SCOALA POSTLICEEALA FUNDENI

ANUL 2019-2020

URECHEA. APARAT AUDITIV

PROFESOR MIHAI FLORENTA ELEV SERBAN ELENA CATALINA

CLASA 1K AMG
O ureche este un organ folosit de un animal sau om pentru a detecta sunete.
Termenul se poate referi la întreg sistemul responsabil pentru colectarea și
procesarea primitivă a sunetului (începutul sistemului auditiv), sau doar la partea
vizibilă a acestuia. Nu toate animalele au urechi în aceeași zonă a corpului.

Mamiferele, inclusiv omul, au două urechi, dispuse pe fiecare parte a capului.

Structură
Urechea externă este partea externă a urechii. Partea vizibilă a urechii, numită
pavilion sau concă auriculară, captează undele sonore din aer și le transmite prin
canalul auditiv spre urechea interioară. Multe mamifere pot să-și miște pavilionul
pentru a-și concentra auzul într-o anumită direcție, la fel cum fac cu ochii. Oamenii
și-au pierdut această abilitate. Trecând prin canalul auditiv, undele sonore pun în
mișcare membrana timpanică aflată pe intrarea urechii medii.

Urechea medie este delimitată spre exterior de membrana timpanică. În cavitatea

acesteia se află trei oscioare, fiecare dintre ele cu o formă caracteristică (ciocănaș,
nicovală, scăriță).

Mamiferele sunt unicele ființe care au trei oase în ureche. Nicovala (incus) și scărița
(stapes) provin din oasele maxilarului, și permit o detecție mai delicată a sunetului.

Vibrațiile membranei timpanice se transmit mai întâi la ciocănaș, apoi la nicovală și

scăriță, iar de acolo la fereastra ovală, situată la limita dintre urechea medie și cea
internă.

Oscioarele transmit vibrațiile prin membrana ferestrei ovale în fluidul din urechea
interioară.
Urechea medie este cavernoasă. Dacă animalul ajunge într-un mediu cu altitudine
ridicată, sau sare în apă, se va stabili o diferență de presiune între urechea medie și
mediul înconjurător. Această presiune expune timpanul la riscul de a se sparge dacă
nu este depresurizat. Acesta este unul dintre rolurile trompei lui Eustachio, prin
intermediul căreia urechea medie comunică cu cavitatea nazală (faringe).

Urechea internă cuprinde atât organul de auz (cochilia sau melcul), cât și aparatul
vestibular, un organ de echilibru format din trei canale semicirculare și vestibul.

Cochilia este o cavitate umplută cu endolimfă, un lichid fluid care primește undele
sonore transmise din aer prin urechea externă și medie. Cochilia are o formă
spiralată și conține membrana bazilară, a cărei rezonanță este diferită pe lungimea
sa, depinzând de frecvența undelor sonore. La suprafața membranei bazilare se află
un strat celular cunoscut sub numele de organul lui Corti, care este format din celule
senzoriale (cili). Vibrațiile care trec prin canalul cochiliar pun în mișcare membrana
bazală și cea tectorială, care vor acționa asupra cililor (celule senzoriale). Din aceste
celule vor porni semnalele către d, unde acestea din urmă vor fi transformate în
senzații auditive.
Organe de auz la animale din alte clase decât mamiferele
Păianjenii au păr pe picioare, care îi ajută să detecteze sunetele.[necesită citare]

Urechile reptilelor au doar un oscior (ciocănașul), spre deosebire de cele ale

mamiferelor, care au trei.

Boli ale urechii și sistemului auditiv

Probleme cu urechea sau sistemul de procesare al undelor sonore în creier pot
conduce la asurzire.

Asurzire
Boala Ménière
Dereglări de echilibru
Infecții ale urechii
Otită
Otoscleroză
Sindromul Usher