La ce interval de timp se poate repeta un CT?

medimahealth.ro/faq/la-ce-interval-de-timp-se-poate-repeta-un-ct

November 12, 2020

Computer tomografia (CT) este o procedură medicală radio-imagistică non-invazivă și

nedureroasă care folosește radiațiile X pentru a crea imagini secționale (axiale) de înaltă
calitate ale corpului uman. Conceptul de scanare cu ajutorul computerului tomograf a fost
inventat și brevetat în anul 1972 de catre inginerul britanic Godfrey Hounsfield și
fizicianul de origine sud-africană Allan M. Cormack. Etimologia cuvantului de
„tomografie” provine din cuvintele grecești „tomos” – „felie/secțiune” și „graphia” –
„descriere”.

Este foarte important de menționat faptul că această tehnică funcționează pe principiul

radiografiilor standard și implică întotdeauna un oarecare risc de iradiere. De asemenea,
pe lângă riscul de iradiere, pacientul se poate expune și la efectele secundare ale
substanțelor de contrast folosite în unele situații în cadrul acestei proceduri. De aceea,
având în vedere considerentele menționate anterior, această explorare imagistică trebuie
efectuată numai la recomandarea și sub stricta supraveghere a unui medic specialist.

Cum funcționeaza CT-ul?

Deși funcționează pe principiul clasicelor radiografii, nivelul de detaliu obținut cu această
investigație este net superior. Computer tomografia reușește astfel să reproducă imagini
detaliate ale oaselor, mușchilor, a țesutului gras, dar și a anumitor organe.

Conform tehnicii de realizare a radiografiilor standard, pacientul este poziționat în fața

unui film radiologic. Un fascicul de energie este țintit către porțiunea de corp examinată,
iar filmul de radiografie va înregistra variațiile fasciculului după trecerea acestuia prin
piele, os, mușchi și alte țesuturi. Spre deosebire de radiografiile standard, în examinarea

1/3
CT fasciculele de radiații X sunt propagate circular în jurul porțiunii de examinat .
Această caracteristică face ca imaginile obținute să ofere medicului diferite perspective ale
aceluiași organ sau structură anatomică. Informațiile culese cu ajutorul radiațiilor X vor fi
ulterior analizate și compilate cu ajutorul unui computer de înaltă performanță. Astfel,
medicul radiolog va obține imagini 2D sau chiar 3D ale organelor sau ale structurilor
examinate.

Riscurile expunerii la radiațiile X

Pentru a putea discuta despre riscurile expunerii la radiațiile X trebuie să înțelegem în
primul rând ce sunt defapt acestea și cum funcționează. Radiațiile ionizante sunt emisii
ale undelor electromagnetice care pot influența particulele la nivel subatomic. Acest tip de
radiații pot transporta suficientă energie cât sa poată detașa electroni de pe diferiți atomi
sau molecule. Astfel, aceste radiații poartă numele de radiații ionizante.

Cantitatea de radiații absorbită de țesuturi este masurată în Sieverts (Sv). Conform

studiilor în domeniu, fiecare om primește anual o cantitate de radiații de aproximativ 2
milisieverts (mSv) (sau 2 miligrays – mGy) datorită radiației de fond existente. Această
radiație de fond provine de la aproape orice ne înconjoară (sol, aer, plante, mâncare,
băutură, cladiri etc.) dar și din spațiu. Chiar și așa, această cantitate de 2 mSv este una
foarte mică și nu reprezintă un pericol pentru oameni. Diverse studii susțin că mai mult
de 3/4 din expunerea totală a oamenilor la radiații nu provine din surse naturale. Acest
procent ridicat de radiații provine în principal din utilizarea în scop medical a radiațiilor,
investigațiile principale care se folosesc de acest principiu fiind radiografiile standard și
computer tomografia (CT-ul).

Expunerea excesivă la radiațiile ionizante poate ușor cauza dezechilibre fiziologice. Riscul
major la expunerea la radiații este asociat cu abilitatea acestora de ionizare. Dacă are loc o
expunere excesivă într-un timp foarte scurt, ionizarea poate interfera cu ADN-ul uman și
poate conduce chiar la apariția cancerului. Acest fenomen a putut fi observat în cazul
supraviețuitorilor atacurilor nucleare, accidentelor nucleare și în cazul radiografiilor
standard abia apărute. În zilele noastre, doza de radiații pe care un pacient o poate primi
în cursul unei examinări imagistice este una foarte mică. Este foarte important de
menționat faptul că nu există în prezent studii care să asocieze în mod direct tehnicile
radio-imagistice cu riscul de cancer.

Computer tomografia folosește multiple radiografii pentru a putea crea imagini 3D ale
corpului uman. Prin urmare, aceasta folosește mult mai multă radiație X decât
radiografiile standard. Studiile de specialitate au arătat ca peste 70% din expunerea la
radiații medicale este cauzată de computerul tomograf. Spre exemplu, o simpla examinare
CT a unei litiaze renale (în termeni populari “piatră la rinichi”) expune pacientul la o doză
de radiații de 6,5-8,5 mSv. În anul 2005, un raport al National Academy of Science din
USA estima faptul că 1 din 1000 de persoane poate dezvolta o formă de cancer în urma
unei expuneri la o doză de numai 10 mSv. De asemenea, există și studii care susțin faptul

2/3
că supraviețuitorii bombei nucleare de la Nagasaki din 1945 au prezentat un risc crescut
de apariție a cancerului, doza de expunere la radiații în momentul bombardamentului
fiind de 5 până la 200 mSv.

Important de subliniat este faptul că în funcție de partea corpului examinată, doza de

expunere la radiațiile X poate varia. Astfel, conform literaturii de specialitate, în timp ce
un CT cranian expune pacientul la doză de radiații X de numai 2 mSv, un examen CT de
torace poate ajunge la o valoare de 4-7 mSv. Un alt aspect important de menționat este
faptul că doza de radiații X se poate cumula în timp. Acest lucru se poate întâmpla când
pacientul este supus mai multor examinări CT într-un interval de timp foarte scurt.
Potrivit studiilor în domeniu, pentru a menține la minimum riscul de apariție a
cancerului, expunerea anuală la aceste radiații nu trebuie să depașească valoarea de 100
mSv (echivalentul a 10000 de radiografii toracice sau a 15-25 CT-uri de torace). Până în
această valoare, specialiștii considera că riscurile de expunere sunt mult prea mici pentru
a putea fi cuantificate.

Luând în calcul datele prezentate anterior, tomografia computerizată poate fi considerată

o tehnică radio-imagistică cât se poate de sigură. Chiar și așa, decizia de a efectua o astfel
de investigație trebuie luată numai la recomandarea și sub stricta supraveghere a
medicului curant.

3/3