METODE RADIOIMAGISTICE DE

INVESTIGATIE

PROFESOR COORDONATOR: MIHAI FLORENTA

ELEV: DEDU ELENA

CLASA: AMG-1D

ANUL SCOLAR: 2018-2019

 TOMOGRAFIA COMPUTERIZATA

Tomografia computerizata (CT) este cunoscuta

sub numele de "scanare CAT" (tomografie
computerizata axiala). Tomografia vine de la cuvantul
grecesc "tomos" care inseamna "felie" sau "sectiune" si
graphia care inseamna "scriere". Computerul tomograf
a fost inventat de doi cercetatori in mod independent:
inginerul britanic Godfrey Hounsfield, Laboratoarele
EMI din Anglia si Allan Cormack, fizician nascut in
Africa de Sud de la Universitatea Tufts, Massachusetts
care au primit premiul Nobel in 1979.

Functionarea CT se bazeaza pe doua principii:

 masurarea atenuarii unui fascicul de raze X ce traverseaza un corp si calculul

coeficientului sau de atenuare, deci a densitatii sale radiologice,
 reconstructia imaginii unui obiect plecind de la proiectiile sale diferite,
practic realizind o reproducere bidimensionala a realitatii tridimensionale.

Planul de sectiune este pentru majoritatea

structurilor investigate cel transversal sau axial. Pentru
fiecare sectiune tubul de raze X se roteste in jurul
bolnavului, avand pe partea opusa detectorii al caror rol
este de a recepta energia fotonica ce a traversat corpul
uman si de a o transforma in energie luminoasa, pe care
ulterior o fotodioda o transforma in semnale electrice.
Aceste semnale sunt apoi digitalizate si transmise unui
procesor de imagini, ce reconstruieste imaginea pe baza unui numar mare de masuratori.
Aparatele CT noi au sisteme informatice mai rapide si un software care poate procesa nu
numai sectiunile transversale individuale, dar si pe cele in continua schimbare. Acestea
sunt numite aparate CT spirala. Sistemele lor informatice integreaza datele sectiunilor
transversale individuale in miscare pentru a genera informatii volumetrice tridimensionale
(o imagine 3-D a corpului), vizibile din mai multe perspective diferite. Acest tip de achizitie
a datelor necesita o putere de procesare enorma, deoarece datele sosesc intr-un flux
continuu si trebuie sa fie procesate in timp real.

Cum se formează imaginea?

Scanarea prin tomografie computerizată (CT) este o

procedură de diagnostic ce utilizează raze X pentru a
construi imagini transversale („secțiuni”) ale corpului.
Secțiunile transversale sunt reconstruite din
mă sură tori ale coeficienților de atenuare a
fasciculelor cu raze X în volumul obiectului studiat.
Folosind acest principiu, CT permite reconstrucția pe
baza densită ții corpului.

Tubul de raze X (de obicei cu valori ale energiei cuprinse între 20 și 150 keV) emite
un numă r N de fotoni pe unitate de timp. Razele X emise formează un fascicul care trece
prin stratul de material biologic de grosime delta. Un detector plasat la ieșirea probei
mă soară fotonii N + deltaN.

Valorile de atenuare pentru fasciculului de raze X sunt înregistrate, iar datele sunt
folosite pentru a construi o reprezentare 3D a țesutului scanat. Calculatorul
folosește algoritmi matematici complecși pentru reconstrucția imaginii. Pe baza acestor
diferențe, imaginile apar în nuanțe diferite, în funcție de țesut.
Indicații și recomandă ri
Imagistica CT este una dintre cele mai rapide și mai exacte instrumente pentru
examinarea sistemului nervos, toracelui, abdomenului și pelvisului, deoarece oferă imagini
detaliate, transversale, ale tuturor tipurilor de țesut.

Este indicată pentru examinarea pacienților cu leziuni traumatice, cum ar fi în urma

unui accident de mașină , este recomandată pentru pacienții cu simptome cum ar fi dureri
toracice sau abdominale, dificultă ți de respirație. De asemenea, este utilă pentru detectarea
unor cancere, cum ar fi limfomul și cancerele pulmonare, hepatice, renale, ovare și
pancreatice, deoarece imaginea permite nu doar identificarea tumorii, dar îi permite
medicului și să mă soare dimensiunea, să identifice locația exactă și să determine gradul de
ră spâ ndire.

Beneficii

 CT este un instrument eficient de evaluare pentru o gamă largă de probleme

clinice.
 Scanarea CT este nedureroasă, neinvazivă și precisă.
 Poate reda imagini ale oaselor, țesuturilor moi și vaselor sangvine în același
timp.
 Nu rămân urme de radiații în corp după scanare.
 Poate reda leziuni interne și hemoragii rapid.
 Noile tehnologii fac posibilă o scanare mai rapidă și astfel limitarea expunerii
la radiații.
 Imagistica CT este un instrument bun pentru ghidarea procedurilor minim
invazive, cum ar fi biopsiile cu ac și aspirațiile cu ac.

Riscuri

 Dacă se utilizează  material de contrast intravenos, există riscul unei reacții alergice
la acesta. Reacțiile variază de la greață , vă rsă turi, mâ ncă rime sau urticarie pâ nă la
reacții mai grave, incluzâ nd șoc anafilactic (reacție alergică severă ) cu hipotensiune
arterială (tensiune arterială scă zută ). Tot în ceea ce privește materialul de contrast,
pot apă rea reacții ca mâ ncă rimi sau durere la locul de injectare. Sâ ngerarea poate
apă rea la locul puncției venoase.
 Expunerea la radiații în cazul femeilor însă rcinate poate afecta fă tul.
 Materialul de contrast poate afecta pacienții cu afecțiuni renale.
 Anumiți factori pot interfera cu acuratețea scană rii, cum ar fi obiecte metalice din
piept, ca anumite clipsuri chirurgicale sau un pacemaker, piercing-uri corporale în
zona pieptului, reziduuri de bariu în zona esofagului de la examină ri recente cu
bariu.
 REZONANTA MAGNETICA NUCLEARA

Istoric
Rezonanța magnetică nucleară a fost descrisă ca fenomen și mă surată pentru prima
oară în fascicule moleculare de că tre Isidor Isaac Rabi în anul 1938 iar în anul 1944, Rabi a
primit Premiul Nobel pentru Fizică , pentru activitatea depusă în acest domeniu. În anul
1946, Felix Bloch și Edward Purcell au dezvoltat tehnica utiliză rii acesteia în lichide și în
solide, pentru care au împă rțit Premiul Nobel pentru Fizică în anul 1952. Purcell a lucrat la
dezvoltarea radarului în timpul celui de-al Doilea Ră zboi Mondial la Massachusetts
Institute of Technology - Laboratorul de radiație. Munca sa despre producerea și detecția
undelor radio cu putere mare și despre absorbția acestora de că tre materie a constituit
fundamentul descoperirii de că tre Rabi a rezonanței magnetice nucleare.

Ce este imagistica prin rezonanță magnetică (RMN sau IRM)?

Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) este o procedură medicală ce utilizează

magnetismul, undele radio și un computer pentru a crea imagini de înaltă rezoluție ale
organismului. Este o procedură neinvazivă ce produce imagini bidimensionale sau
tridimensionale detaliate ale structurilor anatomice fă ră utilizarea radiațiilor ionizante.
Funcționează pe baza fenomenului de rezonanță magnetică nucleară
 Cum arată echipamentul RMN?

RMN-ul tradițional este format dintr-un tunel sau gantry cu formă cilindrică de
dimensiuni mari înconjurat de un magnet circular. Pacientul va sta întins pe masa de
examinare mobilă care se glisează spre centrul magnetului.

Unele unită ți RMN sunt astfel dezvoltate ca magnetul să nu înconjoare complet

pacientul (RMN cu sistem deschis), unele au un diametru mai mare care poate fi mai
confortabil pentru pacienții cu greutate mare sau cei claustrofobi. Dispozitivele de ultimă
generație oferă imagini de înaltă rezoluție pentru multiple examină ri.

Un echipament RMN include urmă toarele elemente:

• tunelul care conține un magnet superconductor suficient de mare pentru a

cuprinde masa de examinare pe care va sta pacientul;

• masa mobilă ;

• sistem de gradienți și sistem de emisie/recepție unde de radiofrecvență ;

• consolă de achizițe și procesare a datelor;

• sursă de alimentare și sistem de ră cire;

 • computer și sistem de afișare a imaginilor.

Care este principiul de funcționare al unui aparat RMN?

Echipamentul RMN este unul de dimensiuni mari, un tup cilindric care formează un
câ mp magnetic puternic în jurul pacientului. De la scanner sunt trimise pulsuri de unde
radio și un câ mp magnetic. Câ mpul magnetic împreună cu radiofrecvența modifică
temporar alinierea normală a atomilor de hidrogen din corp. Aceştia se gă sesc în
abundenţă în corpul uman.

Cu câ t nucleii se realiniază în poziția normală , trimit semnale radio, care sunt

preluate de un computer care le analizează și le convertește în imagini ale regiunii
examinate din corp. Astfel se formează imaginea bidimensională (2D) sau tridimensională
(3D) a structurilor sau organelor pe baza activită ții atomilor de hidrogen, imagini care sunt
afișate pe monitor.

Nu folosește radiații ca radiografiile sau scană rile CT, astfel că nu există riscul
expunerii la radiații nocive în timpul procedurii.

Citeşte şi Un nou aparat RMN depă şeşte toate recordurile

Puterea câ mpului magnetic se mă soară în tesla (T), RMN utilizează 1.0-1.5 T de

obicei, iar cele mai puternice folosesc 3T.

Contraindicații

Din cauza utiliză rii magnetului puternic, pacienții cu stimulatoare cardiace

implantate, cu clipsuri intracraniene pentru anevrism, implanturi cohleare, dispozitive
protetice, pompe de infuzie implantate, neurostimulatoare, stimulatoare pentru dezvoltare
osoasă , dispozitive contraceptive uterine implantate sau alte tipuri de implanturi metalice
pe bază de fier nu pot benefica de această procedură de diagnostic.

De asemenea, RMN-ul nu se poate realiza în prezența obiectelor metalice interne ca

gloanțe sau pense, proteze, șuruburi, suturi metalice sau plase metalice. Cerneala din
tatuaje poate conține fier și poate duce la încă lzirea tegumentului în timpul scană rii, dar în
rare cazuri.

Cum decurge investigația?

nainte de procedură se îndepă rtează obiectele metalice, bijuterii, accesorii, agrafe de

pă r, dispozitive de auz, ochelari, piese dentare etc. Dacă se administrează o substanță de
contrast sau sedativ, se va puncționa vena de la braț, iar dacă se va administra oral,
pacientul va fi solicitat să consume sau să înghită produsul. Pacientul se întinde pe masa
care se va glisa în tunelul scanner-ului.
 Personalul medical va fi într-o altă încă pere de unde se controlează scanner-ul, dar
acesta va fi monitorizat și vizualizat în permanență prin geamul de legă tură . Medicul va
putea comunica cu pacientul în permanență prin intermediul microfonului. În timpul
procedurii, un sunet se va auzi pe mă sură ce se formează câ mpul magnetic și pulsurile de
unde radio sunt trimise. Pacientului i se vor da că ști speciale care să reducă din zgomot și
pentru a auzi instrucțiunile de la medic. Pacientul trebuie să stea nemișcat în timpul
procedurii.

Unele examină ri pot necesita administrarea unui material de contrast injectabil în

fluxul sangvin. Materialul de
contrast cel mai comun
utilizat pentru RMN este numit
gadolinium.

Beneficii și Riscuri

Radiațiile din timpul RMN afectează să nă tatea?

RMN-ul este în general sigur pentru pacient deoarece nu este expunere la radiații.
Reacții adverse pot să apară din cauza scană rilor efectuate pe pacienți cu implanturi
metalice ca stimulatoare cardiace, clipsuri chirurgicale sau alte obiecte stră ine în corp sau
obiecte metalice din încă pere. Unii pacienți se confruntă cu claustrofobia care poate fi
gestionată prin sedare sau chiar anestezie.
 Beneficii

• RMN este o procedură imagistică neinvazivă care nu implică expunerea la radiații

ionizante.

• Imaginile RMN ale structurilor de țesut moale din corp, ca inima, ficatul, alte
organe sunt mai ușor de identificat și analizat cu acuratețe decâ t prin alte tehnici
imagistice, un detaliu care face din RMN o unelată pentru diagnosticul precoce al unor
leziuni sau tumori.

• Este eficientă pentru diagnosticarea unei serii largi de afecțiuni, inclusiv cancer,
boli cardiace și vasculare, anomalii musculare și osoase.

• Permite depistarea anomaliilor care pot fi îngreunate de prezența oaselor prin alte
metode imagistice.

• Permite accesul sistemului biliar neinvaziv și fă ră substanță de contrast

injectabilă .

• Materialul de contrast utilizat în examinarea RMN prezintă riscul mai redus de a

produce reacții alergice comparativ cu substanța de contrast pe bază de iodină pentru
radiografiile convenționale sau scană rile CT.

• Asigură o alternativă neinvazivă la radiografii, angiografii și CT pentru

diagnosticarea problemelor inimii și ale vaselor de sâ nge.

Riscuri

• Examinarea RMN are riscuri aproape nule în general dacă sunt respectate regulile
de utilizare corectă , mai ales mentenanța periodică a aparatului și evitarea contactului cu
obiecte metalice care pot declanșa un hazard.

• Deși câ mpul magnetic nu este dă ună tor în sine, dispozitivele medicale implantate
care conțin metal pot afecta sau cauza probleme în timpul scană rii.

• Fibroza sistemică nefrogenă este o complicație, deși una extrem de rară , a RMN-
ului, cauzată posibil de injectarea unei doze prea mari de gadolinium la persoanele cu
funcție renală afectată .
 • Dacă se apelează la sedare sau anestezie, sunt o serie de riscuri pentru că pot
apă rea reacții alergice, dar medicul va monitoriza semnele vitale pentru minimizarea
riscului și intervenția rapidă în cazul alergiei.

• Există un risc scă zut de reacții alergice la materialul de contrast injectat.

• Mamele că rora le este injectată substanța de contrast nu trebuie să ală pteze în

primele 24-48 ore de a administrarea substanței.
 ECOGRAFIE

Ecografia (ultrasonografia) este o metoda imagistica care foloseste undele sonore cu

frecventa inalta pentru a produce imagini ale organelor interne. Examinarea
ultrasonografica nu foloseste radiatii ionizate (raze X), putand fi utilizata in diagnosticul
multor afectiuni la femeile insarcinate si copii.

Investigatiile ecografice sunt utilizate in ginecologie, obstetrica, afectiunile

abdomino-pelvine, patologia mamara, patologia tiroidiana, ortopedie, urologie etc si sunt
nedureroase si neinvazive.

In functie de sonda
utilizata, imaginile ecografice pot fi
unidimensionale bidimensionala sau
tridimensionale

Cum funcţionează ecografia şi ce tehnologie foloseşte

Ecografia este una dintre cele mai folosite unelte moderne de diagnostic. Cu ajutorul
unei sonde pot fi studiate câ t mai bine structurile anatomice, iar în funcție de tehnologia și
de aplicațiile folosite, ecografia poate fi de mai multe tipuri:
 ecografia bidimensională 2D - majoritatea examină rilor ecografice se fac în modul
2D care permite vizualizarea anumitor secțiuni ale organului, la diferite niveluri și permite
obținere de imagini clare ale structurilor interne

ecografia tridimensională 3D - presupune captarea mai multor planuri de scanare

2D, urmate de reconstrucția finală a imaginii și vizualizarea completă a organelor interne.
Ecografia 3D reprezintă o metodă de achiziție, vizualizare, analiză și stocare a unor date
care se obțin din imagini 2D și care apoi sunt cumulate pentru a fi analizate și procesate

ecografia 4D - pe lâ ngă imaginile obținute în urma unei ecografii 3D, acest tip de
ecografie permite vizualizarea organelor interne în timp real. În timpul unei ecografii 4D
sunt captate rapid mai multe volume, pâ nă la 40 de volume/secundă , și se obține o imagine
3D în timp real care ușurează vizualizarea unei anumite regiuni de interes din structura
interna a corpului

metoda Doppler - este folosită pentru depistarea fluxurilor de sâ nge și studierea

vascularizației organelor, a formațiunilor tumorale, dar și a calită ții vaselor de sâ nge în
cazul unor boli oarecum diabetul zaharat

ecografia cu substanță de contrast - vascularizația poate fi studiată și prin

intermediul ecografiei cu substanță de contrast, în afară de metoda Doppler. Aceasta
presupune injectarea intravenoasă a unei substanțe de contrast, formată din particule de
gaz într-un înveliș elastic, care permite evidențierea vaselor de sâ nge și ajută la
diferențierea diferitelor tipuri de tumori sau a gradului de inflamație a vaselor de sâ nge.

Cum trebuie să te pregă teşti înaintea unui consult ecografic

Pregă tirea pacientul pentru o ecografie trebuie să respecte urmă toarele indicaţii, în
funcţie de tipul ecografiei:

ecografie abdominală - pacientul nu trebuie să consume alimente, bă uturi acidulate

sau cafea cu cel puţin 6 ore înainte de investigaţie, deoarece conţinutul gazos intestinal
trebuie să fie redus astfel încâ t să permită vizualizare adecvată a structurilor interne. În
schimb, este recomandat consumul a 1 - 1,5 litri de apă sau ceai înainte de examinare, iar
cina din ziua precedentă nu trebuie servită mai tâ rziu de ora 18:00 sau 19:00. De
asemenea, nu trebuie consumate dulciuri cu 24 de ore înainte de consultaţie, sau alimente
care fermentează (iaurt, pră jeli, fasole, prune).

ecografie pelvină - pentru aceasta investigaţie este indicat ca pacientul să consume 1

litru de apă cu o oră înainte de investigaţie, astfel încâ t vezica urinară să fie plină şi să
permită vizualizarea câ t mai precisă a organelor interne.
 Pentru ecografia mamară şi cea din timpul sarcinii nu există recomandă ri speciale
înainte de investigaţie.

Care sunt beneficiile ecografiei

Ecografia este metodă de diagnostic rapidă , simplă , noninvazivă şi nedureroasă ,

exceptâ nd cazurile în care există o afecţiune precum calculi biliari, pancreatită acută sau
colecistită , situaţii în care poate apă rea o senzaţie de disconfort sau de uşoară durere la
apă sarea unor zone cu sonda. Întrucâ t ecografia foloseşte ultrasunetele, sunt evitate
efectele nocive ale razelor X.

Pentru efectuarea unei ecografii nu este necesară spitalizarea, examinarea durează

între 15 - 30 de minute, iar pacientul primeşte rezultatul pe loc.

Ecografia are riscuri sau efecte adverse?

Ecografia este o metodă imagistică de diagnostic sigură care nu are efecte adverse
asupra structurilor interne examinate şi nu foloseşte radiaţii.
 BIBLIOGRAFIE

https://ehealthromania.com/tomografia-computerizata-ghid-pentru-pacienti/

https://www.medlife.ro/tomografia-computerizata-ct-cum-functioneaza-cand-se-utilizeaza-avantaje-
riscuri

https://ro.wikipedia.org/wiki/Rezonan%C8%9B%C4%83_magnetic%C4%83_nuclear%C4%83

https://www.medlife.ro/imagistica/ecografie

https://www.medlife.ro/ecografie