Ministerul Educaiei al Republicii Moldova

Universitatea Tehnic a Moldovei

Facultatea Calculatoare Informatic i Microelectronic
Ingineria Sistemelor Biomedicale

REFERAT
La disciplina Materialele Tehnicii Biomedicale
Tema:Nanomedicamente

A efectuat:

st.gr.ISBM-131 Malanici Mihaela

A verificat:

dr.conf.univ. Pocaznoi Ion

Chiinu 2015

Nanomedicina reprezinta aplicarea nanotehnologiei n domeniul medicinii. Aceast arie

complex a nanotehnologiei implic utilizarea simultan a cunotinelor din mai multe domenii
i discipline tiinifice: medicin, fizic, biologie, matematic, tiinele inginereti. Cercetrile n
acest domeniu permit o nelegere mai aprofundat a funcionrii corpului uman la nivel
molecular (care corespunde scrii nanometrice) i ofer posibilitatea de prevenire i
diagnosticare n stadiul incipient al bolii, precum i mbuntirea metodelor de tratament. Apare
astfel o speran legat de tratarea localizat i eficient a unor boli considerate pn n prezent
incurabile. Prin exploatarea proprietilor fizice, chimice i biologice mbuntite ale
materialelor la scar nanometric, nanomedicina ofer o perspectiv pozitiv pentru gsirea unor
tratamente mai eficiente, mai puin distructive i mai puin costisitoare pentru pacieni.
Nanomedicina include mai multe domenii care se ntreptrund i se consolideaz reciproc,
implicnd dispozitive analitice, imagistica la nivel nano, nanomateriale i nanodispozitive,
sisteme inovative de administrare a medicamentelor, toxicologie, aspecte legale i etice. Au fost
fcute descoperiri importante n toate cele 3 direcii principale ale nanomedicinei:
(1) diagnosticarea cu ajutorul nanotehnologiilor (inclusiv imagistica medical);
(2) administrarea i eliberarea controlat a medicamentelor;
(3) medicina regenerativ.
Prefixul nano- definete n medicin tot ce este mult mai mic dect ceea ce este considerat
normal. Cel mai cunoscut i folosit termen este nanismul iar de curnd un altul pare s se
nceteneasc, nanomedicina. Miniaturizarea interveniilor medicale cu scopul de a mri
precizia i a micora ravagiile celor efectuate la scala macro a cunoscut n ultimii 20 de ani o
dezvoltare fr precedent i va avea un profund impact asupra practicii medicale. Medicina, mult
timp considerat mai mult art dect tiin are acum mai mult ca niciodat ansa de a deveni
exact.
Previziunea dezvoltrii unei noi tiine, nanotehnologia, i aparine laureatului Premiului Nobel,
Richard Feynman. n discursul su devenit istoric din 1959 avansa posibilitatea construirii unor
obiecte/maini foarte mici capabile s efectueze operaii la nivel celular. Ideea i-a venit dup o
discuie cu un vechi prieten bolnav cardiac ce se referea la un posibil tratament chirurgical prin
introducerea chirurgului n fluxul sanguin astfel nct s poat inspecta n voie starea inimii
i s intervin acolo unde ar fi fost ceva de reparat Se ntea astfel nanorobotica i
nanotehnologia i aplicaiile lor n medicin.
Momentan se experimenteaz cu succes n oncologie nanomedicamente, deoarece s-a dovedit c
lucreaz selectiv i pot mbunti diagnosticul i monitorizarea tratamentului. Doza
medicamentelor folosite n oncologie este stabilit att de efectul terapeutic ct i de severitatea
efectelor secundare. n general ele sunt lipsite de selectivitate i una dintre metodele de a o
mbunti este de a le spori concentraia la nivelul tumorii. Astfel se diminua toxicitatea la
nivelul esuturilor sntoase i se distruge radical sau n proporii ridicate testul tumoral. Pentru a
ajunge la locul int, medicamentelor le poate fi ataat un liant (targeting ligand, de exemplu
acidul folic legat de vinblastina) sau sunt ncorporate n sisteme de transport cu dimensiuni ntre
10-50 nm (de exemplu: un lipozom ncrcat cu 10.000 de molecule de doxorubicina, care se
distruge la temperaturi de peste 40 grade i se elibereaz coninutul). n scop diagnostic se
folosesc particule nano cu miez magnetic acoperite cu un stat de polimeri pe care se fixeaz

anticorpi care ader la antigenii tumorali, prezeni pe suprafaa celulelor tumorale. Cu ajutorul
unui cmp magnetic celulele tumorale sunt extrase din snge i numrate. n funcie de numrul
celulelor tumorale depistate se poate stabili agresivitatea tumorii metastazante. Dac la pacienii
cu cancer metastazat de sn, prostat sau colon sunt prezente ntr-o mostr de snge mai mult de
cinci celule tumorale, se poate spune c sperana lor de via este de trei ori mai redus dect la
cei la care s-au depistat cinci sau mai puin de cinci celule tumorale.
Nanotehnologia cunoate o dezvoltare rapid, avnd potenialul de a asigura societii noastre o
gam larg de produse pentru a fi utilizate n diferite aplicaii de tehnologie avansat. Mai exact,
exist ateptri generale de a se realiza progrese semnificative n diferite aplicaii medicale cu
scopuri diagnostice i terapeutice, inclusiv potenialul administrrii specifice a medicamentelor
n cadrul terapiei anticanceroase. Cu toate acestea, n plus fa de efectele benefice ale
nanodispozitivelor aflate n curs de dezvoltare, trebuie luate n considerare i potenialele riscuri.
Nanotehnologiile au un potenial amplu i doar parial exploatat de dezvoltare a medicamentelor.
Ele asigur scopul nano-sistemelor produse prin inginerie care ar putea conduce la un spectru de
funcii utile cum ar fi o livrare mai precis a medicamentelor, funcii diagnostice/terapeutice
combinate rafinate, matrice i structuri de suport pentru medicamente cu funcie regenerativ.
Printre acestea sunt incluse formule lipozomale, nanoparticule i polimeri/conjugate, n principal
corelate cu agenii antiinfecioi, antineoplazici i imunomodulatori.
Formulele lipozomale
Nanocontainerul este un lipozom care ia forma unei vezicule cu un diametru de la 100 la 200
nanometri si este de 100 de ori mai mica decat o celula umana. Membrana veziculei este
compusa din fosfolipide si interiorul acesteia ofera spatiu pentru medicamente. Pe suprafata
lipozomului molecule specifice ajuta la vizarea celulelelor maligne si la ascunderea
nanocontainerului de sistemul imunitar, care ar putea sa-l considere o entitate straina si sa caute
sa-l distruga. Acum cercetatorii trebuie sa descopere un mecanism care sa deschida membrana
atunci cand este necesar.
Efectul nano
A fost realizat prin integrarea in membrana lipozomului a nanoparticulelor superparamagnetice
de oxid de fier (SPION), care devin magnetice doar in prezenta unui cmp magnetic extern.
Odata ce acestea sunt in locatie, se incalzesc, caldura face membrana permeabila si
medicamentul este eliberat.

Pentru a reduce toxicitatea chimioterapiilor, nano-medicina a facut apel la tehnologia

fotovoltaica: in cursul unui simpozion international desfasurata la Albuquerque, in New Mexico,
un grup de cercetatori, coordonat de Tao Xu de la Universitatea Texas, a prezentat celule
fotovoltaice miniaturizate (cu dimensiunea intre 300 si 500 micrometri) utilizabile in
tratamentele anti-cancer.

Actualele terapii anti-cancer constau in administrarea medicamentelor prin circuitul sanguin, dar
in acest mod, inainte de a ajunge la destinatie, substantele respective intra in contact cu alte
tesuturi ale organismului, provocandu-le daune. Potrivit cercetatorilor americani, prin
intermediul acestor nano-medicamente fotovoltaice, implantate in interiorul unei celule, efectele
colaterale ale chimioterapiilor ar putea fi reduse, substantele utilizate in cadrul acestora atacand
direct celulele canceroase, fara a afecta alte tesuturi.
Ideea dezvoltata de echipa lui Tao Xu este aceea de a utiliza o lumina infrarosie sau laser, care sa
penetreze tesuturile pana la o adancime de 10 cm, pentru a activa niste celule fotovoltaice
miniaturizate, "incarcate" cu un medicament anti-tumoral.
In cadrul unui experiment pe un model in vitro, cercetatorii au acoperit ameble fete ale celulei
fotovoltaice (amplasata in interiorul unei celule in cultura) cu un medicament caruia anterior ii
fusesera aplicate sarcini electrice negative sau pozitive. Transmitand un fascicul de lumina, o fata
a celulei s-a incarcat pozitiv, respingand medicamentul de acelasi "semn".
In acest mod, facand ca mini-celulele fotovoltaice sa ajunga in interiorul celulelor bolnave, ar
putea fi eliberat medicamentul doar in zona din jurul tumorei, permitand controlarea dozei
administrate prin modificarea intensitatii luminii transmise.
Apariia de noi ageni terapeutici, de tipul nanomedicamentelor, ridic ntrebri referitoare la
existena unei expertize adecvate a reprezentanilor organismelor de reglementare, lund n
considerare c evaluarea nanomedicamentelor existente a asigurat o experien valoroas n
examinarea anumitor aspecte ale nanomedicamentelor n curs de dezvoltare.
Provocrile tiinifice apar consecutiv limitrilor metodelor de testare curente i fiabilitii
necunoscute a celor noi, ca urmare a nanodimensiunilor i a comportamentului unic al acestor
nano-sisteme n structurile biologice.

O echipa de oameni de stiinta de la Universitatea din Greenwich a facut o descoperire importanta

in ce priveste livrarea substantelor medicamentoase catre anumite celule.
Richardson si colegii sai au adus, pentru prima oara, probe concrete ca nanomedicamentele pot
fi livrate catre anumite organelle si pot fi manipulate sa poarte agenti benefici, precum genele.
Livrarea de substante medicamentoase este importanta pentru toata lumea, deoarece are
potentialul de a furniza noi tratamente pentru afectiuni care sunt in prezent incurabile si de a
eficientiza administrarea medicamentelor ce exista deja, spune dr. Richardson
Progresul tehnologic si modernizarea societatii actuale, ca factor principal in schimbarea stilului
de viata cu implicatii negative asupra starii de sanatate a populatiei, alaturi de fenomenul din ce
in ce mai accentuat de imbatranire a populatiei, si de nevoia resimtita din ce in ce mai acut
pentru o imbunatatire a calitatii vietii pacientilor reclama ingrijiri de sanatate de inalta calitate si
cost-eficienta, deci mai eficiente si la preturi mai accesibile comparativ cu serviciile existente pe
piata la ora actuala.

In sensul indeplinirii acestor deziderate, descoperirile stiintifice actuale in domeniul biologiei si

fiziologiei corpului uman, a intelegerii mecanismelor fiziopatologice la nivel molecular, precum
si cresterea capacitatii de interventie in stadiul presimptomatic al bolii sunt de o deosebita
importanta.
La ora actuala, sistemele de sanatate, in special cele din tarile dezvoltate, se confrunta cu o
serie de afectiuni cronice extrem de costisitoare si impovaratoare. Astfel, afectiuni precum:
cancerul, diabetul, bolile neurologice degenerative (Alzheimer si Parkinson), afectiunile
cardiovasculare, bolile mintale (intre care depresia este liderul) sau maladiile inflamatorii si
infectioase reprezinta probleme majore atat pentru pacient, cat si pentru societate [1].
Pentru tarile in curs de dezvoltare perspectiva este de asemenea sumbra, prin prisma unei
ascensiuni rapide si continue din punct de vedere al ratelor de prevalenta si incidenta ale acestor
maladii si a unei cresteri continue a costurilor induse de ingrijirile de sanatate.
Bolile netransmibile determina 86% din decesele si 77% din povara bolilor inregistrate la nivelul
Regiunii Europene a OMS. Bolile cardiovasculare au cel mai mare potential letal, provocand mai
mult de jumatate din totalul deceselor in intreaga regiune, prin boli cardiace sau accidente
vasculare cerebrale ca principala cauza de deces in toate tarile. Constiente de nivelul din ce in ce
mai crescut al costurilor si poverii bolilor cronice, tari din Regiunea Europeana OMS vorbesc de
o abordare cuprinzatoare a stoparii epidemiei. Deoarece multe dintre bolile cronice sunt
strans legate de stilul de viata, se estimeaza ca aproximativ 80% dintre bolile cardiace,
accidente vasculare cerebrale si diabet de tip 2, respectiv 40% dintre cancere, ar putea fi
evitate daca factorii de risc legati de stilul de viata ar fi eliminati. Este nevoie de
angajamente ferme, politice si intersectoriale pentru o mai buna prevenire si un mai bun
control al afectiunilor cronice prevenibile [11].
Din punct de vedere al costurilor determinate de ingrijirile de sanatate, datele statistice la
nivel mondial indica pentru anul 2006 depasirea valorii de 4000 miliarde $ (sursa datelor:
Medistat), iar pana in anul 2020 se preconizeaza ca cifra sa atinga valoarea de 10000 miliarde $
[2].
Luand in considerare gravitatea acestor afectiuni din punct de vedere medical, morbiditatea
specifica prin boli cronice si povara bolii pentru sistemele sanitare si societate in general, se
impune necesitatea gasirii unor solutii noi, revolutionare, care sa aduca o rezolvare cat mai
eficienta acestor probleme de sanatate.
In prezent, nanomedicina este considerata nu numai o posibila si promitatoare cale spre o
diagnosticare de certitudine, precoce si un tratament eficace, dar si o cale probabila de preventie
a acestor tipuri de boli.
CONCEPTE
Nanomedicina poate fi definita ca reprezentand aplicatia nanotehnologiei in domeniul
sanatatii, a ingrijirilor de sanatate, diagnosticului si tratamentului bolilor, in scopul mentinerii
si/sau imbunatatirii starii de sanatate a populatiei utilizand cunostinte despre organismul uman la
nivel molecular, precum si instrumente/structuri la scala nanometrica (in sistemul de masurare
metric nanometrul reprezentand o miliardime dintr-un metru).
In acest scop, sunt exploatate proprietati fizice, chimice si biologice ale materialelor la scala
nanometrica, proprietati adesea noi sau imbunatatite, iar nanostructurile rezultate (nanoparticule
sau nanodispozitive) avand aceeasi dimensiune ca si entitatile biologice pot interactiona mai
rapid la nivel biomolecular, atat la suprafata, cat si in interiorul celulei [1].
Consiliul Medical al Fundatiei Europene pentru Stiinta (CMFES) defineste nanomedicina ca
fiind stiinta si tehnologia diagnosticarii, tratarii si prevenirii bolii si traumatismelor, a reducerii
durerii, a mentinerii si imbunatatirii sanatatii umane prin folosirea instrumentelor si cunostintelor
despre organismul uman la nivel molecular. De asemenea, CMFES identifica cinci discipline
principale ale nanomedicinei: instrumente analitice; nanoimagistica; nanomateriale si nano-

dispozitive; noi metode terapeutice (inclusiv farmaceutice); aspecte legate de clinica medicala,
toxicologie, etica si reglementari ale domeniului specific de activitate [3].
Nanomedicina cauta, deci, sa furnizeze, in viitorul apropiat, instrumentele si dispozitivele de
cercetare si practica, utile in clinica medicala, fapt ce ar putea revolutiona modul actual de
gandire (preventie si diagnosticare) si actiune (terapii aplicate) in domeniul medical, cu
preponderenta in sfera de influenta a bolilor cronice degenerative.
Cu toate ca aplicatiile nanotehnologiei in medicina par a fi relativ recente, o parte dintre
structurile si dispozitivele nanometrice cu care opereaza nanomedicina clinica dateaza de cateva
decenii. Astfel, lipozomii au fost descrisi in 1965, primul sistem polimeric de nano-particule in
1994, nanocristalele quantum dot in 1998, primul nanosensor in 2001, iar noile nanoparticule
utilizate ca agenti de contrast in patologia cardiovasculara la nivel celular si molecular ar putea
reprezenta noile frontiere pentru combinarea imagisticii nano cu transportul tintit de
medicamente in scopul dezvoltarii terapiilor medicale personalizate [8].
Pe scurt, cateva dintre structurile si dispozitivele utilizate de catre nanomedicina se pot
descrie astfel:
nanoparticulele, create in scopul imbunatatirii biodisponibilitatii in domeniul farmaceutic, stiut
fiind faptul ca biodisponibilitatea diverselor forme medicamentoase a reprezentat pana acum o
limitare majora in calea realizarii unor noi medicamente mai eficiente, comparativ cu cele
existente la momentul actual; un bun exemplu il reprezinta biodisponibilitatea redusa in cazul
terapiei de interferenta ARN. Datorita dimensiunilor foarte mici, nanoparticulele pot patrunde
usor in celule reprezentand un vehicol pentru diferite medicamente si putand in acelasi timp sa
fie dirijate catre anumite celule tinta; astfel este eliminat pericolul toxicitatii si creste eficacitatea
terapiei medicamentoase;
nanotuburile, pentru manipularea fizica a unor nanostructuri;
dendrimerii, nanostructuri sintetice utilizate in cadrul terapiei genice sau in imagistica (boli
cardio-vasculare);
liposomii, folositi in momentul actual in terapia tintita a cancerului;
nanocristale quantum dots, utilizate in medicina in scop diagnostic;
fullerene, utilizate ca antioxidanti in boli neuro-degenerative si cardiovasculare;
nanodispozitivele precum nanorobotii, folositi in imagistica medicala sau in terapia genica
pentru reconstructia unor structuri biologice moleculare afectate [12].
DOMENII DE APLICATIE IN SANATATE
Astazi, medicina moderna utilizeaza doar instrumente ce pot detecta anomaliile aparute la
nivel macroscopic, fiind incapabila sa surprinda boala in stadiile incipiente. Folosirea
nanotehnologiei in sfera medicala poate revolutiona, in viitor, metodele actuale de diagnostic si
tratament; posibilitatea diagnosticarii si tratarii afectiunilor, inca din faza lor moleculara, va
permite clinicienilor sa trateze cauza/originea bolii si chiar sa inlocuiasca tesuturi afectate. Prin
utilizarea nanoingineriei se pot obtine si utiliza tesuturi artificiale pentru a inlocui organe afectate
(rinichi, ficat) sau pentru a regenera nervi sau a produce implanturi care sa redea simturi
pierdute, precum vederea sau auzul.
Se preconizeaza o contributie majora pe care nanomedicina ar putea s-o aduca in ceea ce
priveste domenii precum: definirea si clasificarea bolilor, diagnosticul si tratamentul acestora si,
in ultima instanta, imbunatatirea structurii si functionarii organismului uman [6].
In ultimele decenii nanotehnologia si-a gasit nenumarate aplicatii in sfera medicala, incepand
cu domeniul farmaceutic (terapia medicamentoasa tintita) si continuand cu domeniul medicinii
regenerative (nano-robotii si dipozitivele utilizate in regenerarea celulara), preventiei bolilor,
diagnosticarii (inclusiv prin metodele imagistice ultraperformante) si terapiei bazate pe nanotehnologie [1].

Rolul nanodiagnosticului este acela de a identifica boala in stadiul cel mai incipient posibil, iar
nanotehnologia poate oferi instrumente de diagnostic cu sensibilitate, specificitate si validitate
superioare metodelor actuale, clasice. Progresul inregistrat in domeniul diagnosticarii in-vivo are
la baza cercetari in domeniul tehnicilor de imagistica moleculara, metodelor minim invazive sau
implantologiei de nanodispozitive (figura 1). Scopul imagisticii moleculare consta in crearea de
agenti de detectare cu sensibilitate inalta, care sa poata, de asemenea, sa transporte si sa
monitorizeze tratamentul. Acesta reprezinta conceptul de theranostics find, fight and follow
(gaseste, lupta si urmareste), focalizat pe diagnosticarea precoce, tratamentul bolii si controlul
acestuia. Dupa diagnosticarea prin imagistica moleculara a afectiunii, prin intermediul
nanostructurilor specifice de contrast, acestea se pot combina cu un agent farmacologic activ si,
astfel, pot fi folosite in tratamentul tintit al bolii respective, iar in final se realizeaza
monitorizarea in timp a rezultatelor tratamentului prin imagistica secventiala.
Scopul medicinei regenerative este acela de a folosi propria capacitate de regenerare a
organismului uman pentru preventia si tratamentul conditiilor cronice invalidante, precum: diabetul
zaharat, osteoartrita, afectiunile degenerative ale aparatului cardiovascular si sistemului nervos
central, traumatismele/accidentele. Gratie nano-tehnologiei, pacienti cu astfel de afectiuni pot
beneficia de ajutor prin dezvoltarea unor terapii revolutionare de regenerare tisulara in-situ cu
ajutorul chirurgiei minim invazive.

Domeniile posibile de aplicatie ale Nanomedicinei

Prevenia,diagnosticarea i
monitorizarea bolii

Medicina regenerativ

Domeniul farmeceuticNanobiofarmaceutica

Regenerarea celular:
Prevenia bolii:
Nanodispozitive implantate n
organism ce pot conduce
printr-o programare adecvat
la prevenirea unor boli i
rezolvarea unor probleme de
sntate nainte ca acestea sa
devin serioase.

Terapia medicamentoas:
Nanoroboii sau alte
dispositive ar putea fi folosite
pentru a manipula molecule
sau atomi realiznd astfel
reparaii celulare,n cazuri de
distrugere a AND-ului sau
deficit enzimatic celular.

Diagnostic prenatal:

Regenerarea osoas:

Nanotehnologia poate fi util

n diagnosticul
prenatal,beneficiul metodelor
nanotehnologice constatnd n
noninvazivitatea acestora,cu
toate c se ptrunde n uter i
n interiorul fetusului.

Nanoparticulele construite din

diverse compoziii chimice pot
ajuta la sudarea oaselor i n
Tratamentul cancerului:
unele cazuri de leziune a
mduvei spinrii.
Exist sperane c utilizarea
nanotehnologiei ar putea fi
mbtrnire:
util n terapia oncoloogic.
Nanodispozitivele pot fi

Sistemele de transport ale

medicamentelor pot fi
reglementate utiliznd
nanotehnologia pentru a avea
certitudinea c anumite tipuri
de medicamente sunt eliberate
n timpul potrivit eliminnd
astfel eroarea uman legat de
administrarea neregulat a
medicaiei

Imagistica medical:
Nanodispozitivele folosite n
imagistica molecular pot
conduce la o mai bun
diagnosticare ntr-o varietate
larg de boli i condiii
patologice;
Realitatea virtual:
Medicii ar putea explora
organismul uman mai uor
prin intermediul unor
nanoroboi,o astfel de realitate
virtual va fi de ajutor n
procesul de nvaare,n
dobndirea rapid a unor
deprinderi practice i n
exersarea unor intervenii n
condiii virtuale.

Medicina individual:
Prin posibilitatea de a
interveni asupra genomului
uman aceasta poate ajuta
medicii s gseasc
tratamente i s elaboreze un
plan terapeutic n funcie de
nevoile i rspunsul
individual.
Cercetare:
Nanotehnologia se afl n
avangarda cercetrii medicale
i furnizeaz instrumente
pentru o mai bun cunoatere
a mecanismelor fizicochimice,structurii i fiziologiei
organismului uman.

folosite i pentru a terge

unele dintre semnalele de
mbtrnire(riduri,pete).
Terapia genetic:
Nanotehnologia poate crea
structuri destul de mici pentru
a intra n organism i a rescrie
genomul uman.
Celule stem:
Nanotuburile pot ajuta celulele
stem adulte s devin neuroni
funcionali n creierul
afectat(evidene/studii pe
obolani)
Bolile de inim:
Nanoroboii ar putea
repara,reconstrui esutul
cardiac afectat sau cura
arterele de depunerile de
colesterol.
Diabet zaharat:
Nanotehnologia furnizeaz o
modalitate nou de testare a
glucozei n snge prin
intermediul purtrii lentilelor
ce i schimb culoarea,
indicnd nivelul glucozei n
snge.
Crize epileptice/inconvulsii:
Nanocipuri create pentru
controlul convulsiilor n
epilapsie.
Feed-backul/rspunsul

Monitorizarea medical:

senzorial:

Creterea capacitii
pacientului de a-i monitoriza
propriul organism prin mici
nanocipuri implantate n
organism ce pot urmri/evalua
starea de snatate i apoi
transmit datele unui alt
dispozitiv/computer.

Nanocipuri care cresc

rspunsul senzorial,furniznd
oportunitatea ca impulsurile
electrice s fie interpretate i
chiar amplificate (pentru
pacienii cu paralizii).

Fiele/nregistrrile
medicale:

ncercri de a utiliza
nanocipuri ce pot ajuta pe cei
care nu au control asupra
membrelor,pentru a-i folosi
mintea pentru a trimite
semnale n scopul de a obine
o anumit micare.

n plus fa de monitorizarea
propriuliu
organism,nanotehnologia
poate fi folosit pentru a
transmite,informaiile
medicale nregistrate
medicului personal i n acest
mod,s creasc eficiena
fielor medicale electronice.

Controlul membrelor:

Chirurgie:
Chirurgia robotic prin
folosirea unor lasere ca i a
unor nanodispozitive
programate s preia anumite
atribuii/funii
chirurgicale.Fiind capabil s
intervin n cel mai mic
nivel,poate determina o serie
de beneficii n medicin pe
termen lung.

Nanoparticulele sunt matrite polimerice biodegradabile sau biorezistente,cu un diametru mediu

de aprox. 200 nm. Din punct de vedere structural, nanoparticulele cuprind: nanosfere
(nanopelete), cu matrita compacta, de forma sferica; nanocapsule, cu ocavitate interna, de tip
rezervor.

De la nanoparticule
la nanomedicamente
Nanoparticulele, care se obtin prin polimerizarea
unor monomeri sau direct din structuri
(matrite) polimerice prelucrate, prezinta
urmatoarele avantaje:
preparare relativ simpla;
asigura protectia principiilor active la degradarea
chimica si enzimatica;
limiteaza efectele
secundare ale substantelor active;
asigura transportul si eliberarea la tinta, prin matrita
biodegradabila.
Dezavantajele nanoparticulelor
constau in costurile mari ale tehnologiei
(echipamente, materii prime) si in toxicitatea
unor substante auxiliare.
Nanoparticulele se
administreaza mai ales pe cale parenterala (antibiotice, citostatice), dar si p.o. (peptide,proteine,
vaccinuri) sau la nivel ocular (antiinflamatoare,beta-blocante, imunosupresoare).
Cercetarile privind transportul si eliberarea la tinta cu ajutorul nanoparticulelor sunt de mare
importanta in nanotehnologia farmaceutica. Medicamentele administrate pe cale orala, sau

injectabila, nu sunt neaparat cele mai eficiente formulari pentru o anumita substanta activa. De
exemplu, peptidele, proteinele si acizii nucleici necesita noi tehnologii de transport pentru
optimizarea eficacitatii, reducerea efectelor secundare si cresterea compliantei. Avand o
suprafata foarte mare raportata la volumul lor, nanoparticulele prezinta o biodisponibilitate
crescuta, asigura eliberarea controlata a substantei active si permit vectorizarea la nivel
intracelular si molecular.Datorita dimensiunilor extrem de mici, vectorii de tip nanoparticule
traverseaza cu usurinta barierele biologice (bariera hematoencefalica, caile pulmonare,
jonctiunile epiteliale dense de la nivel cutanat), care in mod normal impiedica transportul
substantei active la locul de actiune.
Fata de formularile clasice, nanomedicamentele au numeroase avantaje:
Protectia mai buna la degradarea indusa de mediul biologic,
biodisponibilitate crescuta,
Actiune la nivelul unui anumit tesut,
Penetrare intracelulara.
Astfel, prin aplicarea nanotehnologiei farmaceutice creste eficacitatea, specificitatea,
tolerabilitatea si indicele terapeutic al substantelor active.

Nanoterapia antitumorala
Cercetarile de ultima ora au in vedere acoperirea (functionalizarea) suprafetei unei nanocapsule
cu situsuri de legare specifice pentru markerii de pe suprafata celulelor tumorale.In acest fel,
dupa injectare, nanocapsulaprogramata se fixeaza in tesutul tumoral si elibereaza citostaticul.
In scopul tintirii celulelor tumorale si reducerii efectelor adverse ale chimioterapiei,nanosfere de
aur, cu dimensiuni subcelulare,au fost acoperite cu paclitaxel. Cercetarile au evidentiat
eficacitatea sporita a medicamentului,prin cresterea specificitatii de legare a substantei active de
microtubuli, cu blocarea diviziunii celulare.
Pentru transportul vectorizat, nanoterapia antitumorala are in vedere si utilizarea sistemelor
conjugate nanoparticule-apta meri.
Aptamerii sunt liganzi specifici pentru acizi nucleici si peptide, care permit tintirea si eliberarea
controlata a citostaticelor la nivelul masei tumorale. Primele cercetari cu rezultate incurajatoare
au fost efectuate pe culturi celulare de cancer prostatic.

Nanoprotectia neuronala
Neuroprotectia este un alt domeniu de varf al nanotehnologiei farmaceutice, care vizeaza
prevenirea sau incetinirea disparitiei neuronilor, prin actiunea medicamentului vectorizat la
nivelul mecanismelor celulare si moleculare implicate in moartea neuronala.
Pentru un beneficiu terapeutic maxim, strategiile terapeutice trebuie aplicate inca din fazele
incipiente ale starii neurodegenerative (de exemplu, in bolile Alzheimer, Parkinson,Huntington).

Nanoantibioterapia
Pentru prevenirea infectiilor cutanate, din cauza agresiunilor la nivelul pielii (arsuri,
ulceratii, diverse rani), in prezent este cercetataposibilitatea utilizarii asa-numitelor bandaje

inteligente care contin nanocapsule cu antibiotic si un colorant sensibil la toxinele bacteriene.

Astfel, nanocapsulele elibereaza antibioticul doar in contact cu aceste toxine, iar bandajul
incepe sa se coloreze avertizand asupra infectiei locale. Eliberarea controlata a antibioticului
determina limitarea riscului aparitiei unor bacterii rezistente la antibiotice, cum ar fi, de exemplu,
stafilococul auriu rezistent la meticilina (MRSA Methicillin-resistant Staphylococcus aureus).
Nanosisteme de transport in terapia genica
In prezent, terapia genica se orienteaza catre utilizarea nanoparticulelor in locul vectorilor
biologici (cum ar fi virusurile). Cel putin teoretic, fata de vectorii virali, nanoparticulele sunt mai
putin susceptibile imunologic si permit transferul unei cantitati mai mari de material genetic catre
celulele tinta. In acest scop, in experiment pe animal, au fost folosite structuri macromoleculare,
ramificate simetric, de tip dendrimeri. S-a constatat ca dendrimerii
pot transfera ADN in nucleul celulei tinta fara declansarea unor reactii de natura imuna.

Nanovaccinuri

Prin faptul ca induc raspuns imun atat umoral, cat si mediat celular, nanovaccinurile sunt mult
mai eficiente decat vaccinurile conventionale. De asemenea, complianta este mult mai buna in
primul caz, deoarece nanovaccinurile pot fi aplicate
si sub forma de picaturi nazale. Noile tehnologii de preparare, aflate inca in stadiu experimental,
permit reducerea timpului de cultivare a tulpinilor virale de la 60 la 28 de zile, aspect extrem de
important daca se au in vedere pandemiile de gripa. In Canada, cercetarile preclinice au condus
la obtinerea unui nanovaccin impotriva diabetului zaharat de tip 1. La soarecii de laborator,
nanovaccinul a restabilit nivelul normal al glicemiei prin eliminarea celulelor T hiper-reactive,
responsabile de distrugerea autoimuna a celulelor beta-pancreatice. Vaccinurile pe baza de
nanoemulsii cu administrare intranazala s-au dovedit netoxicesi eficiente contra virusurilor
gripal, al hepatitei B, HIV, variolei.

Nanodiagnosticul molecular
Aparitia unor noi substante de contrast, markeri pentru diagnosticul tumoral, care au la baza
formulari de tip nanoparticule, a condus la cresterea sensibilitatii si specificitatii detectiei in vivo
a carcinoamelor, contribuind la imbunatatirea tehnicilor de imagistica medicala de inalta
rezolutie, noninvazive la nivel celular si molecular: ecografie (US Ultrasonography),
tomografie computerizata (CT Computed Tomography), imagistica prin rezonanta magnetica
nucleara (MRI Magnetic Resonance Imaging), imagistica optica (OI Optical Imaging),
tomografie cu emisie de pozitroni (PET Positron Emission Tomography).
Nanoimagistica are o contributie importanta la detectarea precoce a tumorilor. Aceasta
tehnologie reprezinta viitorul in diagnosticarea cancerului. In prezent, tehnicile imagistice au o
rezolutie maxima de 1 mm; cu ajutorul nanoparticulelor, rezolutia poate creste de cel putin 10
ori. Nanoparticulele sunt capabile sa traverseze bariera hematoencefalica si sa se acumuleze in
tumorile cerebrale, fara a determina leziuni la nivel local. Prin injectarea in patul vascular a unor
nanoparticule fluorescente, s-a obtinut iluminarea unor tumori cerebrale la soarece. Pentru
tintirea celulelor tumorale a fost utilizata clorotoxina, o peptida cu masa moleculara mica,
izolata din veninul de scorpion. Metoda are si aplicatii terapeutice, pornind de la constatarea ca
in combinatie cu nanoparticulele clorotoxina a limitat drastic raspandirea tumorii.
Tumorile cerebrale sunt foarte invazive, afectand si tesuturile inconjuratoare, fara o delimitare
clara intre tesutul cerebral normal si cel afectat. Astfel, prin imbunatatirea contrastului,
nanoparticulele permit chirurgilor sa vizualizeze mult mai bine limitele tumorii.

Chirurgia intracelulara
si nanodoctorii
Inca de domeniul fantasticului, conceptul de chirurgie intracelulara se bazeaza in intregime
pe nanotehnologie. Astfel, nanodoctorii (nanorobotii) pot identifica structurile intracelulare si
caile de semnalizare moleculara,interventia lor avand un grad extrem de ridicat de specificitate:
prevenirea degradarii si repararea ADN, eliminarea proteinelor denaturate, stimularea activitatii
lizozomale, tratarea anevrismelor cerebrale etc.
In locul medicinei actuale, care trateaza simptome si incearca doar o intarziere a progresului
bolii, terapiile viitorului se preocupa de corectarea conditiilor patologice folosind mecanismele
proprii de regenerare ale organismului. Exemple in acest sens pot fi: stimularea regenerarii
cartilajului articular in cazul osteoartritei, restabilirea profilului de eliberare fiziologica a
insulinei la nivelul insulelor pancreatice sau stimularea mecanismelor proprii de regenerare la
nivelul sistemului nervos central si al inimii. Nanotehnologia este esentiala in dezvoltarea
terapiilor cost-eficiente pentru regenerarea tisulara in-situ, acest lucru implicand nu numai o
intelegere profunda a biologiei celulare, dar si identificarea modalitatilor efective de a declansa
si controla procesul regenerativ. Aceasta strategie nanobiomimetica depinde de trei elemente de
baza: biomateriale inteligente, molecule de semnalizare bioactive si celule. Biomaterialele sunt
concepute pentru a reactiona pozitiv la schimbarile din mediul de proximitate, stimuland

evenimentele regenerative specifice la nivel molecular, dirijand proliferarea si apoi diferentierea

celulara, precum si productia si organizarea matricei extracelulare. Moleculele de semnalizare
bioactive, care declanseaza procesele regenerative la nivel celular sunt si ele necesare in
regenerarea tisulara. Nanotehnologiile ar putea activa eliberarea secventiala a proteinelor,
peptidelor si genelor mimand reactia naturala declansatoare, in cascada. Ca rezultat al acesteia
sunt produse materialele bioactive ce elibereaza molecule semnalizatoare la valori/nivele
controlate, care la randul lor activeaza celulele in contact cu stimulii.
Eforturile viitoare in medicina regenerativa se vor concentra pe exploatarea, in mod eficient, a
potentialului enorm de autoregenerare, proces observat in cazul celulelor stem adulte.
Nanotehnologiile vor fi utile in indeplinirea a doua obiective majore: identificarea sistemelor de
semnalizare pentru controlul potentialului de autovindecare a celulelor stem adulte endogene si
dezvoltarea unui sistem tintit, eficient pentru terapia cu celule stem. Un impact urias il va avea si
capacitatea de a implanta celule, materiale bioactive inteligente, care sa declanseze procesul de
autovindecare prin propriile celule stem ale pacientului [1].
Obiectivul pe termen lung al sistemelor de transport a medicamentelor consta in dezvoltarea
capacitatii lor de a tinti receptorii celulari vizati. In prezent, dezvoltarea unor noi astfel de
transportori deriva din nevoia pentru terapii tintite catre organele afectate de boala, terapii care sa
aiba o eficienta crescuta, din nevoia cresterii acceptabilitatii pacientului, precum si necesitatea
reducerii costurilor ingrijirilor de sanatate. Pe de alta parte, este nevoie de identificarea de noi
metode de transport pentru noi clase de produse farmaceutice, lucru ce nu se poate realiza prin
metode clasice, nanotehnologia fiind esentiala in atingerea acestui obiectiv. De asemenea, astfel
de transportori pot fi folositi in cazul produselor farmaceutice putin solubile. Acest sistem de
transport tintit este caracterizat de o inalta eficacitate terapeutica, prin imbunatatirea
proprietatilor farmacologice si terapeutice ale medicamentelor utilizate in terapia cancerelor, dar
si a unor afectiuni care necesita medicatie de inalta potenta. Asadar, prin introducerea
nanoparticulelor transportoare a substantelor farmaceutice, se tinde spre o maximizare a
biodisponibilitatii, atat din punct de vedere al tesutului/organului tintit, cat si din punct de vedere
al momentului/perioadei de timp in care se elibereaza medicamentul. Progresul inregistrat este
deosebit de important avand in vedere faptul ca in fiecare an, din cauza biodisponibilitatii reduse,
se pierd mai mult de 65 de miliarde $ [13].
Nanoparticulele pot transporta medicamente sau continut genetic in mediul intern celular fara
a produce efecte adverse intrucat, nanoparticulele devin active numai dupa ce ating destinatia
finala. De asemenea, se previn si fenomenele de supradozare evitandu-se astfel intoxicatia
medicamentoasa. Pentru nanoparticule, ca si in cazul medicamentelor, in paralel cu eficacitatea,
se evalueaza si siguranta utilizarii. In ultimii 30 de ani, numarul si varietatea sistemelor de
transport medicamentos cu eliberare controlata a crescut foarte mult, dar cu toate succesele
obtinute, sistemele de transport nu au fost pe deplin acceptate, din cauza unor probleme privind
procesul de reglementare.
Dimensiunile mici ale nanoparticulelor le confera proprietati utile in cazul bolilor
oncologice, in special in imagistica oncologica. Nanostructuri precum quantum dot
(nanoparticule cu proprietati cuantice, precum capacitatea de modificare a dimensiunii in functie
de emisia luminoasa), folosite in imagistica prin rezonanta magnetica, pot reda imagini
exceptionale ale localizarii tumorale.
Nanoparticulele de acest tip sunt mult mai stralucitoare comparativ cu substantele de contrast
si necesita numai o sursa de lumina pentru excitarea particulelor. Acest lucru semnifica faptul ca
utilizarea de nanoparticule tip quantum dot fluorescente poate conduce la obtinerea unei imagini
mult mai bune, cu contrast mult mai puternic si la un cost mai redus comparativ cu metodele de
rezonanta magnetica cu substanta de contrast folosite astazi. Dezavantajul este reprezentat de
toxicitatea elementelor care alcatuiesc particulele quantum dot fluorescente.

O alta proprietate a nanoparticulelor este capacitatea de a lega numeroase substante, gratie

unei suprafete mari raportata la volum, substante ce pot fi transportate astfel cu usurinta la
nivelul tumorii si care, datorita dimensiunilor mici (intre 10 si 100 nanometrii), pot ramane si se
pot acumula preferential la nivelul acesteia, lucru facilitat si de drenajul limfatic deficitar in zona
respectiva. Cercetatorii investigheaza posibilitatea crearii de nanoparticule multifunctionale care
dupa detectarea in organism a tumorii sa poata proceda si la tratarea acesteia, fapt ce ar
revolutiona practica oncologica, inlocuind metodele terapeutice clasice de tipul chimio- si
radioterapiei care afecteaza nu numai celulele canceroase, ci si pe cele sanatoase, distrugandu-le.
Cu ajutorul nanotehnologiilor, celulele canceroase ar putea fi distruse tintit, fara a dauna in
niciun mod tesutului sanatos.
Cateva exemple de aplicare a nanotehnologiei in terapia cancerului sunt enumerate mai jos.
Terapia Kanzius foloseste nanoparticule din carbon sau aur ce se fixeaza la nivelul celulelor
tumorale, iar prin intermediul undelor radio nanoparticulele ca si celulele carora le sunt atasate
vor fi incalzite, tumora fiind distrusa in interiorul organismului. Detectarea in stadii initiale ale
tumorilor este posibila prin utilizarea unor nanosenzori ce ar detecta proteinele si alti biomarkeri
ai celulelor tumorale din sangele pacientilor.
Studiile efectuate la Rice University de catre Prof. Jennifer West au demonstrat eficienta
nanoparticulelor acoperite cu aur in distructia tumorala la soareci. Acestea se ataseaza suprafetei
celulelor tumorale prin intermediul unor peptide sau anticorpi, iar la iradierea zonei de localizare a
tumorii cu ajutorul laserului cu infrarosii aurul care inveleste nanoparticulele se va incalzi suficient
pentru a determina moartea celulelor canceroase. Laserul utilizat nu incalzeste si nu distruge restul
tesuturilor pe care le traverseaza.
In chirurgia oncologica se pot utiliza nanoparticule din cadmiu si seleniu, de tip quantum dot,
care injectate in organism patrund in tumori, iar expunerea la lumina ultravioleta le face
stralucitoare, favorizand astfel excizia tumorala de mare acuratete.
Dendrimerii au fost utilizati pentru a localiza si apoi elimina tumora, fara a afecta tesuturile
sanatoase (studii efectuate la Universitatea Michigan de catre James Baker). Dendrimerii, prin
intermediul celor peste o suta de carligepot fixa o serie de substante si/sau se pot atasa celulelor
organismului pentru a indeplini diferite functii.
Terapia fotodinamica utilizeaza particule plasate in organism si iluminate din exteriorul corpului,
lumina fiind absorbita de catre particule, iar daca acestea sunt constituite din metal, lumina va incalzi
metalul si, in consecinta, tesutul de care este atasata particula. Lumina mai poate fi folosita pentru a
produce molecule de oxigen de mare energie care vor reactiona chimic si distruge celulele tumorale
din jur. Aceasta metoda este promitatoare intrucat nu prezinta reactii adverse de tip toxic, este tintita
spre tesutul vizat si este o procedura noninvaziva [13].
In sfera oncologica, nanomedicina se aplica in: preventia si controlul bolii, prin dezvoltarea de
nano-dispozitive de transport a agentilor folositi in preventia bolii si crearea unor vaccinuri
plurivalente anticancer; diagnostic precoce si proteomica, prin dezvoltarea de platforme inteligente de
analiza in masa a markerilor tumorali; imagistica oncologica, prin imbunatatirea rezolutiei imaginilor
obtinute prin utilizarea unor agenti speciali de contrast; terapie multifunctionala, prin intermediul unor
dispozitive terapeutice cu eliberare controlata a chimioterapicelor antitumorale [9].
Asadar, spectrul aplicatiilor nanomedicinei cuprinde o gama larga de interventii in: medicina
interna (boli cronice degenerative); oncologia; medicina de urgenta (noi metode de prim ajutor in
cazul traumatismelor fizice/accidentelor, arsurilor si expunerii la radiatii); chirurgia; cardiologia si
chirurgia cardio-vasculara (metode rapide de interventie si reabilitare); neurologia si neurochirurgia
(noi metode neurografice, de regenerare spinala si interventii reparatorii cerebrale); gastroenterologia
si domeniul bolilor de nutritie (imbunatatirea nutritiei si digestiei); sexologia, sfera reproducerii
umane; geriatria/gerontologia (controlul fenomenului de imbatranire); genetica (procesele de crestere
a organismului uman, terapie genica, reconstructie si regenerare celulara); alte domenii: recreere si
petrecerea timpului liber; cosmetologie; aspecte de reglementare si probleme sociologice, viitorul
profesiei medicale, al spitalelor si companiilor farmaceutice [5].

RISCURI
Tinand cont de progresul actual al tehnologiilor medicale, va fi necesara o abordare a
multiplelor provocari, inclusiv de ordin etic si legal. Principalele provocari in domeniu sunt legate de
aspecte precum asigurarea calitatii, evaluarea riscului, programarea nanodispozitivelor sau provocarile
tehnologice din industria moleculara. Expertii au identificat si probleme privind gestionarea cerintelor
interdisciplinare, reglementarea perioadei de validare, protectia proprietatii intelectuale etc. Evaluarea
riscului nanotehnologiilor vizeaza, in principal, aspecte legate de toxicitate, carcinogeneza, stabilitate
pe termen lung sau cai de excretie pentru nanostructuri [1].
Deseurile generate de nanodispozitive sau cele rezultate in urma procesului de fabricatie al
nanomaterialelor pot fi deosebit de periculoase; din cauza dimensiunii lor, acestea pot pluti in aer si
pot patrunde cu usurinta in celule animale sau vegetale producand efecte necunoscute. Fenomenul este
generic cunoscut sub termenul de Nanopoluare.
Nanotoxicitatea. Intrucit cele mai multe nanoparticule nu se regasesc in natura, este posibil ca
organismele vii sa nu aiba mijloacele adecvate pentru a le neutraliza sau a se debarasa de ele. Pericolul
este amplificat de o mai mare reactivitate chimica si activitate biologica, cauzate de dimensiunile mici
ale particulelor si suprafetei mari in raport cu volumul. Reactivitatea chimica mai mare a
nanomaterialelor determina cresterea productiei de specii de oxigen reactive (ROS), inclusiv radicali
liberi. Productia ROS s-a regasit intr-o gama diversa de nanomateriale, inclusiv in fullerene de carbon,
nanotuburi de carbon si nanoparticule din oxizi metalici. ROS si producerea de radicali liberi este unul
dintre mecanismele primare ale toxicitatii nanoparticulelor, aceasta putand conduce la stres oxidativ,
inflamatie, precum si distructii consecutive a proteinelor, membranelor si ADN-ului. Alte proprietati
care influenteaza toxicitatea includ: compozitia chimica, forma, structura de suprafata, suprafata de
schimb, agregare si solubilitate, precum si prezenta sau absenta altor grupe functionale a altor
substante chimice.
Carcinogeneza. Studiile demonstreaza potentialul nanomaterialelor de a cauza mutatii ale ADNului si de a induce deteriorari structurale majore la nivel mitocondrial, chiar conducand la moartea
celulara.
Dintre riscurile sociale legate de dezvoltarea nano-tehnologiei se poate aminti posibilitatea
dezvoltarii de aplicatii militare in domeniul armelor biologice sau chimice, dar si imbunatatirea
capacitatii de supraveghere prin intermediul nano-senzorilor, ceea ce produce ingrijorare pentru dreptul la
viata privata [8].
POTENTIAL DE DEZVOLTARE
Nanotehnologii. Domeniul nanotehnologiilor s-a impus in ultimii ani ca unul dintre domeniile de
mare actualitate, cu un ritm sustinut de dezvoltare si aplicare si un impact revolutionar asupra
industriei si societatii. Aparitia pe plan mondial a programelor de investitii guvernamentale in
domeniul nanotehnologiilor anuntate de SUA in 2000 (Initiativa Nationala in Nanotehnologie NNI), Japonia si Coreea in 2001, Comunitatea Europeana, Germania si China in 2002, constituie
dovezi certe ale interesului la nivel mondial in acest domeniu. Astfel, la nivel global, evolutia
cheltuielilor publice din domeniul cercetarii-dezvoltarii nanotehnologice inregistreaza un trend
ascendent, in perioada 1997 (432 milioane $/an) 2003 (crestere de 6,79 ori); in 2003, cele mai mari
sume au fost alocate de guvernul din Japonia (aprox. 810 milioane dolari/an), urmat de Statele Unite
ale Americii (aprox. 774 milioane dolari/an) si tarile Europei occidentale, incluzand aici tarile Uniunii
Europene si Elvetia (aprox. 600 milioane dolari/an). Preocuparea pentru domeniu este generala, alte
state precum Australia, Canada, China, tarile din Europa de est, Israel, Corea, Singapore, Taiwan
insumand o cifra de aprox. 750 milioane dolari/an [10]. In ceea ce priveste finantarea domeniului
nanotehnologiilor din fonduri private, aceasta depaseste nivelul finantarii guvernamentale, apropiinduse de o valoare mai mare cu circa 50% in USA, Japonia, Germania si Coreea [14].
Asadar, se poate nota larga preocupare pentru acest domeniu nu numai la nivel mondial, dar si pe arii
regionale, Uniunea Europeana detinand o pozitie puternica in domeniu. Conform Comisiei Europene,
evolutiile potentiale ale cercetarii-dezvoltarii in domeniul nanotehnologiilor, pana in 2015, sunt urmatoarele:

- jumatate dintre noile materiale care vor aparea vor fi obtinute cu ajutorul nanotehnologiilor, in
sectoare ca: electronica, industria chimica, industria grea, industria farmaceutica si industria
aeronautica;
- reducerea suferintei in cazul unor boli cronice: prin cresterea capacitatii de a diagnostica si trata
tumori in primul an de aparitie, circa jumatate dintre produsele farmaceutice vor utiliza
nanotehnologia, va fi posibila modelarea interactiunilor neuron-neuron;
- dezvoltarea stiintei si ingineriei nanobiosistemelor va permite o intelegere mai buna a sistemelor vii,
dezvoltarea unor noi solutii in ingrijirea sanatatii si a unor materiale biocompatibile mai bune,
intelegerea proceselor din interiorul celulei sau a sistemului nervos;
- aplicarea si integrarea nanotehnologiei in domenii de activitate precum biologia, electronica,
medicina etc, domenii care includ organele artificiale, prelungirea duratei de viata, creerea de noi
sisteme prin utilizarea principiilor biologice, a legilor fizicii si a proprietatilor diferitelor materiale;
- urmarirea biocompatibilitatii la crearea de noi produse;
- invatarea si educatia, fundamentate la nivel de nanoscala [4].
Nanomedicina. In prezent, datele de piata despre nano-medicina publicate sunt relativ putine; cu toate
acestea, o analiza a segmentelor de piata pentru dispozitive medicale, respectiv medicamente si produse
farmaceutice, ofera o idee despre ponderea acestor segmente pe piata specifica.
Aceste doua segmente de piata reprezentau in anul 2003 aproximativ 535 miliarde euro, din care:
- piata dispozitivelor medicale = 145 miliarde euro in 2003; valoarea sistemelor de diagnostic in
vitro a fost de 18 miliarde de euro, reprezentand 13% din total; sistemele de imagistica medicala au
reprezentat 14,5 miliarde euro, respectiv 8% din valoarea totala a pietei dispozitivelor medicale, iar
instrumentele si agentii utilizati in imagistica medicala (inclusiv agentii de contrast si produsele
radiofarmaceutice) au reprezentat 4 miliarde de euro, adica 3% din valoarea pietei pe acest domeniu;
- piata mondiala farmaceutica = 390 miliarde de euro; aproximativ 11% din piata farmaceutica a
fost reprezentata de sistemele de transport a agentilor farmacologici, valoarea absoluta fiind de 42,9
miliarde euro (aproximativ jumatate din aceasta piata fiind reprezentata de sistemele de eliberare
controlata, sisteme polimer injectabile/implantabile, lipozomi transportori de agenti farmaceutici sau
terapie genica).
Prin prisma furnizarii unor servicii precise, rapide si minim invazive de diagnosticare, a unor
solutii inovatoare de ingrijire medicala si utilizarii de noi informatii utile pentru medicina preventiva, se
asteapta ca nanotehnologia sa aiba o aplicabilitate din ce in ce mai mare in cadrul sectorului de ingrijiri
medicale.
Acest trend asteptat se poate deja evidentia prin cresterea medie anuala la de 7 - 9% [10].
In perspectiva, dezvoltarea rapida a nanomedicinei ar putea fi stimulata si printr-o buna colaborare
multidisciplinara intre sectoare de activitate, precum industria, cercetarea stiintifica in general si cercetarea
medicala in particular, sectorul medical (spitalele, organizatii pacienti, decidenti), organisme legislative,
investitori etc.

Concluzii
Nanotehnologia, respectiv constructia si aplicatiile la nivel celular si molecular a unor sisteme
sau dispozitive, este un domeniu interdisciplinar care a cunoscut in ultimii ani o dezvoltare
extraordinara. In acest sens, nanomedicinaeste, fara indoiala, una din aplicatiile
de mare valoare ale nanotehnologiei. Daca amintim doar terapia la tinta, nanotehnologia
farmaceutica urmareste obtinerea unor medicamente cat mai eficiente, cu efecte adverse
minime si care sa beneficieze de o complianta cat mai buna. De asemenea, in ultimii 20
de ani, nanosistemele au condus la cresterea sensibilitatii, vitezei si flexibilitatii diagnosticului
medical. Detectarea in stadiu incipient creste sansele de vindecare a unor boli grave,cum ar fi
cancerul.
In cadrul sistemelor de sanatate, centrate pe pacient si pe managementul eficient al pacientului si pe
dezvoltarea de politici sanitare inovatoare, nanomedicina reprezinta un segment a carui dezvoltare si
exploatare poate duce la obtinerea de noi solutii cost-eficace si cost-eficiente ce vor aduce beneficii
mari la nivel individual, precum si la nivelul sistemului sanitar si a societatii in general.
Numeroasele domenii de aplicatie ale nanomedicinei, in care cercetatorii obtin deja rezultate
promitatoare pentru care medicii se arata foarte interesati, reprezinta premize pentru continuarea
cercetarilor privind utilitatea si aplicabilitatea in medicina a nanotehnologiilor.
Focalizarea pe aspecte precum evaluarea posibilitatii de implementare, evaluarea riscului,
evaluarea cost-eficacitatii, evaluarea acceptabilitatii in randul populatiei, dar si aspecte de ordin
financiar, etic si legislativ, trebuie sa reprezinte una dintre directiile de dezvoltare viitoare,
completand si amplificand astfel beneficiile descoperirilor practice obtinute.
Nanomedicina se va dezvolta exploziv n urmtorii 20 de ani i va preveni apariia bolilor nainte
ca ele s devin simptomatice. Impactul va fi enorm i va duce la regndirea nvmntului
medical iniial i continuu i a organizrii i funcionrii instituiilor medicale Viziunea lui
Feynman va prinde via n loc de medicamente medicii vor utiliza soluii cu nanoroboti,
laptopul i un emitor de unde electromagnetice pentru a preveni i trata cele mai complicate
suferine. Nu este nc stabilit cum se vor elibera nanorobotii contra cost, pe reete gratuite sau
compensate i astzi m ntreb: suntem oare pregtii pentru o asemenea revoluie nano
dac ne trebuie att de mult timp s implementm o nou lege sanitar sau dosarul/reeta
electronic, etc?

Bibliografie
https://www.monitorulsv.ro/Sanatate/2014-11-08/Tehnologie-de-ultima-orapentru-tratarea-cancerului-cu-mai-putine-efecte-secundare
http://www.revista-hipocrate.ro/index.php?section=content&view=art&id=37
http://journal.managementinhealth.com/index.php/rms/article/view/99/220
http://medicalnet.ro/blog/olaroiu-vandenheuvel/nanomedicina-sinanomedicamentele/1307
http://medlive.hotnews.ro/nanomedicina-eliberare-controlata-si-directionataa-medicamentelor.html