomenclaturii binare compus din doua
cuvinte, primul indica genul din care face parte specia si al doilea care diferentiaza specia in cadrul
speciilor apartinand aceluiasi gen. (numele e compus tot din doua cuvinte chiar in cazul in care genul
cuprinde o singura specie).

Numele popular sau numele comun este un nume care este folosit de amatori nespecialisti desi tot mai
multi amatori incep sa foloseasca in paralel si numele botanic. Numele stiintific are anumite avantaje
incontestabile si pentru amatoriL
1) e acelasi peste tot in lume.
2) se refera la o singura specie, confuziile nefiind posibile cum se poate intampla in cazul numelor
populare (acelasi nume popular se poate referi la plante diferite_.

In acelasi timp nume populare diferite se pot referi la aceiasi planta, uneori aceste mai multe nume fiind
folosite in aceiasi zona (pentru aceiasi planta).

Unele nume populare, cum e cel dat in zonele in care plantele sunt native, sunt transmise pe cale orala din
generatie in generatie din timpuri stravechi. Uneori semnificatia numelui si cum s-a format, cheia de
interpretare, s-a pierdut in negura timpurilor.