CURS DREPT PROCESUAL PENAL

Conf.univ.dr. MARIUS EUGEN RADU

DISPOZIŢII GENERALE PRIVIND JUDECATA

Obiectul judecăţii constă în soluţionarea definitivă a cauzei penale, ceea ce impune o hotărâre
legală, temeinică, care poate fi pusă în executare pentru realizarea scopului procesului penal.
Instanţa de judecată soluţionează cauza dedusă judecăţii cu garantarea respectării drepturilor
subiecţilor procesuali şi asigurarea administrării probelor pentru lămurirea completă a
împrejurărilor cauzei în scopul aflării adevărului, cu respectarea deplină a legii.
Judecata se desfăşoară la sediul instanţei.
Pentru motive temeinice, instanţa poate dispune ca judecata să se desfăşoare în alt loc.
Prin motive temeinice putem înţelege aici, fie necesitatea asigurării rolului educativ al
judecăţii atunci când se admite desfăşurarea judecăţii la locul săvârşirii faptei (unde rezonanţa
acesteia este mai mare) sau la locul unde inculpatul este mai cunoscut, fie necesitatea asigurării
operativităţii procesuale atunci când există un număr mare de participanţi (părţi, martori, etc) a
căror aducere la sediul instanţei ar întârzia judecata.
Potrivit art. 351 c.pr. pen., judecata cauzei se face în faţa instanţei constituite potrivit legii şi
se desfăşoară în şedinţă, oral, nemijlocit şi în contradictoriu.
Instanţa este obligată să pună în discuţie cererile procurorului, ale părţilor sau ale celorlalţi
subiecţi procesuali şi excepţiile ridicate de aceştia sau din oficiu şi să se pronunţe asupra lor prin
încheiere motivată; instanţa se pronunţă prin încheiere motivată şi asupra tuturor măsurilor luate
în cursul judecăţii.
Actele de judecată efectuate oral se vor consemna în documente scrise, pentru a se dovezi
efectuarea şi conţinutul acestora, pentru a se putea verifica legalitatea acestora şi a măsurilor
dispuse în continuare; astfel, declaraţiile martorilor şi ale părţilor, cererile, excepţiile, concluziile
şi replicile, măsurile dispuse de instanţă precum şi ultimul cuvânt al inculpatului, se vor consemna
în încheieri sau, după caz, în hotărâri.
Oralitatea nu este, însă, doar o modalitate de desfăşurare a şedinţei de judecată, ci trebuie
înţeleasă şi în funcţie de efectele juridice pe care le produce în faza de judecată, fiind o condiţie
imperativă a valabilităţii acesteia, deoarece la pronunţarea hotărârii instanţa va ţine seama nu
numai de ceea ce s-a consemnat, ci şi de ceea ce s-a discutat oral în etapa dezbaterilor.
Nemijlocirea se poate realiza asigurând judecarea cauzei, într-un grad de jurisdicţie, de
acelaşi complet de judecată; în acest mod s-ar asigura premisele adoptării unei soluţii conforme cu
adevărul; dacă se asigura acelaşi complet de judecată de la început până la soluţionarea cauzei,
nemijlocirea este deplină sau totală; aceasta impune că judecătorii în faţa cărora s-a efectuat
cercetarea judecătorească, să participe la dezbateri şi să dea hotărârea; unele legislaţii au adoptat
sistemul potrivit căruia acelaşi complet nu are dreptul să judece mai multe cauze concomitent,
până nu soluţionează cauza în curs, pentru a nu-şi deforma imaginea.
Conform art. 352 c.pr. pen şedinţa de judecată este, publică, cu excepţia cazurilor prevăzute
de lege.
Publicitatea şedinţei de judecată oferă posibilitatea reală în aducerea la îndeplinire a rolului
educativ al procesului penală, asigurând, totodată, controlul opiniei publice asupra activităţii de
justiţie, nu numai prin asistarea efectivă a cetăţenilor la şedinţe, dar şi prin informarea acestora
 CURS DREPT PROCESUAL PENAL
Conf.univ.dr. MARIUS EUGEN RADU

prin mijloacele de publicitate mass-media (presă, radio, televiziune, studii, articole, speţe de caz
din literatură de specialitate etc).
Şedinţa desfăşurată în camera de consiliu nu este publică.
Nu pot asista la şedinţa de judecată minorii sub 18 ani, cu excepţia situaţiei în care aceştia
au calitatea de părţi sau martori, precum şi persoanele înarmate, cu excepţia personalului care
asigură paza şi ordinea.
Dacă judecarea în şedinţă publică ar putea aduce atingere unor interese de stat, moralei,
demnităţii sau vieţii intime a unei persoane, intereselor minorilor sau ale justiţiei, instanţa, la
cererea procurorului, a părţilor ori din oficiu, poate declara şedinţă nepublică pentru tot cursul său
pentru o anumită parte a judecării cauzei.
Instanţa poate de asemenea să declare şedinţă nepublică la cererea unui martor, dacă prin
audierea sa în şedinţă publică s-ar aduce atingere siguranţei ori demnităţii sau vieţii intime a
acestuia sau a membrilor familiei sale, ori la cererea procurorului, a persoanei vătămate sau a
părţilor, în cazul în care o audiere în public ar pune în pericol confidenţialitatea unor informaţii.
Potrivit art. 353 c.pr. pen., judecata poate avea loc numai dacă persoana vătămată şi părţile
sunt legal citate şi procedură este îndeplinită.
Inculpatul, partea civilă, partea responsabilă civilmente şi, după caz, reprezentanţii legali ai
acestora se citează din oficiu de către instanţă.
Instanţa poate dispune citarea altor subiecţi procesuali atunci când prezenţa acestora este
necesară pentru soluţionarea cauzei.
Înfăţişarea persoanei vătămate sau a părţii în instanţă, în persoană sau prin reprezentant ori
avocat ales sau avocat din oficiu, dacă acesta din urmă a luat legătura cu persoana reprezentată,
acoperă orice nelegalitate survenită în procedura de citare.
Partea sau alt subiect procesual principal prezent personal, prin reprezentant sau prin apărător
ales la un termen, precum şi acela căruia, personal, prin reprezentant sau apărător ales ori prin
funcţionarul său persoana însărcinată cu primirea corespondenţei, i s-a înmânat în mod legal citaţia
pentru un termen de judecată nu mai sunt citaţi pentru termenele ulterioare, chiar dacă ar lipsi la
vreunul dintre aceste termene, cu excepţia situaţiilor în care prezenţa acestora este obligatorie.
Militarii şi deţinuţii sunt citaţi din oficiu la fiecare termen.
Pentru primul termen de judecată, persoana vătămată se citează cu menţiunea că se poate
constitui parte civilă până la începerea cercetării judecătoreşti.
Neprezentarea persoanei vătămate şi a părţilor citate nu împiedică judecarea cauzei.
Când instanţa consideră că este necesară prezenţa uneia dintre părţile lipsă, poate lua măsuri
pentru prezentarea acesteia, amânând în acest scop judecata.
Pe tot parcursul judecăţii, persoana vătămată şi părţile pot solicita, oral sau în scris, ca
judecata să se desfăşoare în lipsă, în acest caz nemaifiind citate pentru termenele următoare.
Când judecata se amână, părţile şi celelalte persoane care participă la proces iau cunoştinţă
de noul termen de judecată.
La cererea persoanelor care iau termenul în cunoştinţă, instanţa le înmânează citaţii, spre a le
servi drept justificare la locul de muncă, în vederea prezentării la noul termen.
Participarea procurorului la judecata cauzei este obligatorie.
 CURS DREPT PROCESUAL PENAL
Conf.univ.dr. MARIUS EUGEN RADU

Constatarea infracţiunilor de audienţă

Infracţiuni de audienţă sunt infracţiunile săvârşite în faţa completului de judecată, nu numai
atunci când acesta se află în sala de şedinţă de la sediul instanţei, ci şi în situaţia în care judecata
se desfăşoară într-un alt loc sau în timpul unei cercetări la faţa locului.
Dacă în cursul şedinţei se săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală, preşedintele
completului de judecată constată acea faptă şi îl identifică pe făptuitor. Încheierea de şedinţă se
trimite procurorului competent; în cazul în care procurorul participă la judecată, poate declara că
începe urmărirea penală, pune în mişcare acţiunea penală şi îl poate reţine pe suspect sau pe
inculpat .

Notele privind desfăşurarea şedinţei de judecată

Desfăşurarea şedinţei de judecată se înregistrează cu mijloace tehnice audio.
În cursul şedinţei de judecată grefierul ia note cu privire la desfăşurarea procesului.
Procurorul şi părţile pot cere citirea notelor şi vizarea lor de către preşedinte.
După terminarea şedinţei de judecată, participanţii la proces primesc, la cerere, câte o copie
de pe notele grefierului.
Notele grefierului pot fi contestate cel mai târziu la termenul următor.
În caz de contestare de către participanţii la proces a notelor grefierului, acestea vor fi
verificate şi, eventual, completate ori rectificate pe baza înregistrărilor din şedinţa de judecată .
 CURS DREPT PROCESUAL PENAL
Conf.univ.dr. MARIUS EUGEN RADU

JUDECATA ÎN PRIMĂ INSTANŢĂ

Obiectul judecăţii în prima instanţă

Potrivit art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a libertăţilor fundamentale,
judecata în prima instanţă este o etapă iniţială şi obligatorie a judecăţii, deoarece fiecare persoană
acuzată în materie penală, are dreptul să-i fie examinată cauza sa în mod echitabil, public şi într-un
termen rezonabil, de către un tribunal independent şi imparţial, stabilit de lege.
Nucleul central al judecăţii îl constituie şedinţa de judecată, în care se dezbate cauza penală
în condiţiile asigurării drepturilor celor interesaţi în legală şi corectă soluţionare a pricinii.
Judecata se mărgineşte la faptele şi la persoanele arătate în actul de sesizare a instanţei.
În această fază, activitatea procesuală nu mai este condusă de procuror ca la urmărirea penală,
ci de instanţă, care are calitatea de subiect dominant al raportului juridic de drept procesual penal.
Scopul judecăţii în prima instanţă este soluţionarea în concordanţă cu legea şi adevărul a
acţiunilor penală şi civilă, exercitate în faţa sa; în temeiul cercetării judecătoreşti pe care o
efectuează, a concluziilor puse de procuror şi de părţi cu ocazia dezbaterilor şi având în vedere şi
probele administrate în faza de urmărire penală, prima instanţă are obligaţia de a constata dacă
acţiunea penală şi cea civilă, deduse în faţa sa, sunt sau nu întemeiate, dând şi soluţia
corespunzătoare în raport cu convingerea formată.

Măsurile premergătoare
La termenul de judecată stabilit, preşedintele completului declară şedinţa deschisă; acest
moment organizatoric, deşi neamintit în lege, este necesar pentru a atrage atenţia că judecata a
început şi toţi participanţii, inclusiv publicul din sală, trebuie să se integreze în atmosfera de
solemnitate a şedinţei şi să respecte disciplina acesteia; deschiderea şedinţei reprezintă desigur
momentul esenţial doar al primului dosar de pe rol, întrucât trecându-se la celelalte cauze, în
continuarea aceleiaşi şedinţe, momentul nu se mai repetă.
La termenul de judecată, după strigarea cauzei şi apelul părţilor, preşedintele verifică
identitatea inculpatului.
În cazul inculpatului persoană juridică, preşedintele face verificări cu privire la denumire,
sediul social şi sediile secundare, codul unic de identificare, identitatea şi calitatea persoanelor
abilitate să îl reprezinte.
După apelul martorilor, experţilor şi interpreţilor, preşedintele cere martorilor prezenţi să
părăsească sala de şedinţă şi le pune în vedere să nu se îndepărteze fără încuviinţarea să.
Experţii rămân în sală de şedinţă, în afară de cazul în care instanţa dispune altfel.
Martorii, experţii şi interpreţii prezenţi pot fi ascultaţi, chiar dacă nu au fost citaţi sau nu au
primit citaţie, însă numai după ce s-a stabilit identitatea lor, ţinându-se seama de dispoziţiile art.
122 c. pr. pen..
Legea nu dispune cu privire la persoanele care sunt în sală şi nu sunt citate ca martor la primul
termen dar care ar putea fi propuse de părţi sau procuror ca martor în cursul judecăţii; este bine să
fie îndepărtate şi aceste persoane din sala de şedinţă; dar prezenţa martorilor în sală, din vina
 CURS DREPT PROCESUAL PENAL
Conf.univ.dr. MARIUS EUGEN RADU

preşedintelui de complet care nu le-a cerut să părăsească sala, ca şi neîndepărtarea celorlalte

persoane care pot dobândi calitatea de martor, nu poate lipsi cauza de aportul pe care trebuie să-l
aducă acestea la aflarea adevărului.
Potrivit art. 374 c. pr. pen. la primul termen la care procedura de citare este legal îndeplinită
şi cauza se află în stare de judecată, preşedintele dispune ca grefierul să dea citire actului prin care
s-a dispus trimiterea în judecată ori, după caz, a celui prin care s-a dispus începerea judecăţii sau
să facă o prezentare succintă a acestuia.
În practica judecătorească, grefierul de şedinţa nu citeşte în întregime actul de sesizare, cu
acordul inculpatului, neâncălcându-se dreptul la apărare al acestuia, mai ales că prin comunicarea
copiei de pe acesta, el are cunoştinţă de conţinut.
Citirea actului de sesizare sau prezentarea succintă a acestuia constituie o garanţie a dreptului
de apărare al inculpatului; faptul că în declaraţiile inculpaţilor din cursul judecăţii se menţionează
că s-a adus la cunoştinţa fapta care formează obiectul cauzei nu acoperă lipsa citirii rechizitoriului,
deoarece art. 6 par. 3 lit. a din Convenţia Europeană recunoaşte inculpatului dreptul de a fi informat
în mod detaliat, nu numai cu privire la fiţele materiale de care este acuzat, dar şi cu privire la
încadrarea juridică a faptelor; vătămarea nu poate fi înlăturată în apel, deoarece administrarea
probelor în faţa primei instanţe s-a realizat fără ca inculpaţii să cunoască în mod detaliat toate
actele materiale de care sunt acuzaţi, astfel încât să-şi exercite dreptul de a-şi exprima poziţia
procesuală în mod complet şi dreptul de a adresa întrebări martorilor în cunoştinţă de cauză.
Preşedintele explică inculpatului în ce constă învinuirea ce i se aduce, îl înştiinţează pe
inculpat cu privire la dreptul de a nu face nicio declaraţie, atrăgându-i atenţia că ceea ce declară
poate fi folosit şi împotriva să, precum şi cu privire la dreptul de a pune întrebări coinculpaţilor,
persoanei vătămate, celorlalte părţi, martorilor, experţilor şi de a da explicaţii în tot cursul
cercetării judecătoreşti, când socoteşte că este necesar.
Preşedintele încunoştinţează partea civilă, partea responsabilă civilmente şi persoana
vătămată cu privire la probele administrate în faza urmăririi penale care au fost excluse şi care nu
vor fi avute în vedere la soluţionarea cauzei şi pune în vedere persoanei vătămate că se poate
constitui parte civilă până la începerea cercetării judecătoreşti.
În cazurile în care acţiunea penală nu vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune
pe viaţă, preşedintele pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai
pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, dacă
recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa, aducându-i la cunoştinţă dispoziţiile art. 396
alin. (10) c. pr. pen..
Preşedintele întreabă procurorul, părţile şi persoana vătămată dacă propun administrarea de
probe.
În cazul în care se propun probe, trebuie să se arate faptele şi împrejurările ce urmează a fi
dovedite, mijloacele prin care pot fi administrate aceste probe, locul unde se află aceste mijloace,
iar în ceea ce priveşte martorii şi experţii, identitatea şi adresa acestora.
Atunci când nu se cunoaşte adresa martorului se va solicita instanţei efectuarea unei adrese
către Direcţia de Evidenţa Persoanelor.
Probele administrate în cursul urmăririi penale şi necontestate de către părţi nu se
readministrează în cursul cercetării judecătoreşti.
Acestea sunt puse în dezbaterea contradictorie a părţilor şi sunt avute în vedere de instanţă
la deliberare.
 CURS DREPT PROCESUAL PENAL
Conf.univ.dr. MARIUS EUGEN RADU

Totuşi aceste probe pot fi administrate din oficiu de către instanţă, dacă apreciază că este
necesar pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.
Procurorul, persoana vătămată şi părţile pot cere administrarea de probe noi şi în cursul
cercetării judecătoreşti.
Instanţa poate dispune din oficiu administrarea de probe necesare pentru aflarea adevărului
şi justa soluţionare a cauzei.

Ordinea cercetării judecătoreşti

Cercetarea judecătorească este o parte importantă a judecăţii în prima instanţă, de bună ei
desfăşurare depinzând în mare măsură stabilirea adevărului în cauză; prin întindere şi volumul larg
de activităţi complexe realizate, îndeosebi în cauzele penale complicate, ea acoperă cea mai extinsă
parte a şedinţei de judecată.
Instanţa începe efectuarea cercetării judecătoreşti când cauza se află în stare de judecată.
După audierea inculpatului, a persoanei vătămate, a părţii civile şi a părţii responsabile
civilmente, se procedează la administrarea probelor încuviinţate.
Administrarea de probe din oficiu poate fi făcută oricând pe parcursul cercetării judecătoreşti.
Când consideră necesar, instanţa poate dispune schimbarea ordinii cercetării judecătoreşti.
Cercetarea judecătorească începe întotdeauna cu ascultarea inculpatului.
Prioritatea ascultării inculpatului se explică prin poziţia procesuală pe care acesta o are;
inculpatul fiind subiectul central al procesului penal, el trebuie să aibă posibilitatea să relateze cele
întâmplate, să administreze noi probe şi să exercite dreptul său de apărare
Constând în administrarea probelor necesare aflării adevărului, cercetarea judecătorească se
termină, în mod firesc, în momentul în care problema probaţiunii, cu toate implicaţiile procesuale
pe care le determina (schimbarea încadrării juridice, restituirea cauzei la procuror), a luat sfârşit.
Înainte de a declara terminată cercetarea judecătorească, preşedintele întreabă procurorul,
persoana vătămată şi părţile dacă mai au de dat explicaţii ori de formulat cereri noi pentru
completarea cercetării judecătoreşti; dacă nu s-au formulat cereri sau dacă cererile formulate au
fost respinse ori dacă s-au efectuat completările cerute, preşedintele declară terminată cercetarea
judecătorească .

Dezbaterile şi ordinea în care se dă cuvântul

Dezbaterile reprezintă partea şedinţei de judecată în care se dă cuvântul procurorului şi
părţilor şi persoanei vătămate pentru a-şi exprima opinia în legătură cu situaţia de fapt şi de drept
rezultată din întreaga desfăşurare a procesului penal până în acel moment; fiind punctul culminant
al procesului penal, concluziile lor trebuie să se refere la existenţa sau inexistenţa infracţiunii,
săvârşirea ei de către inculpat, răspunderea penală şi civilă a acestuia.
În cadrul dezbaterilor se realizează o tratare contradictorie, orală şi publică a întregului
conţinut al procesului penal.
După terminarea cercetării judecătoreşti se trece la dezbateri, dându-se cuvântul în
următoarea ordine:
1. Procurorului – acesta trebuie să se conducă după principiile care stau la baza organizării
Ministerului Public respectiv al legalităţii şi imparţialităţii şi să nu încerce să încline balanţa în
 CURS DREPT PROCESUAL PENAL
Conf.univ.dr. MARIUS EUGEN RADU

defavoarea unei părţi; deşi reprezintă funcţia de învinuire, trebuie să aibă o poziţie bazată pe adevăr
şi lege, apărând interesele societăţii şi ale individului vătămat printr-o infracţiune; rolul educativ
al judecăţii se realizează şi prin concluziile orale ale procurorului.
2. Persoanei vătămate;
3. Părţii civile;
4. Părţii responsabile civilmente;
5. Inculpatului.
Preşedintele poate da cuvântul şi în replică.

Ultimul cuvânt al inculpatului

Înainte de a încheia dezbaterile, preşedintele dă ultimul cuvânt inculpatului personal.
Acest ultim cuvânt are rolul de a afla ultima poziţie a inculpatului faţă de fapta ce i se împută;
de aceea ultimul cuvânt este:
- Personal
- Un drept la apărare
- Un mijloc de aflare a adevărului
Ultimul cuvânt al inculpatului nu poate fi întrerupt, acesta urmând a fi lăsat să spună tot ce
crede în legătură cu fapta pentru care a fost trimis în judecată şi în legătură cu procesul penal în
care a fost implicat.
În timpul în care inculpatul are ultimul cuvânt nu i se pot pune întrebări.
Dacă inculpatul relevă fapte sau împrejurări noi, esenţiale pentru soluţionarea cauzei, instanţa
dispune reluarea cercetării judecătoreşti.