CURS DREPT PROCESUAL PENAL

Conf.univ.dr. MARIUS EUGEN RADU

SPETA NR. 1

Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 817/2017 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 347 alin. (1) din
Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gregor Aufhauser, Kathrin Brettschneider și
Societatea Companiilor Hoteliere Grand - S.R.L. din București în Dosarul nr. 39.279/3/2016/a1
(722/2017) al Curții de Apel București - Secția a II-a penală și care formează obiectul Dosarului
Curții Constituționale nr. 1.325D/2017.

2. La apelul nominal se prezintă, pentru autorii excepției, doamna avocat Georgeta Voicu, din
cadrul Baroului București, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsește partea Agenția
Națională de Administrare Fiscală, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că la dosar au fost comunicate concluzii scrise de
către partea care lipsește, prin care se solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.
Totodată, precizează că, în vederea asigurării traducerii pentru autorii excepției, persoane fizice,
având cetățenie austriacă, la solicitarea Curții, s-a prezentat doamna Ane-Mari Androniceanu,
traducător și interpret autorizat de limba germană.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului prezent care solicită
admiterea excepției de neconstituționalitate, reiterând susținerile cuprinse în notele scrise aflate
la dosar.

4. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a

excepției de neconstituționalitate, în acest sens reținând că, în temeiul art. 347 alin. (1) din Codul
de procedură penală, oricare dintre încheierile intermediare pronunțate în camera preliminară
pentru care legiuitorul nu a prevăzut, în mod expres, o cale de atac separată, pot fi atacate, cu
contestație, odată cu încheierea prin care se constată legalitatea sesizării instanței sau se admit
cereri și excepții. Consideră că textul de lege criticat nu este ambiguu și permite invocarea oricăror
altor critici în afara cererilor și excepțiilor referitoare la legalitatea sesizării instanței, în acest sens
fiind folosită, în text, conjuncția "și".

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

 CURS DREPT PROCESUAL PENAL
Conf.univ.dr. MARIUS EUGEN RADU

5. Prin Încheierea din 24 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 39.279/3/2016/a1 (722/2017),
Curtea de Apel București - Secția a II-a penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de
neconstituționalitate a dispozițiilor art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală. Excepția a fost
ridicată de Gregor Aufhauser, Kathrin Brettschneider și Societatea Companiilor Hoteliere Grand -
S.R.L. în soluționarea contestațiilor formulate de autori împotriva încheierilor din datele de 22
noiembrie 2016 și 17 februarie 2017, pronunțate de Tribunalul București - Secția I penală în
Dosarul nr. 39.279/3/2016/a1. Prin Încheierea din 22 noiembrie 2016, judecătorul de cameră
preliminară a respins cererea formulată de inculpații Gregor Aufhauser și Kathrin Brettschneider,
prin care s-a solicitat o traducere adecvată, în limba germană, a rechizitoriului. Prin Încheierea din
17 februarie 2017, în temeiul art. 346 alin. (2) din Codul de procedură penală, judecătorul de
cameră preliminară a respins cererile formulate, a constatat legalitatea sesizării instanței, a
administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății în
cauză.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii susțin, în esență, că textul de lege criticat

este redactat în mod deficitar și ridică probleme de previzibilitate și accesibilitate, întrucât
destinatarul normei juridice nu are suficiente date pentru a înțelege care este conduita de urmat
în legătură cu toate încheierile pronunțate de judecătorul de cameră preliminară. Referindu-se la
încheierile ce pot fi pronunțate în camera preliminară, rețin că se face distincție între încheierile
premergătoare sau intermediare - pronunțate potrivit art. 345 alin. (1) din Codul de procedură
penală - și încheierile finale, prin care se dispune începerea judecății sau restituirea cauzei la
parchet. Precizează că, în cauză, este vorba despre o încheiere care nu vizează cereri sau excepții
în legătură cu obiectul camerei preliminare, ci privește soluționarea unor cereri formulate în etapa
"măsurilor premergătoare", deci o categorie distinctă de încheieri ce pot fi pronunțate de
judecătorul de cameră preliminară. Întrucât astfel de încheieri nu se comunică, autorii excepției
își pun întrebarea dacă acestea pot fi contestate și dacă textul de lege potrivit căruia "Contestația
poate privi și modul de soluționare a cererilor și excepțiilor" - care nu distinge cu privire la natura
cererilor formulate sau invocate din oficiu - se referă și la alte cereri decât cele strict în legătură
cu obiectul camerei preliminare. Arată că, în măsura în care textul de lege criticat ar putea fi
interpretat că se poate formula contestație și împotriva altor tipuri de încheiere, rămâne de
interpretat dacă astfel de încheieri se pot ataca separat, după comunicarea încheierii finale (astfel
cum s-a procedat în cauză) sau se aplică, prin analogie, dispozițiile art. 408 alin. (2) și alin. (3) din
Codul de procedură penală, care face posibilă contestarea acestor încheieri odată cu încheierea
finală. Autorii excepției apreciază că soluția constă în intervenția legiuitorului, în caz contrar, prin
interpretarea și aplicarea textului de lege criticat de către instanțele de judecată, s-ar ajunge la
crearea unei practici neunitare, pe de o parte, iar, pe de altă parte, la încălcarea principiului
separației puterilor în stat, întrucât atributul de interpretare a legii aparține exclusiv autorității
legislative.
 CURS DREPT PROCESUAL PENAL
Conf.univ.dr. MARIUS EUGEN RADU

7. Curtea de Apel București - Secția a II-a penală consideră că excepția de neconstituționalitate

este neîntemeiată. Reține că autorii excepției susțin că textul de lege criticat interzice acestora să
critice măsurile administrative luate de judecătorul de cameră preliminară în cadrul acestei
proceduri, cum ar fi, în cauza de față, soluția dispusă de acesta cu privire la modul de traducere a
rechizitoriului comunicat inculpaților având cetățenia austriacă. Instanța consideră că modul în
care judecătorul de cameră preliminară rezolvă orice chestiune de ordin procedural, altele decât
cele invocate pe calea cererilor sau excepțiilor privind legalitatea administrării probelor și
efectuării actelor de urmărire penală, cum ar fi incidente privind efectuarea procedurii de citare,
stabilirea persoanelor necesar a fi citate în cauză, termenul în care părțile și persoana vătămată
pot formula cereri și invoca excepții, pot și trebuie analizate cu ocazia soluționării contestației
formulate în baza art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală. Precizează că aceasta este
semnificația art. 347 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură penală, potrivit căruia contestația
poate privi și "modul de soluționare a cererilor și a excepțiilor". Consideră că orice altă interpretare
a textului de lege criticat contravine Constituției și Codului de procedură penală.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost
comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului
Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate
invocate.

9. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. În acest

sens, arată că, în soluționarea contestației declarate în temeiul art. 347 alin. (1) din Codul de
procedură penală, judecătorul de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară celei
sesizate este obligat să analizeze și criticile aduse de contestatori cu privire la legalitatea procedurii
de cameră preliminară în primă instanță. Referitor la reglementarea căilor de atac, invocă
jurisprudența instanței de control constituțional potrivit căreia, în conformitate cu dispozițiile art.
126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul are competența exclusivă de a institui, în considerarea unor
situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalitățile de exercitare a drepturilor
procedurale, semnificația liberului acces la justiție nefiind aceea a accesului, în toate cazurile, la
toate structurile judecătorești și la toate căile de atac.

10. Avocatul Poporului precizează că a transmis punctul său de vedere, în sensul

constituționalității textelor de lege criticate, în dosarele Curții nr. 374D/2014, nr. 291D/2015 și nr.
1.166D/2015, fiind reținut în deciziile Curții nr. 663 din 11 noiembrie 2014, nr. 472 din 16 iunie
2015 și nr. 35 din 9 februarie 2016.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,
 CURS DREPT PROCESUAL PENAL
Conf.univ.dr. MARIUS EUGEN RADU

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere

ale Guvernului și Avocatului Poporului, concluziile scrise depuse la dosar, concluziile apărătorului
prezent, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției,
precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit.
d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 347 alin. (1) din Codul
de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 75/2016 privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr.
135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 334 din 29 aprilie 2016, cu următorul conținut: "În termen de 3 zile de la comunicarea
încheierilor prevăzute la art. 346 alin. (1) - (42), procurorul, părțile și persoana vătămată pot face
contestație. Contestația poate privi și modul de soluționare a cererilor și a excepțiilor."

14. În susținerea neconstituționalității normei penale criticate, autorii excepției invocă încălcarea
prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4) și (5) privind principiul separației și echilibrului
puterilor în cadrul democrației constituționale, respectiv principiul legalității, art. 15 alin.
(1) referitor la universalitate, art. 20 privind tratatele internaționale privind drepturile omului, art.
21 alin. (3) referitor la dreptul părților la un proces echitabil, art. 126 alin. (2) potrivit căruia
competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege
și art. 129 referitor la folosirea căilor de atac. Totodată, invocă dispozițiile art. 6 paragrafele
(1) și (3) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, față de susținerile autorului, Curtea reține că

procedura în fond a camerei preliminare a fost reglementată, ca regulă, într-o structură tripartită
- etapa măsurilor premergătoare (art. 344 din Codul de procedură penală), etapa soluționării
cererilor și excepțiilor invocate ("Procedura în camera preliminară" - art. 345 din Codul de
procedură penală) și etapa soluționării obiectului procedurii în camera preliminară ("Soluțiile"
- art. 346 din Codul de procedură penală) (în acest sens, Decizia nr. 521 din 6 iulie 2017, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 864 din 1 noiembrie 2017, paragraful 18). În cadrul
măsurilor premergătoare procedurii de judecată în camera preliminară au loc repartizarea
aleatorie a dosarului, asigurarea asistenței juridice a inculpatului, celorlalte părți și persoanei
vătămate, comunicarea cu toți acești participanți, comunicarea cu parchetul, stabilirea termenului
în care părțile și persoana vătămată pot formula cereri și invoca excepții, efectuarea procedurii de
citare, soluționarea altor incidente procedurale.
 CURS DREPT PROCESUAL PENAL
Conf.univ.dr. MARIUS EUGEN RADU

16. În etapa a doua a fondului camerei preliminare, judecătorul de cameră preliminară

soluționează cererile și excepțiile formulate ori excepțiile ridicate din oficiu, în ședință nepublică,
pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire penală și a oricăror înscrisuri noi
prezentate, ascultând concluziile părților și ale persoanei vătămate, dacă sunt prezente, precum
și ale procurorului. În acest sens, potrivitart. 345 alin. (2) din Codul de procedură penală,
judecătorul de cameră preliminară pronunță o încheiere intermediară care se comunică de îndată
procurorului, părților și persoanei vătămate. Constatările pe care le poate face judecătorul de
cameră preliminară, în această etapă, privesc eventuale neregularități ale actului de sesizare,
încălcarea legii în efectuarea urmăririi penale, administrarea unor probe prin încălcarea
principiului loialității și principiului legalității, ipoteză în care exclude una sau mai multe probe.
Potrivit art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală, în cazul în care judecătorul de cameră
preliminară constată neregularități ale actului de sesizare sau în cazul în care sancționează potrivit
art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori dacă exclude una sau mai
multe probe administrate, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii, procurorul remediază
neregularitățile actului de sesizare și comunică judecătorului de cameră preliminară dacă menține
dispoziția de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei. Așadar, în ipoteza constatării unor
neregularități ale actului de sesizare, ca și în ipoteza sancționării actelor de urmărire penală și a
excluderii unor probe administrate, judecătorul de cameră preliminară pronunță o încheiere
intermediară care se va comunica parchetului în vederea remedierii neregularităților actului de
sesizare ori pentru a decide asupra menținerii dispoziției de trimitere în judecată sau, după caz,
asupra posibilității de a cere restituirea cauzei.

17. Curtea reține că încheierea pronunțată în aceste condiții nu poate fi atacată separat cu
contestație. În acest sens a statuat Curtea, în paragraful 15 al Deciziei nr. 18 din 17 ianuarie 2017,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 2 mai 2017, reținând că "dispozițiile
art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr.
75/2016, prevăd posibilitatea de a ataca pe calea contestației, separat sau cumulativ, două paliere
distincte ale soluțiilor pronunțate în procedura de cameră preliminară. Un prim palier îl reprezintă
modul de soluționare a cererilor și a excepțiilor, caz în care contestatorul critică maniera în care
cererile și excepțiile au fost, după caz, admise sau respinse de către judecătorul de cameră
preliminară prin încheierea intermediară pronunțată în temeiul art. 345 alin. (1) din Codul de
procedură penală - în condițiile în care pentru această încheiere intermediară nu există o cale de
atac separată, ea putând face obiectul analizei în contestație numai odată cu atacarea încheierii
finale - ori prin încheierea finală prevăzută de art. 346 alin. (3) și (4) din Codul de procedură penală.
Maniera de reformare a acestei soluții poate influența soluționarea fazei de cameră preliminară a
procesului penal, în sensul reținerii unei alte soluții decât cea a judecătorului de cameră
preliminară de la instanța de fond."
 CURS DREPT PROCESUAL PENAL
Conf.univ.dr. MARIUS EUGEN RADU

18. După parcurgerea procedurii nepublice, contradictorii și orale prin care sunt soluționate
cererile și excepțiile formulate de părți, de persoana vătămată, sau invocate din oficiu, respectiv
după epuizarea etapei eventuale a comunicării către parchet a încheierii interlocutorii menționate,
judecătorul de cameră preliminară va proceda la soluționarea problemelor ce fac obiectul camerei
preliminare - cea de-a treia etapă a fondului camerei preliminare - în care va pronunța o încheiere
motivată, soluțiile ce pot fi pronunțate fiind, potrivit art. 346 din Codul de procedură penală,
începerea judecății, restituirea cauzei la parchet sau declinarea competenței [în acest din urmă
caz, încheierea fiind definitivă, în acord cu dispozițiileart. 50 alin. (4) din Codul de procedură
penală, în care se arată că hotărârea de declinare a competenței nu este supusă căilor de atac].

19. Prin excepție de la regula potrivit căreia procedura în fond a camerei preliminare are o
structură tripartită, legiuitorul a stabilit, în vederea asigurării celerității procedurii în camera
preliminară, ca, atunci când nu se invocă cereri sau excepții de către inculpat (personal sau prin
apărător) sau nu se invocă excepții de către judecător, din oficiu, cu privire la legalitatea sesizării
instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire
penală, la expirarea termenului stabilit conform art. 344 alin. (2) și (3) din Codul de procedură
penală, judecătorul să treacă direct la etapa soluționării obiectului procedurii în camera
preliminară și să dispună, prin încheiere, începerea judecății, fără citarea părților și a persoanei
vătămate și fără participarea procurorului. Aceasta, întrucât părțile și persoana vătămată nu au
formulat nicio obiecție (cerere/excepție) cu privire la aspectele menționate ce ar rezulta din actul
de sesizare și nici judecătorul nu a invocat, din oficiu, vreo excepție, astfel încât să fie necesar a se
dezbate în fața judecătorului, în contradictoriu, pretenții, apărări, susțineri. Încheierea prin care
se dispune începerea judecății va fi comunicată părților, persoanei vătămate și procurorului în
vederea formulării contestației, în temeiul art. 347 din Codul de procedură penală, în vederea
asigurării unui control de legalitate al acesteia (în acest sens, Decizia nr. 521 din 6 iulie 2017,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 864 din 1 noiembrie 2017, paragraful 18).

20. Curtea reține însă că, indiferent dacă au fost sau nu formulate cereri sau excepții, în etapa
soluționării obiectului procedurii în camera preliminară, judecătorul de cameră preliminară va
pronunța o încheiere motivată prin care va decide fie soluția de începere a judecății [când nu s-au
ridicat excepții cu privire la actul de sesizare sau la actele de urmărire penală; dacă au fost respinse
toate excepțiile; dacă au fost excluse probe, însă procurorul și-a menținut dispoziția de trimitere
în judecată - în această ipoteză, potrivit art. 346 alin. (5) din Codul de procedură penală, probele
excluse nu vor fi avute în vedere la soluționarea cauzei; judecătorul de cameră preliminară a
constatat neregularități ale actului de sesizare, dar pot fi deduse obiectul și limitele judecății], fie
restituirea cauzei la parchet [când rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea
nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut la art. 345 alin. (3) din Codul de procedură
penală, dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecății; dacă
 CURS DREPT PROCESUAL PENAL
Conf.univ.dr. MARIUS EUGEN RADU

judecătorul de cameră preliminară a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale;
dacă procurorul solicită restituirea cauzei, în condițiileart. 345 alin. (3) din Codul de procedură
penală, ori nu răspunde în termenul prevăzut de aceleași dispoziții].

21. Potrivit art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, încheierea (finală) prin care
judecătorul de cameră preliminară soluționează cauza, în sensul începerii judecății ori restituirii
cauzei la parchet, va fi comunicată părților, persoanei vătămate și procurorului în vederea
formulării contestației, în termen de 3 zile de la comunicare. Dispozițiile procesual penale precitate
stabilesc că pot fi atacate cu contestație atât soluțiile propriu- zise ale procedurii de cameră
preliminară (începerea judecății ori restituirea cauzei la parchet), cât și modul de soluționare a
cererilor și a excepțiilor (prin încheierea intermediară pronunțată în temeiul art. 345 din Codul de
procedură penală). Or, Curtea a reținut, prin Decizia nr. 18 din 17 ianuarie 2017,
precitată, paragraful 19, că "pe calea contestației prevăzute de art. 347 din Codul de procedură
penală se asigură controlul de legalitate cu privire la o serie de încheieri finale pronunțate în
procedura camerei preliminare, ca o garanție a respectării cerințelor principiului legalității
procesului penal consacrat de art. 2 din Codul de procedură penală, care își are, la rândul său,
temeiul în prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție referitor la principiul legalității. Scopul
contestației în procedura de cameră preliminară este acela de a îndrepta erorile de drept comise
de judecătorul de cameră preliminară la verificarea, după trimiterea în judecată, a legalității
sesizării instanței, precum și a legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către
organele de urmărire penală, erori care trebuie remediate în cadrul aceleiași faze procesuale,
având în vedere rațiunile pentru care a fost instituită procedura camerei preliminare. Asemenea
erori de drept pot interveni, în egală măsură, în acele situații în care în procedura de cameră
preliminară nu s-au formulat cereri și excepții și nici nu s-au ridicat din oficiu excepții."

22. În aceste condiții, având în vedere cele reținute anterior, dar și considerentele deciziilor
precitate, Curtea constată că norma procesual penală criticată este suficient de clară și precisă
pentru a putea fi aplicată și pentru a permite persoanelor interesate, care pot apela, la nevoie, la
sfatul unui specialist, să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele
care pot rezulta dintr-un act determinat.

23. De altfel, Curtea reține că, în soluționarea contestației formulate, în temeiul art. 347 alin.
(1) din Codul de procedură penală, analizând legalitatea și temeinicia soluțiilor dispuse în fondul
camerei preliminare și, eventual, modul de soluționare a cererilor și excepțiilor invocate de părți
și persoana vătămată, este evident că judecătorul de la instanța ierarhic superioară va avea în
vedere toate criticile invocate de contestatori cu privire la desfășurarea concretă a procedurii de
cameră preliminară în primă instanță, inclusiv aspectele referitoare la măsurile administrative
luate de judecătorul de cameră preliminară în cadrul acestei proceduri (cum este, în speță, soluția
dispusă cu privire la modul de traducere a rechizitoriului comunicat inculpaților având cetățenia
 CURS DREPT PROCESUAL PENAL
Conf.univ.dr. MARIUS EUGEN RADU

austriacă), modul în care judecătorul de cameră preliminară a rezolvat orice chestiune de ordin
procedural, altele decât cele invocate pe calea cererilor sau excepțiilor formulate de părți și
persoana vătămată, de vreme ce aceste aspecte stau la baza legalității soluțiilor dispuse prin
încheierile prevăzute de art. 345 și art. 346 din Codul de procedură penală. Prin urmare, Curtea
nu poate reține că norma procesual penală criticată aduce atingere dreptului constituțional și
convențional la un proces echitabil.

24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din
Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate
de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gregor Aufhauser, Kathrin

Brettschneider și Societatea Companiilor Hoteliere Grand - S.R.L. din București în Dosarul nr.
39.279/3/2016/a1 (722/2017) al Curții de Apel București - Secția a II-a penală și constată că
dispozițiile art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile
formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a II-a penală și se publică în Monitorul Oficial
al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 7 decembrie 2017.

 CURS DREPT PROCESUAL PENAL
Conf.univ.dr. MARIUS EUGEN RADU

SPETA NR. 2

DECIZIE nr. 454 din 28 iunie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 207 şi ale art. 348 din Codul de procedură penală

EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 783 din 5 octombrie 2016

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 şi ale art.
348 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Igor Tanaşciuc în Dosarul nr.
5.358/3/2015/a7 (număr în format vechi 2.623/2015) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a
penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.310D/2015.
2. La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei, asistat de avocatul Igor Onuţa, cu
împuternicire avocaţială la dosar.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului autorului excepţiei,
care solicită admiterea acesteia, reiterând argumentele invocate în faţa Curţii de Apel Bucureşti -
Secţia a II-a penală. Astfel, susţine că dispoziţiile art. 207 şi ale art. 348 din Codul de procedură
penală încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 referitor la dreptul la un proces echitabil, ale
art. 22 privind dreptul la integritate fizică şi psihică, ale art. 23 referitor la libertatea individuală,
ale art. 25 privind libera circulaţie, ale art. 26 referitor la viaţa intimă, familială şi privată, ale art.
41 privind dreptul la muncă şi ale art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al
unor libertăţi, deoarece legiuitorul nu a stabilit o durată maximă a măsurii arestării preventive în
procedura camerei preliminare, aşa cum a prevăzut pentru faza de urmărire penală - 180 de zile,
potrivit art. 236 alin. (4) din Codul de procedură penală -, respectiv pentru faza judecăţii în primă
instanţă - 5 ani, conform art. 239 alin. (1) din Codul de procedură penală. Mai arată că autorul
excepţiei a fost arestat preventiv timp de 16 luni în cursul procedurii de cameră preliminară, fără
a se comunica rechizitoriile celorlalţi inculpaţi, măsura arestării preventive fiind, în cele din urmă,
înlocuită cu cea a arestului la domiciliu. În ceea ce priveşte consecinţele unei eventuale admiteri a
excepţiei de neconstituţionalitate, consideră că cea mai drastică dintre acestea o reprezintă
constatarea neconstituţionalităţii măsurii arestării preventive în procedura de cameră preliminară.
4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei
de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale,
şi anume Decizia nr. 217 din 12 aprilie 2016.
 CURS DREPT PROCESUAL PENAL
Conf.univ.dr. MARIUS EUGEN RADU

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
5. Prin Încheierea din 22 iulie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 5.358/3/2015/a7 (număr în format
vechi 2.623/2015), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 şi ale art. 348 din Codul de procedură
penală. Excepţia a fost ridicată de Igor Tanaşciuc cu ocazia soluţionării contestaţiei formulate
împotriva unei încheieri prin care judecătorul de cameră preliminară a verificat legalitatea şi
temeinicia măsurii arestării preventive dispuse faţă de inculpat în cursul urmăririi penale,
menţinând măsura.
6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că
dispoziţiile art. 207 şi ale art. 348 din Codul de procedură penală încalcă prevederile
constituţionale privind dreptul la un proces echitabil, dreptul la integritate fizică şi psihică,
libertatea individuală, libera circulaţie, viaţa intimă, familială şi privată, dreptul la muncă şi
condiţiile referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, întrucât
legiuitorul nu a stabilit o durată maximă a măsurii arestării preventive în procedura camerei
preliminare, aşa cum se prevede pentru faza urmăririi penale [180 de zile, potrivit art. 236 alin. (4)
din Codul de procedură penală], respectiv pentru faza judecăţii în primă instanţă [5 ani, conform
art. 239 alin. (1) din Codul de procedură penală]. Consideră că, în noua concepţie a reglementării
procesual penale, camera preliminară constituie una dintre fazele procesului penal, fiind
autonomă faţă de faza judecăţii, aşa cum se arată şi în doctrină, care precizează că, potrivit noului
Cod de procedură penală, procesul penal este constituit din patru faze, şi anume urmărirea penală,
camera preliminară, judecata şi punerea în executare a hotărârilor. Partea specială a Codului de
procedură penală rezervă camerei preliminare un titlu distinct, şi anume titlul II, în condiţiile în
care titlul I reglementează urmărirea penală, iar titlul III - judecata, ceea ce reflectă viziunea
legiuitorului asupra structurii cvadripartite a procesului penal. Procedura în camera preliminară
are un obiect specific, care, potrivit art. 342 din Codul de procedură penală, constă în verificarea,
după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea
legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.
Conform art. 343 din Codul de procedură penală, durata procedurii în camera preliminară este de
cel mult 60 de zile de la data înregistrării cauzei la instanţă, însă termenul de 60 de zile este unul
de recomandare, a cărui nerespectare nu determină, de regulă, consecinţe procesuale. Prin
urmare, această procedură filtru poate depăşi termenul de 60 de zile, durata ei devenind
nedeterminată. Astfel, se creează premisele ca, în lipsa unei durate maxime a măsurii arestării
preventive în procedura camerei preliminare, inculpaţii faţă de care s-a dispus menţinerea
arestării preventive după trimiterea în judecată să fie supuşi celei mai drastice măsuri privative de
libertate sine die, chiar dacă legalitatea şi temeinicia măsurii preventive sunt verificate la intervale
de cel mult 30 de zile, în condiţiile art. 207 din Codul de procedură penală. Totodată, deşi
 CURS DREPT PROCESUAL PENAL
Conf.univ.dr. MARIUS EUGEN RADU

redactarea art. 23 din Constituţie a avut în vedere vechea reglementare procesual penală, analiza
măsurii arestării preventive în procedura de cameră preliminară trebuie făcută prin prisma
standardelor constituţionale în materie, în scopul menţinerii duratei acesteia în limitele
rezonabilului. Invocă, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 361 din 7 mai 2015. De
asemenea, arată că, prin Hotărârea din 28 martie 2000, pronunţată în Cauza Baranowski împotriva
Poloniei (paragraful 56), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că practica prin care,
datorită unei lacune legislative, o persoană este deţinută pentru o perioadă nedeterminată este
în contradicţie cu principiul securităţii raporturilor juridice.
7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate
este inadmisibilă. Astfel, arată că autorul excepţiei tinde la legalizarea unei interpretări cu privire
la includerea sau nu a procedurii de cameră preliminară în termenul generic de "judecată" a cauzei
şi la completarea dispoziţiilor de lege criticate prin instituirea unei durate maxime a arestării
preventive pentru faza camerei preliminare. Asemenea solicitări nu intră însă în competenţa de
soluţionare a Curţii Constituţionale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se
pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea
modifica sau completa prevederile supuse controlului. Invocă, în acest sens, deciziile Curţii
Constituţionale nr. 397 din 28 mai 2015 şi nr. 490 din 25 septembrie 2014.
8. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru aşi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
9. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 şi ale art. 348
din Codul de procedură penală este inadmisibilă şi, în subsidiar, neîntemeiată. Astfel, arată că
autorul excepţiei nu critică textele menţionate pentru ceea ce conţin acestea, ci pentru ceea ce
nu conţin - şi anume durata maximă a arestării preventive în procedura de cameră preliminară -,
solicitând, practic, o completare a dispoziţiilor art. 207 din Codul de procedură penală. În subsidiar,
apreciază că excepţia este neîntemeiată, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii
Constituţionale.
10. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 207 şi ale art. 348 din Codul de procedură
penală sunt constituţionale. Arată că procedura în camera preliminară reprezintă o fază
preliminară judecăţii, care are ca obiect verificarea legalităţii şi temeiniciei actului de trimitere în
judecată, precum şi a administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire
penală. Or, durata acestei proceduri este limitată de art. 343 din Codul de procedură penală la cel
mult 60 de zile de la data înregistrării cauzei la instanţă. Ulterior, în cursul judecăţii în primă
instanţă, durata totală a arestării preventive a inculpatului este limitată, potrivit art. 239 din Codul
de procedură penală, la un termen rezonabil care nu poate fi mai mare de jumătatea maximului
special prevăzut de lege pentru infracţiunea care face obiectul sesizării instanţei de judecată, iar,
în toate cazurile, durata arestării preventive în primă instanţă nu poate depăşi 5 ani. În plus,
 CURS DREPT PROCESUAL PENAL
Conf.univ.dr. MARIUS EUGEN RADU

libertatea individuală, libera circulaţie, viaţa intimă, familială şi privată, precum şi dreptul la muncă,
consacrate constituţional prin art. 23, art. 25, art. 26 şi, respectiv, art. 41, nu fac parte din categoria
drepturilor absolute, putând fi supuse unor limitări rezonabile printr-o reglementare etatică.
Totodată, apreciază că, în speţă, se pune în discuţie modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor
de lege criticate, ceea ce nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, aplicarea şi
interpretarea legii excedând competenţei Curţii Constituţionale.
11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului,
raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146
lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 207 şi ale art. 348 din
Codul de procedură penală. Alin. (6) al art. 207 din Codul de procedură penală a fost modificat prin
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2015 pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind
Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 30 iunie
2015, iar alin. (7) al art. 207 din Codul de procedură penală a fost introdus prin Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 82/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 135/2010 privind
Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 911 din 15
decembrie 2014, aprobată cu modificări prin Legea nr. 75/2016 privind aprobarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 82/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 135/2010 privind
Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 29
aprilie 2016. Ulterior sesizării Curţii, art. 348 alin. (2) din Codul de procedură penală a fost
modificat prin Legea nr. 75/2016, mai sus citată. Având în vedere însă că în cauză a produs efecte
norma de procedură prevăzută de art. 348 alin. (2) din Codul de procedură penală în forma în
vigoare la data sesizării Curţii, aceasta se va pronunţa asupra dispoziţiilor art. 348 alin. (2) din Codul
de procedură penală în redactarea anterioară modificării acestor dispoziţii prin Legea nr. 75/2016.
Prin urmare, dispoziţiile de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 207: "(1) Când procurorul dispune trimiterea în judecată a inculpatului faţă de care s-a
dispus o măsură preventivă, rechizitoriul, împreună cu dosarul cauzei, se înaintează judecătorului
de cameră preliminară de la instanţa competentă, cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei
acesteia.
(2) În termen de 3 zile de la înregistrarea dosarului, judecătorul de cameră preliminară verifică
 CURS DREPT PROCESUAL PENAL
Conf.univ.dr. MARIUS EUGEN RADU

din oficiu legalitatea şi temeinicia măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu
citarea inculpatului.
(3) Dispoziţiile art. 235 alin. (4)-(6) se aplică în mod corespunzător.
(4) Când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se menţin sau există temeiuri
noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere
menţinerea măsurii preventive faţă de inculpat.
(5) Când constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii
arestării preventive şi nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut
împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, judecătorul de cameră
preliminară dispune prin încheiere revocarea acesteia şi punerea în libertate a inculpatului, dacă
nu este arestat în altă cauză.
(6) În tot cursul procedurii de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară, din oficiu,
verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea
măsurii arestării preventive şi a măsurii arestului la domiciliu sau dacă au apărut temeiuri noi, care
să justifice menţinerea acestor măsuri. Dispoziţiile alin. (2)-(5) se aplică în mod corespunzător.
(7) Judecătorul de cameră preliminară, în cursul procedurii de cameră preliminară, verifică, din
oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea
măsurii controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cauţiune sau dacă au apărut temeiuri noi,
care să justifice menţinerea acestei măsuri. Dispoziţiile alin. (2)-(5) se aplică în mod
corespunzător.";
- Art. 348: "(1) Judecătorul de cameră preliminară se pronunţă, la cerere sau din oficiu, cu privire
la luarea, menţinerea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive.
(2) În cauzele în care faţă de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, judecătorul de cameră
preliminară verifică legalitatea şi temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispoziţiilor art.
207."
14. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă
încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 referitor la dreptul la un proces echitabil, ale art.
22 privind dreptul la integritate fizică şi psihică, ale art. 23 referitor la libertatea individuală, ale
art. 25 privind libera circulaţie, ale art. 26 referitor la viaţa intimă, familială şi privată, ale art. 41
privind dreptul la muncă şi ale art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al
unor libertăţi.
15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 207 din
Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la
prevederile art. 23, art. 25, art. 26 şi ale art. 41 din Constituţie, invocate şi în prezenta cauză, şi
faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 217 din 12 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 459 din 21 iunie 2016, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 şi a reţinut că instituţia camerei preliminare a fost
 CURS DREPT PROCESUAL PENAL
Conf.univ.dr. MARIUS EUGEN RADU

concepută, în accepţiunea legiuitorului, "ca o instituţie nouă şi inovatoare" care are ca scop
"înlăturarea duratei excesive a procedurilor în faza de judecată", fiind, în acelaşi timp, un remediu
procesual menit "să răspundă exigenţelor de legalitate, celeritate şi echitate a procesului penal"
(Expunerea de motive la Proiectul de lege privind Codul de procedură penală - PL-x nr. 412/2009).
În prezent, instituţia camerei preliminare este reglementată în cuprinsul Codului de procedură
penală la art. 342-348, unde se găsesc elementele referitoare la obiectul şi durata, măsurile
premergătoare, procedura, soluţiile ce pot fi pronunţate şi contestaţia împotriva acestor soluţii.
Astfel, prin prisma atribuţiilor procesuale încredinţate judecătorului de cameră preliminară, în
contextul separării funcţiilor judiciare potrivit textului de lege menţionat anterior, Curtea a tras
concluzia că acestuia îi revine funcţia de verificare a legalităţii trimiterii ori netrimiterii în judecată
şi că, în concepţia legiuitorului, această nouă instituţie procesuală nu aparţine nici urmăririi penale,
nici judecăţii, fiind echivalentă unei noi faze a procesului penal. Totuşi, din reglementarea
atribuţiilor pe care funcţia exercitată de judecătorul de cameră preliminară le presupune, Curtea
a observat că activitatea acestuia nu priveşte fondul cauzei, actul procesual exercitat de către
acesta neantamând şi nedispunând, în sens pozitiv sau negativ, cu privire la elementele esenţiale
ale raportului de conflict: faptă, persoană şi vinovăţie. Astfel, potrivit prevederilor art. 342 din
Codul de procedură penală, competenţa judecătorului de cameră preliminară constă în
verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi legalităţii sesizării instanţei, în verificarea
legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală;
totodată, Curtea a constatat că judecătorul de cameră preliminară, potrivit art. 342 din Codul de
procedură penală, îşi va exercita atribuţiile după trimiterea în judecată a inculpatului, rechizitoriul
constituind actul de sesizare a instanţei de judecată (Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014, paragrafele 25,
27 şi 28). Aşa fiind, deşi procedura în camera preliminară este o fază distinctă de faza de urmărire
penală şi faza de judecată, obiectul său, astfel consacrat de art. 342 din Codul de procedură penală,
este situat în timp între două momente procesuale, şi anume cel al sesizării instanţei de judecată
prin rechizitoriu şi cel al dispunerii începerii judecăţii pe fond (paragrafele 17 şi 18 din Decizia nr.
217 din 12 aprilie 2016).
16. Totodată, prin Decizia nr. 217 din 12 aprilie 2016, Curtea a reţinut că, potrivit dispoziţiilor
art. 239 alin. (1) din Codul de procedură penală - referitor la durata maximă a arestării preventive
a inculpatului în cursul judecăţii în primă instanţă -"durata totală a arestării preventive a
inculpatului nu poate depăşi un termen rezonabil şi nu poate fi mai mare de jumătatea maximului
special prevăzut de lege pentru infracţiunea care face obiectul sesizării instanţei de judecată. În
toate cazurile, durata arestării preventive în primă instanţă nu poate depăşi 5 ani." Or, ţinând
seama de aceste prevederi coroborate cu alin. (2) al art. 239 din Codul de procedură penală,
Curtea constată că susţinerile invocate de autorul excepţiei sunt neîntemeiate, deoarece,
dimpotrivă, termenele mai sus arătate "curg de la data sesizării instanţei de judecată, în cazul în
 CURS DREPT PROCESUAL PENAL
Conf.univ.dr. MARIUS EUGEN RADU

care inculpatul se află în stare de arest preventiv, şi, respectiv, de la data punerii în executare a
măsurii, când faţă de acesta s-a dispus arestarea preventivă în procedura de cameră preliminară
sau în cursul judecăţii sau în lipsă". Cu alte cuvinte, în cazul în care măsura arestării preventive a
fost luată şi prelungită succesiv în faza de urmărire penală, iar ulterior a fost întocmit rechizitoriul,
atunci durata totală a măsurii în prima fază a procesului penal nu poate fi mai mare de 180 de zile
- a se vedea art. 236 alin. (4) din Codul de procedură penală - iar ulterior, de la data sesizării
instanţei de judecată, deci din momentul trecerii cauzei în procedura de cameră preliminară, curge
termenul prevăzut de art. 239 alin. (1) din acelaşi cod, care are în vedere atât procedura de filtru,
cât şi judecata în primă instanţă (paragrafele 19 şi 20 din Decizia nr. 217 din 12 aprilie 2016).
17. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei
jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin
decizia mai sus menţionată, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează
valabilitatea şi în prezenta cauză, inclusiv în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 348 din Codul de
procedură penală faţă de care nu au fost formulate critici distincte.

18. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate
de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Igor Tanaşciuc în

Dosarul nr. 5.358/3/2015/a7 (număr în format vechi 2.623/2015) al Curţii de Apel Bucureşti -
Secţia a II-a penală şi constată că dispoziţiile art. 207 şi ale art. 348 din Codul de procedură penală
sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi se publică în Monitorul Oficial
al României, Partea I
Pronunţată în şedinţa din data de 28 iunie 2016.