NANOMEDICINA SI TERAPIA

MOLECULARA
 Nanomedicina - o terminologie
pentru un viitor posibil
 Când se pãrea cã medicina
molecularã reprezintã dacã nu un
punct terminus, iatã cã foarte recent
se contureazã o directie nouã de un
interes exceptional, nanomedicina.
 O medicinã la scara nanometricã, un
nanometru (nm) reprezentând 10-9 m
 Prefixul nano provine din grecescul
nanos = pitic,
 Pentru comparatie, o hematie are
un diametru de 7.000 de nm, iar talia
umanã medie, este de 1,7 x 109 nm
 Nanomedicina consta in aplicarea
nanotehnologiei in domeniul
medical.
 Nanotehnologia este stiinta crearii si
manevrarii de obiecte microscopice
 Cercetatori de seama ai acestui
domeniu sunt de parere ca,in
urmatorul deceniu,nanotehnologia
va fi folosita la refacerea si
reorganizarea structurii moleculare
a celulelor vii.
 Previziunea dezvoltãrii unei noi
stiinte, nanotehnologia, îi apartine
laureatului Premiului Nobel, Richard
Feynman. În discursul sãu, devenit
istoric, din 1959, avansa
posibilitatea construirii unor
obiecte/masini foarte mici capabile
sã efectueze operatii la nivel
celular.
 Principalele domenii ale
nanomedicinii sunt:

 Nanochirurgia

 Ingineria tisulara

 Nanodiagnosticul

 Nanofarmacoterapia
 NANOCHIRURGIA
 Nanochirurgia celulara
 Micropipete vibratoare (100Hz) cu diametrul
sub 1 micron utilizate pentru a taia dendritele
fara a distruge neuronii
 Femtolaserul - rezeca portiuni celulare prin
vaporizare fara a distruge regiunile invecinate
– utilizat in chirurgia axonala si in chirurgia
cromosomilor
 Nanoroboti chirurgicali - se afla deocamdata
in stadiul de proiect
 Nanochirurgia moleculara - excizia cu
enzime de restirctie a unor secvente ADN(gene) si
transferul lor
 inginerie genetica

 Terapie genica
 NANOROBOTII
 Sustinatorii acestei tehnologii sunt de parere ca,in viitorul apropiat,oamenii de
stiinta vor crea dispozitive minuscule (0,5-3 microni) care sa poata executa
unele proceduri medicale in corpul uman.
 Numiti adesea "nanomasini",acesti mici roboti vor putea transporta computere
microscopice programate pentru sarcini specifice.
 componentele acestor "masini"de mare complexitate nu vor depasi 100 de
nanometri.
 Fiind atat de mici se spera ca aceste nanodispozitive vor putea sa circule intr-o
buna zi prin capilarele fine
Dispozitivele respective se afla deocamdata in stadiul de
proiect,
se studiaza detalii legate de aspectul exterior, forma,
dimensiuni, structura, modul in care acestia actioneaza
in interiorul corpului, comunicarea si controlul asupra lor,
modalitati de terapie prin intermediul lor
Cateva domenii in care ar putea fi utilizati:
•In dermatologie – pentru refacerea tesutului
cutanat, indepartarea celulelor moarte;
•Stomatologie – prezenta unor nanoroboti in
cavitatea bucala, care sa distruga bacteriile si
tartrul;
•Imunologie – nanoroboti capabili sa
identifice si sa distruga bacterii si virusuri;
•Hematologie – nanoroboti care sa distruga
depozitele arteriosclerotice din vasele de
sange, sa repare peretii vaselor lezate, sa
distruga trombusurile,
•Oncologie – distrugerea unor procese
tumorale;
•Farmacologie – transportul unor substante
medicamentoase in anumite regiuni ale
corpului (antibiotice, citostatice, etc).
 INGINERIA TISULARA
 scopul sau este restaurarea sau inlaturarea unui tesut distrus
sau bolnav
 se bazeaza pe crearea unor biomembrane sau a unor retele
tridimensionale biocompatibile(din nanotubuli proteici sau polimeri
sintetici) pe care sa se dezvolte celulele si fibrele (ex piele
artrificiala)
 NANODIAGNOSTICUL
 Reprezinta utilizarea unor sisteme
nanoperticulate in scop diagnostic
 Sistemele nanoparticulate pot fi:
 Lipozomi, micelii polimerice, dendrimeri,
nanoparticule ceramice cuplate cu diversi
biomarkeri sau reactivi analitici care pot
indica starea de functionare a unor
tesuturi sau celule
 Nanoroboti dotati cu dispozitive video
microscopice
 Dispozitivele
acestea se afla
deocamdata in stadiul de proiect si se
pune problema studiului toxicitatii lor
datorate dimensiunilor extrem de mici
 NANOFARMACOTERAPIA
 Nanofarmaceuticele sunt
sisteme (cu dimensiuni su un
micron) de transport si
eliberare a unor agenti
farmacologici.
 Principalel sisteme
nanoparticulate utilizate in
acest scop sunt:
 Nanoparticule glicoproteice,
lipoproteice sau din polimeri
sintetici
 Lipozomii – vezicule sferice cu
perete fosfolipidic bistratificat
 Nanotubuli
 Nanoemulsii
 Medicamente care utilizeaza polimeri
sintetici pentru transportul si eliberarea
unor agenti farmacologici
MICRO- ŞI NANOPARTICULELE, SISTEME CU
ELIBERARE CONTROLATĂ A
MEDICAMENTELOR
 Microparticulele
sunt microcorpuri omogene sau microcapsule
monolitice, deobicei sferice cu dimensiuni cuprinse între 10-3 şi
10-6 m.
 Nanoparticulelele au aceeaşi definiţie, dar dimensiunile lor
variază în jurul a 10-9 m.
 Aceste noi formulări farmaceutice sunt capabile să transporte
o mare varietate de substanţe medicamentoase într-o manieră
stabilă şi reproductibilă, punându-le în contact intim cu
ţesuturile ţintă.
 Avantajele utilizării micro- şi nanoparticulelor ca
sisteme cu eliberare controlată a medicamentelor

Specificitatea
Stabilitatea
Reproductibilitatea
Protecţia împotriva inactivării premature
Toxicitate scăzută
Flexibilitatea administrării (orice cale de acces în
organism)
 Condiţii pentru obţinerea unui răspuns optim

 Să fie biocompatibile şi netoxice

 Să includă o cantitate suficientă de substanţă activă
 Să păstreze substanţa activă nealterată până la locul de
acţiune
 Să se acumuleze şi să rămână la locul de acţiune
 Să elibereze drogul cu o rată convenabilă
 Să aibă caracteristici farmaceutice convenabile:
stabilitate, condiţii de sterilizare etc.
 Micro- şi nanoparticulele pot fi preparate din polimeri:
 Naturali (polizaharide, polipeptide, poliesteri)
 Sintetici (poliesteri, poliacrilaţi)

 Din punct de vedere biologic (biodegradabilitate,

biocompatibilitate) sunt preferaţi polimerii naturali
 Din punct de vedere al designului structurii chimice, al
stabilităţii, al purităţii şi al costurilor, sunt preferaţi polimerii
sintetici
 Se cunosc numeroase metode de preparare a micro şi
nanoparticulelor:
 fie pornind de la monomeri prin polimerizare şi policondensare
 fie plecând de la polimeri prin fragmentare, coacervare, chelare, etc.
 ε
Copolimerii de - caprolactamă-dimetilsiloxan: sursă de
nanoparticule care încapsulează substanţe
medicamentoase
 Homo- şi copolimerii ε-caprolactamici (PCL) au fost sintetizaţi
şi evaluaţi în urmă cu circa 30 de ani
 PCL sunt cunoscuţi ca polimeri biocompatibili şi biodegradabili;
Biodegradabilitatea lor este accentuată prin copolimerizare
 În literatura de specialitate sunt citate multe studii referitoare la
utilizarea PCL ca sisteme cu eliberare controlată a
medicamentelor sau ca biomateriale pentru repararea
leziunilor scheletale.
 Nanoparticulele bazate pe copolimeri PCL s-au dovedit foarte
utile pentru încapsularea unor agenţi farmacologici
Utilizarea microsferelor “inteligente” pentru
eliberarea controlată a medicamentelor
 În eliberarea convenţională a medicamentelor,
concentraţia plasmatică a unui agent farmacologic se
realizează printr-un ritm specific de administrare a
medicamentelor (rată inconstantă)
 Sistemele cu eliberare controlată pot menţine o
concentraţie dorită a agentului farmacologic în condiţiile
administrării unei singure doze pe zi şi pot localiza
eliberarea într-un anumit compartiment al organismului,
crescând complianţa şi confortul tratamentului (rată
constantă)
 Utilizarea microsferelor “inteligente” pentru
eliberarea controlată a medicamentelor
 Sistemele cu eliberare autocontrolată reprezintă
“polimeri inteligenţi” care îşi pot modifica rata de
eliberare în funcţie de parametrii fiziologici (temperatură,
pH, osmolaritate) (rată adaptată)
 Un astfel de exemplu îl reprezintă unii polimeri în stare
de hidrogel (poliN-isopropil acrilamidă) (NIPAAm) care
au o temperatură minimă critică în soluţie (LCST); când
această temperatură este depăşită se produce
separarea de fază şi polimerul îşi micşorează dramatic
volumul eliberând medicamentul.
Utilizarea microsferelor “inteligente” pentru
eliberarea controlată a medicamentelor
 Colectivul amintit asintetizat şi testat mai mulţi
copolimeri “inteligenţi” bazaţi pe NIPAAm, acrilamidă
(AAm) şi hidroxietil acrilat (HEA) (tabelul 3)

 S-aobservat scăderea LCST odată cu încorporarea în

polimeri a HEA hidrofilă
 Utilizarea microsferelor “inteligente” pentru
eliberarea controlată a medicamentelor
 Copolimerul cu raportul NIPAAm/AAm/HEA de 10/2/1 are o
tranziţie de fază în jurul temperaturii de 36oC în tampon fosfat, pH
7,4 şi la temperatura de 39oC la pH 1,2 sau în apă (fig.3)

 Acestcopolimer posedă un grup funcţional care permite sinteza

de microsfere prin metoda de suspensie reticulată.
Utilizarea microsferelor “inteligente” pentru
eliberarea controlată a medicamentelor
 Grupul de cercetare de la Institutul “Petru Poni” a
sistetizat acest polimer şi l-a dispersat în ulei mineral.
 Suspensia a fost transformată în microsfere inteligente
prin interacţiunea grupelor funcţionale –OH ale HEA cu
glutaraldehida (GA) (fig. 4)
Utilizarea microsferelor “inteligente” pentru
eliberarea controlată a medicamentelor
 Microsferele păstrează proprietatea de a răspunde la
modificările de temperatură ale copolimerului
 Gradul de “umflare”, retenţia de apă şi volumul poros
descresc cu creşterea temperaturii (tab.4, fig. 5)
Utilizarea microsferelor “inteligente” pentru
eliberarea controlată a medicamentelor
Variaţia
dimensiunilor porilor cu temperatura este
demonstrată pentru eliberarea controlată a
indometacinului (fig, 6,7)
Cea mai recentă tendință în ecofarmacogenetică
este cuplarea theranosticului cu noile descoperiri
ale nanomedicinii realizând progerese deosebite
în farmacoterapie, mai ales în chimioterapia
cancerului prin cuplarea chimioterapicelor cu
diverse suporturi nanoparticulate „inteligente”
care prin proprietăţile lor fizico-chimice
(ex.semiconductorii QD, terapia țintită cu lectine )
ţintesc şi distrug doar anumite linii celulare
canceroase.
Recent, se studiază aplicatiile de diagnostic
biomedical și terapeutice prin nanovezicule
plasmonice în vederea teranosticului celular. Se
utilizează vezicule plasmonice (nanobubbles)
activate cu laser pentru a ţinti şi distruge celulele
canceroase prin nanotermoliză (LANTCET –
laser activated nanothermolysis as cell
elimination therapy) sau prin eliberarea controlată
a chimioterapicelor.
 CONCLUZII
 Nanomedicina se va dezvolta exploziv în urmãtorii 20 de ani si va preveni aparitia bolilor cu
mult timp înainte ca acestea sã devinã simptomatice. Impactul va fi enorm si va duce la
regândirea diagnosticului si terapiei medicale.
 Computerul molecular si nanorobotii se asambleazã acum în marile laboratoare ale lumii, iar în
SUA a luat fiintã prima Asociatie de Nanomedicinã si a apãrut primul numãr al revistei
"Nanomedicina: nanotehnologia, biologia si medicina".
 Bugetul la nivel mondial acordat dezvoltãrii acestui domeniu este imens (de exemplu, Comisia
Europeanã a alocat numai dezvoltãrii nanotehnologiei 1,3 miliarde de euro între 2003 si 2006),
iar piata de desfacere a nanoproduselor se majoreazã în fiecare an cu peste 35%.