1

Modulul 1A.
Valoarea şi locul imagisticii medicale.

La 28 decembrie 1895 W.C.Roentgen depune la Societatea Fizico-Medicală din

Wurzburg lucrarea intitulată “Despre un nou gen de radiaţii”, lucrare ce constituie primul
document de studiu al radiaţiilor X.

La aproximativ o lună după prezentarea comunicării lui Roentgen, savantul român

fizicianul doctor S.D. Hurmuzescu, care lucra atunci la Paris în laboratorul de cercetări fizice de
la Sorbona, împreună cu profesorul Benoit, a început să studieze proprietăţile şi efectele razelor
X, cu ajutorul unei instalaţii improvizate de ei.

La spitalul Colţea, în serviciul de chirurgie al profesorului C. Severeanu au început din

anul 1896 să se facă primele radiografii în ţara noastră. Rezultatele obţinute au fost comunicate
la Congresul Internaţional de Medicină de la Moscova din anul 1897.

În acelaşi timp, învăţământul de radiologie s-a extins şi s-a organizat tot mai puternic. La
Facultatea de Medicină din Iaşi, este numit profesor de radiologie Emil Radu, iar la Cluj
profesorul Dimitrie Negru, întemeietorul învăţământului radiologic din Transilvania şi al
primului Institut de Radiologie din România. Profesorul Dimitrie Negru este autorul primului
tratat complet de radiologie:Radiodiagnostic, radiofizică, radioterapie.

Radiologia este esenţială într-o altă disciplină terapeutică – radioterapia oncologică.

Imagistica medicală, în primul rând, serveşte pentru a stabili cu exactitate volumul şi localizarea
topografică a tumorii, pentru a fi tratată. Astfel, fasciculele de radiaţii pot fi orientate astfel încât
acţiunea lor este maximă la nivelul tumorii şi minimă la ţesutul înconjurator sănătos. Chiar şi
astăzi, în ciuda progreselor în chirurgie şi chimioterapie, aproximativ 50% dintre pacienţii cu
cancer au nevoie de radioterapie.

Cu timpul această parte a radiologiei s-a dezvoltat extrem de mult şi a cuprins şi alte
metode care nu folosesc pentru diagnostic razele X: rezonanţa magnetică, ecografia, tomografia
prin emisie de pozitroni, etc.

În 2010, Muzeul de Ştiinţă al Marii Britanii a organizat un sondaj pentru a stabili care
este cea mai importantă invenţie din istorie. Potrivit BBC News, câştigătorul acestui titlu este
aparatul radiologic cu raze X, acesta clasându-se în faţă penicilinei (locul 2) şi a modelului ADN
dublu helix propus de James Watson (locul 3).

Andy Adams, preşedintele Colegiului Regal al Radiologilor, a spus că aparatul cu raze X

a revoluţionat medicina, tehnologia avansând acum atât de mult încât putem vorbi deja intrarea
în era pacientului transparent.

Diagnosticul imagistic
 2

Metoda tomografiei computerizate a fost modelată teoretic de McCormack în 1962 şi

realizată practic în 1972 de către G.Hounsfield pentru investigarea creierului.

În anul 1946 Felix Bloch şi Edward Purcell au descoperit fenomenul de rezonanţă

magnetică nucleară (RMN) şi au realizat prima aplicaţie utilizând spectroscopia RMN în
studierea structurii moleculare. Pentru această descoperire au primit premiul Nobel pentru fizică
în 1952.

Primele studii pe ţesuturi vii le realizează Jackson în 1967, iar în anul 1971 Damadian
demonstrează cu ajutorul investigaţiei cu rezonanţă magnetică (IRM) că ţesuturile
canceroase au semnal diferit faţă de cele sănătoase.

Principiile imagisticii prin rezonanţă magnetică au fost descrise pentru prima dată de Paul
Lauterbur şi Sir Peter Mansfield în 1972, aceştia fiind consideraţi părinţii domeniului (alături de
Damadian) realizând primele imagini tridimensionale cu ajutorul rezonanţei magnetice nucleare.

Premiul Nobel în Medicină şi Fiziologie pentru anul 2003 s-a acordat unui chimist
american, Paul Lauterbur de la Universitatea din Ilinois, şi unui fizician englez, Peter
Mansfield, de la Universitatea din Nottingham pentru descoperirile lor privind Imagistica
prin Rezonanţă Magnetică .

Tomografia cu emisie de pozitroni este o examinare imagistică ce aparţine Medicinei

Nucleare. Foloseşte materiale radioactive numite radiofarmaceutice sau radiotrasori care au în
compunerea lor un izotop radioactiv şi o substanţă de transport către organul ţintă.

Echipamentele PET combinate cu CT reprezintă tehnologia de vârf a diagnosticării

imagistice oncologice şi poate furniza informaţii inaccesibile cu alte metode în cazul unor boli
neurologice şi cardiologice. Ideea montării ambelor dispozitive pe acelaşi suport a fost lansată de
D. Townsend, în anul 1999.

Trasorul cel mai frecvent utilizat este fluorodeoxyglucosa ( FDG), un analog al glucozei,
de care se ataşează izotopul F18. Acumularea FDG în ţesuturi este proporţională cu cantitatea de
glucoză utilizată. Creşterea consumului de glucoză este o caracterisitică a majorităţii tipurilor de
cancer. Imagistica de fuziune PET-CT este o tehnică revoluţionară pentru medicină, oferind o
acurateţe mare în depistarea precoce, stadializarea , restadializarea post-terapeutică şi evaluarea
răspunsului terapeutic.

Explorarea imagistică în tumorile bazei craniului și gâtuluia a cunoscut o evoluție

progresivă, determinată și de acumularea experienței în acest domeniu, dar și de performanțele
tehnice excepționale pe care le-au dobândit metodele în ultimii ani. Astăzi, instituirea unei terapii
în tumorile cu această localizare este de neconceput înaintea unei evaluări complete, care trebuie
să includă neîndoielnic și examenul imagistic ( CT sau RM).
 3

Rolul imagisticii în evaluarea creșterii tumorale are ca suport măsurarea dimensională a

leziunilor, primare sau metastatice. Tumorile sub 1 cm pot fi depistate imagistic rareori, chiar și
în condițiile explorărilor imagistice moderne. Intervalul de dezvoltare a lor sub acest prag (1 cm)
este denumit “intervalul tăcut” (silent interval) și el constituie neîndoielnic preocuparea
cercetătorilor în imagistică în anii ce vor urma. Eficacitatea unei explorări imagistice este
determinată de performanța tehnică, performanța diagnostică, impactul diagnostic, impactul
terapeutic și impactul asupra sănătății. Explorările imagistice pot fi chemate să răspundă unor
întrebări specifice într-un caz dat, pot fi efectuate de rutină la internare (diagnostic, stadializare,
etc.) sau sunt chemate să măsoare eficiența terapeutică. Explorările imagistice au de asemenea un
rol important în trialurile clinice de evaluare a noilor agenți terapeutici. Alegerea metodei de
explorare va depinde de abilitatea ei în depistarea anormalității și caracterizarea leziunii, dar și
de acuratețea și reproductibilitatea imaginilor.

Conlucrarea între clinicieni și radiologi în cadrul unor echipe multidisciplinare de

diagnostic, indicație terapeutică și urmărire a bolnavilor este soluția cea mai eficientă pentru
definirea protocoalelor de investigație. Impactul diagnostic al imagisticii este cel mai adesea
apreciat pe baza unor teste de eficiență. Cunoașterea acestor teste de analiză statistică este extrem
de utilă în selectarea tehnicii de examinare și evaluare a rezultatelor. Selectarea tratamentului are
la bază câteva principii cum ar fi: originea neoplaziei, gradul ei de diferențiere și stadiul bolii, în
evaluarea căruia imagistica joacă un rol central. Tratamentul, local sau sistemic, are ca scop
optimizarea controlului local și reducerea riscului de metastazare în condițiile unei toxicități cât
mai reduse. CT și IRM sunt examene imagistice care precizează cu acurateţe topografia
tumorilor.

Tumorile apar (la examinarea CT) ca formaţiuni hiperdense, înlocuitoare de spaţiu. Diagnosticul
diferenţial cu un chist cu conţinut lichidian este uşor, acesta apărând ca o imagine hipodensă la
examenul imagistic. De asemenea, este esenţial să se facă o biopsie tumorală pentru a
evidenţia tipul histologic şi pentru a orienta tratamentul.

Diagnosticul de orientare se face prin examinare tomografică computerizată, iar cel de

precizie, operator, prin rezonanţă magnetică nucleară cu contrast.

Computer tomografia

Computer tomografia este utilizată cu administrarea substanţei de contrast şi a constituit

progresul major în diagnosticul tumorilor, o dată cu introducerea acesteia pe scară largă începând
practic o nouă epocă în diagnostic. Avantajele metodei constau în minimă invazivitate,
multiplele date asupra structurilor de la nivelul gâtului, posibilităţii de efectuare în dinamică. Se
pot stabilii sediul, forma, extinderea, numărul şi în unele cazuri sugerează chiar natura tumorală.

Computer tomografia ne poate reda gradele de densitate în funcţie de absorbţia

ţesuturilor.
 4

Apariția computer tomografiei (CT) a avut un puternic impact și asupra radioterapiei, mai
mare probabil decât asupra oricărei alte specialități. Computer Tomografia este capabilă să
localizeze exact extinderea tumorii, bidimensional, pe secțiunile axiale , în aceleași planuri în
care va fi administrate radioterapia și vor fi calculate curbele izodoze. Capacitatea CT de a oferi
imagini 3D a permis un mai bun control al dozei în volumul iradiat, de asemenea și limitarea
toxicității în țesutul sănătos.

Imagistică prin Rezonanţă Magnetică (IRM)

este una dintre cele mai avansate şi informative tehnici imagistice de vizualizare multiplanară a
tuturor regiunilor anatomice şi a organelor corpului uman. IRM este o metodă neiradiantă (nu
foloseşte raze X-roentgen) şi neinvazivă, în multe cazuri oferind informaţii care nu pot fi
obţinute prin radiografie, ultrasonografie sau tomografie computerizată. Pentru obţinerea
imaginii se foloseşte un câmp magnetic şi pulsuri de radiofrecvenţă.

În timpul IRM, regiunea corpului ce trebuie scanată, este plasată într-un aparat special care
reprezintă un magnet gigantic. Câmpul magnetic aliniază protonii din corpul omenesc. Sub
influenţa undelor radio, protonii îşi modifică poziţia emiţând semnale ce depind de tipul
ţesuturilor. Semnalele înregistrate sunt procesate cu ajutorul unui computer şi transpuse în
imagini. Datorită imaginilor de înaltă calitate, rezonanţa magnetică depistează cele mai mici
schimbări din structura organismului, ceea ce permite stabilirea unui diagnostic corect şi
instituirea tratamentului eficient.

Imagistica prin rezonanţă magnetică a fost utilizată la începutul anilor 80. Primul prototip
a fost testat clinic pe pacienţi în 1980 iar comercializarea acestor sisteme se face din 1984.
Această metodă vine să completeze datele furnizate de computer tomografie. Achiziţiile
imagisticii IRM în cel puţin două secvenţe (T1 şi T2), posibilitatea efectuării în trei moduri
(axial, coronar, sagital), afinitatea proceselor tumorale faţă de substanţa de contrast
paramagnetică, conferă azi acestui tip de investigaţie rolul de investigaţie de prim ordin în
diagnosticul tumorilor precum şi în evaluarea postoperatorie.

Examinarea cu RM constituie examenul de prima intenţie în cazul pacienţilor cu alergie la iod

sau în cazul imposibilităţii efectuării examenului CT din considerente tehnice.

Tomografia cu emisie de pozitroni (PET) reprezintă o metodă importantă în

diagnosticul recidivelor tumorale. Tomografia cu emisie de pozitroni / tomografia computerizată
(PET-CT) a devenit un termen tot mai des folosit şi la noi în ţară şi treptat îşi va câştiga locul
printre investigaţiile imagistice de bază. Tomografia prin emisie de pozitroni (PET) poate
furniza informaţii utile în ceea ce priveste metabolismul uman.

Pentru a spori interesul publicului larg şi pentru a atrage atenţia asupra vastelor
contribuţii ale imagisticii medicale asupra sistemului sanitar, Societatea Europeană de
 5

Radiologie (ESR) a decis să lanseze în anul 2010- prima „Zi Europeană a Radiologiei” în data de
10 februarie, comemorând dispariţia lui Wilhelm Conrad Röntgen, cel care a descoperit razele X.