CUPRINS

Introducere...............................................................................................................3
CAPITOLUL I. CARACTERE GENERALE ASUPRA SPECIEI ŞI
VARIETĂŢILOR DE CALENDULA OFFICINALIS L.........................................8
1.1Răspăndirea genului Calendula L.................................................................8
1.2 Importanţa ameliorării speciilor de Calendula L.........................................8
1.3Diverse genotipuri de C. officinalis L. răspîndire în Europa........................10
1.4Descrierea botanică a specieia Calendula officinalis L................................13
1.5Criterii de diferenţiere morfologică între specia Calendula officinalis L. şi soiurile
obţinute prin hibridări în RM –Diana şi Natali..................................................13
1.6. Caracterizarea anatomică a speciei C. officinalis L..................................14
1.6.1. Caracterizarea anatomică ale frunzei de C. officinalis L................14
1.6.2. Caracterizarea anatomică ale inflorescenţei de C. officinalis L....15
1.6.3. Caracterizarea anatomică a tulpinei de C. officinalis L................16
1.7. Particularităţile şi cerinţele biologice............................................................17
1.8. Produsul vegetal medicinal obţinut din specia de Calendula officinalis L.....18
1.9. Date privind compoziţia chimică a speciei Calendula officinalis L...............19
1.9.1Compoziţia chimică a inflorescenţelor soiurile de C. officinalis L..........25
1.9.2. Date privind acţiunea farmacologică a speciei.....................................25
1. 10. Produse fitoterapeutice obţinute din specia C. officinalis L.......................29
Capitolul II. PARTEA EXPERIMENTALĂ.....................................................29
2.1. Obţinerea produsului vegetal.......................................................................29
2.2. Analiza calitativă prin reacţii de identificare................................................30
2.2.1. Identificarea saponozidelor................................................................30
2.2.2. Identificarea alcaloizilor.....................................................................31
2.2.3. Identificarea substanţelor tanante.......................................................32
2.2.4. Identificarea flavonozidelor................................................................33
2.2.5. Identificarea flavonozidelor prin cromatografia pe strat subţire.........34
2.3. Dozarea totalului de flavonoide.................................................................35
2.4. Dozarea a diheperozidei – izoramnetinei...........................................................38

1
2.5. Construirea curbei de calibrare pe baza absorbantelor corespunzătoare unor soluţii
de rutozidă de concentraţii diferite....................................................................40
Concluzii...................................................................................................................41
Bibliografie...............................................................................................................42

2
 INTRODUCERE
Numele calendula officinalis, vine de la vechiul calendar roman. Numele i-a fost
dat pentru că înflorea în fiecare luna a anului, chiar şi iarna. Numele de officinalis se
referă la munca unui alchimist, care poate transforma orice metal în aur. Despre
gălbenele se credea că, puteau reda frumuseţea pielii, transformarea fiind asemanatoare
cu a unui alchimist. Calendula mai era cunoscută şi sub numele de solsequium. La fel ca
şi floarea soarelui, calendula era o plantă care se mişca in direcţia soarelui.În Evul
Mediu, gălbenelele erau prescrise ca remediu pentru afecțiunile intestinale și ale
ficatului. În Europa și în America Latină, gălbenelele erau folosite în ceremoniile
religioase, de ziua morților. În aceasta zi, florile erau împraștiate pe mormintele celor
decedați. Și în India, această floare era considerată cu puteri magice și era folosită în
ceremoniile religioase.
În antichitate, plantele cu proprietați de vindecare erau considerate magice, iar
gălbenelele nu faceau exceptie. Lumea era atat de fascinată de această plantă și de
minunile pe care le făcea pentru piele, încat credea că avea și alte puteri magice.
Gălbenelele erau folosite astfel și în ritualurile vrăjitoarelor, care o foloseau în loțiunile
destinate celor singuri. oloniștii foloseau acestă plantă și în supe, mancăruri și făceau
chiar și vin din gălbenele. Se mai credea că gălbenelele au puteri magice si pot induce
vise profetice. Gălbenelele erau asociate cu bogăția. În Europa, gălbenelele erau
așeazate sub pat pentru a-l proteja pe cel care doarme de spirite malefice , boli si hoți.
Gălbenelele sunt plante care aduc noroc celor din zodia leu. Florile proaspete
de gălbenele maresc energia pozitivă din încapere. Gălbenele așezate sub pernă, în
timpul somnului, induc clarviziune. Dacă faci baie în apa în care ai presărat flori de
gălbenele, atragi respectul și succesul în tot ce faci. Florile de gălbenele presarate sub
pat aduc un somn sanatos.

3
 Cunoaşterea profundă a plantelor medicinale, inclusiv a gălbenelelor, lărgirea
sferei lor de folosire a luat o amploare destul de mare, îndeosebi în a doua jumătate a
secolului trecut, de cultivarea lor fiind interesaţi tot mai mulţi, datorită

calităţilor terapeutice excepţionale pe care le posedă şi care au la bază complexul de

substanţe biologic active. Dioscorides, medic militar şi filozof grec, a descris pentru
prima dată gălbenelele in tratatul său „De materia medica” („Despre medicamente”,
scrisă se pare intre anii 60-80 d. Hr.), ca fiind plantă cu proprietăţi terapeutice, folosind
infuzia acestora in tratamentul bolilor de ficat şi ca mijloc de eliminare a durerilor
organelor. Lucrarea a constituit o remarcabilă sinteză a cunoştinţelor medicale greco-
romane şi secole intregi a fost consultată de medici europeni (COIFAN, 2003). Pentru
prima dată specia Calendula officinalis L. este introdusă în ierarhia taxonomică de Carll
Linné în lucrarea sa ,,Species Plantarum’’ publicată în anul 1753 (Brânzilă, 2005). În
momentul de faţă Calendula officinalis L. se află printre primele zece, dintre cele mai
cultivate plante medicinale în Europa (Hoppe, 1997).
Proprietăţile terapeutice deosebite ale gălbenelelor sunt determinate de complexul
de substanţe biologic active, pe care le conţine materia primă: carotenoide (provitamina
A), sterine, triterpenoizi, flavonoizi, glicozizi flavonici, ulei volatil, cumarine, substanţe
minerale şi amare, gumirezine, mucilagii, vitamina C, esteri colesterolici, substanţe
proteice (Britton, 1996). În ţările în care se cultivă această specie, se urmăreşte
obţinerea prin lucrările de ameliorare a unor forme cu antodii mari, involte, de culoare
portocalie (Crăciun, 1977).
Dintre cele aproximativ 25 de specii ale genului Calendula, specia cea mai utilizată
in cultură, in medicina umană, veterinară şi in diferite ramuri industriale, este C.
officinalis L. (gălbenelele). Gălbenelele au fost utilizate prima dată ca plante
ornamentale datorită inflorescenţelor decorative, şi abia mai tarziu ca plante medicinale,
după descoperirea şi aprecierea calităţilor lor curative (KEMPER, 1999;Gonceariuc,
2001, 2003). Incă din antichitate, unele popoare, precum egiptenii, grecii, induşii şi
arabii cultivau această plantă pentru infrumuseţarea grădinilor (Verzea şi Stoianov,
2001). Pentru decor se folosesc genotipuri cu inflorescenţe involte, colorate in galben,

4
galben-portocaliu sau portocaliu intens, cu talia inaltă şi număr mare de flori ligulate
(flori bătute: bătute înseamnă involte!)

(ŞELARU, 2004). O valoare ornamentală deosebită au genotipurile cu florile din

inflorescenţă diferit colorate şi genotipurile cu inflorescenţe involte, intens colorate.
În practica medicală, datorită principiilor active este mult utilizată specia C.
officinalis L., şi mai puţin utilizată specia C. arvensis L. (HEYN şi colab., 1974;
GONCEARIUC, 2003).
Gălbenelele au o importantă valoare economică, cultivarea lor cunoscând o
creştere continuă in ultimii ani, datorită lărgirii considerabile a spectrului de utilizare a
materiei prime (inflorescenţe, flori, frunze şi seminţe) ca sursă de obţinere a uleiurilor,
apreciate in mod deosebit pentru compoziţia lor (JANISZOWSKA şi RIGIER, 1985).
Astfel, în acest scop, in ultimul deceniu, in spaţiul Uniunii Europene au fost adoptate
„Programe de cercetare şi implementare” a speciei Calendula officinalis L. (www.nf-
2001.org.). Conform datelor statistice, după popularitate şi arealul de cultivare,
gălbenelele sunt depăşite doar de muşeţel, insă se situează cu mult inaintea jaleşului,
odoleanului, sunătoarei şi altor specii medicinale cunoscute (HOPPE, 1997). In
medicina populară, plantele se culeg şi se utilizează pentru flori, tulpină şi frunze
(PĂUN, 1995; MUNTEAN, 2007).
In medicina umană: plantele de Calendula se utilizează sub formă de ceai, infuzii,
decocturi, tincturi (BLUMENTHAL, 1998), pentru boli gastro-intestinale, de ficat,
crampe, ulcer stomacal, duodenal, icter, hemoroizi, ca vermifug, cicatrizant intern, in
tratamentul de cancer al pielii (GRAF, 2000). Plantele au acţiune: emanagogă,
coleretică, antispastică, bactericidă, anticancerigenă, pentru tratarea plăgilor, rănilor,
inţepăturilor de insecte, degerăturilor, arsurilor, acneei (KLOUCHEK-POPOVA, 1982).
Alifia se utilizează in: tratarea afecţiunilor pielii, dermatitelor, ulceraţiilor in
flebite,ulcere varicoase, fistule, degerături, arsuri, micoze. Extractele din flori uscate au
fost menţionate şi pentru rolul inhibitor asupra replicării virusului imunodeficienţei
umane (HIV-1) (KALVATCHEV şi colab., 1997).

5
 In medicina veterinară: materia primă de gălbenele este utilizată la prepararea
tincturii şi a diferitelor extracte folosite pentru tratarea afecţiunilor ce

apar la animale (GRELA şi SEMBRATOWICZ, 1998). Prin studii de ultrastructură a

celulelor parenchimatice din ficatul animalelor ce prezintă tumoarea Walker s-a
demonstrat ca aceasta poate fi tratată folosind extractele din gălbenele (MISCĂLENCU
şi colab., 1997). Tinctura obţinută din C. officinalis L. şi C. arvensis L. prezintă
proprietăţi homeopatice, antivirale, efect sedativ şi hipotensiv. În Cluj-Napoca, au fost
efectuate studii privind efectul benefic al extractului alcoolic de C. officinalis L. asupra
imunităţii celulare la ecvine (BOLFĂ, 2010). Sub aspect alimentar, C. officinalis L. este
destul de solicitată in multe ţări europene, precum Germania, Anglia, Olanda, Franţa.
Planta are o aromă dulce, uşor răşinoasă, petalele (rectific: petalele la Calendula sunt
flori ligulate) au gust delicat, aromat şi puţin amărui, frunzele sunt uşor piperate.
Utilizare: sub formă de salate, ca ingredient sau condiment alimentar, avand avantajul
unui preţ redus in comparaţie cu alte condimente orientale (ISMAGILOV şi CARJA,
2000). In Europa, gălbenelele se folosesc ca inlocuitor al şofranului (in ceea ce priveşte
culoarea, nu şi gustul), iar din florile ligulate se extrage un colorant alimentar, utilizat in
industria margarinei, untului, pastelor făinoase etc. (PĂUN, 1995).
Calendula officinalis L. este o specie importantă de plante medicinale atît în
Republica Moldova, cît şi în alte ţări, cum ar fi Germania, Marea Britanie, Olanda,
SUA, India, România, Franţa, Rusia pentru virtuţile fitoterapeutice ale materiei prime
(Flores Calendulae), însuşirile tehnologice şi biologice de a valorifica o mare diversitate
de condiţii pedoclimatice. Cultura este preţuită datorită plasticităţii ecologice deosebite
[6].Unul dintre elementele de bază ale producţiei la gălbenele îl constituie masa
antodiului cu flori sau sămînţă, care este determinată de involtitatea şi numărul
antodiilor unei plante. Unii cercetători consideră că involtitatea poartă un caracter
genetic recisiv. Ea este determinată de numărul de flori ligulate (feminine), care se
formează în partea exterioară a antodiului şi sunt fertile. Ele au o importanţă mare,
deoarece doar din ele se formează seminţe. Florile tubuloase formate la mijlocul

6
antodiului sunt sterile [1,5]. Fiind o specie polimorfă, plantele de Calendula officinalis
L. formează în decursul vegetaţiei atît

antodii involte cu peste 5 rînduri de flori ligulate, cît şi antodii semiinvolte, cu 3-5
rînduri de flori ligulate, precum şi flori simple cu 1-2 rînduri de flori ligulate (fig. 1).
Produsul vegetal a soiulor de C.officinalis Natali, Diana și populație locală au fost
colectate la Institutul de Genetică și Fiziologie a Plantelor, în perioada iunie- iulie 2011.

b c

Fig. 1. Involtitatea antodiilor la Calendula officinalis L.a – antodii involte cu peste 5

rînduri de flori ligulate şi seminţe omogene; b – antodii semiinvolte cu 3-5 rînduri de
flori ligulate şi seminţe cu omogenitea redusă; c – antodii simple cu 1-2 rînduri de flori
ligulate şi seminţe neomogene.

Scopul lucrării constă în studiul caracterelor chimice al soiurilor noi de galbinele

obţinute prin hibridări în Republica Moldova.

Obiectivele lucrării:
1. Colectarea, uscarea şi păstrarea produselor vegetale.
2. Studiul criteriilor de diferenţiere morfologică a soiurilor de Calendula
officinalis L. din Republica Moldova.
3. Analiza calitativă, prin:

7
  reacţii de identificare şi CSS ale diverselor grupuri de principii biologic

active.
4. Dozarea flavonoidelor prin tehnica spectrofotometrică.
5. Dozarea izoramnetinei prin tehnica cromato-spectrofotometrică.
6. Analiza comparativă a rezultatelor obţinute.

CAPITOLUL I. CARACTERE GENERALE ASUPRA SPECIEI ŞI

VARIETĂŢILOR DE CALENDULA OFFICINALIS L.

1.1. Răspăndirea genului Calendula L.

Genul Calendula L. întruneşte cca 25 de specii. Printre acestea: Calendula

officinalis L., C. stellata Cav., C. marocana Ball., C. arvensis L. cu ssp. C. aegiptiaca
Desf., C. persica C.A.Mey, C.gracilis DC, C. macranta Tin & Guss., C. bicolor
Rafin.., C. maritima Guss., C. pachysperma Zoh., C. gracilis DC., C. palaestina Boiss.,
C. tripterocarpa Rupr., C. lazemaire, C. caracalensis Vass., C. suffruticosa Vahl. ssp.
fulgida (Rafin.) Ohle, ssp. tomentosa Murb., C. algeriensis Boiss&Reut, (Brânzilă,
2006 cu referinţă la Meusel et al., 1966; Heyn et al, 1974; Yurtzev et al., 1982;
Gonceariuc, 2000, 2001; Ismagilov, Kostîlev, 2000;)
Ca plante medicinale mai des sunt folosite speciile Calendula officinalis L. şi
Calendula arvensis L. Ambele specii se întâlnesc şi în Republica Moldova (Geideman,
1986; Gonceariuc, 2000, 2001). Calendula officinalis L. se întâlneşte numai în cultură
ca plantă medicinala, dar şi ornamentală. În flora spontană creşte şi Calendula arvensis
L. (Geideman, 1986), care este răspândită în Europa, inclusiv în bazinul mediteranean,
Balcani, Caucaz, precum şi în Asia Mică (Balabas et al., 1965, Kemper, 1999). Alte
specii – Calendula stellata Cav., Calendula bicolor Rafin., Calendula marocana Ball.
(Gonceariuc, 2001; Gonceariuc, Ganea, 2005) în Moldova nu se întâlnesc nici în
cultură, nici în flora spontană.

8
 1.2. Importanţa ameliorării speciilor de Calendula L.

Prin lucrările de ameliorare la Calendula se urmăreşte crearea unor cultivaruri noi,

valoroase, care să depăşească prin particularităţile lor cultivarurile existente, sau să
posede anumite caracteristici datorită cărora să fie superioare formelor cultivate sau din
flora spontană. Obţinerea de noi genotipuri presupune existenţa
unor obiective precise şi o variabilitate suficient de vastă a materialului biologic,
variabilitate care să permită depistarea unor forme noi, corespunzătoare scopurilor
vizate de ameliorator (ARDELEAN şi colab., 2006).
Obiectivele de ameliorare, la plantele genului Calendula, dar mai ales a speciei
Calendula officinalis L. (gălbenelele), sunt impuse de multiplele utilizări ale acesteia.
Aceste obiective pot fi orientate spre următoarele direcţii:
 in scop ornamental, obţinea genotipurilor cu talie inaltă, inflorescenţe involte,
aspect decorativ deosebit, menţinerea caracteristicilor decorative o perioadă cat
mai lungă, rezistenţa la factori de stres, la bolilor şi dăunătorilor, rezistenţa
plantelor ca flori tăiate;
 in scop industrial, crearea genotipurilor cu inflorescenţe involte, cu un conţinut al
plantelor şi seminţelor cat mai bogat in uleiuri şi substanţe utile;
 in scop medicinal, obţinerea genotipurilor cu flori intens colorate in portocaliu şi
portocaliu inchis, cu un conţinut ridicat in uleiuri şi principii active.
Talia şi vigoare plantei – la genotipurile utilizate in decorul grădinilor, parcurilor, a
interioarelor acest obiectiv de ameliorare este mai mult decat necesar. Pentru acest scop
sunt de preferat genotipurile cu talia inaltă, viguroase, habitus bogat, cu număr cat mai
mare de ramificaţii şi inflorescenţe.
Formele taratoare prezintă un interes scăzut pentru lucrările de creare a soiurilor
ornamentale, dar pot fi de interes pentru obiective speciale, un exemplu relevant in acest
sens fiind soiul „Skyfire”, din specia C. alata, folosit ca inlocuitor de gazon.
Rezistenţa ca şi flori tăiate - datorită frumuseţii lor gălbenele sunt apreciate, nu
numai in decorul spaţiilor verzi ci şi in aranjamentele florale, sau pentru decorul

9
interioarelor ca şi flori tăiate. După Şelaru (2004), durata de păstrare ca şi flori tăiate
este de 4-5 zile, dacă sunt ţinute in vase cu apă schimbată zilnic sau o dată la două zile.
Lucrările de ameliorare, la speciile genului Calendula, ar putea fi direcţionate spre
crearea de noi soiuri cu o rezistenţă mare ca şi flori tăiate, indeosebi la specia
Calendulaofficinalis L. (gălbenelele).
Tipul florilor (simple şi involte): - dintre cele aproximativ 25 de specii ale genului
Calendula flori involte sunt intalnite doar la specia C. officinalis L., la celelalte specii
inflorescenţele au doar flori simple. Diametrul inflorescenţelor şi lungimea petalelor au
valoare decorativă, iar tipul inflorescenţei influenţează producţia de materie primă la
hectar. Cercetările din domeniu confirmă faptul că intre tipul inflorescenţelor şi
producţia de materie primă la hectar, există o corelaţie stransă, pozitivă (VERZEA şi
STOIANOV, 2001; BRANZILĂ, 2005).
Culoarea inflorescenţei: - culorile de bază ale gălbenelelor sunt galben şi portocaliu,
dar există şi alte nuanţe ce derivă din culorile de bază: galben inchis, galben-portocaliu,
portocaliu cu diferite striaţii de alb, cărămiziu, etc. O temă deosebit de interesantă ar
putea-o constituii obţinerea genotipurilor cu inflorescenţe colorate in cărămiziu, roşu,
vişiniu inchis sau deschis, precum şi crearea genotipurilor cu inflorescenţe bicolore.
Consider că una dintre cele mai mari realizări in domeniul geneticii şi ameliorării
gălbenelelor ar fi obţinerea „gălbenelelor roşii”.
Productivitatea - insuşire biologică complexă ce constituitei obiectivul principal al
majorităţii programelor de ameliorare (SESTRAŞ, 2004). Capacitatea de producţie este
influenţată atat de baza ereditară a genotipului cat şi de condiţiile de mediu. Vigoarea
plantelor este dată de tipul de creştere, inălţimea tulpinii, numărul şi grosimea
ramificaţiilor. Ereditatea caracterului este controlată de poligene şi din acest motiv
analiza eredităţii este dificil de efectuat la orice specie de plante (SESTRAŞ şi colab.,
2009).
Rezistenţa la boli şi dăunători – plantele ornamentale, sunt susceptibile la atacul
bolilor şi dăunătorilor care le pot deprecia aspectul decorativ. Boli intalnite in cultură:
făinarea, pătarea brună, pătarea cenuşie, iar dintre dăunători: Aphis spp. In materia

10
prima depozitată au fost sesizate insecte de Ptinus fur L. şi Atopus pulsatorium L.
(BRANZILĂ, 2005).

1.3. Diverse genotipuri de C. officinalis L. răspîndire în Europa

Tabelul 1.
Varietăţile de C. officinalis L. [12].
№ Germania
1. Humboldt-Universitat zu C.officinalis C.officinalis
Berlin,Institut fur L.D.a
Biologie,10115
2. Botanische Garten der C.officinalis Prolifera Nr.215
Universitat Gottingen 37073
3. Botanische Garten der C.officinalis Prolifera Nr.214
Universitat Gottingen 37073
4. Okologisch-Botanischer C.officinalis C.officinalis
Garten der Universitat L.D.c
Bayreuth,95440
5. Okologisch-Botanischer C.officinalis Pacifec-Riesen
Garten der Universitat
Bayreuth,95440
6. Botanischer Garten der C.officinalis C.officinalis
Universitat Ulm,D-89069 L.D.b
7. Okologisch-Botanischer C.officinalis Radio
Garten der Universitat
Bayreuth,95440
8. Botanisches Institut, C.officinalis C.officinalis
J.W.Goethe Universitat
Frankfurt, D-60054
9 Botanischer Garten Martin- S.officinalis S.officinalis L.D.e
Luther –Universitat, D-06108
10 Botanischer Garten, C.officinalis S.officinalis L. D.f
Grunflachenamt, Chemnitz
11 Botanischer Garten der C.officinalis C.officinalis D.g
Christian-Albrechts-
Universitat zu Kiel
12. Botanischer Garten der C.officinalis C.officinalis D.h
Christian-Albrechts-
Universitat zu Kiel
Ucraina
1. Ukraine Hortus Botanicus C.officinalis Bon Bon Mix’
Fominianus
2. Ukraine Hortus Botanicus C.officinalis C.officinalis UK

11
 Fominianus
3. Natinal Botanical Gardens C.officinalis Prycosnovjenie
Timirjazevska,01014 Kyiv
4. Natinal Botanical Gardens C.officinalis Pacific Beauty
Timirjazevska,01014 Kyiv
5. Natinal Botanical Gardens C.officinalis Gaicha Gril
Timirjazevska,01014 Kyiv
6. Natinal Botanical Gardens C.officinalis Fiesta Hitana
Timirjazevska,01014 Kyiv
7. Natinal Botanical Gardens C.officinalis Zelenoy Serdtse
Timirjazevska,01014 Kyiv
8. Natinal Botanical Gardens C.officinalis Rozovyi Sjurpriz
Timirjazevska,01014 Kyiv
Franţa
1. Jardin des Plantes de Rouen C.officinalis C.officinalis F.a
76100
2. Jardin des Plantes de Rouen C.arvensis C.arvensis F
76100
3. Les Botaniques de C.officinalis C.officinalis L.F.b
Chevreloup
4. Jardin des Botanique de C.officinalis C.officinalis L.F.c
Nantes, 44094
Danemarca
1. Unisersity of Copenhagen C.officinalis 122GE2822-002
Botanical Garden
2. Unisersity of Copenhagen C.officinalis 123GEHortus
Botanical Garden Hudae
Belgia
1. Faculte universitaire des C.officinalis C.officinalis L.B
sciences agronomiques de
Gembloux
Slovenia
1. Botanical Garden of Ljubljana C.officinalis C.officinalis SLO
Karntneur Bota nikzentrum C.officinalis C.officinalis A
mit dem Lamdesherbar;
Botanischer Garten
Cehia
1. Univerzita Brno,66243 C.officinalis Pacific
Masarykova
2 Univerzita Brno,66243 C.officinalis Plamen
Masarykova
Lituania
1. National Botanic Garden of C.officinalis Bon-Bon Orange
Latvia,Salaspils, LV-2169
12
 Italia

1. Insituto di Botanica e Orto C.officinalis C.officinalis I

Botanico Pierino Scamarel
la,61029
Dublin
1. Hortus Farmacognosticus C.officinalis C.officinalis L.PL
Academiae Medicinalis
Azerbaijan
1. Central Botanical Garden, C.officinalis C.officinalis AZ
Badamer Highwai

1.4. Descrierea botanică a specieia Calendula officinalis L.

Calendula officinalis L. este o plantă anuală sau bianuală, cu rădăcină pivotantă,
lungă de circa 20 cm şi groasăг pînă la 1 cm.
Tulpina este erectă, îоnaltă de 40 - 80 cm, cu 5 - 25 de ramificaţii, foliată pînă la
inflorescenюe, pubescentă.
Frunzele sunt alterne, sesile, оntregi, pubescente sau glabre; cele inferioare
oblan-ceolate, lung atenuate, rotunjite la vîrf, lungi pînă la 16 cm; frunzele mijlocii şi
superioare sunt lanceolate, din ce în ce mai înguste şi mai mici către vîrful plantei.
Inflorescenţele sunt antodii terminale (20 - 50 pe o tufă), formate din flori ligulate
periferice, de culoare portocalie, şi din flori centrale sterile, tubuloase, galbene-
portocalii. Involucrul este campanulat, format din foliole оngust lanceolate, acute şi
păroase.
Fructele sunt achene: cele exterioare mai puţin curbate spre interior, lung rostrate,
nearipate; cele interioare inelat curbate spre interior, adesea aripate sau nearipate, dorsal
scurt spinoase, lungi de circa 18 mm.
Planta prezintă un miros balsamic puternic [5,6].

1.5. Criterii de diferenţiere morfologică între specia Calendula officinalis L. şi

soiurile obţinute prin hibridări în RM –Diana şi Natali.

13
 În Republica Moldova au fost create şi sunt omologate (incluse în registrul de
Stat) soiurile cu inflorescenţe involte Natali şi Diana. Soiurile sunt distinctive prin
culoarea florilor tubulare. Astfel, soiul Natali are flori tubulare şi ligulate de culoare
portocalie, iar la soiul Diana florile tubulare sunt maronii, iar cele ligulate – portocalii.
Aceste soiuri se caracterizează prin antodii involte cu diametru de 7-9 cm (Gonceariuc,
2008) [5].
Soiurile noi se deosebesc şi prin caracterele morfologice ale fructelor (achenelor).
După dimensiuni şi formă acestea se împart în 3 fracţii. Seminţele cu cele mai mari
dimensiuni în formă de seceră aparţin fracţiei I. Cele mai curbate şi mai mărunte sunt
din fracţia III. La soiurile noi predomină anume fracţia III de achene de dimensiuni
mici şi greutate mai mică (Tabelul 2) [15].

Tabelul 2.
Particularităţile morfologice ale achenelor la soiurile moldoveneşti de C. officinalis
L.
Soiul Fracţia Fracţia, Nr. achene în 1 g Greutatea a 1000 achene,
% g
Natali I 18.9 78 12.7
II 6.2 119 8.4
III 74.9 156 6.4
Diana I 17.1 85 11.7
II 16.1 127 7.9
III 66.8 222 4.5
Populaţie locală, I 91.6 81 12.3
martor II 5.3 112 8.9
III 3.1 147 6.8

1.6. Caracterizarea anatomică a speciei C. officinalis L.

1.6.1. Caracterizarea anatomică ale frunzei de C. officinalis L.
Nervura mediană este pronunţat proeminent pe partea inferioara a frunzelor şi
moderat proeminent, pe partea superioară (Fig.2A). Mesofilul sub ambele epiderme
este de tip palisadic, dar celulele din partea adaxială sunt mai
înalte între cele două celule palisadice, celulele parenchimului asimilator sunt
izodiametrice (Fig.2.C, D). Fasciculul medial este colateral deschis, având ca
centură colenchimă la fiecare din cei doi poli (Fig.2 B.).
Toate celelalte fascicule conductoare sunt mici, cele din urmă posedă doar elemente
ale floemului. Pe epiderma superioară a frunzei se observă stomate de tip anomocitic şi
14
peri secretoae. Mai multe stomate apar pe suprafața lamelei.
În fasciculul medial este colateral deschis, având ca centură colenchima la fiecare
din cei doi poli. (Fig.2.B). Toate celelalte fascicule conductoare sunt mici, cele din
urmă posedă doar elemente ale floemului. Pe epiderma superioară a frunzei se observă
stomate de tip anomocitic şi peri secretoare. Mai multe stomatae apar pe suprafaţă
lamelei. În afară de peri secretoare, se observă peri tectori foarte lungi , cu o celulă
terminal filiformă [13].

A B C D
Fig. 2. Secţiunea transversală a frunzei de C. officinalisL.: A - secţiunea transversală
a nervurii mediane a frunzei, B–fascicul conductor, C- secţiune transversală a limbului
frunzei, D-mezofilul frunzei.

B
Fig.3. Frunză de C. officinalis L: A-peri tectori, B - peri glandulari uni- şi biseriaţi.

15
 A B
Fig.4. Preparatul superficial al frunzei: A- epidermă superioară, B- epidermă
inferioară.

1.6.2. Caracterizarea anatomică ale inflorescenţei de C. officinalis L.

La baza florelor ligulate sunt în abudenţă peri tectori multecelulae, biseriate (Fig.
5A.) şi peri glandulari, biseriate de lungime variabilă ( Fig.5B). La baza florilor, pe
lîngă acestea, există alţi peri tectori multecelulari uneseraţi, iar unii peri glandulari cu
picior scurt şi glandă formată din mai multe straturi de celule suprapuse ( Fig.5C) [4].

16
Fig. 5. Caractere anatomice a floarei: A - secţiune longitudinală a floarelor ligulate
cu abudenţa la bază de peri tectori biseriaţi şi glandulari biseriaţe; B – peri

16
glandulari biseriaţe ale floarei; C-peri tectori biseriate, unaseriate şi glandulari
biseriate la baza florilor tubulare.

1.6.3. Caracterizarea anatomică a tulpinei de C. officinalis L.

Analiza efectuată cu tiofenat metil de 0.1% - a secţiunii transversale prezintă nervuri de

dimensiuni diferite, în timp ce celelulele colenchimatice au pereții mai groși (Fig.1.).

Celulele epidermice, cu pereţi ziduri groase externe, sunt acoperite de o cuticulă groasă.
Spre deosebire de cele de referinţă, fasciculele sunt mai numeroase şi mai mari ce sunt
prezentate de: 18 cele mai mari și cele intermediare 8 mici, avînd o structură
primară (Fig.1, 2); în mai multe fascicule , care
conduc (6-7), posedă exclusiv elementele liberiene (Fig.2, 4.). Cambiul este mai
activ, fiind format din mai multe straturi (3-4). Multe dintre navele xilemului apar în
procesul de formare (Fig. 3.).Coaja prezintă 2-3 fascicule mici, circulare fiecare cu
un brâu subţire de fibre sclerenchimatice (fig. 4.). Unele sunt fascicule de tip, structural
similare cu cele de la cilindrul central, altele (observate în principal la
tulpină),reprezentând de fapt o formă de tranziţie circulară hidrocentrică vasculară,
înconjurată la periferie, parțial sau în în totalitate de liber.
Aceste fascicule anormale, rezultate din activitatea de stimulare indusă de tiofenat
Metil, au fost observate în diferite poziții la acest nivel de tulpină: în scoarța, în
apropiere sau în grosime de centuri de fibre peri floemice și chiar în interiorul liberului
din fascicule efectuarea de cilindrul central (Fig.6 F.) [15.23].

17
18
Fig.6. Caractere anatomice a tulpinei: A-secţiunea transversală a tulpinei; B-
fascicul conductor; C- cambium intrafascicular; D, E - fascicle
conductoareing colaterale; F-fascicul conductor în scoarţa tulpinei.

1.7. Particularităţile şi cerinţele biologice

Temperatura
Gălbenelele au cerinţe moderate faţă de temperatură. Seminţele încep să
germineze la temperatura solului de peste 6-80 C şi temperatura aerului 10-150 C.
Germinează seminţele foarte bine la temperaturi ale aerului mai ridicate – 20-300 C.
Plantele sunt rezistente la brume, îngheţuri de –2...– 40 C (Păun şi colab., 1986).
Apa
Specia este rezistentă la secetă. Cu toate acestea, în anii secetoşi se micşorează
numărul de flori ligulate în antodii. În cazul unei secete îndelungate cu temperaturi
înalte critice (36-380 C), cum au fost atestate în Moldova în 2007, unele plante
rămân în faza rozetei de frznze şi nu formează tulpini, respectiv, ramificaţii,
inflorescenţe. Din aceste considerente pe soluri uşoare în perioadele de secetă şi
arşiţă pentru obţinerea unei producţii mai ridicate sunt necesare irigaţii.
Lumina
Plantele sunt iubitoare de lumină. În condiţii de umbră, insuficienţă a luminii
se micşorează talia plantei, numărul de ramificaţii ale tulpinii, precum şi numărul
de inflorescenţe, diametrul acestora.
Solul
Gălbenelele nu sunt pretenţioase faţă de sol şi pot creşte pe tpoate tipurile de
sol (Păun şi colab., 1986), dar se dezvoltă mai bine şi formează producţii ridicate
de inflorescenţe pe soluri uşoare, fertile, afânate cu umiditate suficientă [3,18].

19
1.8. Produsul vegetal medicinal obţinut din specia de Calendula officinalis L.
Produsul vegetal medicinal folosit sunt florile marginale (ligulate) –
Clendulae flores.
Farmacopeea Europeană ed. 6 ( 2008)
Farmacopeea Rusă ed. 10 pagina 189
Farmacopeea Romană ed. 10 [34]

Prelucrarea materiei prime

Uscarea
Inflorescențele și florile ligulate proaspat recoltate nu se patrează în grămezi,
deoarece se încing și îsi pierd culoarea. După cel mult 3-4 h de la recoltare, florile
ligulate și antodiile se usucă la umbra, în încaperi curate și uscate, pe rame, site,
hartie, în straturi subțiri care se întorc des.
Uscarea se poate realiza și în uscatorii cu aer cald, la temperaturi de 40-50 C, după
ce, în prealabil, florile au fost uscate la umbră 2-3 zile. Florile ligulate se pot usca
și la soare, doarece ele nu se decolorează în 4-5 h, cît ține timpul de uscare.
Înflorescențele iîsi pierd însa culoarea portocalie, se albesc în timpul uscării pentru
că au nevoie de 1-2 zile pînă la uscarea completă. Florile uscate în condiții bune
trebuie sa-și mențina culoarea naturală. Randamentul de uscare este de 8-10 : 1
pentru florile lingulate, 7-8 : 1 pentru inflorescențe și 5 : 1 pentru herba.
Ambalarea, păstrarea
Imediat după uscare, florile ligulate uscate și inflorescențele se ambalează în lăzi,
căptușite cu hartie, pentru a se evita decolorarea lor. Păstrarea pîna în momentul
livrarii

1.9. Date privind compoziţia chimică a speciei C. officinalis L.

20
 Studiile fitochimice au demonstrat prezenţa a mai multor clase
de compuşi chimici în flori de C. officinalis L., cei mai importanţi sunt
terpenozide, flavonozide, cumarine, chinone, ulei volatil,carotenoide şi aminoacizi.
Proprietăţile terapeutice ale gălbenelelor sunt determinate de complexul de
substanţe biologic active, pe care acestea le conţin.

 Terpenoide
Saponine – substanţe naturale vegetale, favorizează solubilizarea şi
absorbţia unor produşi. În florile de Calendula se găsesc saponozidele A, B, C, D,
F, conţinutul total fiind de aproximativ 6,25% (Vidal şi Elias, 1989).
Alcooli triterpenici – pot apărea în plantele de Calendula atât sub formă liberă cât
şi esterificaţi (Pintea, 2001).
Diferite terpenoide (Tabelul 2) au fost raportate în extractul de eter de
petrol din flori de C. officinalis. Acestea includ sitosteroli, stigmatoteroli,
diesterilor diolilor, 3-monoesteri de taraxasterol, taraxasterol, lupeol, eritrodiol,
ursadiol [15], faradiol-3-O-palmitat, faradiol-3-O- miristat, faradiol-3-O-laurat
[16], arnidiol-3-O-palmitat, arnidiol-3-Omiristat, arnidiol-3-O-laurat,calenduladiol
-3-O-palmitat,calenduladiol-3-O-miristat [17,18], acid oleanolic, saponine:
calendulosid AH[19-22], glycosid oleanan triterpen: calendulaglicosid A,
calendulaglicosid A6_-O-n-methyl ester, calendulaglicosid A6’-O-n-butyl ester,
calendulaglicosid B, calendulaglicosid B 6_-O-n-butyl ester,calendulaglycosid C,
calendulaglycosid C6_-O-n-methyl ester, calendulaglycosid C 6_-O-n-butyl ester,
calendulosid F6_-O-n-butylester, calndulosidG6_-O-n-metil ester[18], glucosid
acidului oleanolic [7].

21
Calendulaglicosid A: R1=Glc, R2=Gal, R3=H, R4=Glc;
Calendulaglicosid A6’-O-methyl ester: R1=Glc, R2=Gal, R3=Me, R4=Glc;
Calendulaglicosid A6’-O-n-butyl ester: R1=Glc, R2= Gal, R3=n-Bu, R4=Glc;
Calendulaglicosid B: R1=Glc, R2=Gal, R3= H, R4= H;
Calendulaglicosid B6’-O-n-butyl ester: R1=Glc, R2=Gal, R3=n-Bu, R4=H;
Calendulaglicosid C: R1=H, R2=Gal, R3=H, R4=Glc; Calendulaglicosid C6’-
O-methyl ester: R1= H,R2=Gal, R3=Me, R4=Glc;
Calendulaglicosid C6’-O-n-butyl ester: R1=H, R2=Gal, R3=n-Bu, R4=Glc;
Calendulaglicosid F6’-O-n-butyl ester: R1=H,R2=Gal, R3=Me, R4=H
Fig.1. Structuri de saponine triterpenici din Calendulae flores;

R1 = R2 = R3 = H : U r s a n R1 = R2 = R3 = H: Ψ-Taraxen
R1 = OH; R2 = R3 = H: α-Amyrin R1 = OH; R2 = R3 = H Ψ-Taraxasterol
R1 = R2 = OH; R3 = H : B r e i n R1 = R2 = OH; R3 = H: Faradiol
R1 = R2 = R3 = OH: Ursatriol R1 = R2 = R3 = OH: Heliantriol B0

22
R1 = R2 = R3 = H : L u p a n R1 = R2 = R3 = H: Taraxen
R1 = OH; R2 = R3 = H : L u p e o l R1 = OH; R2 = R3 = H: Taraxasterol
R1 = R2 = OH; R3 = H: Calenduladiol R1 = R2 = OH; R3 = H: Arnidiol
R1 = R2 = R3 = OH: Heliantriol B2 R1 = R2 = R3 = OH: Heliantriol B1

R1 = OH; R2 = R3 = H: β-Amirin
R1 = R2 = OH; R3 = H: Maniladiol
R1 = R2 = R3 = OH: Longispinogenin
R1 = R2 = R3 = H: Oleanane

Fig.2. Saponozide triterpenici din flori de C. officinalis.

 Flavonozide

Conţinutul flavonozidelor din flori sunt variate de la0.3 - 0.8%.

Flavonozidele izolate cu alcool etilic, acestea sunt: quercetin, izoramnetin,
izoquercetin, izoramnetin-3-O-glicozid, calendoflazid, rutin, calendoflavonozid
izoramnetin-3-O-2- izoramnozil rutinozid, izoramnetin-3-Orutinoid,quercetin-
3-O-glucozida şi quercetin-3-O-rutinoside [11].

23
 Isorhamnetin 3-O-neohesperidoside Isoramnetin
Fig. 3. Structuri de flavonozide.
 Ulei volatil

Florile de Calendula officinalis conţin maximal ulei volatil 0,97% în faza de

inflorire deplină şi minimal în în faza de preînflorire (0,13%). Deasemenea în
diferite etape al ciclului fenologic au fost determinate monoterpene, sesquiterpine.
Uleiuri volatile - conferă miros caracteristic şi diferă în materia primă proaspătă şi
cea uscată: florile proaspete conţin între 0,1-0,2%, iar florile uscate 0,03% („Flora
d’Italia”, 1994) [12].
Tabelul 3.
Componenţa KI Conţinutul, %
α-Tuien 908 0.10
α-Pinen 928 2.00
Sabinen 960 0.80
β- Pinen 969 0.90
Limonen 1020 1.60
1,8 - Cineol 1022 15.40
ρ-Cimen 1026 0.20
Trans-β-ocimen 1033 1.20
γ-Terpinen 1049 0.10
δ-3-Carinen 1050 0.30
Nonanal 1099 1.30
Terpinen-4-ol 1174 1.20
3-Ciclohexinen-1-ol 1175 0.30
α-Felandrinen 1176 0.10
α-Terpeneol 1205 0.40
Geraniol 1257 19.80
Carvacrol 1272 0.10
Bornilacetat 1283 0.10

24
 Sabinilacetat 1288 0.00
α-Cubenin 1347 0.30
α-Copenin 1376 0.00
α-Cuborbonin 1385 0.10
β-Cubenin 1389 0.10
α-Gurunen 1409 0.40
Aromadendrin 1410 0.60
β-Cariofilen 1420 0.10
α-Langenin 1450 0.30
α-Humulen 1454 1.30
Germacrenin D 1481 1.90
Aloramandrenin 1486 0.10
β-Selinen 1486 0.30
Calaren 1494 2.70
Murolen 1498 1.70
δ-Cadinen 1522 7.40
Cadina 1,4-dien 1531 1.40
α-Cadinen 1537 5.30
Nerolidol 1559 1.10
Palustron 1569 0.50
Endoburbonen 1575 0.10
Oplonon 1609 0.00
α-Cadinol 1655 10.50
T-murolol 1659 17.60
Epi-biclo- 1663 0.30
Sesquifelandren
Randamentul 0.59
uleiului (%)
 Carotenoizi

Carotenoide - asigură culoarea galbenă, portocalie, roşie sau albastră ţesuturilor

în care sunt localizate. Florile de Calendula fac parte din categoria plantelor care
sintetizează cantităţi însemnate de carotenoide (BACO, 2002).
Carotenoizi cu luteina si zeaxantina fiind principali compuşi (88-92%), au fost
identificate în flori. La speciile cu flori portacalii licopenul este responsabil pentru
culoare, în timp ce în specii xantofile cu flori galbene sunt dominante. În flori
tubulare de culoare oranj conţinutul de carotenoizi este egal cu 1.5g/100g [12,34].
 Cumarine

25
 Extractul etanolic din inflorescenţile de C. officinalis L. conţine cumarine:
coumarin -scopoletin (7-hidroxi-6-metox cumarin), umbelliferone (7-
hidroxicumarin), şi esculetin( 6, 7-hidroxcumarin) [7,17].
 Chinone
În C. officinalis L. au fost înregistrate următoarele chinone: în cloroplaste-
plastochinon, filochinon, α-tocoferol; în mitocondrii – ubichinon, filochinon, α-
tocoferol, în frunze –filochinon [7,9].
 Aminoacizi
În extractul etanolic din flori de C. officinalis sunt prizenţi 15 aminoacizi:
alanin, arginin, acid aspartic, aspargin, valin, histidin, acid glutamic, leucin, lisin,
prolin, serin, tirosin, treonin, metionin, fenilalanin. În frunze aproximativ se conţin
5 % de aminoacizi, în tulpini-3,5%, în flori- 4,5 % [17,28].
 Polizaharide
În extractul etanolic din înflorescenţe de C. officinalis L., s-a demonstrat
prezenţa polizaharidelor, PS-I, - II, -III (1→3) -β-D- galactoza, α-arabinoza, α -L-
rhamnoza [35].
 Acizi graşi.
Din totalul acizilor graşi ai uleiului de calendula 50-60% sunt reprezentaţi de
acidul calendic, un acid gras polinesaturat lipsit de toxicitate, cu proprietăţi
antiinflamatoare in vivo şi care acţionează ca inhibitor (in vitro) (DELLA şi
colab., 1991). Unele cercetări au scos în evidenţă un conţinut mai mic de acid
calendic în seminţele verzi (aprox. 8,62%), conţinut ce creşte la 26,6% la seminţele
imature şi ajunge la 53,0% la cele mature (FRITSCHE şi HORNUNG, 1999), sau
chiar la 60,0% (Mclean şi Clark, 1956).

 Alte substanţe
Hidrocarburile saturate – reprezintă cca. 0,015% din greutatea florilor de
gălbenele. Vitamina C – unul dintre nutrienţii indispensabili pentru buna
funcţionare a tuturor organismelor vii, se găseşte în cantităţi cuprinse între 0,133%

26
şi 0,310%. Substanţe minerale: K, Ca, Mg, Fe, Mn, Cu, Zn, Mo, Cr, Se, Ni, I, Al,
Sr, Pb; conţinutul lor în cenuşă este de cca. 8,01% (Isaac, 1992).

1.9.1Compoziţia chimică a inflorescenţelor soiurile de C. officinalis L.

Tabelul 4.
Conţinutul de flavone şi polifenoli în antodiile soiurilor moldoveneşti de
Calendula officinalis L.[6]. (Gonceariuc, 2003, 2008)
Conţinutul de flavone, Conţinutul de polifenoli
Soiul exprimat în rutin, g/% exprimat în cinarină, g/%
2002 2003 2004 X 2002 2003 2004 X
Natali 0.874 0.871 0.875 0.873 0.979 0.989 0.995 0.988
Diana 0.608 0.605 0.658 0.624 1.043 1.010 1.062 1.038
Populaţie locală, 0.384 0.391 0.388 0.387 0.458 0.471 0.461 0.463
martor

1.9.2 Date privind acţiunea farmacologică a speciei C. officinalis L.

Actiune farmacodinamica: imunostimulatoare (datorita prezentei

poliholozidelor omogene); antiinflamatorie, decongestivă, antiseptică;
antimicrobiană (inhiba dezvoltarea E. colli, Stafilococul aureu, Candida albicans,
Trichomonas); cicatrizanta (saponozide, carotenoide, flavone), grabeste vindecarea
si regenerarea țesuturilor, reglează ciclurile menstruale, carminativ; reglează
funcția biliară prin principiile amare; hipolipemianta (saponozide); coleretică
(esteri cafeilchinici); spermicidă (saponozide); oestrogenică (steroli).

 Acţiunea antibacteriană

Plantele continuă să fie un ajutor terapeutic important pentru atenuarea afectiuniale

omenirii. Datorită cercetarelor ale diferitor parti (rădăcină, frunze şiflori) ale
plantelor de Calendula officinalis s-a demonstrat activitatea antibacteriană
împotriva potenţialului unor bacterii importante, şi anume de Salmonella

27
 typhi, Klebsiella pneumoniae, Enterobacter aerogenes, Escherichia coli şi
ale extractelor apoase, alcoolice, cu cloroform şi eter petroleic, folosind metoda
de disc de difuzie în agar. Deşi toate părţile plantei au demonstrat o activitate
semnificativă anti-micrbiană,dar cea mai mare activitate antibacteriană a fost
observată în extractul cu eter petroleic din frunze uscate împotriva Klebsiella
pneumoniae.

Tabelul 5.
Activitatea antibacteriană a produselor vegetale proaspete de C. officinalis L.
Zona de inhibiție (mm)
Partea Extracte E.coli Salmonella Klebsiella Enterobacter Agrobacteriu
analizată a typhi pneumoniae aerogenes m
plantei

Rădăcina Apoase 4 - - 3 -
Alcoolice 6 4 - 11 -
Cloroform 6 3 3 11 -
Eter 7 5 4 12 5
Frunză Apoase 8 6 3 4 -
Alcoolice 6 6 7 3 5
Cloroform 4 9 8 6 6
Eter 14 9 8 9 8
Floare Apoase 3 - - 2 -
Alcoolice 6 8 - 7 3
Cloroform 8 6 - 8
6
Eter 10 9 6 10
6

Tabelul 6.
Activitatea antibacteriană a produselor vegetale de C. officinalis L.
Zona de inhibiție (mm)
Partea Extracte E.coli Salmonella Klebsiella Enterobacter Agrobacterium
analizată a typhi pneumoniae aerogenes
plantei
Rădăcina Apoase 5 2 - 9 -
Alcoolice 5 4 6 4 -
Cloroform - 8 5 19 5
Eter 8 9 9 18 8
Frunză Apoase 8 9 15 7 -

28
 Alcoolice 11 7 6 9 4
Cloroform 7 12 10 11 4
Eter 10 14 20 13 6
Floare Apoase 9 15 8 5 -
Alcoolice 9 10 8 5 -
Cloroform 8 10 14 10 -
Eter 19 16 15 12 5

 Acţiunea antioxidantă
În extractul de metanol de 70% a fost extras succesiv cu eter cloroform,acetat de
etil și n-butanol lasîndu-se un rezidiu. Extractul apos fost analizat pentru
activitatea sa antioxidantă, de lipide lipozomală Fe2 + induse de peroxidare și
acid ascorbic.În eter, butanol şi extracte de apă, care conțin flavonoide,antioxidanți
și-au arătat activitatea sa. Extractele de propilenglicoli au fost analizate pentru
activitatea antioxidantă prin peroxidarea lipidelor,ce au fost indicate din petale,
care sunt mai puternice decît florile pe baza analizei de plasmă și urină
malondialdehida (MDA) şi urină inventration izoprostan.
Acest rezultat arată că Calendula officinalis are un profund efect pe sistemul de
apărare antioxidant în vitro şi în vivo.

 Acţiunea anticancerogenă
Fracţia solubilă a extractului metanolic din flori de C. officinalis a
demonstrat în vitro activitatea citotoxică. Calendulozidă F6' – O -n butil ester
activă împotriva leichemiei, cancer la colon, melanomei. Calendulozidă G6 –O-
metil esteractivă împotriva cancerului ovarian, cancerului renal.

 Activitatea hepotoprotectoare

Extractul hidroalcoolic din florile de C. officinalis, având în vedere intoxicaţia

cu CCl4 şobolanilor albinoşi, Wistar, la o doză de 10 ml / kg, a dus la o
reducere a hepatocitolisei cu 28,5%, datorită reducerii în glutamo-oxalat de-
transaminazei (GOT) şi glutamo- piruvat-transaminazei (GPT). Cu toate acestea,
histo enzimologia arătat reducerea de lactat
dehidrogenazei (LDH), succinat dehidrogenazei (SDH), citochromoxidasei

29
(Cyox) şi Mg2 +-dependente adenozin triphosphatasei (ATP-aza). Extractul apos
de C. officinalis este efectiv împotriva celulelor canceroase în ficatul uman
HepG2/C3A, SK-HEP-1,HA22T/VGH, Hep3B şi PLC/PRF/5 -, cu un
efect inhibitor de 25 până la 26% la o doză de 2000 micrograme / ml.
 Activitate imunostimulatoare

Fracţiunea de polizaharide din extractul florilor de C. officinalis a arătat

efectul imunostimulator, bazându-se pe testul de granulocitare in vitro.
Polizaharide III au arătat cel mai mare procent de fagocitoză (54 - 100%), la o
concentraţie de 10-5 - 10-6 mg / ml, în timp ce PS –I şi PS-II au demonstrat 40 –
57mg/ml şi respectiv 20 - 30% de fagocitoză.

 Acţiune antiinflamatoare şi antiedematoasă

Fracţia solubilă de etil acetat a extractului metanolic din flori de C. officinalis a

demonstrat inhibarea cea mai puternică (84%) a 12-o-tetradecanol-forbol-13-
acetat(TPA) inflamaţie indusă (1mg/ureche) la şoareci cu ID 50 valoare de 0.05-0.20
mg/ureche faţă de indometacin-medicament de referinţă. O dăză de 1200
mg/ureche a extractului hidro – alcoolic a demonstrat inhibarea de 20 % AU
provocat şoaricului cu ulei din croton. Activitatea a fost atribuită triterpenoidelor,
cei mai activi compuşi fiind: faradiol-3-miristic acid, faradiol-3-palmitic acid şi 4-
taraxasterol .

1.10. Produse fitoterapeutice obţinute din specia C. officinalis L.

Extractul de Calendula se foloseşte în industria cosmetică, sub formă de
pastă de dinţi,şampoane, loţiuni, creme , cu efecte remarcabile asupra tenului şi
cavităţii bucale. Florile pot fi utilizate în calitate de repelenţi, deoarece
semănate lângă trandafiri reduc atacul de afide [34].
Tincturile şi infuziile de gălbenele pot fi utilizate cu succes pentru
anihilarea acţiuniifluturilor, ţânţarilor [34,35].
Din seminţe se extrage uleiul calendic, utilizat industrial şi în arta picturii,
iar şroturile deseminţe bogate în proteine se folosesc în furajarea
30
 animalelor. Ca plante melifere, gălbenelele sunt intens vizitate de albine, atrase de
culoarea şiconţinutul în polen al inflorescenţelor [28,30].
 Produse înregistrate în Republica Moldova [31,33]
1.Unguent din Calendula off. 50,0 gr –Dr. Thheiss( Rusia)
2.Cremă cu Gălbenele 50,0 ml- Rombalsam (Romania)
3.Tinctură de Gălbenele 50,0 ml –Depafarm (Moldova)
4.Flori de Calendulă 50,0 gr – (Moldova) [34]
CAPITOLUU II. PARTEA EXPERIMENTALĂ

2.1. Obţinerea produsului vegetal

Perioada de recoltare la gălbenele începe în luna iunie. Recoltatul, de regulă,

se face după ora 9 dimineaţa, când s-au deschis primele rânduri de flori ligulate în
inflorescenţe. Se recoltează pe timp însorit până seara. Sunt recoltate antodiile
întregi, sau numai florile ligulate de la antodiile deschise. Nu se recoltează pe timp
de ploae sau dacă încă nu s-a ridicat roua. Nu se admite presarea inflorescenţelor
recoltate în recipientele de recoltare. Pentru fabricarea alifiei de gălbenele se
recolteză mecanizat plantele întregi la înălţimea tulpininii unde sunt formate
inflorescenţe.
Materia primă recoltată nu se păstrează în grămezi pentru a evita încingerea
şi pierderea culorii. Uscarea se face în încăperi bine aerisite, curate, la umbră, pe
rame, hârtie în straturi subţiri. Se pot usca şi în uscătorii la temperaturi de 40-45 0C.
Uscarea se poate efectua şi în instalaţii cu microunde sub flux continuu.
Randamentul de uscare este 6-8:1 în dependenţă de gradul de invoaltare a
antodiilor pentru florile cu receptacul (inflorescenţe) şi 8-10:1 pentru florile
ligulate. Productivitatea culturii depinde de soi, condiţii de cultivare şi de numărul
de recoltări. Plantaţiile recoltate de 3 ori pe săptămână în care nu au rămas
inflorescenţe ce au format seminţe sunt mai productive. De pe 1 ha se obţin 1,3 t/ha
inflorescenţe uscate.

31
 După uscare materia primă de culoare portocalie cu miros specific se
păstrează în cutii, lăzi căptuşite cu hârtie. Încăperile unde se depozitează lăzile,
cutiile vor fi curate, bine aerisite, uscate şi întunecoase pentru a evita decolorarea
florilor.

Fig.3. Produse vegetale (Flores) de: A- C. officinalis L. populaţie locală, B -

C. officinalis L. soi Diana, C - C. officinalis L. soi Natali.

2.2. Analiza calitativă prin reacţii de identificare.

2.2.1. Identificarea saponozidelor.

1. Reacţia de formare a spumei: bazic se formează spumă de câteva ori mai

multă după volum şi mai stabilă. Se iau două eprubete , în una se toarnă 5 ml de
HCl 0,1 n ,iar în alta – 5 ml NaOH 0,1 n. Pe urmă în ambele eprubete se adaugă
câte 2-3 picaturi de extract sau soluţie a saponozidelor şi se agită energic. La
prezenţa în produsul vegetal a saponozidelor triterpenice în ambele eprubete se
formează spumă egală după volum şi stabilitate [9,13].

Tabelul 7.
Reacţia de identificare a saponozidelor.
Rezultatele reacţiilor
№ Reactive C. officinalis L. C. officinalis L. C. officinalis L
(populaţie locală) (soi Diana) (soi Natali)
1. 0,1 н. NaOH + + +

32
 0,1 н. HCl
+ +
+
Legenda: << − >> absenţa efectului analitic;
<< + >> prezenţa efectului analitic.

Cocluzie: Analiza rezultatelor denotă, că saponozidele sunt prezente în toate

probele analizate.
2.2.2. Identificarea alcaloizilor
1. Reactivul Bouchardat: Cu majoritatea alcaloizilor în soluțiile slab acide aceste

reactive formează precipitat brun.

2. Reactivul Draghendorff: Mulți alcaloizi în soluții acide formează precipitat de
culoare roșie portocalie sau roșie cărămizie.
3. Soluția de tanin: În soluțiile de acid alcaloizii formează cu taninul un precipitat
amorf albui sau gălbui.
4. Soluţia acidului fosfomolibdenic: Acesta e unul dintre cele mai sensibile
reactive. Cu alcaloizii el formează precipitat gălbui, ce capătă peste un timp o
nuanța albastră sau verde, în urma reducerii acidului molibdenic.
5. Soluția acidului fosfowolframic: Acidul fosfowolframic cu mulți alcaloizi
formează precipitat albui.
6. Soluţia acidului picric: Acidul picric formează cu o serie de alcaloizi precipitat
(picrat) de culoare galbenă. Unii alcaloizi nu reacționează cu acidul picric (cafeina,
morfina, aconitina ) [36].

Tabelul 8.
Reacţia de identificare al alcaloizelor.
Rezultate obţinute
Rezultatele
C. officinalis,
№ Reactive reacţiilor C. officinalis, C. officinalis,
populaţie
după metodă soi Diana soi Natali
locală
Precipitat de
Reactivul
1. culoare roşie- – – –
Draghendorff
caramezie
Reactivul Precipitat
2. – – –
Bouchardat brun
3. Soluție de tanin Precipitat – – –

33
 amorf alb sau
gălbui
Soluția acidului Precipitat
4. + + +
fosfomolibdenic gălbui
Soluția acidului
5. Precipitat alb – – –
fosfowolframic
Soluția acidului Precipitat
6. – – –
picric galben
Legenda: << − >> absenţa efectului analitic; << + >> prezenţa efectului
analitic.
Concluzie: Analiza reacţilor efectuate denotă , că nici una din speciile de C.
studiate nu conţin alcaloizi.

2.2.3. Identificarea substanţelor tanante.

1.La 2-3 ml de extract se adaugă 4-5 picături de soluție de alaun de fier și amoniu.
În cazul substanțelor tanante hidrolizabile apare culoare sau precipitat negru
albastru iar în cazul celor condesate – precipitat negru verde.
2.La 2-3 ml de extract se adaugă 3-4 picaturi de acid acetic de 10% și acetat de
plumb de 10%. Îna cazul substanțelor tanante condensate apare o colorație negru
verde iar în zull celor hidrolizabile precipitat de culoare neagră.
3. La 2-3 ml de extract se adaugă 4-5 picături de nitrat de sodiu și acid clorhidric
de 0,1 n. În prezența substanțelor tanante hidrolizabile apare o colorație cafenie.
Reacţia de identificare al substanţelor tanante.
Tabelul 9.
Rezultate obţinute
Rezultatele reacţiilor
№ Reactive C. officinalis C. officinalis L. C.officinalis L.
după metodă
L. (control) (soi Diana) (soi natali)
culoare sau precipitat
negru-albastru – – –
Soluţie de alauni
1. (t. hidrolizabile)
de fier şi amoniu
precipitat negru-verde
+ + +
(t.condensate)
precipitat
Acid acetic 10% – – –
(t. hidrolizabile)
2. şi acetat de
coloraţia negru-verde +
plumb 10% + +
(t.condensate) +

34
 NaNO3 şi 0,1 n. coloraţie cafenie –
3. – –
НСl (t. hidrolizabile) –
Legenda: << − >> absenţa efectului analitic; << + >> prezenţa efectului
analitic.
Cocluzie: Analiza rezultatelor denotă, că în toate speciile analizate se conţin
substanţe tanante condensate.

2.2.4. Identificarea flavonozidelor

1. Proba cianidinică (proba Chinoda). 2 ml d extract se adaugă 5-7 picături de

HCl concentrat şi 10-15 mg Zn metalic, peste 3-5 min se observă o coloraţie roşie,
portocalie, roz. Pentru accelerarea reacţiei şi identificarea culorii se recomandă a
încălzi amestecul de reacţie (2-3 min) la baia de apă fierbinte.
2. Reacţia cu soluţie de acetat de plumb bazic. La 1 ml de extract se adaugă 3-
5 picături soluţie de 2% de acetat de plumb bazic. Apariţia coloraţiei galbene-
portocalii denotă prezenţa flavonoidelor.

35
Fig. 1. . Proba cianidinică cu extract din
flori de C. officinalis: 1- populaţie locală,
2 - soi Diana, 3 - soi Natali.
Concluzie: Efectuînd proba cianidică
am constatat că în C. officinalis L.
populaţie locală, sunt prezente aurone
și calcone iar în restul probelor sunt
flavone și flavonoli.
Fig. 2. Reacţia cu soluţie de acetat de
plumb bazic cu extract din flori de C.
officinalis: 1 - populaţie locală, 2 - soi
Diana, 3 - soi Natali.
Concluzie: : Reacția cu soluția de
acett de plumb bazic denotă prezența
flavonoidelor în toate probele
analizate.
Concluzie: Efectuînd analiza calitativă prin reacții de identificare am constatat că
în toate probele analizate sunt prezente substanțe tanante condensate, lipsesc
alcaloizi, sunt prezente saponozide și flavonozide, efectuănd proba cianidicincă
am observat colorația roz la C.officinalis ceea ce denotă prezența auronelor și
calconelor, iar in celelalte două probe prezența flavonelor și flavonolilor.

2.2.5. Identificarea flavonozidelor prin cromatografia pe strat subţire

Tehnica de analiză.
Soluţie test s-a obţinut din 1g de pulbere (flori de galbenele mărunţite) care
se amestecă cu 30ml de alcool etilic 70% l şi se menţine pe baie de apă timp de 15
min apoi se filtrează.
Soluţia de referinţă: soluție de 0,1% de rutozidă, hiperozidă,
izoquercitrozidă, quercitrozidă, quercitol, acid clorogenic, acid cafeic în metanol.
Faza staţionară: plăci de silicagel GF 254 (Merk).
Faza mobilă : acetat de etil : apă : ac. formic : ac. acetic (72:14:7:7 V/V/V)
Aplicare: 10 ml din soluţiile test şi 5μL din soluţiile de referinţă sub formă de
benzi de 10 mm. Migrare: 10 cm. Uscarea plăcilor: 100-105 C timp de 10 min.
Detecţie: - se pulverizează placa cu o soluţie de 10g/l de reactiv NEU (esterul
acidului difenilboric cu aminoetanol) оn metanol şi apoi cu o soluţie de 50g/l de
polietilenglicol 4000 оn metanol. După 30min se examinează placa оn lumină UV
la 365nm
 Fig.1. CSS extractelor hidro -
alcoolice la lumina UV 366 nm din
flori de C. officinalis: 1 –populaţie
locală, 2 – soi Diana, 3 –soi Natali.,
4- rutozida. Martori: 5 –
hiperozida, 6 -izoquercitrozida, 7 –
quercitozida, 8-quercitolul, 9 – acid
cafeic, 10- acid clorogenic.

Prin cromatografie pe strat subţire (CSS) s-a demonstrat prezenţa flavonoidelor în

înfloriscenţele analizate. În urma examinării cromatogramei se observă prezenţa
rutozidei (Rf=0.52), hiperozidei (Rf =0,74), quercetolului ( Rf =0,98). Se observă
că culoarea spoturilor la lumina zilei este oranj. La lumina UV spoturile,
corespunzătoare flavonelor, fluorescează galben-portocaliu. S-a demonstrat
prezenţa acizii fenolici: acidului cafeic (Rf = 0,97) şi acidului clorogenic (Rf =
0,61). Spoturile corespunzătoare acidului clorogenic şi acidului cafeic în lumina
UV sunt de culoare albastră.
Cocluzie: Prin metoda spectrofotometrică am identificat prezența unor
flavonozide și fenoli în UV la o lungime de undă de 366 nm.

2.3. Dozarea totalului de flavonoide

Dozarea totalului de flavonoide în inflorescenţe de C. oficinalis populaţii
locală (martor), C. officinalis soi ,,Diana”, C. officinalis soi ,,Natali” s-a efectuat
prin tehnica spectrofotomertrică elaborată de Kurkin et. al. (2009). Analiza
contitativă a flavonoidei – izoramnetinei, s-a efectuat prin tehnica
cromatospectrofotomertrică elaborată de V. N. Abdullabecova et al.(2001).
Metoda de dozare a totalului de flavonozide
 Dozarea totalului de flavonozide în inflorescenţe de Calendula oficinalis
populaţii locală (martor), Calendula officinalis soi ,,Diana”, Calendula officinalis
soi ,,Natali” s-a efectuat prin tehnica spectrofotomertrică.
1g produs vegetal (probă exactă) mărunţit, trecut prin sita cu orificiile de 1
mm, se plasează în balon cu dop rodat de 100 ml, se adaugă 50 ml de alcool etilic
70%. Balonul se cîntăreşte, apoi se încălzeşte la fierbere, în baia de apă, la reflux,
timp de 90 min. După aceasta balonul se cîntăreşte şi se adaugă alcool etilic pînă la
masa iniţială. Extactul se filtrează şi se răcoreşte timp de 30 min (soluţie
extractivă).
Prepararea soluţiei de analizat: 1 ml de soluţie extactivă se transferă întrun
balon cotat de 50 ml, se adaugă 2 ml soluţie alcoolică de AlCl 3 3% şi se
completează cu alcool etilic 95% (soluţia de analizat A). Soluţia de referinţă se
pregăteşte în felul următor: 1 ml de soluţie extactivă se transferă întrun balon cotat
de 50 ml, se adaugă 2-3 picături de soluţie de acid acetic şi se completează cu
alcool etilic 95% pînă la cotă ( soluţia de referinţă A).
În paralel se determină absorbanta unei soluţii etalon de rutozidă. 0,025 g
(probă exactă) de rutozidă se transferă într - un balon cotat de 50 ml şi se dizolvă
în 30 ml de alcool etilic 70 % la fierbere în baia de apă. Apoi se răcoreşte şi se
aduce pînă la cotă cu etanol de 70% (soluţia A de rutozidă). 1 ml soluţie A de
rutozidă se transferă într-un balon cotat de 25 ml, se adaugă 1ml de soluţie
alcoolica de AlCl3 3% şi se aduce pînă la cotă cu alcool etilic de 95% (soluţia de
analizat a rutozidei B). Soluţia de referinţă a rutozidei: 1ml soluţia A de rutozidă se
transferă într - un balon cotat de 25 ml, se adaugă 1 picătură de soluţie de acid
acetic şi se aduce pînă la cotă cu alcool etilic de 95% ( soluţia de referinţă a
rutozidei B) [19,23].
Absorbanţa soluţiilor analizate să măsoară la lungimea de undă 412 nm, peste
40 min după prepararea soluţiilor [10]. S-a efectuat cu spectrofotometru Agilent
8453.
D  m0  30  1  25  100  100
X 
D0  m  1  25  (100  W )
Unde: D – densitatea optică a soluţiei de analizat;
m – masa produsului vegetal;
W – pierderea în masă la uscare.

Fig.2. Spectre de absorbţie în UV a extractelor hidro – alcoolice de:

1- rutină, 2- C. officinalis, populaţie locală, 3- C. officinalis, soi Diana,
4 - C. officinalis, soi Natali.

Fig.3. Totalul de flavonoide (%), în recalcul la rutozidă.

Concluzie: Din literatură cunoaștem că acțiunea antioxidantă se datorează
flavonozidei- izoramnetinei care am dozat-o prin tehnica spctrofotometrică și am
obținut urmatoarele rezultate: conținutul maximal de flavonoide în recalcul la
rutozidă se conține în C. officinalis soi Natali- 2.48 % și conținutul minim de
flavonide în C. officinalis L.-1.9 %.

2.4 Dozarea a diheperozidei – izoramnetinei

Metoda de dozare a diheperozidei – izoramnetinei

5g produs vegetal (probă exactă) mărunţit, se plasează în balon cu dop rodat
de 100 ml, se adaugă 40 ml de alcool etilic 70%. Balonul se încălzeşte la fierbere,
în baia de apă, la reflux, timp de 40 min. După aceasta extractul se răcoreşte la
temperatura camerei, se filtrează întrun balon cotat de 100 ml. Apoi în balon cu
produs se mai adaugă 40ml de alcool etilic 70% şi se continue încălzirea în baia de
apă, la reflux, timp de 30 min. După răcire extractul alcoolic se filtrează în balon
cotat, iar produsul se prelucrează cu 10 ml alcool etilic 70%, dupa care se filtreaza
in aceealaşi balon. Volumul balonului pină la cotă se aduce cu alcool etilic 70%,
apoi se agită. Pe linia de start a plăcii de ,,Silufol” 15 x 15 cm cu micropipeta de
0,1 ml se aplică 0,05 ml de extract hidro-alcoolic şi 0,02 ml solutie standart de
rutină în formă de benzi de 2 cm . Cromatografia se petrece in sistemul butanol –
acid acetic-apa (4:1:5). Dupa ce frontul solventului trece 10 cm, placa se scoate
din cameră şi se usucă la aer 30 de minute. Placa se analizează la lumina UV cu
lungimea de unda 254 nm. Zonele marcate cu rutină şi zona probei –martor
cantitativ se trec în balon, se eluează cu 10 ml alcool etilic 40%, agitînd 30 de
minute Soluţia se trece prin filtru de hîrtie. Densitatea optică se masoară la
spectrofotometru cu lungimea de undă 355 şi 360 nm (rutina) în cuvă cu grosimea
stratului de 10 mm.Soluţia de referinţă- se ia eluatul plăcii cromatografice de
aceeaşi marime ca şi spotul de rutină.Pregatirea solutiei rutină-standart.0,1 g
(probă exactă) de rutină-standart, uscată pînă la greutate constantă la 130 0C, se
dizolvă în alcool etilic de 95% în balon cotat de 25 ml şi se adduce pînă la cotă cu
alcool etilicde de 9 5%. Spectrofotometru – Metertech UV/VIS SP 8001.
D1 A0  V 1 V 2  100  100
X 
D0  A  V 0  V 3  (100  W )

Unde: A0- masa rutozidei-standard, g; A- masa produsului vegetal, g; V2 – volumul

soluţiei de analizat, aplicat pe cromatogramă, ml; V3 – volumul extractolui
etanolic, ml; V1- volumul soluţiei de rutozidă-standart, aplicat pe cromatogramă,
ml; V0 – volumul soluţiei de rutozidă-standard, ml; D0, D1 – densitatea optică
a soluţilor analizate [27,28].

Fig.4. Conţinutul izoramnetinei în probele analizate, în recalcul la

rutozidă, %.
Concluzie: Am dozat izoramnetina prin tehnica spectrofotometrică cu
rezultatele: conținutul maximal al izoramnetinei în probele analizate, în recalcul la
rutozidă îl are C. officinalis soi Natali- 1.75 și conținutul minim C.officinalis soi
Diana-0.8%.
2.5. Construirea curbei de calibrare pe baza absorbantelor corespunzătoare
unor soluţii de rutozidă de concentraţii diferite
 Se pregateste o serie de solutii standart de rutina. Aproximativ 0,1 g (probă
exactă) de rutozidă standart se apun într-o colbă cu capacitatea de 25 ml şi se
dizolva în 15 ml de alcool etilic de 95% la baia de apa , se raceşte şi se adduce
pină la cotă. Pe linia de start a plăcii de ,,Silufol” 15 x 15 cm se pune 0,01; 0,02;
0,03; 0,04; 0,05; 0,06; 0,07 ml soluţie pregatit. Cromatografia se petrece in
sistemul butanol-acid acetic-apa (4:1:5), se usucă şi se eluează în 10ml de alcool
etilic 40 % în timp de 30 minute ,periodic agitînd , se masoară densitatea optică în
cuve cu grosimea stratului de 10 mmla lungimea de unda de 355 nm [9,34] .

Fig.5.Graficul de etalonare a soluției standart de rutozidă.

Concluzii:
1. S-a demonstrat prezenţa în toate probele analizate:
 flavonoidelor (rutozidei (Rf = 0.52), hiperozidei (Rf = 0.74),quercitolului
(Rf = 0.98),
 substanţelor tanante;
 saponozidelor,
 acizilor clorogenic (Rf = 0.61) şi cafeic (Rf = 0.97).
2. Studiu comparativ a totalului flavonoidelor a demonstrat că:
  totalul flavonoidelor în produsele analizate este egal cu: 2.45% C.
officinalis L. soi Diana, 2.48% C. officinalis L. soi Natali, 1.9% specia C.
officinalis L.
3.Conţinutul izoramnetinei prin tehnica cromato-spectrofotometrică este egal cu:
0.8% la C. officinalis L. soi Diana, 1.78% C. officinalis L. soi Natali.
4. A fost dovedită opurtunitatea studiului chimic a soiurilor noi de C. officinalis L.
obţinute în Republica Moldova, ca în viitor să fie folosite nu numai în scop
ornamental dar şi medicinal.

Bibliografia.
1. Baciu Adriana-Daniela, Mihalte Lucica, Sestras Adriana F., Sestras Radu E.
Variability of Decorative Traits, Response to the Aphis fabae Attack and
RAPD Diversity in Different Genotypes of Calendula. Notulae Botanicae
Horti Agrobotanici Cluj-Napoca, 38 (3) 2010, p. 265-270.
2. Baciu Adriana-Daniela Cercetări privind îmbogăţirea fondului genetic la
Calendula, Rezumat al tezei de doctoran, Cluj-Napoca 2011, p. 4.
3. Brînzilă Ion, Vornicu Zina, Jelezneac Tamara, Rusu Ludmila , Baranova
Natalia Calitatea materiei prime de gălbinele (Calendula offiCinalis L.) în
Funcţie de invoaltarea antodiilor. Mediul ambian,3 (27), 2006, p. 6-8.
4. Brânzilă Ion Involitatea antodiilor la Calendula officinalis L. Mediul ambiant
Nr. 1 (18) 2005, p. 15-18.
5. Gonceariuc Maria. Contribuții în ameliorarea speciei Calendula officinalis L.
Buletinul Academiei de Științe a Moldovei, șt. biolog. chim. agricole, 2003,
nr.2(291), p.101-103, Chișinău.
6. Gonceariuc Maria. Calendula officinalis L./ Plante medicinale și aromatice
cultivate. CE UASM, Chișinău, 2008, p. 60-75.
7. Moscovici Mișu, PopaAlina et. al. Curs: Utilizarea plantelor msdicinale în
terapie, România-Bulgaria, 2011, p. 33-35.
 8. Musteaţă G., BRÂNZILĂ I. Plante medicinale pentru sănătatea
dumneavoastră. Chişinău: TC. 2002, p. 30.
9. Abajova RL, Aslanov SM, Mamedova ME. Amino acids of calendula
officinalis. Chemistry of Natural Compounds, 1994; 30(15): 641-641.
10.Azzaz N. A., Hassan E. A., Elemarey F.A. Physiological, anatomical, and
biochemical studies on pot marigold (Calendula officinalis L.) plants. African
Crop Science Conference Proceedings Vol. 8. pp.1727-1738.
11.Bissa S., Bohra A. Antibacterial potential of pot marigold. Journal of
Microbiology and Antimicrobials Vol. 3(3), pp. 51-54, March 2011.
12.Bisset N.G. Herbal drugs and phitopharmaceuticals. Stuttgart: MedPharm
CRC Press, p.566.
13. Chakraborthy Guno Sindhu Phytochemical screening of Calendula officinalis
Linn leaf extract by TLC. IJRAP 2010, 1 (1) p. 131-134.
14.Gonceariuc Maria. New gene sources of Calendula officinalis L. Acta
Phytoterapica Romanica, VI, nr.1-2, p.8-10.
15.Gonceariuc Maria, Balmuș Zinaida. Studies of Genetics and Breeding of
Aromatic and Medicinal Plants carried out in the Republic of Moldova. / Plant
genetic stoks – the basis of agriculture of today. IPGR, Plovdiv, 2008.
16.Goodwin TW. Studies in carotenogenesis: the carotenoids of the flower petals
of calendula officinalis. Biochem J, 1954; 58: 90-94.
17. Huţanu-Bashtawi Luminiţa, Toma C. A Histo-Anatomical study of the
modifications induced by thiophanate methyl on the Calendula officinalis L.
Strain Analele ştiinţifice ale Universităţii “Al. I. Cuza” Iaşi Tomul LIV, fasc. 2,
s.II a. Biologie vegetală, 2008, P. 63-72.
18. Păun E., Mihalea A., Dumitrescu A, Verzea M., Coșocariu O. Tratat de plante
medicinale și aromatice. Edit. Academiei Române, București, 1986, V.I, p.137-
144.
19. Treben Maria. Sănătatea din farmacia naturii. Hunga-print, Budapesta, 1992,
p. 68
20. Lin L. T., Liu L.T., Chiang L.C., Lin C.C. In vitro antihepatoma activity of
fifteen natural medicines from Canada. Phytother Res, 2002; 16: p. 440-444.
21. Muley BP, Khadabadi SS and Banarase NB Phytochemical Constituents and
Pharmacological Activities of Calendula officinalis Linn (Asteraceae). Tropical
Journal of Pharmaceutical Research, October 2009; 8 (5): p. 455-465.
22. Neelesh Kumar, Joni Sharma, Sakshy Sharma Pharmacognostical and
Phytochemical Investigation of Calendula Officinalis. Journal of Advanced
Scientific Research, 2010, 1(1); p. 61-66.

23. Okoh O.O., Sadimenko A.A., Afolayan A.J. The Effects of age on the Yield and
Composition of the essential oils of calendula officinalis. Journal of applied
sciences 7 (23): 2007, p. 3806-3810.
24. Kemper Kathi J. Calindula. The longwood herbal task force and center for
holistic pediatric education and research. 1999 (www.mcp.edu/herbal/default.htm).
25. Preethi K.C., Girija Kuttan, Ramadasan Kuttan Antioxidant Potential of an
Extract of Calendula officinalis Flowers in Vitro and in Vivo. Journal
Pharmaceutical Biology 2006, Vol. 44, No. 9, pp. 691–697.
26. Rasu M. A., Tamas M., Puica C., Roman. I., Sabadas M. The hepatoprotective
action of ten herbal extracts I n CCl4 intoxicated liver. Phytother Res, 2005; 19:
744-749.
27. Šalamon Ivan, Labun Pavol – Cultivation differences between pot maringold
(Calendula officinalis l.) varieties... 4th Conference on Medicinal and Aromatic
Plants of South-East European Countries - Iaşi, România, 2006, p.49.
28. Toma Liana Doina, Jităreanu Carmen Doina, Nechita Bogdan, Tincă Gabriela –
Effect of biofertilization on the inflorescences yield and the content of chlorophyll
and carotenoid pigments in marigold (Calendula officinalis L.). 4th Conference on
Medicinal and Aromatic Plants of South-East European Countries - Iaşi, România,
2006, p. 51.
29. Абдуллабекова В. Н., Тулаганов А. А. Разработка метода количественного
анализа календулы лекарственной. Химико-фармацевтический журнал. Том
35, № 10. 2001.
30. Иcмагилов P. P., Костылев Д. А. Календула. - Уфа:БГАУ. – 2000, c.102.
31. Куркин В.А, Дубищев А. В., Правдивцева О.Е., Зимина Л.Н. Изучение
нейротропной активности новых лекарственных препаратов из травы
Зверобоя. Медицинский альмонах. 2009, №4 (9), с.33-36.
32.Ладыгина Е. И. и др.Химический анализ лекарственных растений, М.
Наука,стр.40, 106, 118.
33.Verzea M., Stoianov R. Tehnologia gălbenelelor (Calendula officinalis L.) în
Tehnologii de cultură la plantele medicinale și aromatice. 2001, p.120-126.
34.Ghigul Farmacoterapeutic (2004).
35.Analiza chimică a plantelor medicinale. 1993.