Scribd Logo
Încărcați

Bine ați venit la Scribd!

  • Continutul Farmacognoziei Si Sarcinile Ei

    Încărcat de

    daana13
    3K vizualizări14 pagini

    Drepturi de autor

    © Attribution Non-Commercial (BY-NC)

    Formate disponibile

    PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

    Vi se pare util acest document?

    Este necorespunzător acest conținut?

    Raportați acest document

    Drepturi de autor:

    Attribution Non-Commercial (BY-NC)
    Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    3K vizualizări14 pagini

    Continutul Farmacognoziei Si Sarcinile Ei

    Încărcat de

    daana13

    Drepturi de autor:

    Attribution Non-Commercial (BY-NC)
    Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    din 14
    PARTEA GENERALA Continutul farmacognoziei si sarcinile ei Farmacognozia este stiinta care are drept obiect cunoasterea produselor natu- rale de origine vegetald gi animala, utilizate ditect ca medicament sau care servese rept sursé la prepararea medicamentelor, Produsul vegetal poate fi constituit din planta intreaga sau numai din anumite pat de planta: organe subterane, scoarti, frunze, lori, fructe, seminfe, muguri, care contin substanfe farmacologic active. Tot ca produse vegetale sunt considerate si uleiurile volatile, rsinile, balsamurile, gumele, uleiurile grase etc., care se obfin prin diverse metode de extractie, presare. Prin folosirea termenului de procs vegetal se urmareste totodaté inlocuirea denumiti vechi de “drog”, care astizi este utilizatifrecvent, pentru produsele care sunt folosite de toxicomani (stupefiante, halucinogene etc. ). Farmacognozia studiaza produsele vegetale sub toate aspectele, in afard de actiunea Jor fiziologic’, care formeazA obicetul farmacodinamici. Numele de farmacognozie, ca toate denumiile stiinifice, deriva de la cuvintele grecesti farmakon ~medicament si gignosco - cunose. Acest numea fost introdus de C.A Seydler, care La intrebuinfat in publicatia sa “Analecta Pharmacognostica” si dupa care a inceput si patrundstreptat in patrimoniul stiinei in dependent de problemele pe care farmacognozia le inainteazii, putem evidentia farmacognozie pura si farmacognozie aplicatt. Farmacognozia pura, se ocupa cu studiul problemelor pur stiintifice. Farmacognozia aplicaté, isi propune drept scop cunoasterea si determinarea produselor vegetale si animale oficinale. Pe plan mondial cercetarea plantelor medicinale se bucura de o atenjie mereu crescandi, efectudindu-se studii complexe bazate pe colaborariintre botanist, biologi, agronomi, farmacisti, chimisti, farmacologi etc, Accasta orientare este justificata de necesitatea largirii sortimentelor de medicamente de naturi vegetal i datorith fapfului ‘c& substanfele naturale prezinta avantajul unei mai bune tolerante pentru organism, Obiectul de studiu al farmacognoziei include: 1) studierea plantelor medicinale ca surse de substanfe farmacologic active. Se studiazi compozitia chimica a plantelor, biosinteza substanfelor de baz care au intrebuinfare in medicina, dinamica formérii lor in plante, actiunea factorilor mediului inconjurator si metodelor de cultivare a plantelor medicinale asupra acumularii principiilor active; C19SS1 IP 2) determinarea resurselor de plante medicinale. Se studiaza plantele medicinale in conditiile naturale: a identifica locurile de crestere a lor in masa, a stabili gradul de rispiindie si rezervele de exploatare a lor. Pe baza datelor obtinute in rezultatul acestor investigatii de elaborat planuri perspective de recoltare a produselor vegetale. ‘Cunoasterea dinamicii acumulirii principiilor biologic active in organele vegetale ale plantei da posibilitatea de a reglamenta termenele si metodele de recoltare, uscare gi pastrare a produselor vegetale; 3) normarea gi standardizarea produselor vegetale. in acest scop se elaboreazi proiecte ale documentatiei tehnice de normare (standarde, monografii farmacopeice, diverse instructiuni), sunt perfectionate metodele determindcii identitatii si calitafi produselor vegetale; 4) descoperirea noilor remedii de origine vegetala in scopul elaborarii medicamentelor mai eficiente. Istoricul farmacognoziei (Om traieste pe parcursul existentei in mijlocul naturi, intr-o intima comunitate cu -vegetatia gi cu fauna ei. O permanenta care I-a caracterizat pe om, din chiar clipa aparifiei sale pe planet, a tinut de faptul 4 acesta s-a luptat continu pentru a-gi pastra sZindtatea gi pentru a rezista nenumiiratelor boli care il paindeau la tot pasul. Instinctul de conservare este adaine inradacinat in structurile genetice ale spefei umane si, mtr-un asemenea context, nu trebuie s& ne surprinds permanenta stréduingaa omului, si asta chiar din clipa aparitiei sale pe p&mént, de a afla, pe calea observatiei, ce fi este util sau, dimpotriva, nociv pentru hrand, pentru sindtate sau pentru viata in gen- eral. A fi sinatos, a trai mult si a trai bine, reprezinta trepiedul tuturor optiunilor umane de la origini si pind in prezent. Astfel omul a observat cd un animal salbatic, trlind, fireste, nlibertate mu mananca anumite plante sau fructe pe care, in mod vizibil si cu obstinate, le evita. Din acest motiy, el nu se otrdveste niciodat. Este vorba, desigur, despre un substrat instinctual de care fine seama, Mai mult decat atat: un animal traind in mediul sau natural de existen{a cunoaste din experienii plamtele pe care le poate folosi cdnd este infometat si cdnd este bolnav. Omula observat c& un ris atunci cand este rinit la coapsa, de exemplu, igi prepard singur din anumite ierburi, pe calea masticafiei, un pansament, cu care initial igi Finge rana in cauza, pentru ca ulterior, s& si-1 puna pe ea. ‘Cunoscutul antropolog Claude Levi-Strauss, intr-o carte a sa sustine ci membrii unui trib din Filipine, cunoscut sub denumirea de Pinatuba, sunt pe cat de primi 18 att deb sunoscatori ai cadrului natural de existen{a din care fac parte, Majoritatea membrilor acestui trib stiu si descrie, cu cea mai mare usuring, in ur de 450 varietayi de plante, in jur de 75 de pisiri si tot in jur de 20 de specii de furnici, Acuitatea spiritului de observatie, capacitate in rapida regresie in lumea contemporana, explica fird indoiala realitatea acelor spectaculoase i precise descoperiri, pe linie de fitoterapic, ca si a unor remedii de alt gen, caracteriziind vremurile indepartate ale conditiei umane, Diversele remedii si tratamente s-au transmis oral din generatie in generatie pani laaparitia serisului, De la sumerieni, in jurul anului 6000 ie.n., ne-au rimas date despre folosirea plantelor medicinale, Babilonienii si asirienii au intocmit, in jurul anului 5000 i.e.n., un dictionar de plante medicinale si au infiintat in oragul Ninive o gradina de plante medicinale si aromatice. Din vestigiile ce se gasesc la British Museum din Londra reiese cf asirienii cultivau macul inca pana la anul 2700 i.e.n., iar despre folosirea mentei atestirile dateaz’ din jurul anului 1200 .e.n, Toate datele amintite s-au gisit pe tablifele de lutale asirienilor. Din papirusurile egiptene, vechi de 5-6 milenii, s-au gasit mii de refete, din care a reiesit c ei foloseau foarte mult coriandrul siricinul, De menfionat inscripfile ebraice cuplante medicinale sau manuscrisele chinezesti, ce contin date care gi astazi sunt uimitoare prin complexicitatea lor, Din opera colectiva indian’ Yadjur-Veda se cunoaste ci medicatia vechilor triburi sc baza pe mii de plante inzestrate cu virtuti terapcutice. ‘Trebuie amintite de asemenea informatiile despre folosirea plantelor medicinale ramase de la bastinasii Americei precolumbiene. in timpul elenilor si romanilor, terapia cu plante ia un avant considerabil, ceea ce duce la aparigia de culturi de plante medicinale. Unul din cei mai vestifi medici ai acestor timpuri este Hippocrates (460-377 1.e.n.), supranumit parintele medicinii. El acautat leacuri din natura. in opera sa “Corpus Hipocraticum” a descris pe larg 236 de plante medicinale, prescriind in 62 de c&irti, sfaturi igienice gi profilactice, dup principiul “natura trebuie ajutatd in actiunea ei tamaduitoare”. Tot Hipocrat a propagat ideea lui Asklepios din Tesalia: “inti cuvantul, apoi planta sila urma cutitul”, adic& mai inti se va folosi psihoterapia, apoi se va apela la fitoteratie si numa dup aceasta se va folosi terapia chirurgicala, Aristotel (384 - 322 ie.n.) s-a ocupat indeosebi de produsele animale, iar Theophrastus (370 - 227 Le.n.) in lucrarea sa “Istoria plantelor” face descrierea botanica a plantelor. Dioscorides, medic gree (sec. 1e.n.), niscut in Asia Mica este adevaratul parinte al farmacognoziei, Tratatul stu tradus in limba latini sub titlul “De materia medica” cuprinde desenele si descrierea a peste 500 produse vegetale, animale si minerale folosite in practica medicala, Aceasti lucrare rispanditd in lumea romani si arab 19 reprezinta principala sursi de cunostinte despre medicamentul vegetal, pana la sfiirgitul evului mediu. Tot in aceasti lucrare Dioscordies mentioneaza c& pe teritoriul Daciei se utilizau numeroase specii de plante medicinale. Ne-aurrdimas date side la Pliniu cel Batran (23-70 e.n.), care, in “Historia naturalis” (37 de volume) a descris 250 de produse vegetale. Operele lui Galenus (sec. II) intemeietorul farmaciei galenice, domina multe secole ‘ntreaga medicina european’. in evul mediu, cultura plantelor medicinale se practica pe king’ manistiri, iar cunostinfele despre leacurile vegetale le posedau numai calugarii, Dupa ce stareja Hildegard von Bingen (1099-1179) a scris in 4 volume si 38 de capitole o carte ‘ntitulat “Physika”, privind cunostinte despre medicamente, se dezvolt&interesul pentru cunoasterea si folosirea plantelor medicinale gi se observa un inceput in studiul florei. Inire sevolele VITI-XIII cunostin(ele de medicind yi farmacie au fost preluate yi imbogitite de scoala arabii prin reprezentantii sii de semi: Avieenna, Averrhoes, Ibn Beitar etc. Paracelsus, pe adevaratul sau nume Theophrastus Bombastus von Hohenhei medic elvetian din secolul al XVI-lea,a folosit pentru prima oari notiunea de prineipiu activ, infelegaind prin acesta obfinerea “sufletului vegetalelor” sub forma de chintesenta. Descrierea si clasificarea plantelor revine botanistului suedez K.Linne (1707- 1778), Primele date stiintfice cu privire la compozitia chimic’ a plantelor apar odat& cu izolare’ unoracizi organici (citric, malic, oxalic, tartric) de c&tre farmacistul suedez, K.Scheele (1742-1786). Pana la sfarsitul secolului al XVIII-lea, stiintele naturii gi medicina au fost strins legate. De-abia in secolul al XIX-lea, medicina se desparte de stiinfele naturii, ‘Toate aceste lucriri au influentat pocitiv dezvoltarea farmacognoziei. Interdependenta farmacognoziei cu alte disciplini Farmacognozia, studiind in deosebi materia prima de origine vegetala, se fundamenteaza pe numeroase cunostinfe de morfologie si fiziologie vegetal, botanica sistematica. Tot atat de utile sunt sinotiunile de chimie (anorganica, organica, analitica, fizicals, ccoloidala) si fizica firs de care nu suntinjelese numeroase capitole ale farmacognoziei, de exemplu: biogeneza, structura chimicd, extragerea principiilor active, analiza calitativa si dozarca lor. Pe de alti parte, intre farmacognozie, chimie farmaceutica si tehnologia medicamentelor exista o interdependent perfect, Dezvoltarea stiinfelor farmaceutice 20 este conditionata de legitura si colaborarea dintre aceste trei discipline. int-adevir 0 cucerire nous din domeniul farmacognoziei deschide largi perspective chimiei farmaceutice, dup’ cum noi produse de sintez& si metode noi de analiza da farmacognoziei posibilitatea de a aprecia produsul vegetal studiat. intre tehnologia medicamentelor si farmacognozie exist aceleasi raporturi, caci fara cunoasterea compozitiei chimice a produselor vegetale nu se pot prepara din ele medicamente de reali valoare terapeutic’. in acelagi timp dac& farmacognoziei nu-i sunt cunoscute: noile cercetari ale tehnologiei referitoare la elaborarea preparatelor galenice si a formelor medicamentoase, nu va (putea conditiona produse corespunzatoare imperativului timpului. Cunostintele dobéindite la studierea farmacognoziei sunt absolut necesare pentru farmacodinamie si toxicologie, cdci nu se poate vorbi de actiunea farmacodinamic& sau toxicitatea unui produs pan nu se cunoaste compozitia chimicd a acestuia. Compozitia chimicd a plantelor medicinale Organism vegetal este foarte complicat nu numa dup structura li chimica, dar si dupa functile pe care le indeplineste. Este cunoscut cd in natura plantele constituie cel mai perfect laborator de elaborare a substantelor organice din cele anorganice, fri de care ar fi imposibila viata omului sia animalelor, Plantele poseda o diversitate uimitoare in schimbul de substante si au capacitatea de a sintetiza din bioxid de car- bon, apa si substanfe anorganice o cantitate insemnata de diferti compusi. in organismele vegetale au fost identificate 21 de element, dintre care 16 (H.C. N,O,P,S,Na, K, Ca, Cl, Mn, Fe, Co, Cu, Zn, Mg) se intélnese in toate sistemele vii, iar 5 - B, Al, V, Mo, L- numai la céteva speci. Cei mai simpli compusi anorganici (CO,,H,0, NO,, SO, si PO,*) furnizeazi plantei 6 elemente de bazi -C, H, O,N, SsiP din care se formeaza majoritatea compusilorjesuturilor:albumine, acizi nuceinici, lucid, lipide etc. Pebaza substanjelor simple in plante se sintetizeaza compusi, care la prima prviren-aravea pentru planteniio insemnnatate functional. Asa compusisecundari sunt tempenoidele alcaloizii,compusiifenolici in diverse forme etc. Apa Unrol insemnat al apei in procesele vitale ale plantei este conditionat de faptul cea prezintéi mediu in care se petrec procesele biochimice caracteristice organismului viu, Concomitent ea este un participant activ al reactilor biochimice, Continutul ei in plantele medicinale se giseste in proportie 40-90% si variaz’\in dependenta de organele plantei. Partea cea mai mare a apei se afl in stare liber’ si mumai o parte neinsemnati (numai mult de 5%) ~in stare legat, ixata de coloizi vegetali, De aceea partileplantei (frunze, flori fructe ete.) foarte or se usucd pand la umiditatea de 10-15%. a Metaboliti primari Toate substanjele care intra in componenta plantelor pot fi impairtite in doua grupe: organice si minerale, Substanfele organice, larindul lor se impart in metaboliti primari sisecundari. ‘Substantele biosintezei primare sunt reprezentate prin albumine, glucide, lipide, fermenti i vitamine Albuminele in organismul vegetal joacd un rol insemnat, deoarece constituie masa principal a protoplasmei. Albumine sunt si fermentii- catalizatorii tuturor transformirilor biochimice. Se deosebesc albumine simple - proteine si albumine compuse - proteide. Proteinele constau din alfa-aminoacizi, in care se descompun la hidroliza fundamental’, Majoritatea a-aminoacizilor prezinti derivati ai acizilor grasi, la care atomul de hidrogen la a-carbon este inlocuit prin grupa amin’, R-CH;-COOH R-CH-COOH Ni; Acid gras Aminoacid (formula general) Aminoacizii, sintetizati de plante, se subimpart in doud grupuri: proteinogenici, adicd aminoacizii, care intra in componenta albuminelor, si neproteinogenici - aminoacizii, care nu intra in componenga albuminelor dar se intalnesc in plante in stare libera, in natura sunt cunoscuti 20-25 de aminoacizi care intra frecvent in structura proteinelor. Dintre ei 8 se socot esentiali:triptofanul, fenilalanina, lizina, treonina, vvalina, leucina, metionina siizoleucina, Ei sunt necesari pentru mentinerea vietii omului, dar nu se sintetizeaza in organism si trebuie primiti cu hrana vegetal. Ceilalti 12 aminoacizi sunt neesentiali; ei se sintetizeaza in organismul omului din alti aminoacizi sau din alti compusi organici Sunt cunoscuti mai mult de 200 aminoacizi neproteinogenici, care participa in schimbul de aminoacizi ai plantelor, Sunt cunoscute cdteva grupe de proteine, dintre care in plante cele mai rispaindite sunt albumina si mai ales globulina, Ultima constituie masa principal a albuminelor semintelor oleaginoase. Proteidele prezintd compusi stbiliaialbuminei simple cu componentinealbuminosi Ele se clasificd dupa natura parjilor nealbuminoase: fosfoproteide, lipoproteide, glucoproteide, cromoproteide, metaloproteide, nucleoproteide. Lipoproteidele 22 insofesc grasimile, Glucoproteidele intra in componenta unor mucilagii. Nucleoproteidele constituie una din cele mai principale grupe de albumine ce au o mare insemndtate in toate procesele care se petrec in organismele vi, inclusiv in plantele medicinale. Fle prezint& compusi ai albuminélor simple cu acizii nucleici. Cele mai intime procese vitale -sinteza albuminelor,cresterea, transmiterea proprietiiloreriditare -se pettec cu participarea acizilor nucleici. Acizii nucleici se afl in nucleele celulelor, plastide, mitocondrii, cromozomi iin fractia solubilé a celulelor. Acizii nucleici la hidrolizl se descompun in trei tipuri de substanfe: baze azotice (purinice 5 pirimidinice), zaharuri (pentozele riboza si dezoxiriboza) si acidul fosforic. Se deosebese doud tipuri de acizi nucleici de baza: ribonucleic (ARN) gi dezoxiribonucleic (ADRN). in componenta ARN intra riboza, citozina, uracilul, adenina, guanina, acidul fosforie; in componenta ADRN - dezoxiriboza, citozina, timina, 5-metilcitozina, guanina, acidul fosforic. La compararea structurii ARN si ADRN se vede, cit ele se deosebese prin componenta bazelor pirimidinice si purinice. Bazele pirimidinice gi purinice, precum gi derivatii lor, eare nu intra in componenta acizilor nucleici, se contin in unele plante in stare libera, deseori in cantitati considerabile. Aceasta se refer, mai cu seam®, la aminele biogenice formate din aminoacizii corespunzatori, de exemplu, tiramina din titozina, putrescina din ori histamina din histidind etc. Bazele purinice au atitudine direct la grupul mare de alcaloizi (“purinici"), care se acumuleaza in ceai, cafea, cacao si alte plante. Formarea acestor alcaloizi in plante se petrece dupa urmatoarea schema pentru tipul cafeinei: acidul nucleinic > aminopurinele > oxipurinele > N-metiloxipurinele, Laactiunea bazelor purinice si pirimidinice cu riboza sau dezoxiriboza se formeaz ucleozidele corespunziitoare (adenozina, dezoxiadenozina), Fierificdndu-se cu acidul fosforic, nucleozidele se transforma in nucleotide; dupa analogie cu nucleozidele din adenozind se formeazi nucleotida, numit’ acidul adenilic. Nucleotidele in plante se pot fosforila cu formarea di- si trifosfonucleotidelor. in cazul fosforilarii acidului adenilic se obtin acizii adenozin di- si trifosforic (ADF si ATF). ADF si ATF, de asemenea gi alte difosfo- gi trifosfonucleotide sunt compusi ‘macroenergetici, La hidroliz& acesti acizi treptat (ATF ADF + AMF) libereazi o cantitate mare de energie, cheltuita de plant la unul sau alt proces biochimic. in rezultatul polimerizacii tute ele nucleotidele (mouonucleotidele) fermeaza acizi nucleici (ARN, ADRN), care, in conseciné, prezinti polinucleotide. Unirea nucleotidelor se petrece cu ajutorul acidului fosforie si grupelor hidroxile ale ribozei (sau dezoxiribozei corespunzator) S-a stabilit, 8 fiecare specie de plante (de asemenea animale si microorganisme) 23 are compozitia nucleotidica a ADRN gsi ARN constant, caracteristicd pentru specia data, de asemenea s-a constatat ed la speciile inrudite deosebiri in compozitia acestor acizi nucleici sunt mai pufine ca la speciile care in sistematica sunt mai indepartate. Cunoasterea aminoacizilor este necesar’ pentru Kimutirea biosintezei unui sir intreg de principii active. Glucide Glucidele prezinta o clas mare de compusi naturali, care prezint& substanje organice alcatuite din carbon, oxigen si hidrogen (exceptie aminoglucidele). Cei mai simpli reprezentanti ai glucidelor sunt monozaharidele, sau monozele. Unindu-se intre cle monozele formeazii compusi, care cresc in mast si se complica dupa structurd, numiti oligozaharide, iar cei macromoleculari ~ poliholozide (polizaharide), sau polioze. Dupi rolul fiziologic in plante glucidele se pot imparti in trei grupuri: 1) metaboliti - monozaharide si oligozaharide participante in procesele biochimice si care servese casubstant initiale pentru sinteza secundar’s; 2) substante de rezervii - unele grupe de poliholozide (amidon, inulina siin unele cazuri monozaharide gi oligozaharide; 3) substante structurale (celuloza). Lipide Lipidele includ dou grupuri de compusi naturali: 1) grasimi: 2) lipoide. in plante lipidele se contin in toate tesuturile. in cantitiiti mai insemnate se acumuleaza in seminfe si fructe. Ele se pot afla in forma de grasimi de rezerva sau pot fi componentii structural ai celulelor protoplasmei. Introdusi de planta-mamii ca ma- terial de rezervaicheltuit in procesul dezvoltirii embrionului, lipidele constituie cel mai efectiv material energetic. La oxidare completa din I g de graisime se elimina pangs la 9,5 Keal, aproximativ de ori mai mult decat se elimina caldurd din albumine (5,5 Keal) sau din 1 g de glucide (4,1 Keal). Lipidele protplasmnatice constituie partes component a celulei yi indeplinese un rol {nsemnat in reglarea permeabilitaii celulelor sieprezintd rezerve concentrate de energie. Lipidele (fosfatie) si lipoproteidele (compusiilipidelorcu albuminele) train componenta membranelor biologice ale celulelor, Substanta de bazii secretatd de cuticula este cutina, in compovitia Gireia intra acizi grasi solizi. Cutina este acoperiti cu un strat subfire de ceruri vegetale, Deoarece cutina si ceara sunt hidrofobe, cuticula este putin permiabilt pentru api, Cuticula fructelor (mere, rchifele) in stratul eutinie poate contine sub form de incluziuni cristale de compusitriterpenici, cel mai des ale acidului usoic Lipidele au o intrebuintare larga in practica medicinal. Se folosese sub form’ de produse, obtinute din seminfele si fructele plantelor oleaginoase, de asemenea din ‘organele unor animale. 24 Fermeni Majoritatea reactiilor chimice in organismele vi se petrec cu participarea fermentilor, Tofi fermentii se impart in doug clase: monocomponenti si bicomponenti. Primii constau numai din albumine. Fi constituie majoritatea absolut a fermentilor cunoscuti; multi din ei se obin din plante in stare cristalica (8-amilaza, papaina ctc.). Ferment tipic monocomponent este pepsina, care descompune albuminele in peptone si polipeptide. A ctivitatea fermentului monocomponent depinde de anumite grupe chimice care se numese centre active; la dereglarea centrului activ fermentul is pierde activitatea sacatalitica, Fermentii bicomponenti constau din albumina (apoferment) si din partea nealbuminoasé legati cu el, numiti cofactor, sau coferment. Spre deosebire de fermentii monocomponenti activitatea celor bicomponenti este determinata de partea nealbuminoasa. Cofermenti pot fi diferite substante, inclusiv vitaminele, nucleotidele, porfirinele, nd erau cunoscufi putini fermenti denumirea lor se ficea fri. o sistem determinata (emulsina, pepsina, diastaza ete.). Cresterea numérului de fermenti (astiizi mai mult de 2000) a necesitat o anumita ordine in denumirea lor. In prezent tofi fermentii se impart in 6 clase principale, reesind din tipul reactiei catalizate: oxireductaze (fermenti redox); transferaze (ferment de trecere); hidrolaze (fermentihidrolitic);liaze (fermenti, care despart de la substrat anumite grupe cu formarea legaturilor duble sau unese grupele la legaturile duble); izomeraze (fermenti de izomerizare); ligaze (fermenti de sinteza), Vitamine in organismele vegetale si animale afara de fermenti se contine inca un grup de compusi necesar in procesele biochimice 5 fziologice - vitamine, Ele prezinti compusi cu greutatea molecular’ mica si diversi natura chimicd, Vitaminele sunt legate cu fermentii si foarte des, cum s-a mai subliniat, intra in grupele active ale fermentil bicomponenti,fiind in asa fel, cofeermenti. in plantele medicinal vitaminele sunt componenti stabili, iarin unele din ele se acumuleazit in cantitati considerabile Acizi organici Derand cu albuminele i glucidele acizii organici sunt cele mai rispéndite substante inplante-F greu de gisit planth cares fie lipsitt de acizi organici. in unele plante ei se pot acumula in cantitati insemnate. in viata plantelor acizii organici indeplinesc functii insemnate si diverse. Unii acizi organici se formeaz& ca substanfe initiale in procesul fotosintezei. in plante este foarte rispandita reactia de fixare a bioxidului de carbon din atmosfer’ in lipsa luminii in timpul cdreia are loc formarea acizilor organici. 25 Produsul stabil al fixatiei la intuneric a bioxidului de carbon este acidul malic, care are un rol important in ciclul respirator. Acest fapt ne kimureste rolul insemnat al acidului malic in schimbul de substante al plantelor. Acizii organici participa in respiratia plantelor - proces biologic important, caracteristic organismelor vi, fiind compusi intermediari la descompunerea glucidelor in bioxid de carbon si ap’. Cu ajutorul acestor acizi se face legatura intre respiratie gi biosinteza albuminelor, grisimilor si multoraltor substanfe. Sinteza hemoglobinei si clorofilei se inf’iptuieste cu participarea acizilor organici; din ei acidul propionic este inelul de nefnlocuit in moleculele acestor pigmenti biologici importanti. Acizii organic participa vadit in sinteza poliholozidelor secundare (substante pectinice, gume, mucilagii ete.), pastrand prin aceasta structura constituentilor lor- monozaharidelor (acizii uronici). Unii acizi organici (fumaric, succinic etc.) prezinta interes, deoarece in plante formeazi siruri cu o grupa insemnatii de substante ale biosintezei secundare - alcaloizii, care prin aceasta devenind solubili in apa se fac substante mobile. in sfargit, acizii organici singuri sunt substante biologic (auxine, heteroauxine) gi farmacologic (citric, ascorbic, nicotinic) active. Metaboliti secundari La substanfele biosintezei secundare in plante se clasificd numerosi compusi, care formeazii trei clase mari principale - alcaloizi, terpenoide i compusi fenolici. Tofi -acesti compusi participa in schimbul de substante, care se petrece in organistmul vegetal, siindeplinesc anumite functii necesare plantei, Unii din ei (de exemplu, acidul oxicinamic) nu se acumuleazi\ in plante gi, ca regul, dup’ formare imediat sunt cheltuiti de plante in alte scopuri biosintetice, Alte substante (alcaloizi, uleiuri volatile, substanfe tanante etc.), invers, au tendina de a se acumula si deseori in asa cantitati, care dau posibilitatea de a folosi plantele care le contin ca surse de aceste substante. Substante minerale Substanjele minerale care se confin in plante se impart in, dowd grupuri: 1) macroelemente (K, Na, Ca, Mg, Si, Cl, P), continutul acestor elemente in cenusa se misoari in sutimi de procent; 2) microelemente (Fe, Cu, Zn, I, Betc.), confimutul lor in cenusf se msoara in miimi de procent. Fosforul, care se contine sub forma de acid fosforic, intra in componenta ATF - sursa insemnatii de energie eliberati la trecerea ATF in ADF si AMF. Ferul, cuprul, molibdenul sialte elemente participa fa formarea multor fermenti. Magneziu este partea ‘componenti stabil a clorofilei. El de asemenea activeazai fermenjii care regleazt descompunerea si transformarea glucidelor, Sarurile de calciu si magneziu ale acizilor pectinici constituie baza pectinei membranelor mijlocii, eare unese intre ele peret 26 celulelor. De continutul kaliuluiintr-o mare miisura depinde capacitatea protoplasmei deamentine apa. ‘in prezent microelementele joacd un rol important in tratamentul bolilor de singe, ‘tumorilor etc. Un interes deosebit prezinta plantele medicinale, deoarece folosirea Jor sub forma de preparate galenice duce la combinarea activa a principiilor active din ele cu microelementele. Variabilitatea compozitiei chimice a plantelor medicinale Formarea si acumularea in plante a substanfelor farmacologic active este un proces dinamie care se schimba in ontogeneza plantei si depinde de asemenea de um sir de factor’ ai mediuluiinconjurdtor. in procesul ontogenezei (dezvoltiri individuale) planta trece fazele de la embrion, dezvoltare vegetativa, inflorire, fructificare si pana la vestejire. Fiecare celulé, fiecare organ al plantei mai inti cresc apoi, ating’ind anumite

    S-ar putea să vă placă și