Cetatea Bálványos

Ruinele Bálványos sunt tot ce a mai rămas dintr-una dintre cetățile legendare ale
României, situata pe vârful Muntelui Cetății, înalt de 1056 metri, deasupra staţiunii balneo-
climaterice Bálványos. Pentru a ajunge la acest obiectiv istoric trebuie să parcurgi un drum
turistic care pornește din centrul stațiunii până ajungi la Vârful Mijlociu, apoi drumul Cetății.
Drumul este marcat cu puncte galbene. Întregul traseu spre Cetatea Bálványos este idilic,
durează o ora și străbate o pădure de foioase, iar priveliștea de la capătul drumului merita
orice efort.

„Cetatea păgânilor” sau „Cetatea victorioasă”

Numele cetății Bálványos este datorat faptului că cei care au locuit acolo se închinau
încă la idoli, însuși cuvântul bálvány este tradus prin idol. Se spune că stăpânii cetății erau ei
înșiși idolatrii și că Ștefan cel Sfânt, primul rege al Ungariei a dus în van război cu ei din
dorință de a-i converti la creștinism. Legenda spune că timp de câțiva ani, coroana Ungariei
a fost închisă în Cetatea Bálványos. Din acest motiv, cetatea și stăpânii ei ar fi fost blestemate
pentru acest gest chiar de către însuși Papa de la Roma. Se pare că în timpul domniei lui
Ștefan, aici s-ar fi aflat templele păgânilor și de acolo ar fi primit și numele de „Cetatea
păgânilor”.
Rolul fortăreței era de punct de supraveghere a zonei și avea scopul de a o proteja de
dușmani. Cei care stăteau în Cetate aveau misiunea de a anunța pericolele către locuitorii din
Depresiunea Ciucului. Faptul că accesul in cetate era în acele vremuri foarte anevoios a făcut
că ea să fie protejata de dușmani și de mari distrugeri, dar nici evenimente care să îi fii tulburat
profund liniștea cetății nu se regăsesc în documentele oficiale care au ajuns în zilele noastre.
Cu toate astea, istoria orala, cea transmisa din generație în generație spune că cetatea a fost
asediata în numeroase rânduri de atacurile tătarilor și că era numita de oamenii locului
„Cetatea victorioasă”, una pe care dușmanii nu au reușit să o cucerească.

1
 Cetatea, între adevărul istoric și legendă
Istoricii susțin că informații legate de ridicarea construcției datează din anii 1100, iar
construirea ei este meritul familiei nobiliare Apor. Istoricii spun că Cetatea Bálványos a fost
construită în secolul a XI lea, în prima atestare documentară era numită “Castri Baluanus” și
că datează din 1360. Acest teritoriu a fost întotdeauna sub conducerea aceleiași familii nobile,
familia Apor.
La începutul secolului XVII cetatea era încă locuită, dar tot în același secol este
menționat în izvoarele istorice faptul că aceasta a fost părăsită. În 1674, ni se spune că Apor
Ilona a plecat pentru totdeauna din cetatea Balvanyos în tinerețe, iar același izvor istoric
susține că nobilul Apor Miklós, ultimul descendent al familiei Apor a murit învins de către
Székely Mózes, în lupta de la Brașov, iar văduva nobilului, Lázár Borbála a părăsit cetatea și
s-a mutat într-o cetate renascentistă din satul apropiat Turia. La sfârșitul secolului XVII,
cetatea era părăsită și fară apărare în fata unei degradări iminente. Săpăturilor arheologice
din aceste locuri au recuperat mărgele din vremea romanilor, dar și sulițe din fier, chei vechi
și ceramică medievală. Acestea sunt semne ale asediilor la care rezistat cetatea, dar și o
dovava a vieții înfloritoare a fostilor ei rezidenți. Cele mai recente vestigii arheologice găsite
aici datează din secolul XVII ceea ce confirmă faptul că cetatea nu a mai fost locuită de
atunci.
Există și o legendă locală privind cetatea, imortalizată de către scriitorul Mór Jókai. Cei
mai în vârstă din regiune povestesc nepoților cum fortăreața aceasta magnifică este construită
din pietre atât de mari pentru că a fost ridicată de personaje fantastice precum uriași și zâne.
De veghe peste secole
Pentru că a fost părăsită prea devreme de locuitorii ei și lăsată în voia sortii, mulți cred
că Cetatea Bálványos este sub vraja unui blestem, de aici și multele poveștile care s-au țesut
în jurul existentei sale. Astăzi, din fortăreață a mai rămas doar o umbră a gloriei pe care a
avut-o odată, dar este un obiectiv turistic fascinant, așa că vă recomandăm să o vizitați atunci
când ajungeți în zona. Din turnul cetăţii veți avea parte de o privelişte inedită asupra întregii
zone. O vizită la Cetatea Bálványos este cu puțină imaginație, o călătorie în trecut.

2
 Cetatea din Feldioara

Cetatea din Feldioara a fost construită în secolul XIII, fiind cea mai importantă fortificație
ridicată de cavalerii teutoni în Transilvania - Țara Bârsei. Cetatea este monument istoric,
iar până în anul 2012 a fost doar o ruină. Ea a fost restaurată în totalitate în perioada anilor
2012 - 2017.
 Denumirea în maghiară a localității este "Föld-Vár", cu semnificația de "cetate de pământ",
iar în germană Marienburg cu înțelesul de "Cetatea Mariei". Fecioara Maria era patroana
Ordinului cavalerilor teutoni.
 Cetatea a fost distrusă în 1430 de turci precum și de Vlad Țepeș în campania din 1457,
locuitorii refăcând-o în același an. Zidul de incintă din partea de sud a fost probabil distrus
după bătălia de la Feldioara de oștile lui Petru Rareș prin vornicul Nicoară Grozav. Pe
zidăria turnului dinspre nord există scrijelit anul 1657, dar nu se știe dacă inscripția este
datorată construirii turnului sau a unei renovări.
 Proiectul de restaurare a început în anul 2012, an în care s-au întocmit studiile de
fezabilitate și de proiectare a lucrărilor.
 În anul 2013, CJ BV a preluat de la Primăria Feldioara administrarea lucrărilor de
restaurare, proiect început de primărie tot în acel an. CJ BV a asigurat finanțarea
întregului proiect de restaurare.
 S-au restaurat toate zidurile de incintă și toate turnurile din nord, sud, est, vest, precum și
zidul Zwinger de protecție. Toate fortificațiile inițiale, de pe vremea teutonilor, au fost
conservate în întregime. Prin marcarea la nivelul solului, în curtea interioară s-au pus în
valoare resturile capelei și a mănăstirii cisterciene.
 S-a reconstruit fântâna a cărei adâncime este de circa 70 de metri și s-a amenajat o zonă de
belvedere asupra Țării Bârsei, aflată pe zidul de strajă. Din cauza faptului că forma cetății
nu a fost cunoscută în totalitate, s-au reconstruit doar zidurile și turnurile despre care au
rămas informații de natură istorică cu privire la cum au arătat ele în trecut. S-au executat
subzidiri, injectări și lucrări de consolidare în paralel cu alte forme de conservare pentru

3
 zidăria veche. La injectările care au fost făcute la zidărie și la refacerea suprafețelor
degradate ale tencuielilor, s-a folosit un var hidraulic special ce conține materie primă
extrasă din Munții Dolomiți, importat din Italia.
 A urmat reconstrucția prin folosirea de lemn și cărămidă – făcute la comandă la fabrica din
Sighișoara pe modelul celei din care fuseseră ridicate zidurile Cetății, piatră și învelitori
din țigle ceramice.
 În ansamblul său, proiectul a urmărit aducerea în actualitate a formei pe care cetatea a avut-
o în secolul al XVII-lea, atunci când cetatea a fost tencuită. Pentru a elimina confuziile
care pot apărea între zidurile restaurate și cele inițiale, restauratorii au folosit ca material
lemnul.

Istoria Medievală a Feldioarei a început în jurul anului 1150, dar nu aici în Cetate, ci
jos, în apropierea Bisericii Evanghelice. Acolo s-a așezat prima dată o comunitate de oaspeți
germani care au pus bazele Feldioarei. Este, așadar, această așezare cea mai veche așezare
înființată de coloniști în Țara Bârsei. Dar Feldioara a intrat în istorie nu atunci, ci puțin mai
târziu, în 1211, atunci când a fost donată Cavalerilor Teutoni. Cavalerii Teutoni au primit
Țara Bârsei și și-au fixat reședința aici. De la ei moștenim numele german al Feldioarei –
Marienburg. Acest eveniment, care pentru contemporanii lui nu a avut o foarte mare
importanță, a pus, de fapt, Feldioara, pe scara istoriei europene. Feldioara, are, așadar, din
naștere, o vocație cel puțin națională, europeană, chiar internațională, pentru că, oricine este
interesat de istoria medievală a Europei, nu poate ocoli subiectul cavalerilor teutoni și nu
poate ocoli Feldioara. Așadar, ne aflăm într-o așezare europeană și într-o cetate europeană.