Contestaţie la executare. Mandat european de arestare.

Predare amânată

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Executarea hotărârilor penale. Dispoziţii comune

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- contestaţie la executare

C. proc. pen., art. 598 alin. (1) lit. c)

Legea nr. 302/2004, art. 58 alin. (1), art. 112 alin. (1)

În  cazul  în  care,  prin  hotărârea  pronunţată  în  procedura  de  executare  a  mandatului  european  de  arestare,  instanţa  a
dispus amânarea predării persoanei solicitate către autorităţile judiciare emitente până la punerea în libertate ca urmare
a  liberării  condiţionate  sau  până  la  executarea  la  termen  a  pedepsei,  iar  în  cursul  executării  acesteia  persoana
condamnată  a  formulat  o  cerere  de  contopire  care  a  fost  admisă  de  instanţă,  amânarea  predării  persoanei  solicitate
până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea la termen a pedepsei aplicate ca
efect al contopirii se poate realiza pe calea contestaţiei la executare, întemeiată pe cazul prevăzut în art. 598 alin. (1) lit.
c) C. proc. pen.   

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1103 din 22 noiembrie 2017

Prin sentinţa nr. 160/F din 12 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia I penală, în baza art. 598
alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost admisă contestaţia la executare formulată de judecătorul delegat la Biroul Executări
Penale  din  cadrul  Curţii  de  Apel  Bucureşti,  Secţia  a  II-a  penală  împotriva  sentinţei  nr.  287  din  13  octombrie  2014
pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală.

A fost amânată predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare germane până la punerea acesteia în libertate
ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea la termen a pedepsei de 8 ani închisoare aplicate prin sentinţa
penală nr. 179/PI din 6 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, definitivă prin decizia penală nr. 692 din 6
iulie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

A fost anulat mandatul de arestare în vederea predării din 13 octombrie 2014 emis de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia
a II-a penală.

A fost emis un nou mandat de arestare în vederea predării.

S-a  constatat  că  prin  sentinţa  nr.  287  din  13  octombrie  2014  pronunţată  de  Curtea  de  Apel  Bucureşti,  Secţia  a  II-a
penală, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti,  dispunându-se punerea în
executare  a  mandatului  european  de  arestare  emis  la  data  de  14  aprilie  2012  de  Judecătoria  Heidelberg  faţă  de
cetăţeanul român A.

Totodată, s-a reţinut că s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare germane până la
punerea acesteia în libertate, ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea la termen a pedepsei (de 7 ani
închisoare),  aplicată  prin  sentinţa  penală  nr.  1026  din  5  aprilie  2011  pronunţată  de  Judecătoria  Arad,  precum  şi
arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autorităţile judiciare germane, pe o perioadă de 30 de zile de la
data încarcerării, dispoziţia devenind executorie la data punerii în libertate a acesteia din executarea pedepsei anterior
menţionate. Deopotrivă, s-a constatat că a fost emis mandatul de arestare în vederea predării din data de 13 octombrie
2014.

De  asemenea,  s-a  reţinut  că  prin  sentinţa  penală  nr.  179/PI  din  6  martie  2017  a  Curţii  de  Apel  Timişoara,  rămasă
definitivă  prin  decizia  penală  nr.  692  din  6  iulie  2017  a  Înaltei  Curţi  de  Casaţie  şi  Justiţie,  a  fost  admisă  cererea  de

1/2 Detalii jurisprudență

 contopire  a pedepselor  formulată  de  condamnat  şi  s-a  dispus  anularea  mandatului  de executare  a pedepsei  închisorii
emis  în  baza  sentinţei  penale  nr.  1026  din  5  aprilie  2011  a  Judecătoriei  Arad,  fiind  emis  mandatul  de  executare  a
pedepsei închisorii din data de 11 iulie 2017, pentru o pedeapsă de 8 ani închisoare.

Faţă  de  acest  aspect,  s-a  apreciat  că  se  impune  modificarea  perioadei  pentru  care  s-a  dispus  amânarea  predării,
precum  şi  indicarea  noii  hotărâri  judecătoreşti  prin  care  s-a  modificat  pedeapsa  în  a  cărei  executare  se  află  persoana
solicitată A.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie persoana solicitată A., prin care a solicitat admiterea contestaţiei, fiind
nemulţumită de perioada pentru care s-a dispus amânarea predării sale.

Înalta  Curte  de  Casaţie  şi  Justiţie,  examinând  contestaţia  formulată  sub  toate  aspectele,  apreciază  că  aceasta  este
nefondată, pentru următoarele considerente:

Din  interpretarea  coroborată  a  dispoziţiilor  art.  58  şi  art.  112  din  Legea  nr.  302/2004,  republicată,  privind  cooperarea
judiciară  internaţională  în  materie  penală,  astfel  cum  a  fost  modificată  prin  Legea  nr.  300/2013,  în  ipoteza  în  care
persoana  extrădată  este  cercetată  penal  de  către  autorităţile  judiciare  române,  predarea  acesteia  se  amână  până  la
soluţionarea  definitivă  a  cauzei.  În  caz  de  condamnare  cu  executarea  în  regim  de  detenţie  a  pedepsei,  predarea  se
amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.

Analizând  actele  şi  lucrările  dosarului,  Înalta  Curte  de  Casaţie  şi  Justiţie  constată  că,  prin  sentinţa  nr.  287  din  13
octombrie  2014  pronunţată  de  Curtea  de  Apel  Bucureşti,  Secţia  a  II-a  penală,  s-a  admis  sesizarea  formulată  de
Parchetul  de  pe  lângă  Curtea  de  Apel  Bucureşti,  dispunându-se  punerea  în  executare  a  mandatului  european  de
arestare emis la data de 14 aprilie 2012 de Judecătoria Heidelberg faţă de cetăţeanul român A.

Totodată, se reţine că s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare germane până la
punerea acesteia în libertate, ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea la termen a pedepsei (de 7 ani
închisoare),  aplicată  prin  sentinţa  penală  nr.  1026  din  5  aprilie  2011  pronunţată  de  Judecătoria  Arad,  precum  şi
arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autorităţile judiciare germane, pe o perioadă de 30 de zile de la
data încarcerării, dispoziţia devenind executorie la data punerii în libertate a acesteia din executarea pedepsei anterior
menţionate, în cauză fiind emis mandatul de arestare în vederea predării din data de 13 octombrie 2014.

De  asemenea,  întrucât  prin  adresa  din  data  de  25  iulie  2017  a  Penitenciarului  Rahova  s-a  comunicat  că  prin  sentinţa
penală nr. 179/PI din 6 martie 2017 a Curţii de Apel Timişoara, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 692 din 6 iulie
2017  a  Înaltei  Curţi  de  Casaţie  şi  Justiţie,  a  fost  admisă  cererea  de  contopire  formulată  de  condamnat  şi  s-a  dispus
anularea  mandatului  de  executare  a  pedepsei  închisorii  emis  în  baza  sentinţei  penale  nr.  1026  din  5  aprilie  2011  a
Judecătoriei Arad, fiind emis un alt mandat de executare a pedepsei închisorii, respectiv din data de 11 iulie 2017 pentru
o pedeapsă de 8 ani închisoare, se constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.,
în sensul modificării perioadei pentru care s-a dispus amânarea predării, precum şi al indicării noii hotărâri judecătoreşti
prin care s-a modificat pedeapsa în a cărei executare se află persoana solicitată.

Deopotrivă,  în  acord  cu  opinia  exprimată  de  către  instanţa  de  fond,  Înalta  Curte  de  Casaţie  şi  Justiţie  apreciază  că
intenţia legiuitorului este în sensul că, în caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea
se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.

Ca atare, faţă de modificările intervenite în legătură cu pedeapsa în a cărei executare se află persoana solicitată urmare
a  admiterii  cererii  de  contopire,  amânarea  predării  se  dispune  până  la  punerea  în  libertate  ca  urmare  a  liberării
condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen în raport cu pedeapsa de 8 ani, stabilită prin sentinţa penală nr.
179/PI din 6 martie 2017 a Curţii de Apel Timişoara.

Pentru  aceste  considerente,  Înalta  Curte  de  Casaţie  şi  Justiţie  a  respins,  ca  nefondată,  contestaţia  formulată  de
persoana  solicitată  A.  împotriva  sentinţei  nr.  160/F  din  12  septembrie  2017,  pronunţată  de  Curtea  de  Apel  Bucureşti,
Secţia I penală.

2/2 Detalii jurisprudență