NANOTEHNOLOGII ÎN MEDICINĂ

Astăzi, medicină modernă utilizează doar instrumente ce pot detecta anomaliile

apărute la nivel macroscopic, fiind incapabilă să surprindă boală în stadiile incipiente.
Folosirea nanotehnologiei în sfera medicală poate revoluționa, în viitor, metodele actuale
de diagnostic și tratament; posibilitatea diagnosticării și tratării afecțiunilor, încă din faza
lor moleculară, va permite clinicienilor să trateze cauza/originea bolii și chiar să
înlocuiască țesuturi afectate. Prin utilizarea nanoingineriei se pot obține și utiliza țesuturi
artificiale pentru a înlocui organe afectate (rinichi, ficat) sau pentru a regenera nervi sau a
produce implanturi care să redea simțuri pierdute, precum vederea sau auzul.
Se preconizează o contribuție majoră pe care nanomedicina ar putea s-o aducă în
ceea ce privește domenii precum: definirea și clasificarea bolilor, diagnosticul și
tratamentul acestora și, în ultima instanța, îmbunătățirea structurii și funcționarii
organismului uman.
În ultimele decenii nanotehnologia și-a găsit nenumărate aplicații în sfera medicală,
începând cu domeniul farmaceutic (terapia medicamentoasă țintită) și continuând cu
domeniul medicinii regenerative (nano-roboții și dispozitivele utilizate în regenerarea
celulară), prevenției bolilor, diagnosticării (inclusiv prin metodele imagistice
ultraperformante) și terapiei bazate pe nano-tehnologie.
Rolul nanodiagnosticului este acela de a identifica boală în stadiul cel mai
incipient posibil, iar nanotehnologia poate oferi instrumente de diagnostic cu sensibilitate,
specificitate și validitate superioare metodelor actuale, clasice. Progresul înregistrat în
domeniul diagnosticării in-vivo are la baza cercetări în domeniul tehnicilor de imagistică
moleculară, metodelor minim invazive sau implantologiei de nanodispozitive. Scopul
imagisticii moleculare constă în crearea de agenți de detectare cu sensibilitate înalta,
care să poată, de asemenea, să transporte și să monitorizeze tratamentul. Acesta
reprezintă conceptul de theranostics find, fight and follow (găsește, lupta și urmărește),
focalizat pe diagnosticarea precoce, tratamentul bolii și controlul acestuia. După
diagnosticarea prin imagistică moleculară a afecțiunii, prin intermediul nanostructurilor
specifice de contrast, acestea se pot combină cu un agent farmacologic activ și, astfel,
pot fi folosite în tratamentul țintit al bolii respective, iar în final se realizează monitorizarea
în timp a rezultatelor tratamentului prin imagistică secvențială.

1
 Scopul medicinei regenerative este acela de a folosi propria capacitate de
regenerare a organismului uman pentru prevenția și tratamentul condițiilor cronice
invalidante, precum: diabetul zaharat, osteoartrita, afecțiunile degenerative ale aparatului
cardiovascular și sistemului nervos central, traumatismele/accidentele. Grație nano-
tehnologiei, pacienți cu astfel de afecțiuni pot beneficia de ajutor prin dezvoltarea unor
terapii revoluționare de regenerare tisulară in-situ cu ajutorul chirurgiei minim invazive.
În locul medicinei actuale, care tratează simptome și încearcă doar o întârziere a
progresului bolii, terapiile viitorului se preocupă de corectarea condițiilor patologice
folosind mecanismele proprii de regenerare ale organismului. Exemple în acest sens pot
fi: stimularea regenerării cartilajului articular în cazul osteoartritei, restabilirea profilului de
eliberare fiziologică a insulinei la nivelul insulelor pancreatice sau stimularea
mecanismelor proprii de regenerare la nivelul sistemului nervos central și al inimii.
Nanotehnologia este esențială în dezvoltarea terapiilor cost-eficiente pentru regenerarea
tisulară in-situ, acest lucru implicând nu numai o înțelegere profundă a biologiei celulare,
dar și identificarea modalităților efective de a declanșa și controla procesul regenerativ.
Această strategie nanobiomimetica depinde de trei elemente de baza: biomateriale
inteligente, molecule de semnalizare bioactive și celule. Biomaterialele sunt concepute
pentru a reacționa pozitiv la schimbările din mediul de proximitate, stimulând
evenimentele regenerative specifice la nivel molecular, dirijând proliferarea și apoi
diferențierea celulară, precum și producția și organizarea matricei extracelulare.
Moleculele de semnalizare bioactive, care declanșează procesele regenerative la nivel
celular sunt și ele necesare în regenerarea tisulară. Nanotehnologiile ar putea activă
eliberarea secvențială a proteinelor, peptidelor și genelor mimând reacția naturală
declanșatoare, în cascadă. Că rezultat al acesteia sunt produse materialele bioactive ce
eliberează molecule semnalizatoare la valori/nivele controlate, care la rândul lor
activează celulele în contact cu stimulii.
Eforturile viitoare în medicină regenerativă se vor concentra pe exploatarea, în mod
eficient, a potențialului enorm de autoregenerare, proces observat în cazul celulelor stem
adulte. Nanotehnologiile vor fi utile în îndeplinirea a două obiective majore: identificarea
sistemelor de semnalizare pentru controlul potențialului de autovindecare a celulelor
stem adulte endogene și dezvoltarea unui sistem țintit, eficient pentru terapia cu celule
stem. Un impact uriaș îl va avea și capacitatea de a implanta celule, materiale bioactive
inteligente, care să declanșeze procesul de autovindecare prin propriile celule stem ale
pacientului.

2
 Obiectivul pe termen lung al sistemelor de transport a medicamentelor constă în
dezvoltarea capacității lor de a ținti receptorii celulari vizați. În prezent, dezvoltarea unor
noi astfel de transportori derivă din nevoia pentru terapii țintite către organele afectate de
boală, terapii care să aibă o eficientă crescută, din nevoia creșterii acceptabilității
pacientului, precum și necesitatea reducerii costurilor îngrijirilor de sănătate. Pe de altă
parte, este nevoie de identificarea de noi metode de transport pentru noi clase de
produse farmaceutice, lucru ce nu se poate realiza prin metode clasice, nanotehnologia
fiind esențială în atingerea acestui obiectiv. De asemenea, astfel de transportori pot fi
folosiți în cazul produselor farmaceutice puțîn solubile. Acest sistem de transport țintit
este caracterizat de o înalta eficacitate terapeutică, prin îmbunătățirea proprietăților
farmacologice și terapeutice ale medicamentelor utilizate în terapia cancerelor, dar și a
unor afecțiuni care necesită medicație de înalta potența. Așadar, prin introducerea
nanoparticulelor transportoare a substanțelor farmaceutice, se tinde spre o maximizare a
biodisponibilității, atât din punct de vedere al țesutului/organului țintit, cât și din punct de
vedere al momentului/perioadei de timp în care se eliberează medicamentul. Progresul
înregistrat este deosebit de important având în vedere faptul că în fiecare an, din cauza
biodisponibilității reduse, se pierd mai mult de 65 de miliarde $.
Nanoparticulele pot transporta medicamente sau conținut genetic în mediul intern
celular fără a produce efecte adverse întrucât, nanoparticulele devin active numai după
ce ating destinația finală. De asemenea, se previn și fenomenele de supradozare
evitându-se astfel intoxicația medicamentoasă. Pentru nanoparticule, că și în cazul
medicamentelor, în paralel cu eficacitatea, se evaluează și siguranță utilizării. În ultimii 30
de ani, numărul și varietatea sistemelor de transport medicamentos cu eliberare
controlată a crescut foarte mult, dar cu toate succesele obținute, sistemele de transport
nu au fost pe deplin acceptate, din cauza unor probleme privind procesul de
reglementare.
Dimensiunile mici ale nanoparticulelor le conferă proprietăți utile în cazul bolilor
oncologice, în special în imagistică oncologică. Nanostructuri precum quantum dot
(nanoparticule cu proprietăți cuantice, precum capacitatea de modificare a dimensiunii în
funcție de emisia luminoasă), folosite în imagistică prin rezonanță magnetică, pot redă
imagini excepționale ale localizării tumorale.
Nanoparticulele de acest tip sunt mult mai strălucitoare comparativ cu substanțele
de contrast și necesită numai o sursă de lumina pentru excitarea particulelor. Acest lucru
semnifică faptul că utilizarea de nanoparticule tip quantum dot fluorescente poate

3
conduce la obținerea unei imagini mult mai bune, cu contrast mult mai puternic și la un
cost mai redus comparativ cu metodele de rezonanță magnetică cu substanță de
contrast folosite astăzi. Dezavantajul este reprezentat de toxicitatea elementelor care
alcătuiesc particulele quantum dot fluorescente.
O alta proprietate a nanoparticulelor este capacitatea de a lega numeroase
substanțe, grație unei suprafețe mari raportată la volum, substanțe ce pot fi transportate
astfel cu ușurință la nivelul tumorii și care, datorita dimensiunilor mici (între 10 si 100
nanometrii), pot rămâne și se pot acumula preferențial la nivelul acesteia, lucru facilitat și
de drenajul limfatic deficitar în zona respectivă. Cercetătorii investighează posibilitatea
creării de nanoparticule multifuncționale care după detectarea în organism a tumorii să
poată proceda și la tratarea acesteia, fapt ce ar revoluționa practica oncologică, înlocuind
metodele terapeutice clasice de tipul chimio- si radioterapiei care afectează nu numai
celulele canceroase, ci si pe cele sănătoase, distrugându-le. Cu ajutorul
nanotehnologiilor, celulele canceroase ar putea fi distruse țintit, fără a dauna în niciun
mod țesutului sănătos.
Câteva exemple de aplicare a nanotehnologiei in terapia cancerului sunt enumerate
mai jos.
Terapia Kanzius folosește nanoparticule din carbon sau aur ce se fixează la nivelul
celulelor tumorale, iar prin intermediul undelor radio nanoparticulele ca și celulele cărora
le sunt atașate vor fi încălzite, tumora fiind distrusă în interiorul organismului. Detectarea
în stadii inițiale ale tumorilor este posibilă prin utilizarea unor nanosenzori ce ar detecta
proteinele și alți biomarkeri ai celulelor tumorale din sângele pacienților.
Studiile efectuate la Rice University de către Prof. Jennifer West au demonstrat
eficiența nanoparticulelor acoperite cu aur în distrucția tumorală la șoareci. Acestea se
atașează suprafeței celulelor tumorale prin intermediul unor peptide sau anticorpi, iar la
iradierea zonei de localizare a tumorii cu ajutorul laserului cu infraroșii, aurul care
învelește nanoparticulele se va încălzi suficient pentru a determina moartea celulelor
canceroase. Laserul utilizat nu încălzește și nu distruge restul țesuturilor pe care le
traversează.
În chirurgia oncologica se pot utiliza nanoparticule din cadmiu și seleniu, de tip
quantum dot, care injectate în organism pătrund în tumori, iar expunerea la
lumina ultravioleta le face strălucitoare, favorizând astfel excizia tumorală de mare
acuratețe.

4
 Dendrimerii au fost utilizați pentru a localiza și apoi elimina tumora, fără a afecta
țesuturile sănătoase (studii efectuate la Universitatea Michigan de către James Baker).
Dendrimerii, prin intermediul celor peste o sută de cârlige pot fixa o serie de
substanțe și/sau se pot atașa celulelor organismului pentru a îndeplini diferite funcții.
Terapia fotodinamica utilizează particule plasate în organism și iluminate din
exteriorul corpului, lumina fiind absorbită de către particule, iar dacă acestea sunt
constituite din metal, lumina va încălzi metalul și, în consecință, țesutul de care este
atașată particula. Lumina mai poate fi folosită pentru a produce molecule de oxigen de
mare energie care vor reacționa chimic și distruge celulele tumorale din jur. Aceasta
metoda este promițătoare întrucât nu prezinta reacții adverse de tip toxic, este țintită spre
țesutul vizat și este o procedură noninvazivă.
În sfera oncologică, nanomedicina se aplică în: prevenția și controlul bolii, prin
dezvoltarea de nano-dispozitive de transport a agenților folosiți în prevenția bolii și
crearea unor vaccinuri plurivalente anticancer; diagnostic precoce și proteomica, prin
dezvoltarea de platforme inteligente de analiză în masă a markerelor tumorali; imagistica
oncologica, prin îmbunătățirea rezoluției imaginilor obținute prin utilizarea unor agenți
speciali de contrast; terapie multifuncțională, prin intermediul unor dispozitive terapeutice
cu eliberare controlată a chimioterapicelor antitumorale.
Așadar, spectrul aplicațiilor nanomedicinei cuprinde o gama largă de intervenții în:
medicină internă (boli cronice degenerative); oncologia; medicină de urgență (noi metode
de prim ajutor în cazul traumatismelor fizice/accidentelor, arsurilor și expunerii la radiații);
chirurgia; cardiologia și chirurgia cardio-vasculară (metode rapide de intervenție și
reabilitare); neurologia și neurochirurgia (noi metode neurografice, de regenerare spinală
și intervenții reparatorii cerebrale); gastroenterologia și domeniul bolilor de nutriție
(îmbunătățirea nutriției și digestiei); sexologia, sfera reproducerii umane;
geriatria/gerontologia (controlul fenomenului de îmbătrânire); genetică (procesele de
creștere a organismului uman, terapie genică, reconstrucție și regenerare celulară); alte
domenii: recreere și petrecerea timpului liber; cosmetologie; aspecte de reglementare și
probleme sociologice, viitorul profesiei medicale, al spitalelor și companiilor farmaceutice.
RISCURI: Ținând cont de progresul actual al tehnologiilor medicale, va fi necesară
o abordare a multiplelor provocări, inclusiv de ordin etic și legal. Principalele provocări în
domeniu sunt legate de aspecte precum asigurarea calității, evaluarea riscului,
programarea nanodispozitivelor sau provocările tehnologice din industria moleculară.
Experții au identificat și probleme privind gestionarea cerințelor interdisciplinare,

5
reglementarea perioadei de validare, protecția proprietății intelectuale etc. Evaluarea
riscului nanotehnologiilor vizează, în principal, aspecte legate de toxicitate,
carcinogeneză, stabilitate pe termen lung sau cai de excreție pentru nanostructuri.
Deșeurile generate de nanodispozitive sau cele rezultate în urmă procesului de
fabricație al nanomaterialelor pot fi deosebit de periculoase; din cauza dimensiunii lor,
acestea pot pluti în aer și pot pătrunde cu ușurință în celule animale sau vegetale
producând efecte necunoscute. Fenomenul este generic cunoscut sub termenul
de nanopoluare
Nanotoxicitatea. Întrucît cele mai multe nanoparticule nu se regăsesc în natură,
este posibil că organismele vii să nu aibă mijloacele adecvate pentru a le neutraliza sau
a se debarasa de ele. Pericolul este amplificat de o mai mare reactivitate chimică și
activitate biologică, cauzate de dimensiunile mici ale particulelor și suprafeței mari în
raport cu volumul. Reactivitatea chimică mai mare a nanomaterialelor determina
creșterea producției de specii de oxigen reactive (ROȘ), inclusiv radicali liberi. Producția
ROȘ s-a regăsit într-o gama diversă de nanomateriale, inclusiv în fullerene de carbon,
nanotuburi de carbon și nanoparticule din oxizi metalici. ROȘ și producerea de radicali
liberi este unul dintre mecanismele primare ale toxicității nanoparticulelor, această
putând conduce la stres oxidativ, inflamație, precum și distrucții consecutive a
proteinelor, membranelor și ADN-ului. Alte proprietăți care influențează toxicitatea includ:
compoziția chimică, formă, structura de suprafață, suprafață de schimb, agregare și
solubilitate, precum și prezența sau absența altor grupe funcționale a altor substanțe
chimice.
POTENTIAL DE DEZVOLTARE : Nanotehnologii. Domeniul nanotehnologiilor s-a
impus in ultimii ani ca unul dintre domeniile de mare actualitate, cu un ritm sustinut de
dezvoltare si aplicare si un impact revolutionar asupra industriei si societatii. Aparitia pe
plan mondial a programelor de investitii guvernamentale in domeniul nanotehnologiilor
anuntate de SUA in 2000 (Initiativa Nationala in Nanotehnologie - NNI), Japonia si
Coreea in 2001, Comunitatea Europeana, Germania si China in 2002, constituie dovezi
certe ale interesului la nivel mondial in acest domeniu. Astfel, la nivel global, evolutia
cheltuielilor publice din domeniul cercetarii-dezvoltarii nanotehnologice inregistreaza un
trend ascendent, in perioada 1997 (432 milioane $/an) 2003 (crestere de 6,79 ori); in
2003, cele mai mari sume au fost alocate de guvernul din Japonia (aprox. 810 milioane
dolari/an), urmat de Statele Unite ale Americii (aprox. 774 milioane dolari/an) si tarile
Europei occidentale, incluzand aici tarile Uniunii Europene si Elvetia (aprox. 600 milioane

6
dolari/an). Preocuparea pentru domeniu este generala, alte state precum Australia,
Canada, China, tarile din Europa de est, Israel, Corea, Singapore, Taiwan insumand o
cifra de aprox. 750 milioane dolari/an [10]. In ceea ce priveste finantarea domeniului
nanotehnologiilor din fonduri private, aceasta depaseste nivelul finantarii
guvernamentale, apropiindu-se de o valoare mai mare cu circa 50% in USA, Japonia,
Germania si Coreea [14].
Asadar, se poate nota larga preocupare pentru acest domeniu nu numai la nivel
mondial, dar si pe arii regionale, Uniunea Europeana detinand o pozitie puternica in
domeniu. Conform Comisiei Europene, evolutiile potentiale ale cercetarii-dezvoltarii in
domeniul nanotehnologiilor, pana in 2015, sunt urmatoarele:
• jumatate dintre noile materiale care vor aparea vor fi obtinute cu ajutorul
nanotehnologiilor, in sectoare ca: electronica, industria chimica, industria grea,
industria farmaceutica si industria aeronautica;
• reducerea suferintei in cazul unor boli cronice: prin cresterea capacitatii de
a diagnostica si trata tumori in primul an de aparitie, circa jumatate dintre
produsele farmaceutice vor utiliza nanotehnologia, va fi posibila modelarea
interactiunilor neuron-neuron;
• dezvoltarea stiintei si ingineriei nanobiosistemelor va permite o intelegere
mai buna a sistemelor vii, dezvoltarea unor noi solutii in ingrijirea sanatatii si a
unor materiale biocompatibile mai bune, intelegerea proceselor din interiorul
celulei sau a sistemului nervos;
• aplicarea si integrarea nanotehnologiei in domenii de activitate precum
biologia, electronica, medicina etc, domenii care includ organele artificiale,
prelungirea duratei de viata, creerea de noi sisteme prin utilizarea principiilor
biologice, a legilor fizicii si a proprietatilor diferitelor materiale;
• urmarirea biocompatibilitatii la crearea de noi produse;
• invatarea si educatia, fundamentate la nivel de nanoscala [4].
Nanomedicina. In prezent, datele de piata despre nano-medicina publicate sunt
relativ putine; cu toate acestea, o analiza a segmentelor de piata pentru dispozitive
medicale, respectiv medicamente si produse farmaceutice, ofera o idee despre ponderea
acestor segmente pe piata specifica.
Aceste doua segmente de piata reprezentau in anul 2003 aproximativ 535 miliarde
euro, din care:

7
 • piata dispozitivelor medicale = 145 miliarde euro in 2003; valoarea
sistemelor de diagnostic in vitro a fost de 18 miliarde de euro, reprezentand 13%
din total; sistemele de imagistica medicala au reprezentat 14,5 miliarde euro,
respectiv 8% din valoarea totala a pietei dispozitivelor medicale, iar instrumentele
si agentii utilizati in imagistica medicala (inclusiv agentii de contrast si produsele
radiofarmaceutice) au reprezentat 4 miliarde de euro, adica 3% din valoarea pietei
pe acest domeniu;
• piata mondiala farmaceutica = 390 miliarde de euro; aproximativ 11% din
piata farmaceutica a fost reprezentata de sistemele de transport a agentilor
farmacologici, valoarea absoluta fiind de 42,9 miliarde euro (aproximativ jumatate
din aceasta piata fiind reprezentata de sistemele de eliberare controlata, sisteme
polimer injectabile/implantabile, lipozomi transportori de agenti farmaceutici sau
terapie genica).
Prin prisma furnizarii unor servicii precise, rapide si minim invazive
de diagnosticare, a unor solutii inovatoare de ingrijire medicala si utilizarii de noi
informatii utile pentru medicina preventiva, se asteapta ca nanotehnologia sa aiba o
aplicabilitate din ce in ce mai mare in cadrul sectorului de ingrijiri medicale.
Acest trend asteptat se poate deja evidentia prin cresterea medie anuala la de 7 -
9% [10].
In perspectiva, dezvoltarea rapida a nanomedicinei ar putea fi stimulata si printr-o
buna colaborare multidisciplinara intre sectoare de activitate, precum industria,
cercetarea stiintifica in general si cercetarea medicala in particular, sectorul medical
(spitalele, organizatii pacienti, decidenti), organisme legislative, investitori etc.
CONCLUZII: In cadrul sistemelor de sanatate, centrate pe pacient si pe
managementul eficient al pacientului si pe dezvoltarea de politici sanitare inovatoare,
nanomedicina reprezinta un segment a carui dezvoltare si exploatare poate duce la
obtinerea de noi solutii cost-eficace si cost-eficiente ce vor aduce beneficii mari la nivel
individual, precum si la nivelul sistemului sanitar si a societatii in general.
Numeroasele domenii de aplicatie ale nanomedicinei, in care cercetatorii obtin deja
rezultate promitatoare pentru care medicii se arata foarte interesati, reprezinta premize
pentru continuarea cercetarilor privind utilitatea si aplicabilitatea in medicina a
nanotehnologiilor.
Focalizarea pe aspecte precum evaluarea posibilității de implementare, evaluarea
riscului, evaluarea cost-eficacitatii, evaluarea acceptabilitatii in randul populatiei, dar si

8
aspecte de ordin financiar, etic si legislativ, trebuie sa reprezinte una dintre directiile de
dezvoltare viitoare, completand și amplificand astfel beneficiile descoperirilor practice
obtinute.

Bibliografie
1. ***Comisia Europeana, Spre o Strategie Europeana pentru Nanotehnologie,
Comunicare de la Comisia Europeana, 12 mai 2004.
2. ***European Technology Platform on NanoMedicine, Nanotechnology for Health -
Vision Paper and Basis for a Strategic Research Agenda for
NanoMedicine, September 2005;
ftp://ftp.cordis.europa.eu/pub/nanotechnology/docs/nanomedicine_visionpaper.pdf
3. ***ETP NanoMedicine, Nanomedicine Nanotechnology for health, Paul Smit
Philips, 20 nov 2007;
www.minamwebportal.eu/launch%20and%20brokerage%20event%202008/launch/12
%20ETP%20NanoMedicine.pdf
4. ***European Medical Research Councils (EMRC), Nanomedicine, an ESF
European Medical Research Councils (EMRC), Forward Look report, 2005;
www.nanowerk.com/nanotechnology/reports/reportpdf/report53.pdf
5. ***FutureMedica, The future of healthcare and biotechnology, 25 Ways
Nanotechnology is Revolutionizing Medicine, ianuarie 2010;
http://mritechnicianschools.net/2010/25-ways nanotechnology-is-revolutionalizing-
medicine/.
6. ***WHO, Regional Office for Europe, Largely preventable chronic diseases cause
86% of deaths in Europe: 53 WHO European Member States map a strategy to
curb the epidemic, Press Release EURO/05/06, Copenhagen, 11 September
2006; www.euro.who.int/media centre/PR/2006/20060908_1
7. FREITAS ROBERT A Jr., Nanomedicine, Volume III: Applications, Landes
Bioscience, Georgetown, TX, 2014-15; www.nanomedicine.com/NMIII.htm.
8. FREITAS ROBERT A Jr. Nanomedicine Book site, 1996-2010;
www.nanomedicine.com
9. MRITUNJAI SINGH, SHINJINI SINGH, S. PRASADa, I.
S.GAMBHIR, Nanotechnology in medicine and antibacterial effect of
silver nanoparticles, Digest Journal of Nanomaterials and Biostructures Vol. 3, No.
3, September 2008, pp. 115-122; www.chalcogen.infim.ro/Singh11.pdf.

9
 10. NICOLE CHIA, POH HUI, Science and Technology Studies, Section
84405, Nanomedicine and cancer, 2005;
http://www.tahan.com/charlie/nanosociety/course201/nanos/NH.pdf.
11. ROCO MIHAIL C, Current Opinion in Biotechnology
14:337346, Nanotechnology: convergence with modern biology and medicine,
2003;
www.nano.gov/html/res/MCR_03_BioNanoConv_CO_pdf.pdf
Website-uri:
1. http://biotech.about.com/gi/o.htm?zi=1/XJ&zTi=1&sdn=biotech&cdn=money&tm=3
2&gps=200_59_985_517&f=00&su=p649.3.336.ip_&tt=2&bt=1&bts=1&zu=http%3
A//www.nano-biology.net/
2. http://en.wikipedia.org/wiki/Nanomedicine
3. http://www.romnet.net/ro/prezentari_20_dec_2005/convergenta_tech.pdf

10